1,021 matches
-
o anumită independență. — Da, da. Am douăzeci și opt de ani. — Douăzeci și opt? Nu ți-i prea arăți. — Mulțumesc, dragule. Nu cred că sunt exagerată. Gregory îi dă o alocație lui Debby. Ție de ce ți-e frică de așa ceva? Când e vorba de mărunțișuri, ești cât se poate de generos. Trebuie s-o recunosc. Dar de îndată ce se ajunge la... — Da, da. Necazul e, marele necaz e că Selina e prea deșteaptă pentru mine. Am încercat să schimb subiectul. Știu din experiența mea cu Selina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
că a avut întotdeauna bani câți a vrut, corect? spuse el. Și știe ce să facă cu ei. Bani, m-a învățat că banul e ceva de care te folosești, doar știi că eu n-am avut niciodată bani, nici mărunțiș, nici un singur cent. Nu am vrut niciodată să uit ce înseamnă să fii sărac. Dar asta înseamnă frică. Înseamnă rușine. De ce să nu uiți de ele? Eu unul am terminat cu așa ceva și să mă simt bine cu banii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
apropiere. Toate lucrurile sunt mult mai pline de viață. Mult mai adevărate aici. Și trebuie să si de-a face cu noul tip de oameni care produc bani, alergători iscusiți în costumele lor de mare efect, care se joacă cu mărunțișul și cheile banilor în timp ce aleargă grohăind în urma ta. * M-am cocoțat pe un closet din Air Kiwi cu picioarele ghemuite sub mine și am început să caut prin buzunare după bani sau după ceva ce le-ar fi putut ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Cutia de tinichea pe care o tot rostogolea, lovind-o cu piciorul, s-a oprit dinzdrăngănit. — Vrei de lucru? — Ce anume? Vultur-în-Zbor încercă să-și ascundă nerăbdarea. — Ei, știi tu! Cât să câștigi ceva bani! i-a strigat doamna Cramm. Mărunțișuri. Chestii d-astea. Vultur-în-Zbor s-a gândit preț de-o clipă. S-a apropiat de mașina imensă a femeii. — Coniță, spuse el, acolo de unde vin eu avem o vorbă. O potaie vie e mai bună decât un leu mort, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
grupul lor, oricât m-aș amăgi. Nici altădată nu m-au invitat la astfel de pomeniri sau lansări de cărți. Am fost întotdeauna unul din afara lor. Poate și pentru că nu duceam viața lor, nu mă complăceam în bârfe și alte mărunțișuri din astea. Iorda și Necșoiu mă țineau, cât de cât, lângă ei, alături și de ceilalți. Altfel, îmi erau indiferenți, îi consideram copilăroși (cum și sunt, de multe ori) și orice discuție prelungită cu ei mi se părea pierdere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mi-au dat banii. M-au luat prin surprindere. Banii îi programasem pentru sfârșitul lunii viitoare, când plecam în concediu și mă gândeam să fac unele reparații la casa de la țară (gardul, poarta mare, acoperișul magaziei de lemne și alte mărunțișuri care, totuși, cereau cheltuieli mai mari decât leafa mea). Numărând banii la casierie, dintr-odată m-am gândit la Ester. Acel soi ciudat de asociații de gânduri, neprevăzute, care vin în tine, de parcă ți le trimite cineva, programat, aproape imperativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
admirație tâmpă pentru om. O admirație bulversantă pentru tot ceea ce înseamnă om. Un gând aiurea, desigur. De unde să știu eu ce-i omul? De unde să cunosc eu ce trebuie și ce nu trebuie făcut de către un om? Care sunt acele mărunțișuri care-i dau contur frumuseții. Eu doar privesc. Cu toropită mâhnire privesc cum micile mizerii ale zilei se trag una din alta, ca o pâclă încețoșând timpul, atât de puțin, ce mi-a mai rămas. Mă simt bătrân nu pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
bancnotă nou-nouță, scoasă din portmoneu. „A unui picior de lemn?” făcu nedumerit tânărul, pregătindu-se să-i dea restul de la un milion. Asta chiar că nu-nțeleg...” „Nici alții nu Înțeleg, deși sunt bântuiți de el... Nu e nevoie, păstrează mărunțișul pentru tine și nu uita de cerc... Iar dacă ai să-l vezi trecând pe aici pe Noimann, cinstește-l, te rog, cu o cafea din partea mea...” Zicând aceasta, Satanovski se răsuci pe călcâie și, cu pași vioi, oarecum discordanți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și eu că Ana ta, pe care o tot cauți cu scrisori la Burlești, a devenit Învățătoare chiar aici În sat. De ce? Nu mă Întreba. Te voi ține la curent. Armată ușoară! Grințu. După asta se scotoci În buzunare de mărunțiș, puse pe masă două monezi de trei lei, luă Încă o carte poștală și-i scrise lui Zare. „Vei fi și unchi!