556 matches
-
spune ceva despre Su Shun? Neîndrăznind să-și dezvăluie gândurile cu prea multă libertate sau îndoindu-se probabil de motivele mele, Yung Lu își ridică privirea să mă analizeze. În ochii lui văd un stegar adevărat. Mă întorc spre Nuharoo. Mătăniile stau nemișcate în poala ei, iar degetele parcă i-ar fi încremenit. Nu știu dacă e în comunicare cu spiritul lui Buddha sau a ațipit. Oftez. împăratul e prea slab, Su Shun e prea șiret, iar prințul Kung e mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
uscate caută spiritul său, ci lumina purpurie a nemuririi. Trupul lui Hsien Feng se contractă brusc. Mișcarea durează câteva secunde și apoi încetează. Aud vaietul lui Nuharoo și o văd cum își duce mâna în robă după un șirag de mătănii. Potrivit surpestiției, acesta ar putea fi momentul în care spiritul celui pe moarte intră în faza de meditție. Mă rog ca Majestatea Sa să-l cheme pe Tung Chih. Dacă nici singurul său fiu nu îi ocupă ultimele gânduri, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
știe de ce... O să te mai caut, domnule! mi-a șoptit. Și a arborat iar surîsul acela dureros-feminin, cu care cred că, de fapt, m-a dat gata. M-a sărutat pe frunte și a luat de pe oglindă un șirag de mătănii, primit de mine din Grecia. Mi-a spus că vrea să-și aducă aminte de dimineața aceea, privindu-le. În fine, a dat Dumnezeu și a plecat. Nu mi-am revenit o juma' de oră, stînd pe marginea patului și
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
salvat? GENEROZITATEA! (atunci n-am sesizat că mă supraestima!). Dacă nu-i dădeai tot ce ți-a cerut, te lua pe tine! Că de-aia venise! Și de-aia te-a-ntrebat și dacă ești medic fuge de ăștia!... Banii, țigările, băutura, mătăniile te-au scăpat! Azi puteam fi la priveghi! Și bine că n-ai lăsat-o să se dezbrace: probabil, sub bluză era doar... scheletul! Și făceai stop cardiac! Iar ochiul roșu însemna sete de sînge! Habar n-ai prin ce-
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
știam ce e cu adevărat...! Gh. P. unu: Grav, fiule, grav de tot... Gh. P. doi: Așa e, părinte... Gh. P. unu: Uite, o să-ți dau niște canoane... pe care să le ții... Gh. P. doi: Să nu-mi dai mătănii..., că am sciatică... Gh. P. unu: Bine... te-nțeleg... că și eu am dureri în spate, în picioare... și... peste tot... Să ții post... Gh. P. doi: Țin... Gh. P. unu: Să te rogi... Gh. P. doi:...merge... Gh. P.
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
în timp ce se joacă piesa, te urci pe scenă și spui: Da, sînt vinovat, am colaborat cu securitatea..." Gh. P. doi: Nu pot, părinte... Gh. P. unu: Știu..., dar ce păcat...! Gh. P. doi: Mai bine dă-mi o mie de mătănii... Gh. P. unu: Degeaba ți-ai pus lavaliera... Gh. P. doi: Părinte, știi ce, mai du-te dracului...! (se deplasează spre masa cu cel două fotolii; scoate din geantă un pachețel) Gh. P. unu: Ce mi-ai adus azi? (în timp ce
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
presiune, se așază toți în genunchi, ținînd iconițele în mînă) (în genunchi) Rostiți după mine: "Tatăl nostru care ești în ceruri, Ocrotește-ne, Doamne, cu privirea ta, ajută-i cu bunătatea ta pe cei care au înțeles că sînt vinovați (fac mătănii); iubește-i, Doamne, pe cei ce se căiesc, căci sufletul lor se îndreaptă cu credință spre Tine. (mătănii) Iubește-ne Doamne" (mătănii). Să cîntăm slavă Domnului nostru. Sursa dublă: Da' eu n-am ureche muzicală... Trimisul lui Dumnezeu: (nu-l
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
în ceruri, Ocrotește-ne, Doamne, cu privirea ta, ajută-i cu bunătatea ta pe cei care au înțeles că sînt vinovați (fac mătănii); iubește-i, Doamne, pe cei ce se căiesc, căci sufletul lor se îndreaptă cu credință spre Tine. (mătănii) Iubește-ne Doamne" (mătănii). Să cîntăm slavă Domnului nostru. Sursa dublă: Da' eu n-am ureche muzicală... Trimisul lui Dumnezeu: (nu-l ia în seamă; îi așază pe cei patru în formație corală și începe să cînte o melodie cu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Doamne, cu privirea ta, ajută-i cu bunătatea ta pe cei care au înțeles că sînt vinovați (fac mătănii); iubește-i, Doamne, pe cei ce se căiesc, căci sufletul lor se îndreaptă cu credință spre Tine. (mătănii) Iubește-ne Doamne" (mătănii). Să cîntăm slavă Domnului nostru. Sursa dublă: Da' eu n-am ureche muzicală... Trimisul lui Dumnezeu: (nu-l ia în seamă; îi așază pe cei patru în formație corală și începe să cînte o melodie cu un text ininteligibil; stă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
