562 matches
-
mal, În noapte, fără să știe unde, fără să fi știut dacă Înotase către țărm sau Înspre larg. — Eu eram și mi se pare că nu mai sunt, Ionela. — Ce ți s-a Întâmplat? Ești palid. Intră. Scoate-ți că mașa, ești transpirat tot. Intră În sufragerie, mama nu e acasă. Acum Întinde-te pe covor și Închide ochii. Destinde-te și taci. Taci, iubitul meu. Vasile s-a lungit pe universalul covor persan din sufrageriile noastre, Îi făcea bine să
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
către camera ei înainte de miezul nopții, la cererea mamei sale. Anul acesta ar fi dansat până în zori, ba chiar mai târziu, și ar fi luat micul dejun sub sălciile de lângă râu cu vreun iubițel plin de adorație... Se gândi la Mașa cea grasă și plină de coșuri din sala de la parter, unde ea strălucea acum triumfal, sora cea urâtă devenită frumoasa balului și învârtindu-se în ringul de dans în brațele unor tineri plictisiți, care se vor fi întrebat unde era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nu-i veneau bine deloc. Seara e complet distrusă din cauza absenței tale. Stai jos, Grigorii, i-a spus ea, lovind ușor patul cu palma și evitând intenționat cuvântul „unchiule“, cum îl numise întreaga viață. Stai jos și povestește-mi totul. Mașa e tare frumoasă în seara asta? — Poate Mașa să fie vreodată frumoasă, mă-ntreb eu, i-a răspuns Patașin, cu ochii scânteind. — Bătrâne grizzly, i-a spus Irina, ești un maestru al tactului. Iar tu, Irina, a zis el, ținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
distrusă din cauza absenței tale. Stai jos, Grigorii, i-a spus ea, lovind ușor patul cu palma și evitând intenționat cuvântul „unchiule“, cum îl numise întreaga viață. Stai jos și povestește-mi totul. Mașa e tare frumoasă în seara asta? — Poate Mașa să fie vreodată frumoasă, mă-ntreb eu, i-a răspuns Patașin, cu ochii scânteind. — Bătrâne grizzly, i-a spus Irina, ești un maestru al tactului. Iar tu, Irina, a zis el, ținând-o ușor de bărbie, ești prea înțeleaptă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
s-a făcut vinovat de nenorocirile copiilor ei. Irina se măritase cu opusul lui și doar el era de vină. Pe de altă parte, poate că în atitudinea ei de-acum față de Elfrida se strecuraseră urme din sentimentele ei față de Mașa. Cu o singură diferență: Elfrifa Gribb era frumoasă. încă ceva despre Grigorii Patașin. Stârnise în ea pasiunea pentru tot ce era interzis, pentru că lucrurile interzise îi aminteau de noaptea aceea și, prin urmare, de tinerețe... Vultur-în-Zbor era în mod cert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
rare) pe care le vedeam îmi inoculau această repulsie. Modelele mele erau eroii sovietici. Plângeam de trista soartă a Zoiei Kosmodemianskaia, mă înflăcăram de exemplul celor din Tânăra Gardă sau trăiam pasiuni puberale după mai știu eu ce povești cu Mașa și Sașa. Când, la o sărbătorire a numelui meu, un băiat, mai mare cu câțiva ani, mi-a adus în dar o cărțulie, Borna 327, ai mei au sărit în aer. Era o carte jerpelită, fără coperte, cu pagini mototolite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
buburuze, am Încheiat citatul. O altă zi cînd am simțit stringent nevoia de a scrie a fost aceea cînd am ajuns la țară, la post, și ploua. O alta, cînd am ajuns la Paris. Încă una, cînd am mers cu Mașa la decernarea premiilor UNITER și stăteam În rîndul Întîi. La Operă. Printre oameni care stau mereu În rîndul Întîi. O zi cînd n-am simțit deloc nevoia de a scrie a fost cînd s-a născut Andrei, 8 septembrie ’99
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un nor de benzină fără plumb. Dar asta s-a Întîmplat o singură dată, el e fidel, lui Îi place doamna cu gene lungi care vinde gogoși, care-mi place și mie, așa că tot cumpăr gogoși pe care le mănîncă Mașa. M-am săturat Însă de uleiul cu zahăr și nu mă pot Împiedica să mă gîndesc la fetele astea care abia au ieșit din maternitate În blugi cu tăieturi, aș putea să le dau un sfat medical competent, o aspirină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
