4,696 matches
-
departe și n-ar fi fost mai cumpătat în cheltuielile de acest fel, el ar fi distrus principatul. Iar dacă altcineva mi-ar obiecta, la rîndul lui, spunînd că au fost mulți principi care, cu armatele lor, au săvîrșit fapte mărețe și care totodată au fost socotiți foarte darnici, voi răspunde că un principe cheltuiește sau din averea lui și din banii supușilor lui, sau din aceia ai altora. În primul caz, trebuie să fie foarte econom; în al doilea, nu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ele, vor da prea puțină atenție faptului că poporul îl urăște. CAPITOLUL XXI Cum trebuie să se poarte un principe pentru a fi stimat Nici un principe nu va izbuti să dobîndească mai multă prețuire decît acela care va săvîrși fapte mărețe și care va da pilde rare despre însușirile lui. Cunoaștem în vremurile noastre pe Ferdinand de Aragon, actualul rege al Spaniei, îl putem socoti aproape ca pe un principe nou, fiindcă prin faima și gloria dobîndite a devenit, dintr-un
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
al Spaniei, îl putem socoti aproape ca pe un principe nou, fiindcă prin faima și gloria dobîndite a devenit, dintr-un rege fără putere, cel dintîi rege al creștinătății. Dacă veți privi faptele lui, veți vedea că toate au fost mărețe, și unele chiar extraordinare. La începutul domniei, el a atacat provincia Granada, iar această acțiune a pus temelia statului său. La început el a purtat războiul fără a fi angajat în alte lupte și fără a se teme că ar
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
că nu poate să existe o faptă mai mișcătoare și mai rar întîmplată decît aceasta. Sub același pretext, a atacat Africa; a întreprins expediția din Italia și, în sfîrșit, a atacat Franța. Deci a săvîrșit și a uneltit mereu acțiuni mărețe care au întreținut așteptarea și admirația în sufletele supușilor care erau tot timpul preocupați de rezultatul acțiunilor lor. Războaiele lui se nășteau unul din altul, în așa fel încît între unul și altul nu a rămas niciodată timp oamenilor să
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
aș putea spune că ele au fost vreodată mai potrivite pentru aceasta. Și dacă, după cum am spus, trebuia ca poporul lui Israel să fie sclav în Egipt pentru ca virtutea lui Moise să fie cunoscută; și dacă pentru a cunoaște spiritul măreț al lui Cirus trebuia ca perșii să fie asupriți de mezi și atenienii risipiți pentru ca Teseu să-și arate marile lui merite; tot astfel acum, cînd vrem să ne dăm seama de însușirile unui spirit italian, înțelegem că Italia trebuie
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
putem privi decît ca pe o unealtă oarbă a atotputerniciei divine; conducătorul evreilor era inferior ca om fondatorului Imperiului roman, monarhului persan și celorlalți eroi care, prin propria lor valoare și prin propriile forțe au împlinit acțiuni dintre cele mai mărețe, pe care el nu le făcea decît cu ajutorul imediat al lui Dumnezeu. Recunosc, în general, și fără prejudecată că trebuie mult geniu, curaj și abilitate pentru a-i egala pe bărbații despre care am vorbit; dar nu știu dacă epitetul
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
asemenea situație, sînt de părere că ei nu riscă nimic cu auxiliarii, atîta timp cît numărul soldaților proprii este mai mare. Machiavelli nu scria decît pentru principii mici și, mărturisesc, nu văd la el decît idei mici; n-are nimic măreț și adevărat, pentru că el nu este un om onest. Cine face războiul pentru alții este slab; cine-l face cu ajutorul altora este foarte puternic. Fără să mai vorbim despre războiul din 1701, al Aliaților contra Franței, acțiunea prin care trei
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pe care Dumnezeu i l-a dat lui Adam. Dar ceea ce este vechi nu este și mai bun, mai ales cînd este exagerat. Oamenii mari au fost pasionați de vînătoare, recunosc; să-i imităm în ceea ce au făcut ei mai măreț, să nu le copiem slăbiciunile. Patriarhii au vînat, este adevărat; tot atît de adevărat este că s-au însurat cu surorile lor, că poligamia era, pe timpul lor, un obicei, dar acești buni patriarhi care și vînau exprimau secolele barbare în
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