din lumea literară a perioadei staliniste. În ciclul "Muzeul cu antichități", comentează liric și satiric umilința, ipocrizia, impostura, patima. Un anume senzualism aprinde carnea versurilor Ninei Cassian, revărsându-se asupra trăirilor sau asupra naturii exprimate în plăcerile directe: "Călugărița ploii mătăniile-și bate/ Pe urma vinovatei, să facă în veci uitat/ Nepăsătorul hohot al verii deșănțate/ Culoarea ei de ruguri, străvechiul ei păcat." Descoperim în versurile poetei un sentiment al belșugului și al bucuriei, un sentiment de plenitudine. Chiar atunci când luciditatea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
nu reușește întotdeauna să atingă poezia; în 1956, de pildă, când scrie poemul "Gelu Și Tuthum", el se exprimă direct și simplu, propunând o direcție poeziei: "Demne nu-s de cântec și poveste? Cântecele istoriei". Desigur, răspunsul este afirmativ: în "Mătăniile roșii". Aici arată că istoria devine un motiv permanent de inspirație "și cei ce pentru viață înfruntară, moarte, noapte/ Sub Horia și sub Tudor și Nouă sute șapte", precum și un model, un tipar exemplar, o formă pură, pe care s-o
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
tipar exemplar, o formă pură, pe care s-o strivească: "nici timpul nu se-ndură". Poetului i se dezvăluie o cale de purpură, imagine deschisă interpretării, ce presupune bogăție, strălucire, frumusețe, dar și sânge, atunci când "Demiurgul eternelor renașteri" își petrece "Mătăniile de sânge" printre degete. Din păcate, poetul rămâne exterior; emoția este estompată de câte un vers, de prea mult discurs, poate și de prea mult patos, ajuns la manieră: Dar nu-i letopiseț să-i numere pe toți,/ și chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
care au postit la amiază, se așează acum la masă, însă nu iau decât o singură bucătură, pe care îndată o și scot din gură și o pun în brâu. Când se duc la culcat pun brâul jos, bat trei mătănii pe brâu și zic: Brâu, brâușorul meu, Arată-mi pe ursitorul meu, Care-i dat de Dumnezeu, În vis să-l visez, Aievea să-l văz, și apoi se culcă, având nădejde că-și va vedea ursitul"261. Exprimarea în
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
cordică ca să nu cadă și apoi el lua în mâini altă psaltire de cetea această caftizmă. Cheia o țineau suspendată și fix de o parte și de alta dascălii cu degetul arătător. Și când totul era gata, păgubașul făcea trei mătănii și sărutând cartea cu cheia zicea: pun cheia pe... Și preotul începea a ceti. De se întâmpla ca cel pe care se punea cheia să fie vinovatul, cheia se învârtea de da să cadă jos. De nu era acela vinovatul
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
bunăvoința. Deși cântecul este în general expresia bucuriei, uneori e legat și de amenințare, mai ales prin noțiunea de șantaj. În vis, poate fi interpretat ca o manipulare tolerată; subiectul este determinat să joace după cum „i se cântă”. Șirag de mătănii Mătăniile sunt suportul meditației și al rugăciunii. Îi dau adesea visului o dimensiune spirituală și exprimă înălțarea sufletului. Însă, într-o abordare mai profană și negativă, indică lunga listă de dorințe și de probleme («un șirag de reproșuri», de exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Deși cântecul este în general expresia bucuriei, uneori e legat și de amenințare, mai ales prin noțiunea de șantaj. În vis, poate fi interpretat ca o manipulare tolerată; subiectul este determinat să joace după cum „i se cântă”. Șirag de mătănii Mătăniile sunt suportul meditației și al rugăciunii. Îi dau adesea visului o dimensiune spirituală și exprimă înălțarea sufletului. Însă, într-o abordare mai profană și negativă, indică lunga listă de dorințe și de probleme («un șirag de reproșuri», de exemplu). Cărbune
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
în ceea ce privește trivializarea voită a noțiunilor constă în obligarea cuvintelor de a intra într-o relaționare vinovată rețetă aplicată în Tablă de materii: "Turtă dulce panorame tricoloruri bragă [...] miniștri pungași de buzunare [...] cai vite jandarmi [...] Deșteaptă-te, române sacîz sifoane [...] porci mătănii paiațe..." Alexandru George crede că atașamentul pentru această zonă "nu e decît rodul prea directelor contacte ale autorului cu o lume trivială, din care la urma urmelor putea chiar să fi făcut parte"; poate de aceea și eroinele sale au
