845 matches
-
Ca tu să treci cu mocasini Din piei de ren, mic eschimos. Iar vara versul meu aspiră, În chioșcuri cu mari păsări-liră, Să-ți scoată rochia frumos 2. O, lasă-mă să-ți pipăi pe mătase, Ca unui țărm, contururi mătăsoase Și-așa cum cad, și-așa cum mor pribegii, Înzăpeziți în fragede Norvegii, Dă-i voie c-un surîs iubirii mele, După ce-a străbătut cu pașii lini Coapsa de-Azur și sînii Apenini, Să naufragieze-n Dardanele...
Madrigalurile corăbierului galant by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9420_a_10745]
-
rău ca pe Gherasim, care, de bine, de rău, se mai ridica pe jumătate. O vreme îi rămase doar bucuria de a-i mângâia cu privirea șoldurile unduitoare, pulpele arțăgoase, rotunjimea umerilor și a genunchilor, obrăznicia sânilor și pielea-i mătăsoasă, mai catifelată decât anteriul lui de birjar, poate și din pricina minusculelor firicele de păr ce-i acopereau trupul ca o pulbere de aur. Când se dumiri că nu visează, îi atinse ca un fulg degetele picioarelor, unul câte unul, urmând
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
decît amorul pe bune, adică acela carpatino-mioritic, apariția cărții Ioanei Pârvulescu, Întoarcere în Bucureștiul interbelic, m-a smuls din brațele divelor virtuale și m-a aruncat direct în budoarul amantelor lui Ștrempel de la Biblioteca Academiei, adică în foetajul senzual și mătăsos al periodicelor dintre cele două războaie. Căutînd pe acolo să văd ce se mai scrie despre Bucureștiul de altădată, am constatat un lucru, de altminteri, foarte firesc: cele mai importante publicații, a se vedea Sburătorul, Convorbiri critice, chiar dacă pe atunci
...și virtuale () [Corola-journal/Imaginative/13822_a_15147]
-
ce spală memoria ei, pentru că numele meu e interzis să-l scrie în carte, cum era la început numele lui Dumnezeu în calendare. 8. Dar nu se va-ntâmpla asta, pentru că Iisus le-a trimis făină pentru pâinici și ulei mătăsos, bomboane colorate pentru cei mici și pânze de cort. Vor mângâia o vreme pietrele, cu zeii închiși din strămoși în sângele lor, cum stă numele meu în memoria ei, și se vor întoarce să bea lapte de cocos, dezamăgiți că
Poezie by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Imaginative/6135_a_7460]
-
ziduri scoabe Pământul e-o cămașă ruptă-n poale, la gât, la mâneci, doar la piept e-ntreagă, cum chipul Tău în giulgiu vrea s-aleagă doar sufletul eliberat de carne și de țoale. Doar sufletul întreg în iarba-i mătăsoasă pe care n-o s-o taie nici o coasă, nici un hrisov și nici o vamă, Atotușor, când Dumnezeu îl cheamă. Fericiți Cum a putut să schimbe aceste fiare în miei și aceste lăcuste înfometate să le întoarcă din pustiire? cum mi-a
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/7802_a_9127]
-
stam cocoțată cu poeme de Shelley în poală, O să orbești tot citind și citind dar aici nu mă găsește nimeni De-ar fi subțioara crengilor mai puțin ascuțită, mai domoală... E drept că pielea și coaja pe trunchiul cireșului sunt mătăsoase, Că simt pe spate și coapse satinul vârtos, picuri de clei, când și când, Că se-nțeleg bine frunze, ramuri și oase, Cuvintele mușcate și mestecate în gând. Trag de litere și le cânt și le adun în buchete cărnoase
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/7802_a_9127]
-
locul în lume dar imediat am observat cum încep să mă stric unghiile primeau ciuperci nervul ischias mă fulgera din priviri simplele și sfintele-mi ritualuri deveneau complicate și banale tabieturi și colac peste pupăză nevasta îmi zicea vai ce mătăsoasă ți s-a făcut pielea te cred și eu când sunt un dud plin de viermi de mătase de panait istrati s-ar întoarce în mormânt la atâta așezare lipsită de zare dar ce noroc cu melodia adusă de cai