model conduita lui Ferdinand de Aragon și Bernard de Milano, pentru cei care vor să se distingă prin fapte mari, acțiuni rare și extraordinare. Machiavelli caută acest miraculos în îndrăzneala întreprinderilor și rapiditatea execuției. Sînt de acord că faptele sînt mărețe, dar demne de laudă nu sînt decît în măsura în care întreprinderea cuceritorului este dreaptă. "Tu, care te lauzi că ai stîrpit hoții, spuneau ambasadorii sciți lui Alexandru, ești tu însuți cel mai mare hoț de pe pămînt, căci tu ai prădat și ai
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
porțile morții și încuietorile lor s-au făcut zob, drugii de fier s-au rupt și au căzut la pământ și toate s-au deschis. Domnul Isus Cristos a venit cu blândețe, înconjurat de aura strălucitoare a luminii de sus, măreț și smerit, purtând în mâini un lanț. El însuși a legat strâns gâtul Satanei, apoi mâinile la spate, l-a azvârlit în tartar, i-a pus piciorul sfânt peste grumaz și i-a zis: Toată vremea aceasta ai făcut multe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Rezultatul Îl vom comunica domnului profesor Hliboceanu. În acea clipă, s-a ridicat secretarul de partid: ― Vreau să vă atrag atenția că În toată discuția asta a voastră nu ați folosit deloc cuvântul „tovarăș”. Ce? Vă este rușine de acest măreț cuvânt? Aflați că marele Lenin și generalissimul Stalin și-au spus „tovarășe”, În timp ce voi vă domniți toată ziua? Prin asta Încălcați linia politică a partidului. Tot timpul v-ați spus: „domnule profesor În sus, domnule rector În jos”. Nu-i
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Dar tot aceeași făină de bună calitate se macină la moara lui Manole, ziceau, fără să știe cine a fost acesta. Minunată zămislire, a conchis urmașul lui Manole, retras undeva într-un ungher al construcției, ce a conservat o faptă măreață și un nume deseori întâlnit în Bucovina înstrăinată și peste tot în Țara Românească. Îndurerat peste măsură, întâiași dată a pus la îndoială vremelnicia marilor nedreptăți îndurate de întregul său neam de ropceni plecați în pribegie. Povara originii Mihai Zimbru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
izola în niște țarcuri delimitate de te miri ce garduri de sârmă ghimpată, alți 3-4 dintre ei s-au aliniat situației lui Vova. Tovarășa vajataia a rămas binișor descumpănită... meditativă în fața atreadului aliniat ca pentru raport.... Cum?? În Saiuzul nostru măreț și bogat, și avansat, și puternic mai există sărăcie? Boje moi! Și a dat neputincioasă din mână cu un vizibil efort de a-și masca nedumerirea spre a nu se face de tot râsul în fața copiilor. Pe cât de înfiptă, hotărâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și mortul ăsta le-a fost amant? Nineta a rămas cu țigara în colțul gurii, ca-ntr-un prim-plan al uimirii, și-a scărpinat ușor o pătrățică neagră de șah din zona țâței stângi, a dat să spună ceva măreț, dar s-a răzgândit și m-a dezamăgit aruncând, puțin scârbită, ceva banal și de neînțeles pentru mine: "Pe dracu! Astea și amantul Dej! Așa au plâns toantele și la moartea lui Stalin, tot cu ochii beliți la Rubin!" Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
lăudau toate ninetistele, mai puțin Nineta, pentru că, uite, domnule, s-a-nvârtit, nu s-a întors între patru scânduri de brad putred, ca alții, asta înseamnă că a fost oarece erou, că el avea de mic, în sânge, pornirea asta către fapte mărețe, îți era drag să te uiți pe furiș la el, simțeai că dacă ar fi o medalie de câștigat numai lui i-ar fi putut fi prinsă în piept. Cu Ucu fusesem un fel de amic, pentru că numai mie îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
putea respira; tot aerul îi devenise înăbușitor. Covârșit de un sentiment de oroare crescândă, indescriptibilă și de neîndurat, scoase la iveală în grabă, dintr-un ungher dosnic al încăperii, un ciocan - sau dracu’ știe ce era - și, presimțind parcă cum măreața oglindă se clatină pe tronul ei, în încercarea lui de a se elibera, își slobozi cumplit toate forțele în acea macabră nălucă tremurândă, care încă mai era acolo, sfidându-l nesățios. Totul fu făcut țăndări imediat. Primele licăriri ale zorilor
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și realist în miezul fiecărui lucru-n parte, să te simți cu adevărat liberă să zbori. Asta sunt eu de părere că înseamnă a te cunoaște întru totul pe tine însuți. Și, dacă ajungi să atingi acest pisc sacru și măreț al lucidității, poți fi pe deplin sigură că nimeni și nimic nu te va mai da jos de acolo. Vei fi ca un zeu! Iar această dorință (și cerință) reprezintă un sinonim perfect al vieții superioare, de care eu doresc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
