3,671 matches
-
ai fost cu adevărat fericit doar când simțeai că iubești, sau că ești iubit. E firesc să simți asta. Nefiresc și dureros e că te bucuri așa de puțin de iubire tocmai pentru că uiți ce înseamnă a iubi, sau pentru că mărginești Iubirea. Și acum îți voi vorbi despre iubire. Există atâtea forme de a iubi, câte suflete sunt pe lumea asta. Tu suflete ești unic, și iubești și te dăruiești în felul tău unic. Și esti iubit într-un mod unic
(TRANSCRISĂ DE MARIA LEONTE) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364484_a_365813]
-
vesel sau trist regret absolut privesc la viitor la nemurirea noastră lumină dulce aripi ale inimii surescitare imediată chipul tău sublim împletește în minți amintiri vise și coșmaruri tu ești pierdere și regăsire rug al jertfei dorințele incendiare ating culmi mărginite de clipe amare iar noi împărțim singurătățile poteca speranței drumul spre noi în cinstea clipei în real metafizic ca un vis de vară petale de trandafir curg în palme timpul și el lacrimi mici și dese miresme scumpe în vers
PETALE DE TRANDAFIR CURG ÎN PALME de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363914_a_365243]
-
Acasă > Impact > Scrieri > "ACOLO UNDE ÎNCEPE RAIUL"- DIN CARTEA "RAIUL ÎN CARE AM FOST" Autor: Dorina Stoica Publicat în: Ediția nr. 1067 din 02 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Din atașul motocicletei, priveam câmpiile nesfârșite, mărginite pe alocuri de tufărișuri înflorite sau de pâlcurile cu maci, lumânărele galbene și de cicoarea albastră ce părea cioburi de cer senin de vară timpurie căzute pe pământ. Vântul poznașul îmi fâsâia pe la urechi, iar stâlpii de telegraf aliniați defilau
DIN CARTEA RAIUL IN CARE AM FOST de DORINA STOICA în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362925_a_364254]
-
din piatră curge; e pentru toți o mană! Și ea tot șlefuiește în albia-i prundișul... Pe când apa din mine filtrează învelișul Și, cu timpul ajung să fiu asanat, Iar, în final, ca toți, îmi perfectez un blat. Pe drumul mărginit de șanțuri Mă simt grăbit de cineva și-n lanțuri; Pășesc cu luare-aminte mai departe; Pe apă, paralel, zâmbește o umbră albă de moarte. Ce vreme ! Ce atmosferă toridă ! Nehidratați ne privim moartea-n oglindă. Apa, energie, învălmășită-n vapori
UN ALBUM DE SUFLET ȘI UN FEL DE... APĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363366_a_364695]
-
cu înțeles Preda. Vreun duh rău ne dă târcoale, iar patrupedele simt pericolul înaintea omului. După vreo două sute de pași în fața ochilor li se desfășoară o priveliște încântătoare în mijlocul căreia se află un lac cu apa ca lacrima. Acesta este mărginit de o poieniță înverzită presărată cu flori multicolore de câmp, iar împrejur falnicii stejari se ridică spre bolta cerului ca niște străjeri neclintiți de la datoria lor, împreună creând o imagine de vis. În schimb nu se aude foșnetul frunzelor, dar
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
de Crăciun și apărură niște luminițe, care pâlpâiau în zare. Pe măsură ce se apropiau de acel loc minunat, de unde se auzea acea muzică, Mitru credea că se află în mijlocul unui vis de iarnă. Sania și câinii intrară pe o pârtie dreaptă, mărginită de brăduleți mai înalți sau mai scunzi, care erau împodobiți cu betele și globuri. Pârtia albă, sclipea pe alocuri și aveai impresia că sunt presărate diamante. Se vedea că neaua fusese dată la o parte cu lopețile, deoarece în jurul brăduleților
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
