609 matches
-
pe jos umblați. Iar lozinca e gratis. Duetul de călugări, care purtau sandale și o rasă din sac maronie, de austeritate franciscană, confirmă, scoțînd la iveală două bilete roz, drept dovadă. — Păi, atunci cobor, am zis eu. Fiindcă n-am mărunți. — Cum doriți. Dar așteptați pînă la stația următoare, că eu nu vreau accidente. Tramvaiul urca aproape În ritmul unei plimbări, mîngîind umbra șirului de arbori și iscodind peste zidurile și grădinile unor locuințe asemenea unor castele, pe care eu mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
întreagă, când doar cu un braț, cu o șuvită de păr. Se întindea spre un raft și scotea o oală, o farfurie. Spălase roșiile cu multă atenție, una câte una, și acum, aplecată desupra tocătorului mișca în grabă un cuțit, mărunțind condimentele. Ținea lama lipită de degete cu multă siguranță. Și descopeream cu uimire că Italia era o gospodină curată și precisă, stăpână pe gesturile ei, pe bucătăria ei. Așteptam stând jos, rezervat și puțin rigid, ca un oaspete politicos. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
putea fi; nimic nu ducea mai departe de cifrele prinse Între două litere. H1874.3.6.888.M. Agitat, a notat În agendă, va Încerca altădă, va apela, poate, iarăși la bețivanul de Lars. Imediat, a rupt pagina și a mărunțit-o, aruncînd-o În toaletă; a tras apa. Și-a zis că e bine să fie prevăzător, Începuse, de fapt, să-i fie frică, Îi putea fi luată urma. GÎndindu-se, chiar a avut un frison, nici cînd se bătea cu grupurile
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
singurul care face rezistența în școala asta prin faptul că fac ce vreau”. Râdea în hohote, ducându-și mereu pumnii la gură. „Aiurea rezistență! Asta o pot face Goma și ăia care sunt acolo în Occident, la adăpost, nu ăștia mărunții ca noi, oricând la mâna sectoristului. Pe cât poți, fă ce-ți place și așa o să reziști.” S-a ridicat în picioare privind în depărtări, ca și cum ar fi recitat o poezie cu tovarășul Ceaușescu de față, și a început să peroreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
maimuță roasă-m dos,/ Ce-ar semăna cu domnul Duică/ De-ar fi oleacă mai frumos"; neliniștea îndrăgostiților de sub un arțar, pe care steaua invocată îi trimite la culcare și îi descurajează să mai compună versuri: "Oricum, voi sunteți prea mărunți/ Și eu prea mare./ N-ar fi mai bine să renunți/ Și să vă duceți la culcare ? // Căci nu există pe pământ mai venerabilă manie/ Decât sub stele jurământ/ Pe veșnicie.// Și nu există-n univers/ Mai mare crimă/ Decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
iar în mijloc Alimentară era dresoarea orelor care nu mai simbolizau trecerea, ci locurile fixe pe unde minutul și secunda trebuiau să se oprească o clipă. Când trecea Ea, timpul călca în gropi, se oprea des pe la porțile orelor, se mărunțea în minute și secunde, se repeta, nu aducea nicio inovație, era monoton de plicticos, tipic pentru un ceas, o arenă în mijlocul căreia Ea își pocnea biciul de dresoare a timpului cu miile de secunde obraznice, neascultătoare, neîndemânatice, dirijate de Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
liniară A a spațiului vectorial normat E în spațiul vectorial normat F să fie continuă, este necesar și suficient să existe un număr M ≥ 0. Ploua matematic, tulburător dincolo de noi. Și dincolo de noi se auzeau tunetele viitorului îngrozitor de puternice, priveam mărunți la uriașii nori întunecați și nu aveam nicio putere decât de a ne trăi efemeritatea adunată punct cu punct. Ne credeam, firește, de neînvins. Ne credeam, firește, de neînvins, atâta timp cât puteam râde de tot ce nu pricepeam. Un abur de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Parcă vedea cu ochii minții cristalele strălucind în perete, întinzându-se în sus sau înainte așteptându-l numai pe el să le extragă. Numai de-ar ajunge odată acolo! Simțea că nu mai poate răbda. Luase hotărârea să nu mai mărunțească minereul și nici să nu mai piardă vremea cu spălatul lui. Avea tot timpul să se ocupe de asta mai târziu. Scotea acum bolovanii unul după altul și îi încărca în vagonet, transportându-i afară, unde movila pe care tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
