1,130 matches
-
roman clasic SF” (Florin Manolescu). SCRIERI: Bucureștii ce se duc, Vălenii de Munte, 1910; ed. București, 1935; De la manevre și alte schițe vesele, Vălenii de Munte, 1912; Un român în Lună, București, 1914; ed. pref. I. M. Ștefan, București, 1966; Macabre și viceversa, Craiova, 1915; Covasna, București, 1924; Spion, București, [1925]; Grafologia și expertizele în scrieri. Anonimul - falsul, București, [1926]; Schițe parlamentare, București, [1932]; Manual de paleografie slavo-română (în colaborare cu Damian P. Bogdan), București, 1936; Roma văzută - fără Baedeker - de
STAHL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289842_a_291171]
-
și al științelor populare”, 1913, 31; I. S. [Ion Simionescu], „Un român în Lună”, „Revista științifică «V. Adamachi»”, 1914, 4; Rd. S., „Un român în Lună”, VR, 1915, 1-3; D. Tomescu, Valoarea amănuntului. Cu prilejul cărții d-lui H. Stahl „Macabre și viceversa”, „Drum drept”, 1915, 43; Albert, Ex libris, UVR, 1915, 47; I. Gr. Oprișan, „Spion”, „Răsăritul”, 1925, 39-40; Perpessicius, Opere, V, 367-368, XII, 236-237, 294-295; Ralea, Scrieri, II, 434-435, VII, 266-267; Cezar Petrescu, Pe marginea unui tratat de grafologie
STAHL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289842_a_291171]
-
tratare livrescă a iubirii ca poem, în care Shakespeare, Byron și Heine sunt invocați spre a defini erosul vampiric, delirant și pervers. Și din Ion Minulescu se reproduce, în deschiderea numărului 4, Romanța unui rege asiatic, o badinerie cu recuzită macabră, pe motivul amorului sadic criptat în statuile feminine dintr-un parc, văzute ca „o sută de poeme trăite-n altă lume”. Notabilă e și inserarea, alături de textul minulescian, a poemului Tanit de Iuliu Cezar Săvescu, precursorul simbolist defunct; invocarea lunii
SIMBOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
prin 1621-1623, mare vornic al țării-de-Jos), îi aducea la îndeplinire poruncile de suprimare a inamicilor. îl las din nou pe Miron Costin să-l urmărească pe Nicoriță armașul ascultând poruncile lui Tomșa, chiar când acesta ordona măceluri crunte și spectacole macabre („Acela vărsătoriu de sânge - constata cutremurat istoricul - s-au arătatŭ dintâiaș dată Tomșea-vodă”): „Iară pre Vasile Stroici îl iertase Ștefan-vodă, numai învățase pe Nicoriță armașul să-l ducă să vadză perirea celorlalți, să-i hie grijă mai pre urmă de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în derâdere anumite experimente propovăduite de maestru. Înrâurit de Edgar Allan Poe și Maurice Rollinat, își ia o înfățișare cumplită sau răvășită de disperare, gesticulând amenințător, convulsiv și sarcastic. Este poetul damnat, muncit de „un duh satanic”, bântuit de viziuni macabre sau de coșmaruri, populate de strigoi, schelete, siniștri corbi și împânzite de morminte lugubre. Sub afectările acestea există totuși o exasperare, o oboseală adevărată. Poezia erotică e palidă și convențională, cu foarte rare excepții. Încă mai neconcludente sunt cele câteva
SAVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289520_a_290849]
-
mai interesanți sunt personajul Cioran, personajul Zaharia Stancu, beneficiind de un portret pozitiv, apoi Marin Preda, Carol al II-lea, Elena Lupescu, Nicolae Iorga, Ana Pauker, Lenin. Morții trăiesc ca viii (se întâlnesc, își scriu, pregătesc parastasul etc.), doar că macabrul se insinuează prin repetarea mirosului de putreziciune și a ororii de canibalism. Bazat pe absurd, comicul permite uneori trimiteri surprinzătoare. De altfel, orașul București, de care S. se dovedește atât de legat în scrierile sale, e transpus - cum remarca Adrian
SAUCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289512_a_290841]
-