Despre actul gratuit sau de grație by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/11047_a_12372]
-
perioade ale amiezii lumina strălucea atît de puternic încît statuia nefiresc de albă se vedea din anumite unghiuri ale pieței foarte vag cu întreruperi adesea viața nu oprește în haltele minții adesea hărțile mint se gîndi cititorul adesea o liniște mătăsoasă încolăcește gleznele lumina strălucește parcă și mai puternic iar acele ceasurilor se deschid larg ca și cum te-ar îndemna să intri somnul se face o apă limpede și nimic n-o mai tulbură Sacul ca vechi pacient al neliniștii, ar cam
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
de telefoane electricitate cablu bibliotecă n-am mai primit amenzi nu mi-e nici frig nici vreo boală mortală nu am sunt și vreo doi-trei care mereu ar vrea să mă aibă în preajmă dar din lemnul crucilor crește iederă mătăsoasă mângâioasă cum nimeni altcineva x x x un hangar părăsit plin de păianjeni și fierăraie fără rost o cutie muzicală din care se revărsa cândva o melodie tristă acum cu mecanismul stricat o carcasă de oase din care dezertaseră toate
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9096_a_10421]
-
Mă jur pe iad ,pe cer ,pe fire, Pe tine jur ,ca să-mi rămâi, Mă jur pe ultima-ți privire, Mă jur pe lacrima-mi dintâi, Pe răsuflarea-ți ce-n tăcere Revarsa-al buzelor prinos, Pe părul lung și mătăsos, Pe fericire și durere, Pe dragostea ce-ți port duios ; Mă jur să fug de răzbunare, Mă jur să nu mai fiu trufaș ; De azi din lume va dispare Cel ce-i al râului făptaș ; Vreau să mă rog ,vreau
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
de elocinta, cultivat, afabil și curtenitor, doldora de visuri creatoare, un ins înalt, de-o constituție de atlet, cu o mască în care trăsăturile energiei virile se îngînau cu un serafism al unei juneți privilegiate. Egolatria îi era încă amabil-colegială, mătăsoasa. Artiștii l-ar fi putut lua ca model pentru un Apollo. Cînd lua cuvîntul la întrunirile noastre literare - umile prilejuri de convorbiri gîtuite de indigentă spirituală a acelui răstimp apăsător - o rază aurie le înnobila. Stăteam de vorbă, cîteodată, cu
Despărtirea de Breban by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17779_a_19104]
-
debarcader, Santa Elena, singurul de unde mai pleca un vaporetto, singurul și el, până la Lido, sediul festivalului. Nu știu ce concurs dăduse peste cap toată circulația pe lagună. Și prin dreptul frumoaselor Giardini, am zărit-o pe Mădălina Ghenea, într o rochie lungă, mătăsoasă, un fel de verde închis. Sper să nu mă fi înșelat. Părea preocupată. Cred că ea era, pentru că am văzut-o apoi, în fotografii, pe covorul roșu.
Veneția 2013 - Nicolas Cage: "Mai bine în închisoare, decât să fiu pensionar într-o piscină" by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/73620_a_74945]
-
sale, o puternică tentație a posesiunii, a supunerii simbolice a realului, a codificării lumii vizibile în totalitatea ei, dar și o spaimă profundă de vid, un disconfort ontic în fața golului, a acelui gol prin care nu răzbate nimic în afara foșnetului mătăsos al aripilor morții. Intre convenție și viață, între privirea ludică și interogația gravă, între rigoare și libertate, între construcție și disoluție, pictura lui Florin Ciubotaru este un factor unificator. Un vas comunicant care echilibrează tensiunile. O punte!