straniu, dar în același timp, fascinant. Tulburătoare este și prezența “Poetului din Alexandria”, care a lăsat un autograf pe plajă, ars de soarele amiezii și de vântul din nord. “Un poem ocru ca o înserare pe plajă la țărmul deltei mărginește / Mediterana. Poem ars de soarele amiezii și de vântul de nord. Poem ce miroase a iod și a salină. Un spațiu alb între versuri apropie / degetul peste / buzele poetului din Alexandria. El și-a înghițit silabele finale ale tuturor/ strofelor
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
pentru naivi?! Dacă am asculta cum respiră cerul; dacă am asculta cum respiră pământul, atunci poate groaza ce se întinde în peisajul imbecilității ar înălța aburi ahtiați de flăcările zvârcolirilor noastre și fiori de nebun beat de înălțare ne-ar mărgini teama de foame. Și nu teama de hrană ne-a ținut mai bine de o mie de ani în mediocritate? Câtă nevoie avem de a ne abandona în cunoaștere pentru a ne desprinde de viețuire! Dar câți dinte noi ascultă
ÎNCOTRO ROMÂNIA? ÎNCOTRO CULTURA EI! de MARIA COZMA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361217_a_362546]
-
aureole pierdute pe câmp de sfinții trecutului. Destinul îți sapă tranșeele și ți le astupă de multe ori când ai nevoia de a te apăra, de a te simți protejat. Devii un dramatic când cauți să spargi zidurile care îți mărginesc fiindul și baierele se întind la fiecare forțare la ceea ce vrei să nu mai fi: Doar noi, obsedați de lumină, ne aflăm / permanent la marginea Timpului / Cu urechea ascuțită, ca un pui de lună, ce iese / în lume sub magia
STAFIIZAREA EGOULUI ŞI DEMITIZAREA NEFIINDULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360824_a_362153]
-
din ce în ce mai tare, ștergătoarele bat ritmat din aripile de cauciuc. Printre ruine a dat colț iarba. Firele verzi, însetate de lumină, dantelează oasele cetății, îngropând, milimetru cu milimetru, craniul poros în care a fost odată memorie și voință. Lanurile de porumb mărginesc forul roman, cu tulpinile lor uscate, arămii prin care ferestruiește vântul. Deschid fereastra. Mireasma toamnei umple spațiul prismatic al orașului, desenând frunze aurii de stejar pe case, străzi, dealuri, râuri. O mare cupolă viorie se ridică peste acoperișuri, ca o
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
Un astfel de „club” are uneori nu mai puțin de șase sute de membri! Majoritatea participanților pune umărul, la propriu, consolidând baza piramidei, fundamentul care poartă numele de „pinya”. Marea de oameni se topește într-o bază imobilă, om lângă om, mărginită de „pionii” care împing din lateral masa compactată, ca niște adevărați contraforți de catedrale. Urmează două cercuri solide, așa numitele „manille”, peste care se construiește trunchiul propriu zis, „el tronc”. Între bază și vârf e dispus „el pom de dalt
SENTIMENT CATALAN de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364132_a_365461]
-
albe puternic mirositoare de o frumusețe deosebită, acolo printre movilele de pământ înverzit și zidurile inerte din piatră pe care creșteau mușchi verzi. Spre extremitatea din dreapta a cetații se întindea orașul de dincolo de malul Meusei până sus pe colinele de la mărginea orașului, cu spații verzi, curți înconjurate de garduri din lemn de parcă te aflai într-o zonă ardeleană a noastră, case rustice, cu nimic mai deosebite ca ale noastre. Orașul ca urbe era doar pe malul Meusei și a Sambrei, în
CALATORIE IN BELGIA AFLATA SUB TEROARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364145_a_365474]
-
rânjește amenințător plictisul, lipsa de sens, teama că am putea risipi resursa valoroasă care nu se mai întoarce, timpul. Balansăm pe linia de demarcație dintre presiunea termenelor și repausul complet, exitus, cum spuneau latinii. Graba și plictisul, doi poli care mărginesc timpul nostru extrem de personal. Știm însă că modul în care ne gestionăm timpul - fie el sub formă de grabă, ori din contră, ca visare, sau chiar plictiseală - reflectă opțiunea noastră strict personală, atitudinea de viață, niciodată geamănă celei adoptate de
