KorAP: Find »[drukola/base=mașinărie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...21 22 23 ...85 >

2,125 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240

Își Îngropase capul Între umeri, de parcă s-ar fi temut că Alah Îl asculta. - Al-Jazari? Cine este? Îl Întrebă Dante. - Știu eu, exclamă artizanul. Al-Jazari, din marea familie persană a unor constructori de automate. Cel mai mare dintre ei. - Automate? - Mașinării care imită viața. Păuni de aur În stare să Își etaleze cozile de lapislazuli. Lei din bronz capabili să ragă la poarta tronurilor de la Răsărit și alte drăcovenii asemenea. Se pare că Împăratul Îi comandase ceva pentru a-și Împodobi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
și ea blasfematoare? Atunci, n-ar trebui să scrii și pe roțile dumitale dințate ceva asemănător? Alberto clătină din cap, gata să Îi răspundă ceva, Însă Dante Îl Întrerupse. - Mai Întâi, spune-mi dacă izbutești să Înțelegi ce scop avea mașinăria, examinându-i rămășițele. Celălalt ridică din umeri cu o expresie de Îndoială. Își aținti din nou privirea asupra fragmentelor, schimbându-le ordinea În mai multe rânduri și Încercând să le pună În legătură În fel și chip. Buzele Încleștate și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
calculabilă, dacă aș dispune de toate părțile... - Și spui că al-Jazari a fost cel care l-a construit, reluă Dante după o scurtă pauză, În răstimpul căreia căutase să cântărească afirmațiile celuilalt. - Al-Jazari a fost cel mai mare meșter de mașinării din Întreaga lume cunoscută, Însăși fala meseriei noastre. De-am dispune de construcțiile lui... Alberto fixă Încă o dată fragmentele metalice, cu o privire plină de un respect religios. - De n-ar fi fost omorât... continuă el. - Al-Jazari a fost omorât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
cu Încetul, căpătau un contur. Sub ochii lui Dante apăru o stranie roată octogonală, Înconjurată la vârfuri de tot atâtea octogoane mai mici. Ora stingerii Dante Înfipse din nou compasul, trasând a noua circumferință. - Așadar, Primul Mobil. Care imprimă mișcarea mașinăriei cerești, murmură În sinea lui. Cum spune și grecul. Iar mai Încolo... Ridică desenul, apropiindu-l de ochi. Schema cerurilor, admirabila construcție a lui Ptolemeu, se evidenția În toată perfecțiunea ei geometrică. - Iar mai Încolo... repetă el, mușcându-și buza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
simțurilor noastre slabe ne silește să Întoarcem paginile cărții una câte una, amăgindu-ne astfel că ele nu ar fi legate Într-un volum indisolubil. - Cu siguranță, mintea lui Dumnezeu cunoaște orice Întâmplare, iar Înainte-vederea sa a impus cu Înțelepciune mașinăriei universului mișcări repetate și eterne. Dar tocmai Înțelepciunea lui a conferit lumii noastre sublunare nesfârșita varietate a devenirii, pentru ca noi să fim liberi să făptuim și să creștem. Liberi să căutăm binele. Și orbi În privința celor viitoare, pentru ca pe această

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
iar el nu avea nici o dovadă Împotriva lor. Poate că era mai bine să profite de puținul care mai rămăsese din acea zi și să se Întoarcă la Alberto, cu speranța că acesta izbutise să priceapă ceva mai mult din mașinărie. Mecanicul Îl Întâmpină cu o expresie dezamăgită, care spunea mai multe decât o mie de cuvinte. - Tot nimic, meștere Alberto? Omul scutură din cap. - Nu tocmai. Cred că am Înțeles unele dintre conexiuni. Și am reconstituit unul din angrenajele stricate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
că opera dumitale nu are de ce s-o Învidieze pe cea a păgânilor. Însă acum, Îndărătul perfecțiunii formei trebuie să surprinzi sufletul obiectului pe care Îl ai În față. Și asta repede, Întrucât timpul pe care, probabil, Îl măsoară această mașinărie s-a pus deja În mișcare. Meșterul Îl fixă, surprins de tonul neliniștit. - Dar natura sa nu-mi mai e cu totul necunoscută... murmură el. Privirea lui Dante se aprinse de interes. - Și scopul? - Un lanț de rotații vijelioase. Tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
să se rotească, Împins de energia acumulată Într-un arc de oțel comprimat sau furnizată de o greutate care coboară. Dar nimeni nu a mai găsit vreodată modalitatea de a face astfel Încât mișcarea obținută să fie constantă, ca În această mașinărie. Mechanicus continua să scruteze cu uimire mecanismul. - Și uită-te aici, reluă el, arătându-i o gaură dintr-o plăcuță din bronz aflată pe o latură a mecanismului. O mână iscusită Încrustase În jurul deschizăturii desenul stilizat al unui ochi omenesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
