826 matches
-
se gândească. Sus la etaj, cineva pisa nuci într-o piuliță. Da, Florence! Ce faci, fetițo? Într-o mână ținea receptorul, în cealaltă, motanul. ― Sper că n-ai uitat! Mâine seară, ca de obicei... Bătrâna își frecă obrazul de blana mătăsoasă. ― Știu eu? Nu mă simt așa bine... ― A, te rog fără mofturi! De fiecare dată aceeași poveste. În locul tău m-aș fi plictisit. ― Am să încerc, dar nu contați. ― Nici o discuție! La 8 ești la noi! ― Să văd cum am
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ce pătrunde în infernul dulce și seducător al viselor sale. Între cel care ar fi dorit să fie un erou al familiei și patriei sale și lagună se naște o stranie relație, în care moartea apropiată este drapată în faldurile mătăsoase ale imaginației sale eliberate. Rând pe rând, trupul descărnat și măcinat de boală este vizitat de spectrele vieții sale trecute. Aristocrate sau camarazi, toți sunt alături de ofițerul care refuză salvarea și medicamentele oferite de Corto, ca o formă deliberată de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
sub aspectul unei simple foi Împăturite, dar, cînd am ajuns la vîrsta la care Îmi putea trezi interesul, revista avea mai mult de douăzeci de pagini și o copertă tipărită pe o frumoasă hîrtie tratată special pentru ilustrații și ușor mătăsoasă. Așteptam cu nerăbdare sosirea teancurilor de șpalturi, cam În jurul datei de cincisprezece ale lunii. Vara, ne duceam să le corectăm În grădină. Unul dintre avantajele vieții la Bruxelles era că putuseră Închiria o casă cu trei etaje și grădină. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
poală. Așteptă să se termine jocul și apoi spuse: ă Îl caut pe Pavel Pavelovici Virginski. Jucătorii își aruncară priviri pline de înțeles care se opriră asupra unuia dintre jucători, un bărbat cu barba plină de țepi și cu păr mătăsos negru, îmbrăcat cu un sacou unsuros și cu unghii murdare. Acesta era singurul care nu purta salopete muncitorești. Ochii săi ageri și calculați îl măsurară pe Porfiri din cap până-n picioare. ă știți Schtoss? spuse bărbatul, în sfârșit. ă Schtoss
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
vii și păstoase și lucii culori se mai văd doar în stemele țărilor, sau la ouă de păsări. Semințele-n palme de le ridici, răcoroase, un sunet auzi precum ni l-ar da pe-un țărmure-al Marii de Est mătăsoase nisipuri. Copil, îmi plăcea, despuiat de veșminte, să intru-n picioare în cada cu grâu, cufundat pîn' la gură în boabe de aur. Pe umeri simțeam o povară de râu. Și-acuma, în timpuri târzii, când mai vad Câteodată grămezi
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
arata? ― Nu i-am văzut chipul. Totdeauna m-a împiedicat ceva, fie soarele, fie întunericul, să-i privesc fața. ― Și ce-ți spune? ― Ceea ce mi-a spus și prima oară. Că vrea să-mi aducă liniștea. Avea părul auriu și mătăsos, revărsat pe spate până în dreptul genunchilor. Câteva șuvițe îi acopereau obrazul. Vorbea rar, inexpresiv, ca și cum ar fi suflat vântul. "Culcă-ți capul pe umărul meu, a adăugat, și-ți va fi bine. Vei scăpa de ceea ce vrei să uiți." Am
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
care Elio le așteptase Întreaga zi - ca pe glonțul ucigașului plătit deja să-l elimine. Venise așadar clipa. Trebuia să urce scara romană. Moartea politică. Moartea. Să nu mai exiști. Totul s-a sfârșit. Își trecu o mână prin părul mătăsos al Camillei. Iubirea mea. Ce voi face? Ce vom face? Ce se va alege de noi? Fetele mele. Familia mea. Imaginea mea. Numele meu. Dar știu imediat că nu avea să se arunce din turn. Lucrurile mari pot fi reduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
primise opinci frumoase, cu nojițe din piele vopsită, care veneau bine pe ciorapii noi de bumbac alb. Ceilalți își înfășurau picioarele în pânză moale. Doar el, spătarul și Mașcatu aveau ciorapi. Pantalonii, băgați în ciorapi, erau și ei albi și mătăsoși la pipăire. Peste ei cădea cămașa cu bordură din flori mici, cusute cu ață roșie, scurtă până sub genunchi și strânsă bine la mijloc cu un brâu roșu. Acesta nu era nou, dar arăta încă bine. Era țesut din lână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