HORA QUOTA EST de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363070_a_364399]
-
ei, se înalță un monument dedicate eroilor satului. O școală frumoasă; o casă de cultură. La mică distanță, întâlnești sediul administrației locale, iar apoi biserica ortodoxă, cu două turnuri. Puțin mai departe - pe partea dreaptă - ascunsă privirilor de gospodăriile care mărginesc șoseaua, se înalță silueta înegrită de vreme a unei mici bisericuțe de lemn. Panglica de asfalt își continua drumul către est, șerpuind printre casele arătoase care o însoțesc până la podul de fier de la limita localității. Înainte vreme, podul era principala
CĂLĂTOR ÎN TIMP de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368334_a_369663]
-
creându-se un puternic sentiment de viață, ascensiune, contopire a elementelor naturii. Înainte de răsăritul soarelui marea este calmă, liniștită, aerul este blând, cald și mângâietor. La răsărit, pe cer deasupra stâncii începe spectacolul de lumini. În spatele și deasupra stâncii care mărginește golful cerul are reflexe aurii care strălucesc printre nori din ce în ce mai puternic. Pe cer prezența încă ascunsă a soarelui ia forma unei hărți sau a unui munte în care două culori se luptă să învingă: albastrul plumburiu al boltei cerești și
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
profesorului: -În timp ce chibzuiam eu la ce soluție aș putea apela, mi se oferi una. Să vedeți! Cum sunt mare amator de plimbare, îmi petrec ore bune aici, în Herăstrău. Intru, invariabil, dinspre Arcul de Triumf, știți, pe la poarta mărginită de cele două șiruri de clopote electronice. Îmi place tare mult ideea instalării lor! Îi felicit, în gând, permanent pe autori. -Aveți dreptate, fu aprobat de cealaltă voce. -Mă bucur atât când ele fac să răsune larg și generos ilustre
BANCA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367938_a_369267]
-
rămâne mereu turnesol pentru caractere... S-ar mai cuveni apoi menționată și o altă preocupare onorant ilustrată de prestația medicului Dorel Schor pe tărâmul literaturii și artei: critica plastică oficiată în paginile revistei israeliene „Expres magazin”. Multe de discutat, loc mărginit în rubrică. Drept pentru care închei salutând o apariție de reală excepție, care, sunt sigur, va interesa și cititorii din România. ----------------------------- Mircea Radu IACOBAN Iași, mai 2017 Referință Bibliografică: Mircea Radu IACOBAN - RÂZÂND CU GURA PÂNA LA URECHI ! / Mircea Radu
RÂZÂND CU GURA PÂNA LA URECHI ! de MIRCEA RADU IACOBAN în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/367415_a_368744]
-
s-au făcut din mers, fără să se țină seama de acest contact fizic și emoțional. Pentru mine lucrurile au stat diferit. Drumul meu a fost altfel, și anume dinspre sat spre oraș. M-am format într-un sistem educațional mărginit de hotarele satului, apoi, cu acest bagaj, am plecat să studiez muzica universală pentru a-mi permite ulterior o abordare comparativă. Trebuie să știe că se înșeală amarnic cei ce au impresia că pot învăța folclor doar apelând la benzile
INTERVIU CU ARTISTUL GRIGORE LEŞE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367313_a_368642]
-
tocmai taina unității ei? Care considerați că este poziția cea mai potrivită trăirii Evangheliei în zilele noastre? - Dragă, problema vieții de trăire creștină și de unire cu Dumnezeu nu se pune din punct de vedere istoric. Nu trebuie să ne mărginim ori să ne priponim în istorie. Nu, este vorba de permanență. Nu recomand o stare de nevoință ca mijloc neapărat de mântuire, ci recomand o stare de prezență continuă, ce nu are obstacol, care nu are moment istoric sau politic