din nou să vorbească. - M-am gândit și eu la asta. Ar putea fi un model neobișnuit de astrolab, iar aceea, gaura pentru privit astrele. Dar n-are nici un sens. Într-adevăr, avem o gaură simetrică, de partea cealaltă a mașinăriei. Dar dacă privești prin interior, lamele rotitoare Îți Împiedică vederea. N-are sens, repetă el scuturând iar din cap. - Numai dacă nu cumva scopul său e altul decât acela de a ne invita să observăm părțile În mișcare, remarcă priorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
el scuturând iar din cap. - Numai dacă nu cumva scopul său e altul decât acela de a ne invita să observăm părțile În mișcare, remarcă priorul. Alberto se aplecă peste masă, cu capul În mâini. - Al-Jazari Înnebunise. Poate că scopul mașinăriei e doar celebrarea propriei sale măiestrii. Un monument Închinat mândriei oarbe. - Un joc minunat, dar lipsit de scop. Și pentru asta să fi murit atâția oameni? Bătrânul Își ridică privirea spre el, tulburat, Însă Dante Îl Întrerupse Înainte să apuce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
a-i descoperi pereții falși dincolo de care stătea ascuns aurul? Însă, dacă Bigarelli construise originalul, ce nevoie mai era să se realizeze o copie? Și de ce să se transporte toate acele oglinzi, când pentru truc erau de ajuns două? Și mașinăria misterioasă? Și oamenii asasinați? Și apoi, exista cu adevărat un moștenitor al lui Frederic sau Împăratul Însuși, Încă În viață, era cel care se pregătea să reapară În toată slava lui? Simțea cum capul i se Îngreunează și cum Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
găsi pe mechanicus Încă lucrând la instrumentul găsit pe galeră. Observă de Îndată, cu satisfacție, că pe bancul de lucru nu mai exista grămada aceea de angrenaje de alamă, aidoma măruntaielor unui animal misterios. Probabil că Își regăsiseră poziția În mașinărie; Însă faptul acesta, departe de a-i da un aspect mai ușor de necunoscut, o făcea să pară și mai bizară. - Se pare că ai izbutit În Încercarea dumitale, meștere Alberto. Spune-mi ce-ai descoperit. Omul se răsuci spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
minte omenească, se supun, În posibilitățile lor, unui număr restrâns de combinații. Asta ne permite să facem cale Întoarsă de la părți la Întreg, lucru imposibil cu un corp viu, odată dezmembrat. Dar... - Dar? Îl zori poetul cu nerăbdare. - Dar, cu toate că mașinăria a fost reconstituită și acum se poate mișca, Încă nu izbutesc să Îi Înțeleg rostul tainic. Era constituită dintr-un cub de lemn de circa un picior lățime, care adăpostea complexul roților. Unele părți mai clare dezvăluiau punctele prejudiciate, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
și voința lui Alah, murmură el. Dante ridică din umeri. - Ai zis că funcționează. Arată-mi cum. Celălalt Încuviință, iar mâna sa se deplasă Îndărătul mecanismului. Undeva mai jos, Într-un punct pe care poetul nu-l putea zări, din mașinărie ieșea o tijă cotită. Alberto o apucă și Începu să o Învârtă, scoțând un hârșâit metalic. - Cotul acesta Încordează o spirală de oțel. Așteaptă. Mâna sa efectuă o duzină de rotații. Dante avea senzația că, la fiecare rotație, rezistența oțelului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
ne gândim la o formă oarecare de măsură, zise el după un răstimp. Însă dumneata afirmi cu certitudine că În nici un caz nu ar putea fi vorba de un orologiu? - Priorule, nici un timp omenesc n-ar putea fi măsurat de mașinăria asta. Poate că e, Într-adevăr, o sferă ce reprezintă mișcarea astrelor, Însă gândită pentru alte ceruri și pentru alte lumi. Dante Încuviință Încetișor. Își ridică apoi privirea spre el, după care Îl fixă pe Amid, În speranța firavă că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
pentru alte ceruri și pentru alte lumi. Dante Încuviință Încetișor. Își ridică apoi privirea spre el, după care Îl fixă pe Amid, În speranța firavă că arabul ar fi avut ceva de adăugat. Dar tânărul tăcea mâlc, vădit suspicios față de mașinărie. În spatele lui, perdeaua după care Își avea patul era trasă. Prin crăpătură, privirea poetului se opri la manuscrisul lui Mi’raj, deschis pe covorul umil. Oftă. - Orișicum, Îți mulțumesc, meștere Alberto, pentru tot ce ai făcut. Într-un ungher era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