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
mai frunte! Naltă și boltită,/ De-o șchioapă să fi fost, de nu mă-nșel,/ Căci pirpirie n-arăta de fel.”481 Vestimentația denotă o viață luxoasă, dorința de infatuare („Frumos ce-i sta cernitul ei mintean!/ Pe braț purta mătănii de mărgean/ și de huzum ca strugurele-n soare,/ și cu pafta de aur lucitoare”482), iar inscripția pe care o afișează la gât nu mai are nevoie de nici un comentariu, deoarece deviza ei în viață este mai mult decât
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
un șarpe făcut de trei ori colac" care se numește "Apa Sâmbetei"146. În majoritatea legendelor românești pământul este prezentat ca un spațiu sacru care dăruiește lumii rod și binecuvântare, ca terra mater: "Pământul e sfânt; la pământ să bați mătănii și să te închini; să-l săruți, că pământul ne hrănește și ne ține, din pământ avem hrana, din pământ avem apă, pământul ne încălzește; pământul e mama noastră (s. n. ). "Bateți mătănii și sărutați pământul, zic eu la copiii mei
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mater: "Pământul e sfânt; la pământ să bați mătănii și să te închini; să-l săruți, că pământul ne hrănește și ne ține, din pământ avem hrana, din pământ avem apă, pământul ne încălzește; pământul e mama noastră (s. n. ). "Bateți mătănii și sărutați pământul, zic eu la copiii mei, și vă rugați să ne ție că din pământ ieșim și în pământ avem să mergem""147 Pământul primordial se înfățișează ca oglindă a lumii în care materialitatea își definește identitatea în
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
care joacă și cântă, stă călare pe poloboc și chefuiește".355 În seara Sfântului Vasile, de An Nou, când se deschid cerurile, în Bucovina, pentru aflarea norocului, se pune un pahar plin cu apă pe o fereastră, se bat douăsprezece mătănii dinaintea paharului și se merge la culcare. A doua zi dimineața, în ziua de Anul Nou, dacă apa din pahar dă pe dinafară, se crede că tot anul vor avea noroc, iar dacă apa din pahar a scăzut, se spune
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
lumină" și cu "foc aprins". În împrejurimile Cernăuților, spre această zi, se pune o strachină cu apă "la priveghiat", lipindu-se o lumânare aprinsă de vas. Seara, la miezul nopții și în zorii zilei, oamenii fac câte o sută de mătănii, astfel că această apă "priveghiată" este "de mare ajutor", "dacă se spală cineva cu dânsa, pentru sănătatea trupului și pentru adăpost împotriva răutății omenești."399 De Sfântul Andrei, pentru a-și afla ursitul, fetele merg, noaptea, la o fântână, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
lună și pe sub soare". Primind binecuvântarea astrală, apa capătă puteri apotropaice, tămăduind de "ochi răi", de "făcături", înfrumusețând, în același timp, ființa umană: " Apă lină curgătoare, / Care mergi sub Sfântul Soare, / Am venit și te-am cinstit, / Cu nouă sfinte mătănii, / Cinstește-ne și tu pe noi / Cu dragoste și cu sănătate, / Cum speli malurile de tină / Și pietrele de rugină, / Așa să ne speli și pe noi / De hulă și de făcătură / Și pe valu-ți plin de flori, / Să ne-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
condamnați cu suspendare pentru a-și continua nestigheriți programul de eutanasiere a bătrânilor pe zebre. Până nu vor fi responsabilizați cumva și judecătorii și procurorii vinovați de acest haos, vom continua să trăim în junglă, făcându-ne grăbiți cruci și mătanii, poate ne va feri Cel de Sus să ajungem să ne căutam, disperați, dreptatea la Tribunal. 15 aprilie 2010 În ciuda aparențelor, nu voi începe acest articol, intitulat "Primărie și francofonie", prin vreo paralelă subtilă între titlu și celebra interogație metafizică
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Copilăria este, și pentru el, un paradis pierdut. Pierdut, dar nu uitat. Scriitura omului care a trecut hotarul senectuții poate reînvia acest spațiu miraculos. Tatăl (modelul uman și metafizic), mama tăcută și religioasă (face în fiecare seară o sută de mătănii), rânduielile casei, micile și marile evenimente ale satului, toate revin, acum, în memoria celui care simte respirația neantului. Deșertul... este o cronică existențială, fixată, calendaristic, din mai până în august. Naratorul (identificat cu autorul de pe copertă) a suferit un infarct și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]