evaluez apartamentul. Mă gîndesc că știrea din Sydney pare un plagiat vesel al unui paragraf pierdut dintr-un veac de singurătate și prostie. Faptul că nu este nu-l face deloc mai puțin real. Mai puțin fictiv. O chem pe Mașa ca să o anunț ce vreau să mănînc la cină de acum Înainte, ca președinte al apartamentului 22. Ce obligații noi are, ca primă doamnă. Îmi chem și fiul, Îi explic că el va fi viitorul președinte, așa că să fie atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mai mare. Asta pe lîngă chestiunea de a afla cîți oameni inteligenți pînă la orizontala infinitului au ajuns sexologi marcanți tocmai acum, cînd țara n-are tractoare. Mă duc să mănînc o felie de pîine, o Întîlnesc pe coridor pe Mașa, vreau s-o mîngîi pe ceafă, pe combinat, profitînd de Întuneric și spațiul prea strîmt pentru două persoane căsătorite de atîta vreme, mă Întreabă dac-am citit România liberă, apropo de pensionari. Iau ziarul și găsesc o exclamație: „Pensionarii sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la un concert de muzică simfonică În camera mea Încheiat pe noptieră, dar nu ne mai văzusem de douăzeci de ani, s-o fi gîndit poate că-n acest răstimp Îmi schimbasem obiceiurile, am roșit și-am fost salvat de Mașa care aducea hainele de la garderobă, cînd mi-a pus paltonul În brațe am făcut prezentările ea e soția mea, și m-am scuzat din nou, știi, eu scriu foarte mult de la o vreme. Ca Vian și Cortzar. Și lor le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fatală, trebuia să-l port tot timpul, probabil și acasă, la masă, pe munte, la cinema, În pat, Înfipt În carne, Înainte sau Înapoi la facultate, ce groaznică instituție, făceau prezența la seminarii, dar tot nu ne duceam, eu și Mașa, iubita mea de-atunci, acum soție și mamă dar la fel de suplă siberie față de toate fleacurile atît de importante care ne-au ros mie și altora existența, făceam cursurile de anatomie live, la mine-acasă, În clasa a șasea de facultate era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cabinet particular acolo, În Canada, tot ce mai lipsea era să spun da. Am spus c-o să mă gîndesc și-am ieșit glonț din restaurant și m-am făcut beton În camera mea, nu puteam să plec, o iubeam pe Mașa, am dat o țară imensă, electrificată, pentru o medicinistă, am renunțat la libertatea atît de Îndelung și cu Înverșunare dorită pentru o brunetă născută la Leningrad. Și am continuat să blestem granițele, gardurile, ghiuleaua de la picior, gloata, galeria de personaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
alergînd În cercuri tot mai mici și pierzîndu-și dinții În sens invers acelor de ceasornic din Jurnalul lui Gide citit la Pietroșița printre gușați, Van Gogh care m-a ajutat să intru la psihiatrie, Autoportret, Grigorescu nu. Gâdea. În ’82, Mașa, de care m-am Îndrăgostit la cutremurul din ’77 și-am continuat să mă Îndrăgostesc În sala de disecție unde-i puneam cîte unui cadavru mai trist un chiștoc aprins În gura fără buze, prima lui țigară În noua atitudine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Vest. (Mai ieșisem o singură dată din țară, În vara lui ’78, cînd se organizau la Costinești excursii de o zi În Bulgaria. Din păcate, cu o seară Înainte fusesem la Întîlnirea dintre tinerii români și cei sovietici doar eu, Mașa, și două colege de facultate, tinerii români nu fuseseră interesați de festivitatea asta, făceau coadă numai la cele cu germani, suedezi, francezi și americani, unde puteau să primească În cadru organizat chewing gum pe gratis , care cîștigaseră diverse olimpiade la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cîștigaseră diverse olimpiade la ei acasă și drept recompensă li se oferise o excursie pe litoralul românesc. Ne-am Întîlnit, noi patru și vreo patruzeci de ruși nu prea Încîntați care Însă din clipa-n care-au auzit-o pe Mașa vorbindu-le pe limba lor și-au mai și aflat că s-a născut la Sankt Petersburg, au izbucnit În urale și-au pus pe lunga masă a Întrevederii o puzderie de conserve de icre roșii, pachete de țigări și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