“ Grințu. Ieși din curtea mânăstirii și puse cele două scrisori În cutia de poștă. Stareța Îl recunoscu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Ce blândă-i noaptea când se sfârșește în noi haotic! Frunzele valsează zbătându-se să nu cadă dintr-un cer răsturnat în altul. Vântul se scurge cotrobăind spasmodic visele impersonale ale clienților din magazinul de mărunțișuri. Te caut în buzunărelul din colț... e plin, încărcat de cuvinte speriate țâșnind de-a valma valsând imperfect. Pătrund mai departe țintind adânc între cele două ovale cu axele intersectându-se instantaneu în infinitul apropiat; dogorești și ți se scurge
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
arătară spre cutie. Tricou Curat zise: — Billy muerto. Buzz se uită în jos și își văzu gândacul pătat cu labele în sus, lipit de cutie într-o baltă de lichid vâscos și auriu. Tricou Murdar chicoti și culese grămăjoara de mărunțiș și hârtia de cinci. Tricou Curat luă un băț de la o înghețată, îl ridică pe învingător din cutie și îl puse pe scoarța copacului de lângă bancă. Gândacul rămase locului, lingându-și antenele. Buzz zise: — Dublu sau nimic - pe un truc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Buzz se uită spre Mal, care o plătea pe mama asasinului iubitor de șobolani. Prinse o idee - sau ideea îl prinse pe el. — Preț pe capul meu? — Zece miare. Cincisprezece dacă ești prins viu, ca să se distreze Mickey cu tine. — Mărunțiș. Johnny, vrei să faci douăzeci de mii pentru două ore de muncă? — Mă omori! Data viitoare o să-mi oferi o întâlnire cu Lana Turner. — Vorbesc serios! De unde faci tu rost de atâta mălai? — Îi fac în mai puțin de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ea, dar așa e! ― E, în sfîrșit!... ― În sfârșit, cam la o săptămână de la chestia asta, observ eu că Tanți e mai rece cu mine, că face mofturi, că zice că nu mai are timp să ne vedem, și alte mărunțișuri! "Hm! mi-am spus. Nu e lucru curat la mijloc... Trebuie să descopăr neapărat ce-i cu asta". Și când își scotea batista, nu știu cum se face că-i pică o scrisoare roză... ― De amor? ― Exact!... ― Ca-n romanța pe care
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
nemuritorul Rishi Agastya (Stăpânul himalayan cu responsabilități speciale pentru India) a aranjat ca ei să i se ia un interviu la Shamballa, HQ, muntele secret al Frăției. Libertatea politică pentru India înseamnă eliberarea spirituală a întregii omeniri. Vă rugăm lăsați mărunțișul pe care-l aveți, în cutiuța de acolo. Bobby descoperă cu stupoare că deși sunt atât de preocupați de evoluția minții și a spiritului, teosofii au destul timp și pentru trup. La o întrunire, într-o după-amiază, în timp ce unii își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu sicriul și Îl Îndrepta către cimitir. De cum trecea de clopotniță, rudele mortului băgau mâna În buzunar și azvârleau În sus bănuți de fier. Ne aruncam În țărână pe palme și genunchi, ne Împingeam și ne loveam ca să ajungem la mărunțișul acoperit de pulberea groasă. Ne murdăream ca niște porci, umpleam de murdărie până și fundele Înnodate la gât. Nu știam Încă să citim, dar cunoșteam valoarea monedelor după mărime. Când mortul se Îndepărta, ne ascundeam În tufișurile din spatele bisericii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
când terminau, ziceau „mulțumesc” sau „sărut mâna”. Soarele Începuse să răsară când fetele ieșiră din baracă. Se grăbeau să prindă primul autobuz și să ajungă pe la casele lor. Recunoscători, băieții le umpluseră două sacoșe cu cutii de conserve și cu mărunțișuri ce le-ar fi putut folosi. În spatele barăcii, așezat pe pământ și cu spinarea lipită de perete, soldatul Cătănuță plângea. Nu știa nici el prea bine de ce și deocamdată nu ținea să se lămurească. Avea o sfârșeală În suflet, i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o să-i spun de ce.” În anii din urmă, circarul și nevasta lui Îmbătrâniseră de tot, șarpele murise demult, iar ei renunțaseră la scamatorii. Veneau În sat ca să vândă tămâie adusă de la munte, cruciulițe de lemn sculptat și tot soiul de mărunțișuri bisericești. Oamenii cumpărau de la ei de milă, amintindu-și de strălucitoarele lor spectacole de altădată și de chiloții cu sclipici ai circăresei, pe care Îi cumpărase, ca suvenir, cel numit de oameni Butelie, demn, și el, de milă, căci, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