Permanențe 2000 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16916_a_18241]
-
mirodenie, pentru mirosul ei împrăștiat la ore târzii. O corespondență, așadar, figură dragă modernismului, în care consistența unor petale catifelate, tonurile lor în degradé, aromele evocă, toate, mișcarea vesperală a unei mări misterioase și line. Chiar dacă mai frumos spus, „foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare", versul lui Barbu, nu întrece în concizie bogată în dedesubturi acest gust pentru ermetic al unui, mai degrabă, tradiționalist. Nocturnă este și mai complexă, ca orchestrație: „Mai știi în noapte plopul cu luna, galben cuib?". O
Stele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6435_a_7760]
-
sensurilor, poemele „în scapăt” ale Anei Blandiana fac o descoperire stridentă și înfricoșătoare: „Secolul nostru este secolul trecut, / Noi suntem propria noastră istorie, / Ce stranie senzație a destinului încheiat / Pe când continuăm să fim!”, dar care își pierde acutele și foșnește mătăsos tocmai fiindcă omenescul cu fețele sale destinale uimește încă, poeta nu și-a pierdut arta mirării și nici știința de a spune laconic adevăruri despre trecerea omului. Nu e doar înțelepciunea din urmă a ființei rostitoare, ci și extenuarea grea
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
că un melc/ cum își scoate coarnele//prin țarina reavăna/ i-o sănătate-n univers numai noi/ lirici bîjbîim// apele cresc repede/ frunză decade/ copacul adună cercuri lumești/ norii deasupra încuviințează/ trecerea toamnei// ți-ai lăsat privirea-n jos/ părul mătăsos și moale/ ispitele// totul în univers știe ce are de făcut" (Călătorie). De sub condeiul lui Luca Onul izvoraște un cu totul alt lirism, cantabil, torid-melancolic, plonjînd în idila recondiționata pe urmele lui Esenin. Autorul nu intră în conflict cu natura
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
a întîlnit. E curtenitor fără tresăriri beligerante, trăsătură care îi împrumută aerul unei reverențe memorialistice. E o candoare stranie în tonul lui Zeletin, un fel de sentimentalism gingaș fără pete licențioase, triviale sau necuvenite. De aceea, cartea savantului are ceva mătăsos și cald, de blîndă curgere lexicală, fără tensiuni mari și, în consecință, fără zguduiri din partea cititorului. Autorul pare să nu aibă colți sau gheare, amenitatea expresiilor așezîndu-l în rîndul autorilor cu frază rotundă și prevenitoare. E o pedanterie estetică în
Picături savante by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6513_a_7838]
-
care ingredientele, dacă sînt combinate cu artă, vor culmina într-un gust bun. Russell e un stoic de limfă rațională, înzestrat cu un sarcasm blînd, de finețe corozivă, care, chiar și atunci cînd trîntește o maliție, o face suficient de mătăsos spre a stîrni zîmbetul. Ca orice natură logică, Russell are un morb pozitivist de evidentă aplecare empirică, matematicianul fiind convins că orice om, dacă știe să-și folosească rațiunea, poate atinge treapta fericirii. Cu alte cuvinte, fericirea e o noțiune
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5182_a_6507]
-
în adînc. Răspunzîndu-i, în algebre complicate, altei, celebre, chemări: "Colo-n palate de mărgean/ Te-oi duce veacuri multe/ Și toată lumea-n ocean/ De tine o s-asculte." Aceeași idee e prelungită în Timbru: Ar trebui un cântec încăpător, precum/ Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare;/ Ori lauda grădinii de îngeri, când răsare/ Din coasta bărbătească al Evei trunchiu de fum." Sugestia paradisului acvatic, spălând, lichid-muzical, păcate diafane, la urma urmei, e clară. O răzvrătire, alta decît frumoasele, niciodată gustate de Barbu