la marele moment al adevărului. Era o noapte frumoasă de vară, iar prin fereastra odăii înalte se vedea luna butucănoasă și neîmplinită. - În sfârșit, suntem singuri, draga mea, i-a spus în timp ce intra pe ușă. Ea stătea rezemată de pernele mătăsoase și îl privea zâmbind. - Să nu te sperii și să mă asculți, a mai spus el, privind-o ca și când ar fi început să i se topească fața. Apoi s-a așezat pe marginea patului, în așa fel încât s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de la începutul anilor ’90. Zogru a intrat vâjâind artistic în jugulara lui și când se pregătea să caute CD-ul pe care îl adusese Giulia, în birou a intrat un bărbat tânăr, tuns corect, parfumat și cu un costum gri mătăsos și neted ca o foaie nouă de staniol: - Bună ziua, domnule Ionescu. Sunt Josh Mollner. Bărbatul vorbea cu greutate românește, iar din creierul lui Victor Ionescu, Zogru a aflat repede că i-l trimisese senatorul Petrică Staicu: Nu e nimic serios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
trăiesc, Stați, să vă povestesc: Abia de mergeam „copăcel”, Abia eram mai măricel, Stare deloc nu aveam, Toată ziua mă jucam. Aveam o imaginație bogată, Mă credeam regină-n lumea toată, Și aveam un rege tare frumos, Cu păr galben, mătăsos. Mă credeam o eroină, Mă credeam o balerină, Cu premiu de aur curat, De la concursuri câștigat. Mă credeam o frumoasă zeiță, Îmbrăcată-ntr-o fustiță, Când la grădiniță mă duceam Și copiilor legi dădeam. Mă credeam o majoretă Cu o
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
căldură, cu ochii pictați de imensitatea de verde crud în care roșul pur al macilor își flutură petalele. O mare de galben sau de verde în care roșul aprins al macilor întregește armonia culorilor, precum niște mimoze cu petalele lor mătăsoase și plăpânde, ce tremură la orice adiere de vânt. Alergând ca un copil sălbatic, las adierea vântului să îmi atingă chipul, voalul roșu de mătase să-mi învelească tălpile obosite de atâta alergat prin viață, iar ploaia de vară să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
perioadă de timp. Dar imediat ce a aflat că, dacă este prinsă, va fi omorâtă, a fugit din nou din țară în pădurea în care, cu câteva zile înainte, a fost prinsă mama sa. Fata s-a așezat jos pe iarba mătăsoasă, gândind un plan pentru a-și elibera mama și poporul de sub stăpânirea înfricoșătorilor zmei. După ore lungi de meditare, care parcă au durat ani întregi, este văzută de Mex care, la prima vedere, se îndrăgostește nebunește de Izabel, neștiind că
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
altă față cu totul. Trecuseră aproape cinci ani de când mă părăsise și băiețelul era acum un tânăr bărbat. Părul, care nu mai era ras, îi crescuse negru și bogat. Pe brațe i se vedeau mușchii, picioarele nu-i mai erau mătăsoase, iar pieptul amintea de frumusețea tatălui său. - Ma, a zis bărbatul cel tânăr care era fiul meu. O, Ma, arăți bine. Chiar mai bine decât îmi aminteam eu. Era mai degrabă politicos. Era un prinț al Egiptului adresându-se servitoarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Jeanne, ale cărei trăsături se schimbaseră imperceptibil și, cu un zîmbet pocăit, Își aplecă docilă capul ca să-i fixeze vălul. - E doar o unealtă de lucru, adăugă ea, calină. - L-ai fi putut lăsa acolo, spuse Jeanne, În timp ce prindea vălul mătăsos În părul Mariei. Acolo. Jeane nu se putuse niciodată deprinde să numească altfel SRPJ, Serviciul Regional al Poliției Judiciare. Tot așa cum le răspundea pudic celor care o Întrebau despre fiica ei că era funcționară la Ministerul de Interne. Marie aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
explică Întotdeauna. Vreau maximum de fapte precise. Marie Îi expuse În amănunt, docilă, elementele de care dispunea referitoare la moartea lui Gildas. În timp ce vorbea, Îl scruta cu atenție pe polițistul care cerceta piesele din dosar. Părul lui Fersen, brun și mătăsos, Îi cădea peste frunte, umbrind o privire căpruie care iscodea totul cu acuitate, căuta uneori să-și sondeze interlocutorul pînă În adîncul sufletului, dar nu dădea la iveală nimic personal. Se simți iritată de faptul că el părea să n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
patru proiectoare și după un rapid calcul al axelor și unghiurilor de tragere, dacă exista cumva vreun trăgător, Lucas era la adăpost de traiectoria lui. Scrută iarăși penumbra. Nimic. Atunci un foșnet ciudat Îi ajunse la urechi. Ca o țesătură mătăsoasă pe care cineva o șifonează. Cu toate simțurile În alertă, Își ascuți privirea, căută de unde putea veni foșnetul. Făcu ochii mari de stupoare. O formă aeriană, translucidă și opalescentă, zbura iute printre menhiri și trecea dincolo de tumulus, Îndreptîndu-se apoi direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