asupra dezvoltării Japoniei. Își ținuse secrete concluziile. Nu era Hideyoshi „omul următor“? Chiar și printre vasali, care se aflau în apropierea lui zi și noapte, astfel că-l vedeau certându-se periodic cu soția lui, bucurându-se pentru câte un mărunțiș, arătând abătut și vorbind aiureli - sau care îl comparau la înfățișare cu seniorii altor clanuri și nu-l găseau deloc superior - nu părea să existe un om din zece care să considere că stăpânul lor avea vreo calitate mai deosebită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de calomnie. Hideyoshi, însă, nu dădea niciodată multă atenție vorbelor. Era și el, om, avea simțăminte firești, ca oricine, și nu s-ar fi putut spune că nu observa asemenea lucruri; pur și simplu nu-și bătea capul cu ele. Mărunțișurile nu-s nimic mai mult decât atât, spunea el. Ori de câte ori sunt cercetate, se clarifică. Singurul lucru care-l nemulțumea era gândul că, pe zi ce trecea, coaliția împotriva lui Nobunaga devenea tot mai puternică: puternicul clan Mori își fortifica apărarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ea erau aciuați niscai călugărași. --Și atunci ce bănuiești că se întâmpla în acea casă pentru care vodă mai spune: “pentru aceea nici bir să nu aibă a da, nici podvoade, nici cai de olac să nu ia, nici alte mărunțișuri ce sânt asupra târgoveților”. --Cred că acolo era oarece dugheană sau chiar crâșmă... --Ce te face să crezi asta? --Cea mai simplă pricină ar fi că acea casă se afla aproape de Chervăsărie și avea vreo pivniță cu oarece băutură... --Că
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
cum arată un fost călăreț care a străbătut atâtea drumuri pe orice vreme...Ca și cum mi-ar fi ghicit gândul, călugărul mi-a propus: Hai să stăm de vorbă cu Ion Brătilă... Ne oprim în fața unei dugheni cu tot felul de mărunțișuri. Tejghetarul ne întreabă ce dorim. Știi cumva unde are casa Ion Brătilă? - întreabă bătrânul Nu-i departe de aici. Îi colea, pe Ulița Podul Vechi, aproape de biserica Sfântul Nicolae. Mulțumim tejghetarului și pornim spre Podul Vechi, pentru că tot avem treabă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
oltean venit de la Scornicești, nu-l prea trăgea inima să se dea la lăcașurile pământești a lui Doamne, Doamne. Și poate de aceea a sfârșit-o prost. Dacă dărâma și el măcar cât Hausman la Paris, vreo 300 și ceva mărunțiș, Dumnezeu l-ar fi iertat și i-ar fi rezervat o soartă mult mai bună la încheierea mandatului său pământesc. Cred că Dumnezeu, ar fi fost mulțumit, că au fost dărâmate atâtea lăcașuri ale stricăciunii lumești, unde doar culoarea banului
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
lăsa cu toată ființa ei în brațele primitoare ale undei... Abia această priveliște mi-a adus tristețe în suflet... În timp ce mă luptam cu acest sentiment, glasul de trâmbiță s-a furișat până la mine. Am luat desaga cu cărți, apoi celelalte mărunțișuri și am pornit... „Ar trebui să mă retrag, mărite... Nu aș vrea să afle... că eu mă aflu aici...” „Faci cum ți-i voia, doamnă...” Dacă nu auzeam și pași depărtându-se cu grabă, aș fi zis că cele auzite
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ziarul dumitale n-ar tipări vreodată așa ceva, murmură el. Vreau să spun că Wilt v-ar putea da în judecată și pe voi. — O, noi suntem obișnuiți cu procesele de calomnie! Pentru noi sunt treburi de rutină. Le plătim cu mărunțișul uitat prin buzunare. Oricum, dacă dumneavoastră ați fi puțin mai cooperant... Reporterul lăsă sugestia în suspensie, pentru ca domnul Morris s-o digere. — Ce vrei să știi? întrebă acesta amărât. — N-aveți ceva povești cu faze legate de droguri? întrebă domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
E mai mare și mai puternic decât mine și nu trebuia decât să alerge după mine și să mă aducă înapoi. Cheile de la mașină erau la el în buzunar și singurii bani pe care îi aveam erau un pumn de mărunțiș pe care îl descoperisem într-un sertar al biroului lui Lucy. Am așteptat sperând, dar nu am reușit să mă strecor afară din casă decât o dată. Atunci am încercat să-l sun pe Tom. Îți aduci aminte, nu? Prin nu știu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]