6,722 matches
-
toți pe la locurile lor. Iar Șurca, credincioasă, păzea ograda zi și noapte... Sărmănica! Adesea era tristă, poate flămândă, poate înghețată... dar cea mai mare greutate pentru ea era singurătatea pe care greu o suporta. În una din zile, venise feciorul mătușei Ecaterina, Nicolae, care plecase la cimitir să tămâieze mormântul mamei sale. Șurca se furișase neobservată după el. Atunci, sosită, ea a mirosit îndelung țărâna proaspătă a mormântului stăpânei sale, apoi, uitându-se trist când la mormânt, când la cel ce
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
în prezența lui Vișinel, cu glas tare acest gând, cu siguranță i-ar fi răscolit amintiri care nu trecuseră în umbra timpului. Au ținut să fie prezenți la această sărbătoare părinții Inei și ai lui Alex, și tanti Aglaia, o mătușă îndepărtată a Inei, nelipsită de la orice festin. Dacă de la o masă putea lipsi sarea și piperul, tanti Aglaia nu. Prezența ei putea înlocui toate condimentele, fiind o fire veselă, dispusă mereu să spună o șotie care să învioreze atmosfera. Gurmandă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
europene la handbal, căzând la tragerea la sorți cu „Hypobank” Viena. Câteva jucătoare, care îmi erau paciente la Policlinica Nicolina Iași, mi-au preluat un pachețel cu suveniruri îo carte de bucate, câteva fotografii, un ștergar bucovinean, o ie) pentru mătușa Hylde. Ajunse la Viena și voind să-mi îndeplinească rugămintea de a-i da cadourile, fetele au făcut greșeala de a cere voie conducătorului delegației, fostul sabrer Dan Irimiciuc, supranumit “Balena Ucigașă”, care le-a confiscat pachetul și le-a
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
o fată Elena și doi băieți, Gică și Rică, talentați în practicarea sporturilor de iarnă și la fotbal. Amândoi au murit de infarct miocardic acut înainte de 50 de ani, în schimb vara Lenuța trăiește, fiind decana de vârstă a familiei. Mătușa Valeria a moștenit moara bunicii, dar nu s-a bucurat prea mult de ea, căci autoritățile locale au interzis funcționarea ei, motivând că era chiabură, astfel că a vândut-o bucată cu bucată, și a construit o vilă în orașul
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
tata a fost închis, iar mama a plecat la casa părintească, însoțită de sora Dorina, forțată să-și schimbe domiciliul și să divorțeze, altfel ar fi fost dată afară din învățământ. În scurtă vreme am suferit o maturizare precoce, iar mătușa Jeni a luat educația mea în serios, dându-mi lecții seara la materiile umaniste. Bineînțeles că nu putea să mă supravegheze tot timpul, căci eram destul de neastâmpărat, obișnuindu mă să plec de acasă fără să-i spun, stând uitat la
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
pentru o palmă dată unei eleve ciufute, profesorul de franceză Mitică Axentoi s-a transferat disciplinar la Liceul Dragoș Vodă din Câmpulung îde fapt, era o avansare), postul a rămas vacant doi-trei ani și a fost ocupat prin suplinire de mătușa Jeni, care se apropia de 70 de ani. Bineînțeles că elevii parșivi au profitat de vârsta înaintată și își făceau de cap, iar pentru a-și face orele în liniște îl chema deseori pe directorul Gânscă să o asiste. Cu
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
la sfârșit de trimestru cu nota cinci, chiar dacă la teză copiau în draci iar apoi erau foarte contrariați de rezultatele obținute. Pe unii prieteni aflați în situație gravă îi salvam eu, făcându-le teza din nou, apoi o schimbam fără ca mătușa să bănuiască ceva, sau poate nu a vrut să arate că știe demalversațiile mele, nua vrut să aflu că ea știe ce fac, deoarece nota era, cum am spus, cinci. Faptele mele bune, de acest gen, au continuat de-a
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
fac, deoarece nota era, cum am spus, cinci. Faptele mele bune, de acest gen, au continuat de-a lungul anilor, fiind adeptul cutumei ,,Scopul nobil scuză mijloacele îneortodoxe)”. Am învățat franceza în clasele a Xl-a și a XII-a cu mătușa Jeni, fiind cel mai bun din clasă, pentru că făcea pregătire cu mine în fiecare seară la limba română și la limba franceză, dorind să urmez o carieră umanistă, dar nu a fost să fie pentru mine, ci pentru sora mea
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