rece și al treilea Îmi căina iubita, tocmai de-ăsta te-ai găsit să te-ndrăgostești, nu vezi că nu ține la băutură nici cît un copil mic, vai de capu’ lui, și mai zici că ești rusoaică, la care Mașa zîmbea diplomatic indicîndu-le celorlalți ce parte a corpului să-mi mai ude ca să-mi revin, că peste două ore plecam În Bulgaria din care nu mai țin minte decît vag copacii din Albena, zdruncinăturile autocarului și cele două sute de leva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu mai tresărea nici o locomotivă, toate staționau Într-un metalic somn profund și, În mai puțin de-o jumătate de ceas nu mai rămăsese absolut nimeni. PÎnă și muncitorii feroviari dispăruseră. Ceva nu era În regulă. Am privit-o pe Mașa cu reproș, evident că Încurcase ora, cine știe cînd le spusese belgienilor că venim, poate mîine, și am ridicat geamantanele gemînd, cu un efort cît se poate de explicit. Ne-am Îndreptat Încet spre ieșire, privind În dreapta și-n stînga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dracului În vreun pat, iar cînd am ajuns În holul de la ieșire am constatat că ușile de sticlă erau Închise. Sigur că am tras de ele. De necrezut. Aveam să ne petrecem prima noapte În Belgia În gara din Bruxelles. Mașa a găsit În cele din urmă un telefon public, eu m-am așezat vizavi pe geamantan la vreo zece metri de ea, și-n timp ce tot forma numărul gazdelor noastre despre care Începeam să am mari Îndoieli că există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
apropia un polițist, uite că gara nu era deloc pustie, un tip de vreo doi metri Într-o uniformă neagră strălucitoare, cu fireturi, curelușe, pistoale, un baston lung și-un cîine uriaș, l-am abordat, i-am expus pățania simultan Mașa-n engleză și eu În franceză, el n-a mai ascultat pînă la capăt și a dat drumul cățelușului care s-a evaporat pe loc Într-un nor de mîrÎieli de parcă nici nu existase, finalul aventurii nu l-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
niște chingi solide cu catarame ca de parașută, Îi bagă-n cadă, Îi scoate, de nenumărate ori, totul e automat, Îi Înmoaie, săpunește, stoarce, și după ce ne-a demonstrat cu nespusă mulțumire cum funcționează albaluxul, Malbrin ne-a condus, pe Mașa și pe mine, Într-un soi de sală de clasă, ne-a așezat Într-o bancă, el s-a dus la catedră, și-a ridicat ochelarii pe frunte și ne-a Întrebat pe-un ton sever de ce nu facem nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de scris, mă privește vesel și n-am ce face, accept fără chef să vizitez instituția. În holul gigantic cresc palmieri. Asta o dată. Mă uit bine la ei, sînt palmieri adevărați, poate au și papagali, pe-acolo sus, prin frunziș, Mașa-mi zice că papagalii nu stau În palmieri, mă rog. După ce mă obișnuiesc cu ei, Arie Îmi arată un afiș mare, electronic, unde pot citi ce mai au În clinică. Citesc. Sală de dans, de sport, de conferințe, cinematograf, grădină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
s-au luat măsuri extreme pentru a-i face să uite de maladie, de operație, inculcîndu-li-se senzația că se află Într-un hotel de lux, undeva În vacanță. Mă gîndesc la gîndacii din spitalele de-acasă și-o pun pe Mașa să-mi facă o poză lîngă afiș. Pe urmă urcăm la unul dintre etajele reanimării și sîntem conduși de-un medic sobru pe un culoar strălucitor de o parte și de alta a căruia se Înșiră ferestrele rezervelor, nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
era aprobarea de la serviciu, o cotizație pentru vameș, numai că eu n-aveam de gînd să marșez, eram cinstit, ziarist, și-am Început să-mi fac bagajele hotărît să mă dau jos, să rămîn dracului la Episcopia Bihorului Înjurînd În timp ce Mașa mă ruga să mă calmez, n-a mai fost nevoie, n-a părut necesar sacrificiul meu de-a rămîne singur pe peronul acelei ultime gări românești dinaintea Vestului, mita țiganilor Întrecuse cu siguranță orice așteptări, vameșul nici n-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
una dintre Întîlnirile Cavalerilor Mesei Rotunde, unde fusesem invitat cu o săptămînă În urmă, și, deși Întrunirile lor sînt exclusiviste, nu participă decît membrii iar femeile nu au voie să intre, prin stăruințele lui Arie au acceptat-o și pe Mașa. Ca ne justificăm totuși prezența, a fost necesar să scriu un fel de scurtă dare de seamă despre situația satelor românești, ca să aibă o idee și cavalerii cum stau lucrurile și, astfel, să fie convinși să facă o donație consistentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]