avea patul era trasă. Prin crăpătură, privirea poetului se opri la manuscrisul lui Mi’raj, deschis pe covorul umil. Oftă. - Orișicum, Îți mulțumesc, meștere Alberto, pentru tot ce ai făcut. Într-un ungher era o ladă, În care poetul depuse mașinăria, ajutat de mechanicus. - Ascunde lada Într-un sac, zise el. Îți rămân recunoscător și, În curând, voi face În așa fel Încât munca dumitale să fie răsplătită. Nu avea nici cea mai mică idee cum avea să Îi justifice secretarului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Maddalenei? Multe lucruri fuseseră deja ascunse acolo, oameni și obiecte. Dacă biserica aceea tot era menită a depozita secrete, atunci Îl putea ascunde și pe al său. Se Îndreptă cu repeziciune spre abație, urmat de arabul cu Încărcătura În spate. Mașinăria nu era deosebit de grea, dar, sub căldura cumplită, băiatul fu În scurt timp leoarcă de sudoare. Însă continua să Îl urmeze pe poet fără să se vaite. Pe o parte a străzii se alungea umbra copertinei unei prăvălii, Întipărită pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
acționeze iute comanda ce dădea acces spre criptă și coborî În subteran. Își aminti unde fusese lăsat opaițul. Îl aprinse și porni În căutarea unei ascunzători. Sala nu oferea nici un loc prielnic. Pentru un moment, se gândi să dea drumul mașinăriei prin crăpătura subterană, dar se temu că apele puțului ar fi putut urca până acolo. Imaginea Fecioarei Îi reveni În minte. Într-un colț, așezat pe un vechi sarcofag roman, se afla relicvariul lui Bigarelli, care părea să Îl fixeze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
echiparea unei mici armate. Spade noi, lipsite de cea mai mică urmă de rugină. Dante se opri o clipă, căzut pe gânduri. Apoi, dând armele puțin mai la o parte, făcu pe fund un loc suficient pentru a așeza acolo mașinăria. Se pregătea să tragă placa la loc, când auzi o mișcare pe treptele criptei. În lumina slabă a opaițului, Îl văzu pe Cecco. Strângea În mană o spadă scurtă. Văzându-l pe Dante, lăsă arma jos. - Auzisem zgomote. Așadar te-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
cu siguranță, legată de urzeala misterioasă pe care cineva o țesea la Florența, ceva În legătură cu marele Împărat. Și, În mod cert, cu mecanismul pe care victima Îl reconstituise. Dar asasinul nu căutase nimic În laborator, semn că știa deja că mașinăria nu se mai afla acolo. Prin urmare, de ce ucisese? Exista un singur răspuns logic: nu voia să rămână În viață singurul om În stare să construiască unul la fel. Acesta era secretul pe care voise să Îl anihileze, mai mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
reînsuflețit deodată. Comoara? Atunci, știi că există? exclamă. - Poate mai mult de atât. Cheia unei Împărății. Celălalt Îl fixă dezorientat. Exista Într-adevăr ceva de preț la abație. Și extrem de periculos. Ceva ce poetul nu putea abandona, cu nici un preț. Mașinăria lui al-Jazari, ascunsă În criptă. Din momentul În care soldățimea avea să Înfrângă ultima rezistență și să treacă la jaf, era doar o chestiune de timp să ajungă la sarcofage. Iar șeful gărzilor văzuse mașinăria, chiar dacă Îmbucățită, și ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
putea abandona, cu nici un preț. Mașinăria lui al-Jazari, ascunsă În criptă. Din momentul În care soldățimea avea să Înfrângă ultima rezistență și să treacă la jaf, era doar o chestiune de timp să ajungă la sarcofage. Iar șeful gărzilor văzuse mașinăria, chiar dacă Îmbucățită, și ar fi putut-o recunoaște, denunțându-l ca fiind În complicitate cu conjurații. Ar fi fost ca și când și-ar fi oferit el Însuși dușmanilor capul, pe o tipsie de argint. Mașinăria trebuia să dispară. În prag se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
la sarcofage. Iar șeful gărzilor văzuse mașinăria, chiar dacă Îmbucățită, și ar fi putut-o recunoaște, denunțându-l ca fiind În complicitate cu conjurații. Ar fi fost ca și când și-ar fi oferit el Însuși dușmanilor capul, pe o tipsie de argint. Mașinăria trebuia să dispară. În prag se opri, ținându-l pe Cecco În urma lui. Înăuntru părea să nu fie nimeni, strigătele și zgomotele de pași erau acum mai Îndepărtate. Se strecură În tăcere spre intrarea În subterană, trăgându-și prietenul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
nu mi-ai spus. Vrei să ții totul pentru tine, să jefuiești un vechi tovarăș de arme? Pe când vorbea, cu o mișcare rapidă, apucase capacul lăzii, deschizându-l. O expresie de dezamăgire i se zugrăvi pe chip, În timp ce tot foia mașinăria, ca să se asigure că nu mai era nimic ascuns pe dedesubt. - Un orologiu... toate astea pentru un afurisit de orologiu... bâigui, trecându-și dosul mâinii peste rana de pe frunte. Și... comoara? - Nu există nici o comoară, nerodule! strigă Dante exasperat. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]