cei mai mari patrioți români ai secolului trecut, se pregătea de război, cu mobilizări, înarmări, exerciții tactice, aprovizionări, tot satul era în fierbere, creânduse o serie de depozite de alimente pentru soldați și furaje pentru caii de la diviziile călărețe. La mătușa Valeria, mama vărului Rică, într-o magazie încăpătoare, s-au depozitat câteva tone de ovăz, lucru netrecut cu vederea de cei doi prieteni. După ce și-au stors creierii cum să scoată ovăz din magazia închisă cu bară metalică și lacăte
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
la București, pentru „shopping”, ca sămi completez garderoba cu blugi, malete, geci și mocasini sau adidași, căci făceam parte, după exprimarea poetului Adrian Păunescu, mentorul cenaclului „Flacăra”, din „generația în blugi și-n adidași”, am cunoscut-o destul de bine pe mătușa Rela. După ce a fost titularizată pe post de directoare, la liceul „Dimitrie Cantemir”, era tot o gazdă primitoare și discretă. Regretabil e faptul că a plecat dintre noi pe neașteptate, în anul 2000, în urma unei boli nemiloase, ca și acela
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
deloc memoria, a fost verișorul Ramiro, progenitura unchiului Milian Doboș, notarul orașului Vama. Fiind conceput de doi veri primari care s-au iubit și apoi s-au căsătorit în ciuda opoziției din familie, Ramiro s-a născut prematur, diform și cocoșat. Mătușa Viorica, învățătoare la școala din Vama, i-a dat o educație aleasă unicului copil, dar, după majorat, l-a scăpat din mână. Toți cei trei membri ai familiei au avut de suferit, de parcă i-ar fi apăsat blestemul căsătoriei nefirești
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
din cauza handicapului său fizic, cu toate că era dotat cu un scris caligrafic impecabil. Posedând calitățile unui bun autodidact, s-a instruit în paralel cu Dodu la engleză și apoi în Psihologie și Hipnoză. Mi-a fost hărăzit să o moștenesc pe mătușa Viorica, decedată la 90 de ani, iar în fiecare an la Paște sau când e nevoie mă îngrijesc de mormintele familiei Doboș. Trecerea în neființă a membrilor unei familii care nu are urmași duce inevitabil la pierderea onomasticii, fapt ce
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Tatăl nostru îl știam din fașă. Era doar încălzirea pentru slujba mea religioasă ce o oficiam acasă în căsoaie, asistat de vădanele familiei în frunte cu bunica, surorile bunicii: Tasâia Călinescu și Maria lui Toader Axinte, cumnata bunicii, Domnica lui Luca, mătușa Valeria Balintescu și tanti Jeni. Mama nu participa niciodată, căci nu voia să mă fac preot. Viața sufletească a credincioaselor mele era plină de rigori, fără compromisuri, conștiente că au venit pe lume în pielea goală și că vor pleca
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
pentru vindecarea mea. Domnu-a dat de m-am făcut bine, dar acumulasem multe chinuri și amărăciuni, fiind la un regim alimentar sever, cu abacul și alfabetul rămase în sponci. Totuși ambiția și meditațiile unchiului avocat Filaret, la aritmetică, și ale mătușii Jeni, la citire, au compensat întreruperea de două luni și ceva, recuperând totul până la sfârșitul anului școlar, când am fost recompensat cu al treilea premiu din clasă. În clasele următoare ale ciclului primar am avut rezultate la fel de bune, ca abonat
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
unui libertinaj nerecomandat elevilor de gimnaziu. Practic, pe parcursul celor patru ani, eu nu am avut stăpân, hălăduiam fără griji, nu am fost supravegheat sau controlat riguros, căci bunica, dăscălița Ilinca, la peste 80 ani, era prea blajină și îngăduitoare, iar mătușa Eugenia, tânără pensionară din învățământ, era de o bunătate rară și-mi satisfăcea toate mofturile, în timp ce mama, mutată cu Dorina la părinții ei, era prea ocupată cu cariera sa didactică. A fost singura perioadă a vieții mele frământate de adevărat
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
sau a înșela pe oricine îi ieșea în cale. Lala, colegul și prietenul meu de zbenguieli și nebunii în natură, anterior venirii lor în căsoaia bunicii, n-a locuit la mama Coca, ci într-o casă naționalizată cu bunică-sa, mătușa Miți și verișoara Antoneta, dezmierdată Tuna. Nu degeaba, Lala, prin clasa X-a, în urma unor dubioase manifestări în timpul orelor, a fost trimis la un examen psihiatric, rezultatul confirmând o boală psihică ușoară, nevroză reactivă neagresivă, căci era un pic „tra-la-la
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
valuri, decât în camera de cauciuc de la roata unui tractor, dăruită de generosul Buciu. Socotind noi că 20 de scânduri de patru metri ar fi suficiente, ne mai trebuia sursa, care, din pură întâmplare, se afla în stiva din grădina mătușii Valeria, unde vărul Rică o ridicase. Am acționat ca-n filme, într-o noapte fără lună, când Rică lucra în schimbul trei. Împreună cu Lala și cu cei trei frați Cimpoieșu am spart stiva și am cărat 20 de scânduri acasă în fundul
