2,300 matches
-
putem. Excelentă cafeaua! O să ne ajute și Mișu, acum are multă influență. - Da, mârâi doamna Popa. Ea, care o compătimise pe Mariana, și uite fufa ce bine se descurcase. - Ați văzut articolul despre Mișu? Gabrielescu puse cu grijă cafeaua pe măsuță. De pe prima pagină, Mișu îi zâmbea arătându-și pectoralii. - O să ne ajute să obținem mai multe resurse pentru cercetări. - O să ne-ajute pe naiba! Acum, că s-a ajuns, mai bine așteptăm să ne ajute Maica Tereza! Ochii doamnei Popa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Ham, ham! îi arătă ea poza Contesei. Fața agentului se lumină într-un zâmbet larg, universal. - Lucky! își scoase el o poză, pusă bine în spatele legitimației de agent federal. Iată că totuși aveau ceva în comun. Doamna Popa lăsă pe măsuță poza Contesei și împinse peste ea, cu un hârșâit crispant, ceașca de cafea. - Buf! Caput! Tramvai! Contesa... și își duse o mână la gât. Finiș! Ochii lui Smith se umeziră și o lacrimă îi mângâie duios mustața. Undeva în buncărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
de după război. Producția crescuse, ceea ce echivala cu o intensificare a exploatării, în timp ce alimentele se găseau în cantități foarte reduse. La momentul desfășurării acțiunii, tuturor le merge deja mult mai bine și miracolul economic (expresie germană concretizată în numeroase filme cu măsuțe joase, curbate și bar de apartament, precum și în nenumărate femei blonde și grase, cu sânii ridicați de sutiene cu sârmă) poate să‑și facă nestânjenit intrarea triumfală. Va fi întâmpinat cu strigăte de bun venit. Dar încă mai există oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mulțime de broboane de condens. — Stai puțin. Dacă e prima oară pentru tine, ar fi mai bine să trasezi o linie, ca la carte. E ca un fel de ritual pe care trebuie să-l respecți. Monkey șterse mai Întâi măsuța decorativă cu o batistă, luă apoi trei vârfuri de pudră cu paleta cea subțire și Începu s-o piseze cu marginea cărții de credit. Apoi Împărți pudra acum foarte fină În părți egale, Întinzându-le În două linii de șapte-opt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
o expresie de cruzime pe față. Lângă ea, o altă fată, Îmbrăcată doar Într-un body din dantelă neagră. De la fereastra camerei de o sută de mii de yeni se putea admira priveliștea panoramică a cartierului Akasaka luminat feeric. Pe măsuța de sticlă erau trasate mai multe dâre de cocaină. Compozitorul era numai În halat de baie. Fetele mi-au ordonat să desfac dopul celor trei sticle și să torn șampania În pahare. Mâinile Îmi tremurau ca varga și am Înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Pericol!“. Însă nu puteam face nici cea mai mică mișcare, extremitățile, amorțite parcă de cocaină și de ecstasy, Începuseră să-mi tremure, refuzând să mă asculte. Mi se uscase gâtul, așa că am luat o Înghițitură din paharul cu apă de pe măsuță. — Aa! Aceea era apa mea. Mi-am simțit obrajii În flăcări În momentul În care am auzit-o pe Keiko Kataoka spunându-mi asta, ca și cum m-ar fi certat cu blândețe, și am fost cuprins de o asemenea rușine, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
rușine cumplită m-a cuprins când am auzit-o spunându-mi: „Aa! Aceea era apa mea“. Nu reușeam să-mi explic natura acelui sentiment de rușine și nu doream să mai fac vreun gest necugetat. Pe suprafața de sticlă a măsuței se reflecta candelabrul suspendat de tavan. Era montat În formă de flori de crin și nu-mi dădeam seama dacă era o piesă de epocă originală sau o imitație. Tijele de crin dintr-un bronz cu un luciu opac se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
canapea. Între timp am mai băut un pic de apă minerală. Sticla de un litru era deja aproape goală. În cele din urmă Yazaki se ridică În capul oaselor, luă o țigară fără filtru dintr-o cutiuță de metal de pe măsuța de lângă canapea, și-o aprinse și trase cu putere fumul În piept. Mă invită să iau un loc și m-am așezat În celălalt capăt al canapelei. Parchetul era acoperit de un covor gros. — Asta e camera dumneavoastră? am Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
am așezat În celălalt capăt al canapelei. Parchetul era acoperit de un covor gros. — Asta e camera dumneavoastră? am Întrebat. Fără să-mi răspundă, Yazaki luă o pudră albă din recipientul pe care-l mai văzusem și o presără pe măsuța de sticlă. Apoi scoase un card de credit din buzunar și Începu să preseze cu ea cocaina pentru a o face și mai fină. Era un card American Express de o culoare pe care nu o mai văzusem. — Știi cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