amare de sărătură. Was ist das? întreabă ea, strâmbându-se delicios. Das ist Mais, porumb, explic eu doct, excitat de silueta unei fetițe care se juca, lovind-călărind un balon de plastic. Normal că nemții nu știu, râde din dinții ei mărunți mama, și continuă să pocnească. (À propos de trecutul de circari, care cred că ne e comun majorității descendenților maimuței: Montagne Russe e ultima amintire pe care o păstrez dintr-o existență anterioară, dinainte de operația pe care am suferit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ei. Erau mari, rotunzi, blânzi, radiind o lumină caldă născută din multă înțelegere dar și dintr-o dorință înăbușită de a trăi. Genele ei dese se zbăteau ca aripile unei vrăbii încercând să scuture o lacrimă rebelă, iar timpul se mărunțea în firmituri de umbre. I-am luat mâna dreaptă în palmele mele apoi ducând-o la gură, i-am sărutat foarte ușor linia vieții. A încercat să și-o retragă fiindcă reacțiile colegilor n-au întârziat să apară dar s-
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
mea și abia atunci l-am auzit cum își măsoară timpul. Era un pendul vechi ce se leagăna pe o umbră sub razele stinse de lună albastră. Timpul atras de vortex-ul său într-o cutie de lemn băițuit se lăsa mărunțit de ticăitul unei ancore cu brațele ridicate spre vise, în timp ce roți de metal se învârteau obosite în același sens, strivind între dinți clipele de monotonie. Așteptam încordat momentul în care să se spargă rutina sub sunet de clopot și-mi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
de algebră. Așa că m-am bucurat când m-am văzut scăpată de el. Dar abia după ce istoria cu i mare a dat buzna peste mine în decembrie 1989 am reușit să sparg ditai stânca în zeci de bucăți, să le mărunțesc, ba chiar să le fac praf. Din pietrele astea fărâmițate și din pulberea lor de granit am refăcut istoria cu i mic, adică miile de istorioare despre lucrurile aparent fără însemnătate care trec, în timp, printr-o viață de om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
floare de petunie magică, mergi și culegi un fir de trifoi cu cinci foi, mergi și iei o cănuță de apă limpede, rece și dulce din lacul tău secret, pui cratița de carapace de broască țestoasă din galapagos pe foc, mărunțești bine de tot petalele, frunzele, le amesteci cu apa, le pui în carapace, faci un sufleu de petunie cu trifoi, care ar fi bun și pentru stomăcelul tău, ros de suferințele trecutului, dar acum pui cu acul cu gămălie câte
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
apă, te-a adus până aici, acum trebuie să găsești o soluție să îl continui, apele portocalii ale lacului te cheamă, îți cauți pe mal pluta de nuiele, e dispărută, nici o nuia nu mai este la locul ei, veverițele-călugăr au mărunțit tot lemnul bine plutitor și și-au făcut provizii de vreascuri pentru la iarnă, aranjate sunt toate deja sub bisericuță, până și sfoara folosită la legat este deja pe mosoare, pusă deoparte pentru alte zile de trebuință. nouă în al
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
care călca măgarul. Auta îl urmări un răstimp cu coada ochiului, apoi nu se mai uită și zâmbi. În cea din urmă călătorie ochii săi se obișnuiseră să vadă mulți oameni scunzi. Mai ales răsăritenii din Șumer sau Akkad, sau mărunții hananei nu le ajungeau atlanților mijlocii nici măcar până la umăr. Iar acum ochii îi erau tulburați de înălțimea de prăjină a acestui soldat, care i se părea caraghios. Soldatul nici măcar nu i-a spus cum îl cheamă, și nici Auta nu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
participă și el, cu însuflețire, la discuție, vorbind iute și mișcîndu-și amețitor colacii buzelor, parcă ar fi melițat. - Psît, bre piele! Bă, Bruță! Mă tot întreb, cataroiule... De ce i-o fărâmița ciohordoaica pe scârbele de cărăbuși?! Și, dacă îi mărunțește la ea printre crăticioarele cu rântașuri, cărnuri, oțeturi de la conserve, din făbricuța de care spui tu?!... Nu i-o fi ei tîrșă 55 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Psît... Slobozi-ne-am în interesul șanțurilor ei, hoarcă!... Dar poate
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se hotăra să mă caftească fiindcă nu dădusem de mâncare la rațe și, când se mai uita o dată 197 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Aha... Ceac-pac. M-ai slăbit cu bunicuțele. Nu mă mai trombonești că uneia i-ai mărunțit lemnele. Iar alteia i-ai rotunjit pensia, ajutînd-o să ghicească viitorul unor oameni sărmani. 'Tu-ți paștele și grijania mă-tii de duh neobrăzat și înșelător!... Dar constructor devotat al societății socialiste multilateral dezvoltate ai rămas?!... Nu te-ai răsucit