A doua șansă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7095_a_8420]
-
Chemistry, a spus: "Tuturor ne place ciocolata, dar, din păcate, știm cu toții că multe batoane de ciocolată au un conținut mare de grăsime. Și totuși grăsimea este cea care atribuie ciocolatei senzațiile de răsfăț pe care le doresc oamenii - textura mătăsoasă, felul în care se topește în gură, dar și în care o poți rupe cu mâna. Am găsit o cale de a păstra toate aceste lucruri care fac ciocolata «ciocolatie», dar cu suc de fructe în loc de grăsime". Bon mai spune
S-a inventat ciocolata care nu îngrașă () [Corola-journal/Journalistic/65975_a_67300]
-
lui Eugen Barbu. Sau, în variantă poematică, Levantul lui Cărtărescu. O specie rafinată sunt extraceptivii - încolăciți în labirintul textului lor germinativ, gata oricând să piardă legăturile cu realul. Vezi la Ștefan Agopian tărăgănata degustare a unei clipe eterne, cu mlădieri mătăsoase, grele, cu o oboseală distinsă - minitexte cu umbre în lumina schimbătoare a lumii și a vorbelor, prelungiri și devieri de forme și înțelesuri, într-un loc dereticat de vorbe care își ajung. Și Jehan Calvus, din Baumgartes al IIlea, mizează
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
cu mine, / pe cînd mă străjui ca un guard" (Algernon Charles Swinburne). Nu chiar toți autorii convocați s-au arătat dispuși a slăvi pisica. Aerul ambiguu al acesteia, jocul său de nuanțe în atitudini, de "ape" precum ale unei suprafețe mătăsoase, au putut produce impresia de fals, de perfidie, sau e vorba pur și simplu de o insuficiență a decodării comportamentului său, pornind dintr-un deficit simpatetic? Sociabilitatea pisicii nu e numai unilaterală, aspirînd a întîlni o recepție favorabilă. Nu numai
În obiectiv, pisica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6970_a_8295]
-
fi făcută ferfeniță de foarfeca picioarelor Ca și cum aș descifra cartea scrisă cu vîrful salciei Ca și cum în compartimentul meu ai fi numai tu călător Ca și cum verdele pinului lui Cézanne e negru în zi mohorîtă Ca și cum te-ai desprinde dintr-o lumină mătăsoasă Ca și cum te-ar dezmierda ochii mulțimii prezente la dezastru Ca și cum m-ai apăra cu palme-solzi Ca și cum muntele ce-l urc îl duc pe umeri Ca și cum aș dormi într-un pat de struguri Ca și cum aș fi uscatul încolțit de ape Ca și cum
Poezii by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/8807_a_10132]
-
există la americani o frumusețe a civilizației, a funcționalității, a creației tehnice. Un laptop HP pe care l-am cumpărat dintr-un supermarket foarte popular, cu prețuri mici, acccesibile oricui (Best-buy), este frumos, cu design-ul lui, cu funcționarea lui mătăsoasă, ca un poem. Un țăran, dacă merge la București, tot țărani caută. Parafrazând cunoscuta frază a lui Marin Preda, spun și eu: un critic literar român, dacă merge la New York, tot literatură română caută. Este exact ceea ce mi s-a
Țara de cincizeci de stele by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7342_a_8667]
-
sala, printre atîția cunoscuți, fără de voie ochii mi s-au oprit asupra unei imagini de neocolit: enigmatic iscată, parcă dintr-un trecut al referințelor atașante. Inevitabil, m-am simțit sub pavăza unei meniri de bine, - cu creștetul de un verde mătăsos, amplu gîndită, pasărea își făcea anvergura prielnic prezentă, se implica natural, ai fi spus, încrezător, vernisajului pe care-l oficiam. Nu era corbul lui Poe, croncănind fatidic Nevermore; era, din cerul bibliotecii ideale, chezășuită de Flaubert, pecetea unei prietenii care
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]