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
a fost călcată noaptea de hoți, care i-au furat scânduri din stiva cumpărată pentru casa începută la Câmpulung și urma să se ducă la Miliție. Mintea mea de 12-13 ani a judecat atunci rapid și rațional, mărturisindu-i totul mătușii Jeni, care a inventat o poveste, cum că alții au fost la furat și au dus scândurile în grădină la noi, astfel că un timp nu s-au știut adevărații făptași și, oricum, nu mai avea importanță, căci prejudiciul fusese
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
o descongestionare rapidă. Cea mai grea problemă de rezolvat era ecuația de predare a prăzii, neapărat de un necunoscut, căci primitorul era însuși unchiul, iar eu nu mă arătam, să nu mă dau de gol, având antecedente din furtul scândurilor mătușii Valeria. Totul se executa cu discreție, fiind bani buni la mijloc. Partea acceptabilă, ziceam noi, era că nu luam de la străini sau sărăntoci, preluând o atitudine haiducească, bazată de cele mai multe ori pe apoftegma: „dușmanul dușmanului meu e prietenul meu”. De la
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Imediat ce a avut un serviciu bine plătit, strângând și banii rezultați din vânzarea câtorva hectare de fânaț și pășune, moștenite de la bunica, vărului drept Vladimir Faraon, ne-am apucat de reconstrucția casei bătrânești neîncăpătoare, căci eu și Dorina crescuserăm, iar mătușa Jeni își dorea două camere separate la etaj. Lucrările au durat aproape doi ani, care au coincis cu primii mei ani de liceu, perioadă destul de austeră din punct de vedere financiar, fapt pentru care am lucrat în timpul vacanțelor la Fabrica
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
și suplinitorii temporari, nesemnificativi. După bacalaureatul din iunie 1970, am fost dus imediat de tata în Iași, la tanti Corina Preda, nepoata de la verișoara sa Nora, soția profesorului universitar Preda Nicolae, șeful Catedrei de Rezistență a materialelor din Institutul Politehnic. Mătușa Corina, care a primit o educație aleasă, fiind singurul copil al inginerului silvic Bucevschi Dragoș din Bucovina, era o femeie casnică, condamnată să-și îngrijească părinții în vârstă, cele două fete, Ghiocel și Cătălina, pe Dom’ profesor, care în afară de studii
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
discuta secrete, stârnind de multe ori valuri de curiozitate În rândurile băieților, care o priveau pe sub ochi, cu dragoste ascunsă și respect. Ana Maria vorbea franțuzește și dansa ca o prințesă adevărată. O dată pe an, vara, mergea În vizită la mătușa ei, la Paris. Parisul devenise, din povestiri, un ținut altfel decât cele obișnuite, un fel de tărâm fantastic pentru noi, ceva dintr-o altă lume, la care nu visa nimeni să ajungă vreodată. Într-o zi, Ana Maria se balansa
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
la vârsta doamnei Olga, ca să mă obișnuiesc cu ochelarii ei, și să pot veghea asupra celor care încă învață. Însă, de câte ori ating ramele roase ce odihnesc în buzunar, mă tot întreb ce o fi văzut doamna Olga în sufletul meu. MĂTUȘA ADA NU MAI BEA LAPTE CU CACAO Mătușa Ada nu mai bea lapte cu cacao, de altfel nici eu, acum, că am ajuns să locuim împreună. Înainte mătușa locuia într-o casă spațioasă și veche. Avea covoare roase și mâncate
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ochelarii ei, și să pot veghea asupra celor care încă învață. Însă, de câte ori ating ramele roase ce odihnesc în buzunar, mă tot întreb ce o fi văzut doamna Olga în sufletul meu. MĂTUȘA ADA NU MAI BEA LAPTE CU CACAO Mătușa Ada nu mai bea lapte cu cacao, de altfel nici eu, acum, că am ajuns să locuim împreună. Înainte mătușa locuia într-o casă spațioasă și veche. Avea covoare roase și mâncate de molii ca și viața ei. Acolo se
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
mă tot întreb ce o fi văzut doamna Olga în sufletul meu. MĂTUȘA ADA NU MAI BEA LAPTE CU CACAO Mătușa Ada nu mai bea lapte cu cacao, de altfel nici eu, acum, că am ajuns să locuim împreună. Înainte mătușa locuia într-o casă spațioasă și veche. Avea covoare roase și mâncate de molii ca și viața ei. Acolo se păstrau amintirile cu bunicii mei, nu în albume, ci în găurile din perdele și în mobila cu carii pe la colțuri
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]