simțeam decât piciorul drept, care mă ardea din ce În ce mai tare. Simțeam un impuls de a-mi sfâșia pielea ce-mi acoperea carnea pentru a putea turna gheață acolo. Am dat să Întind mâna Înspre cuțitul care trebuia să se afle pe măsuța din fața mea, dar mâna mea dreaptă nici nu se clintea din loc. Teroarea a pus stăpânire pe mine: daca nu urlam ceva, orice, riscam să fiu târât spre un loc Întunecat și sinistru. — Unde e nenorocitul ăla de țânțar? am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
că ai venit. După care, bombănind și mormăind de parcă o întrerupsesem când se afla la baie, se îndepărtă alene după stăpâna ei. M-am așezat pe o sofa din mahon, cu delfini sculptați pe brațe. Lângă ea se găsea o măsuță asortată, a cărei tăblie se sprijinea pe cozi de delfini. Delfinii reprezentau un efect comic întotdeauna popular printre confecționerii de mobilă germani, numai că eu, unul, văzusem o mostră de umor mai bun pe un timbru de trei pfenigi. Stăteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ai auzit de poreclele pe care le au pentru BdM? „Liga Saltelelor Germane“? „Bunuri de consum pentru bărbații germani“? Își puse brațele după gâtul meu și execută o varietate de expresii cochete, pe care probabil le exersase în fața oglinzii de la măsuța ei de toaletă. Respirația ei tânără, fierbinte, nu avea gust de proaspăt, dar mi-am dat voie să egalez competența sărutului ei doar ca să fiu amabil și prietenos, mâinile mele strângându-i sânii tineri, frământându-i sfârcurile cu degetele. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Se aud niște povești pe seama lui Streicher, i-am zis. — În orice altă țară, Streicher ar fi la închisoare. — Pot să păstrez eu ăsta? — Chiar vreau să îl păstrezi. Nu e ceva ce îți place să lași să zacă pe măsuța de cafea. Stinse țigara și se ridică să plece: — Ce-ai de gând să faci? În legătură cu Streicher? Nu știu exact. M-am uitat la ceas: O să mă gândesc la asta după identificarea oficială. Becker e deja pe drum încoace cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Tovarășe Felix - zise robotul-computer, care și el mai ieșise în spațiu -, nu facem un șeptic? — Ai corectat traiectoria? — Am corectat-o, răspunse Dromiket 4. — Ai ieșit de pe orbită? — La fix! — Bine, scoate cărțile. Tovarășe Stejeran 1, fii bun și șterge măsuța asta și vezi că după computer, într-o pungă, e o sticlă de ulei. Ad-o, te rog, încoace, și două pahare. Episodul 6 Mereu la datorie Permanent controlată de robotul programator-corector Dromiket 4 și de computerele Centrului de Cercetare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
în această ipostază, iar eu cred că păream a fi hipnotizat. Nu știu nici dacă mai respiram! S-a ridicat cu încetineală calculată, de felină alintată, a luat dintr-un bar micuț ascuns în rafturile bibliotecii și a pus pe măsuță o sticlă de whisky - un alt articol rar în casa omului - cu două pahare largi în care cuburile de gheață eliberau mii de steluțe în lumina ce cădea galeșă din lustra elegantă cu trei brațe. A turnat puțin în pahare
DOAMNA ÎN MARO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364570_a_365899]
-
un ceai, am mâncat ceva frugal, apoi m-am întins să-mi destind oasele amorțite de atât stat pe scaunul mașinii. Mă așezasem pe canapeaua din living cu o pătura pe picioare și o carafă cu ceai fierbinte alături pe măsuța jioasă în fața televizorului, cu intenția ca puțin mai târziu după ce mă încălzeam, să dau câteva telefoane . Nici nu știu când mă furase somnul. M-am trezit târziu după miezul nopții și văzând ora târzie, am amânat tot restul intențiilor pentru
ICOANA PRIETENIEI NOASTRE(CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362762_a_364091]
-
La naiba, cu tot rahatul vostru!, zise acesta, întorcându-se spre ieșire. Trânti ușa la fel de tare așa cum făcuse și când intrase. Ceilalți se priviră în tăcere. - Hai, că nu mai are niciun haz!, zise Ursula lepădând bisturiul pe una dintre măsuțele apropiate. Ceilalți își întoarseră privirile spre mine. Ciudat, în loc să citesc ură, vedeam un licăr ce tindea să se transforme într-o atmosferă amuzantă. Și-ntr-adevăr, izbucniră într-un râs nefiresc, ciudat. Apoi, ca și cum ar fi făcut parte dintr-un ritual îndeobște
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