vidi, vici!1” Pur și simplu, jubila. „Într-adevăr, ce chestie interesantă!, își mai zise pe urmă. Da, recunosc că niciodată nu mă învăț minte cum trebuie! Întotdeauna sunt suficient de ambițios, încât să-mi stabilesc dinainte scopuri multe și mărețe și, totodată, suficient de inconștient, încât să nu-mi dau seama repede apoi că n-am cum să le ating vreodată... Acum, uite, cred că-i cu adevărat prima oară în viață, când chiar am izbutit să-mi duc magnificul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Victoria. Arăta precum nu mai arătase niciodată; se vedea că-i neagră de furie; era de-a dreptul schimbată la față. „Ei, drăcie! Iar va trebui să dau jocul meu de șah pe un scandal... Sper măcar să fie un scandal măreț, unul demn de mine și de mama. Doar acelea îmi rămân mie în minte!”, gândi el ironic, însă nebănuind defel ce inconștiente erau gândurile sale și ce urmări de necrezut vor avea ele până la final. Femeia, totuși, fără să rostească
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
condiții decât o instituție de interes public: "La noi, crematoriul nu este un așezământ de pedeapsă, nici pentru cei vii, nici pentru cei morți, ci un mijloc maiestuos și igienic de dispariție a cadavrului omenesc, care mijloc devine și mai măreț prin binecuvântarea religioasă dată de preotul sfințit și prin consimțirea de bună voie și anticipată a celui decedat"178. Sărbătoarea Paștelui din 1938 a constituit un nou prilej pentru Șerboianu de a încerca să arate concordanța învățăturilor creștine cu practica
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cu mâhnire cuvintele de mai sus, le-a rostit nu având în vedere lutul în care acea să fie îngropat Adam și care habar nu avea până atunci de "moarte" ori de "mormânt", ci în vederea unui scop cu mult mai măreț și pe care nu-l putuse realiza prin facerea celei dintâi perechi de oameni. Ridicându-ne cu mintea la intenția divinității, iată cum am traduce noi, în limbajul nostru omenesc, drama petrecută în grădina Edenului, între Creator și făptura sa
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
aduse lui Dumnezeu primul sacrificiu, în calitatea sa de arhiereu. Focul sfânt, în care ardeau sacrificiile, era așezat în altar și trebuia întreținut continuu, spre a nu se stinge niciodată. Fu păstrat până în timpul regelui Solomon. Zidind Solomon un templu măreț în Ierusalim, după ce-l sfinți și pe când își încheia rugăciunea se coborî iarăși foc și arse de tot și sacrificiile de pe altar, umplându-se templul de mărirea Domnului (II Cronici Cap. VII 7). Acest foc sfânt fu păstrat până-n timpul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
apar, după moarte, mult mai merituoși decât atunci cânt trăiau. Viteji neamurilor, dobândesc puține cununi în viață, dar după moartea lor când zugrăvirea eroismului se înflorește de către urmași. Eroii sunt imortalizați prin monumente, statui, cununi, creațiuni de imnuri și povestiri mărețe ale faptelor lor. Tot aceasta se întâmplă în înțeles contrar cu criminalii și răufăcătorii ordinari, care au înspăimântat în viață pe contemporanii lor. După moarte apar și ei în memoria urmașilor, ca indivizi înzestrați cu calități exagerate în rău: de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cei ce l-au răstignit pentru osândire. La noi, crematoriul nu este un așezământ de pedeapsă, nici pentru cei vii, nici pentru cei morți, ci un mijloc maiestuos și igienic de dispariție a cadavrului omenesc, care mijloc devine și mai măreț prin binecuvântarea religioasă dată de preotul sfințit și prin consimțirea de bună voie și anticipată a celui decedat. Dar asupra acestei chestiuni vom reveni ca să definim și mai bine, ce va să zică respectul datorat morților. (Flacăra Sacră, V, 3, 1938, pp.
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cărui deșteptare este în cealaltă viață. În cer este un lăcaș destinat fiecăruia dintre noi, dar trebuie a umbla mult spre a ajunge acolo. Numai acela care a fost drept în noaptea lumii acesteia, și-a clădit o casă pentru măreața zi a eternității. Mahomedanii admit dogma libertății morale a omului. Cu toate acestea, zic ei, totul depinde de influența hotărâri divine. Dacă aceasta influență este a grației, ea atrage la credință; dacă din contră este a justiției, acela care avea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]