PARINTELE ARSENIE PAPACIOC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366742_a_368071]
-
tocmai taina unității ei? Care considerați că este poziția cea mai potrivită trăirii Evangheliei în zilele noastre? - Dragă, problema vieții de trăire creștină și de unire cu Dumnezeu nu se pune din punct de vedere istoric. Nu trebuie să ne mărginim ori să ne priponim în istorie. Nu, este vorba de permanență. Nu recomand o stare de nevoință ca mijloc neapărat de mântuire, ci recomand o stare de prezență continuă, ce nu are obstacol, care nu are moment istoric sau politic
PARINTELE ARSENIE PAPACIOC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366831_a_368160]
-
sau ale ajungerii la cunoașterea lui Dumnezeu sunt trei: în trup, în suflet și în duh. Prin ele, contemplativul începe să deosebească între bine și rău: cunoașterea sufletului ajungând prin aceste moduri să se înalțe deasupra a tot ceea ce este mărginit și are un sens limitat, înaintând spre o cunoaștere tot mai intensă a lui Dumnezeu. Tot în cadrul cunoașterii naturale, Sfântul Grigorie Palama vorbește despre o cunoștință începătoare despre Dumnezeu, care vine din cunoașterea făpturilor. Aceasta este cunoștința care este comună
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
mai trăiește el, ci Iisus Hristos trăiește în el. Despre cunoașterea naturală a lui Dumnezeu ca sursă a adevăratei Sale cunoașteri Pentru a ajunge, însă, la simțirea tainei Dumnezeului Celui viu, trebuie să ne ridicăm, nu doar peste ceea ce este mărginit și limitat, dar chiar și deasupra sensurilor înalte ale creației și ale cuvintelor cuprinse în natură și în Sfânta Scriptură. Sfântul Isaac Sirul pune în legătură această cunoaștere naturală, pozitivă ori catafatică, prin care ne înățăm la Dumnezeu, cu credință
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
ființa omenească trebuie să-i răspundă și ea prin smerita cugetare, prin "renunțarea la mândria de a-L cunoaște prin noi înșine". Prin această atitudine smerită, ne înălțăm la cotele cele mai înalte ale umanului, ale eticului, până la hotarul dintre mărginea firii umane și lucrarea harului dumnezeiesc. Dinamica vieții duhovnicești se oglindește deplin în starea de curăție și cunoaștere a lui Dumnezeu. Înaintarea în virtute conduce către o proporțională cunoaștere a tainelor creștine. Pe treptele cele mai înalte, umanul eliberat de
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
se întoarce la palat și glasul pescărușului răsună de sus tot mai insistent. Peștii îl privesc ca pe ceva străin, fiindcă el începuse să revină la starea de pământean. Crăiasa nu-l mai suportă, îi reproșează că a preferat viața mărginită de pământean unei vieți fericite și l-a trimis înapoi pe pământ. Sufletul i se întoarce la loc. Finalul aduce cu sine și ambiguitatea specifică literaturii fantastice. Ceea ce părea a fi autentic se dovedește a fi fost numai un vis
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
din surghiunul otoman, prin care cerea restituirea averii rămase în Transilvania, de la Jupân Manu, Doamna Maria, soția răposatului domn, nu primise niciun răspuns. Foarte aproape de palat se aflau și casele preotului din Sinope, om de încredere al noilor principi, ce mărgineau orașul. Apoi grădinile negustorului Nicolae Caraiani, ce avea legături strânse cu Veneția, de unde aducea mătăsuri, atlazul roșu și pe a cărui mamă și-o înmormântase cu mare fast la biserica Stelei, alcătuiau frumusețile arhitecturale ale orașului. Palatul era înconjurat la
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]