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în jurul bisericii jumătate creștine - jumătate șiite, iar în vechile așezări evreiești se ducea să se roage în Masjid-e Jome Atiq, sub caligrafiile ei cufite. Pentru Omar, Dumnezeu era unul și-același și pornea de la Zoroastru. Religii diverse și mai târzii mărunțiseră din el porții mici de credință și le convertiseră în fel și chip, în doctrine adverse ori diferite. Omar era sigur că e loc pentru toți și de-aceea se însurase cu o șiită, chiar dacă pe urmă îl pierduse pe
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de chimie În laboratorul de la subsol. Buze și obraji se Încheagă, se descompun Într-o singură secundă, În lumina alba de magneziu care trădează pînă și fisurile unui fir de păr, pînă și coridoarele Înguste ale pupilei, unde pătrunde ziua mărunțită-n fibre, pînă și ciorchinii mici ai glandelor În care se testuiesc lacrima și sperma, pînă și rasele albe sau negre plutind În nacela unei gene rătăcite. Nimic din realitatea imediată nu poate fi atît de clar și atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În Marile Lacuri. „Gândiți-vă! Acolo sunt și toți sânii Pamelei Anderson!“ strigă unii. „Sunt toxici! Puah!“ răspund ceilalți. Dimineață, pe când dezbaterile din Senat erau În toi, iar un număr impresionant de bombardiere Greenpeace așteptau În port semnalul de-a mărunți imensul depozit de gelatină, un alt cutremur, insensibil la controverse și la diatribe, se descătușează. E un seism ceva mai bine Întemeiat decât primul, cu zvâc și personalitate, nu un biet frison tectonic. Valul tsunamic rezultat Îi azvârle pe concurenții
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
o legătură pe care o puse pe masă, în fața focului; apoi alinie mai multe flacoane, borcănașe, săculeți din pânză și din piele și instrumentele tipice profesiei sale. Scoase dintr-un săculeț o mână de frunze uscate, ceru un vas, le mărunți și turnă peste ele apă caldă. — Mai întâi să punem capăt durerii. Dintr-un flacon adăugă câteva picături, pe care le numără cu grijă. Turnă încet poțiunea printre buzele uscate ale rănitului. Se aplecă să-i observe chipul. Trăsăturile crispate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în Germania eram doar noi... Acum trebuie să-mi bat capul ca să înțeleg sarcinile fiecăruia... Este un cofetar, dar face numai prăjituri cu miere, pentru că prăjiturile fără miere le face altul... Mai sunt omul care spală doar verdețuri, cel care mărunțește numai piper, cel care jumulește fazani, dar nu și găini, adăugă, privind nemulțumit în jur. — Știți că fiecare banchet costă cel puțin patru sute de mii de sesterți? șopti primul ajutor al bucătarului-șef, pipăind un țipar ca să vadă dacă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în ochi, când mergeam în spatele lui Vitellius. Mă simțeam ca un invadator - eu, care dintotdeauna am fost cetățean roman... — Iar acum suntem la Roma, continuă primul ajutor al bucătarului-șef, dar Roma de azi nu-mi place. Furios, începu să mărunțească piperul negru și ghimbirul. — Cui îi place Roma? La un capăt al mesei, paharnicul așezase mai multe soiuri de vin pe care urma să le amestece și în care acum punea miere. — Roma e plină de soldați care, pentru că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și tineri la un loc". Mai mi-am spus că se joacă: nudul urcînd scările (nu coborîndu-le, ca la Marcel Duchamp) e și nu e al meu; sînt și nu sînt eu. Îmi pare din șindrilă. Un nud din șindrilă mărunțită de curînd. Încă-mi plăcea jocul de-a Vermeer pielea perlată de lumină -, pe urmă de-a Hals: eu, în chip de femeie-gutuie, într-o grămadă de gutui. Îmi seamănă. Sînii mei sînt sînii mei, bucățică ruptă. Iar gutuile sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
uneori deznădăjduite. Ce este mai dureros, bărbații m-au Înșelat Întotdeauna. Fiecare dintre ei are ceva atât de meschin, atât de josnic, când stau și mă gândesc la Întâmplarea ultimă de pe urma căreia cu greu Îmi voi reveni. Sunt atât de mărunți bărbații când e vorba despre propriile slăbiciuni, dar sunt atât de unitari, Îi privești cum străpung clipa cu darul lor de a fi puternici. Nu, nu e cazul să aduc aici Întâmplări personale, oricât de mult m-au zguduit acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]