părăsind încăperea. Râsetele celorlalți se topiră pe măsură ce-și umplură iarăși paharele cu băutura preferată. Din încăperea alăturată își făcu apariția un personaj pe care nu-l mai văzusem până atunci. Era un pitic ce nu se zărea dindărătul măsuței nichelate pe care o împingea înăuntru. Pe etajera de sticlă erau înșirate tot felul de instrumente mai mult sau mai puțin chirurgicale. Dintr-o sticluță turnă în pahar un lichid albicios. - Bea, puișorule!, îmi zise el chicotind. Avea o mânuță
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
și deșirat, clătinându-se. - Uite cine vorbește?, s-a auzit iar glasul Ursulei, ivită pe neașteptate în pragul ușii. Ceilalți nu o luară în seamă. Așteptau, holbându-se la mâinile piticului ce se mișcau cu o dexteritate extraordinară. Aranja pe măsuță instrumente ciudate,pense și sticluțe într-o ordine numai de el știute. Apoi, cu un băț colorat se apropie și badijonă plasturele. O căldură puternică. Apoi piticul lovi cu un ac pe conturul desenului. O pișcătură nesemnificativă, urmată de altele
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
Neagu, publicat în Ediția nr. 2120 din 20 octombrie 2016. O cameră de hotel. Pe cele două paturi 5 - 6 chibiți. Gol pe jumătate, cu abdomenul revărsat peste pantalonii de trening, prozatorul Traian stă tolănit pe o mochetă roasă, lângă măsuța scurtă ce-i ajunge până la nas. Ochii bulbucați, chelia de pe creștet și pletele de la ceafă, îl dau un aer comic. Pe un scaun, la stânga, Laurențiu Directorul, președintele Uniunii Scriitorilor din România. Tânăr și cu șarm masculin. În picioare ,poetul Florin
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
plin de vervă și e Marius Tupan. Citește mai mult O cameră de hotel. Pe cele două paturi 5 - 6 chibiți. Gol pe jumătate, cu abdomenul revărsat peste pantalonii de trening, prozatorul Traian stă tolănit pe o mochetă roasă, lângă măsuța scurtă ce-i ajunge până la nas. Ochii bulbucați, chelia de pe creștet și pletele de la ceafă, îl dau un aer comic. Pe un scaun, la stânga, Laurențiu Directorul, președintele Uniunii Scriitorilor din România. Tânăr și cu șarm masculin. În picioare ,poetul Florin
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
Ediția nr. 2120 din 20 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului O cameră de hotel. Pe cele două paturi 5 - 6 chibiți. Gol pe jumătate, cu abdomenul revărsat peste pantalonii de trening, prozatorul Traian stă tolănit pe o mochetă roasă, lângă măsuța scurtă ce-i ajunge până la nas. Ochii bulbucați, chelia de pe creștet și pletele de la ceafă, îl dau un aer comic. Pe un scaun, la stânga, Laurențiu Directorul, președintele Uniunii Scriitorilor din România. Tânăr și cu șarm masculin. În picioare ,poetul Florin
PARTIDA DE POKER (PIESĂ DE TEATRU ÎNTR-UN ACT) de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362832_a_364161]
-
a rămas deasupra culorilor totul tace tăcere de argint în fir de gând brocart bluza e gata așteaptă spătarul scaunului împodobit să te așezi oboseala ta tăcerea mea poezia câteva puncte la final de vers titlul se uită adesea pe măsuța triunghi farfuria așteaptă goală indecență în alb-gri-negru noi și fraza neterminată aproape poem Referință Bibliografică: câteva puncte / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1069, Anul III, 04 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Anne Marie Bejliu
CÂTEVA PUNCTE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363058_a_364387]
-
răsucite sub fund în fața caselor joase, cu ferestrele aproape de pământ și cu acoperișul din pământ aruncat peste bețe de floarea soarelui și fumau din narghilea. Tătăroaicele cu șalvarii lor pe ele de le atingea turul de pământ, așezau pe niște măsuțe din brad ne geluite, scunde și cu trei picioare, cești minuscule și turnau mereu cafea din ibric sau se serveau între ele cu rahat și apă. Casele tătărești erau parcă niște bordeie mai mari, cu acoperișurile lor de pământ pe
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
albi. Cumpărăturile fiind făcute, porni spre vilă. Sună la soneria cabinetului și intră. În antecameră o tânără, probabil stagiară, îl pofti în biroul Deliei spunându-i că doamna vine imediat. Îi aduse o cafea, iar el așeză florile pe o măsuță aflată în încăpere. Sorbi cafeaua, nu prea caldă, dar tare. Ce gust excelent, își spuse. Răsfoi o revistă aflată tot pe măsuță, privi la ceas, nu-și planifică decât un sfert de oră pentru vizită, se grăbea la treburile sale
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363422_a_364751]