metri de cortul lui. Intrând, ea aprinse lumina, scoase o sticlă de Bushmills, umplu două pahare. Zveltă, mai scundă decât Bruno, fusese desigur foarte drăguță; dar trăsăturile obrazului fin erau ofilite, ușor atinse de cuperoză. Doar părul Îi rămânea superb, mătăsos și negru. Ochii albaștri erau blânzi, puțin triști. Părea să aibă vreo patruzeci de ani. — Uneori mă apucă așa, mă culc cu oricine, spuse ea. Tot ce pretind e să-și pună un prezervativ. Își umezi buzele, bău o Înghițitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
se și repeziră spre noi, dar ea le făcu semn să stea pe loc. Îmi apucă părul și Începu să-l frece Între degete și, de data asta, am făcut la fel cu părul ei. Tată din Cer, cât de mătăsos era! Ea și-a dat seama imediat ce-mi trecuse prin cap pentru că zâmbi din colțul gurii. Îmi trase În față urechea și se uită Îndelung Îndărătul ei, de parcă ar fi căutat ceva. Apoi, deodată se ridică și spuse: - Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
greu al celui care mă atacase. Abia atunci i-am văzut fața. Ar fi fost om frumos dacă nu ne Întâlneam În luptă de sânge. Avea ochi albaștri și mari, iar pielea Îi era albă precum laptele. Părul negru și mătăsos Îi era prins În cozi groase și avea dinții albi, mari și neciobiți. Era atât de voinic Încât nu mă lăsa să mă mișc nicicum și se pregătea să-mi spulbere fața cu un topor scurt. - Piei, mutule! Câine puturos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dorească moartea. Ravelstein se distra enorm la auzul cuvintelor mele. Râdea cu atâta poftă, Încât i se dădeau ochii peste cap. Dar Încă n‑am terminat cu Parisul În primăvară. Superbul sacou de la Lanvin era confecționat dintr‑o stofă frumoasă, mătăsoasă, dar plină. Culoarea mi‑o evoca pe cea a câinilor de vânătoare Labrador - aurie, cu bogății de lumină ascunse printre falduri. - Asemenea sacouri vezi numai În reclamele din Vanity Fair sau din alte reviste lucioase la modă și, de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Rosamund că lucrul ăsta e spre bine. Pierdeam niște kilograme nedorite. Ca toți cetățenii Statelor Unite, eram supraalimentat din plin. Familia de francezi de la parter venise din Rouen ca să se relaxeze și să umble brambura, slobozi, pe la tropice. Înotau În marea mătăsoasă, ca și Rosamund și cu mine. Ne uscam cu toții pe plajă, pălăvrăgind vesel. Dar izurile care se degajau din bucătăria lor deveniseră insuportabile. O Întrebam pe Rosamund: - Ce fel de căcaturi gătesc ăștia? - Ți se pare chiar atât de rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
spre ecranul computerului. Nu cumva insul acela, cu pălărioară roșie, cu un pardesiu maron, cu guler de jder, ieșise din oglindă și se drăgănea cu Scheihainimé? Nu. Cadâna adormise, cu ciorchinele pe piept și cu șalvarii învăluind-o ca un mătăsos cerșaf. Insul tot agita revista aceea, ca și cum i-ar fi făcut semne disperate cuiva să-l ia în seamă. - În fine - continuă Rafilă - , nu prea s-a s-a lămurit problema respectivă, chiar dacă oficial s-a recunoscut că puteau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
apoi spre Aulius. Se aplecă mlădiu și cu un gest îndelung exersat îi închise ochii, trecându-și molatec palma păroasă peste pleoape, coborând-o ușor peste obraji. Aulius Chiosea nu mai apucă să se mire că mâna aceluia era la fel de mătăsoasă ca bidineaua cu care Biluță începuse de-acum să stropească și cea de-a cincea cabină. Replace all (I) Joia, între orele zece și douăsprezece, maestrul Tacsil Burtăncureanu (pseudonim literar Radu Fulgerică Jr.), prozatorul orașului, ieșea din casă. Cu pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
răcorește. Stau așa în fiecare zi, într-o apatie pe care nu mi-o poate alunga nimeni și nimic. Nu vreau să mă întorc în Buzău, vreau doar să treacă orele și să mă culc. Dar trebuie să alung ceața mătăsoasă care mă protejează în timpul delăsării mele la catedră pentru a rezolva unele probleme de procedură. Atunci oalele redevin copii cu fețe urâte, îmbrăcați în pulovere roase la guler și mâneci, care scot pe gură aburi când răsuflă și își îndeasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]