grafopoeme, fiind tipărită postum, în 2003. În manuscris au rămas ciclurile Întuneric și lumină și Poeme. Textele publicate de S.P. în anii 1931-1933 se circumscriu suprarealismului prin ocolirea obstinată a poeticului canonic, prin voința de a șoca (în ele abundă macabrul, bestialul, dezgustătorul), prin discontinuitate (trimițând la logica visului, dar și la „dicteul automat”), prin tonul colocvial-familiar, cu note de umor (negru, uneori) față de „interlocutori” îndeobște gravi, precum moartea sau divinitatea. Și „inspirația socială” (Ovid S. Crohmălniceanu), în fapt un vag
SESTO PALS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289648_a_290977]
-
bogată producție lirică nevalorificată în acest interval, ce reflectă îndeosebi experiența traumatizantă a războiului. Ca fragmente ale unui jurnal liric de front, poemele din ciclul Pasărea morții devin o posibilă replică la Ciclul morții al lui Camil Petrescu. Eludând spectaculosul macabru, senzaționalul terifiant, poetul comunică tragicul individual, suferința înnebunitoare a cărnii, exasperarea neputincioasă și resemnarea amară a nervilor epuizați, țipătul mut al conștiinței defuncționalizate. Maxima expresivitate se realizează în Visul negru, poem care, având ca moto versul lui E. A. Poe: „Răspunse
ŢUGUI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290293_a_291622]
-
lirismului, mult mai bogate resurse poetice alimentând compunerile cu caracter narativ-descriptiv. Acestea introduc, cu incontestabile efecte literare, exoticul, un exotic atenuat (grecesc în Levante și Calavryta, oriental în Câinele nizamului, boreal în Alina-Linda), bizarul și fabulosul (Bjali, Nebuna din Herăști), macabrul (La bal mascat). În Harpista romantismul mizerabilist îl anunță pe cel din simbolismul decadent și din literatura impulsionată de școala de la „Contemporanul”. Versurile rezistă la lectură și azi în virtutea substanței epice, a plasticității expresiei unor stări de tensiune provocate fie
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
qu’on a recruté (ou ils se sont offerts) ceux qui avaient dans leur système de personnalité une composante agressive plus prononcée. La plupart des participants présentaient, dans leur structure, des traits pathologiques visibles. N. Ioniță, sujet soumis a cette macabre expérience, médecin de profession, croit avoir dépisté chez ses anciens tortionnaires quelques traits spécifiques: la surestimation de ses propres qualités, l’hypertrophie pathologique de sa propre personne, le délire paranoïaque, le désordre mental, le jugement confus. Il a observé peu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
nr. 770/1966, Scânteia, 2 octombrie. Afacerea „Meditația Transcendentală” - o răfuială cu psihologia și psihologiitc " Afacerea „Medita]ia Transcendental\” - o r\fuial\ cu psihologia [i psihologii" Adrian Neculautc "Adrian Neculau" A trecut aproape un sfert de veac de la declanșarea unei macabre înscenări, tipice comunismului de pretutindeni și de totdeauna, dar specifice celui ceaușist, menite să elimine psihologia (și nu numai) dintre științe, s-o „vaporizeze” cu o știută tehnică orwelliană. Nici chiar in Rusia lui Stalin n-au dispărut științele. Au
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de ideologia literară. G. Călinescu trece direct de la epoca veche la „clasicii întârziați” (Văcăreștii, Costache Conachi, Ion Budai-Deleanu) și, de aici, la romantici (Vasile Cârlova, I. Heliade-Rădulescu), la „mesianicii pozitivi” (Mihail Kogălniceanu, Nicolae Bălcescu), la „întemeierea prozei” (Costache Negruzzi), „romanticii macabri” (Bolintineanu) și la „patrioți și unioniști”, prezentând, într-un capitol special pe Vasile Alecsandri. P. introduce o epocă de tranziție (1780-1829) și, desființând toate compartimentele propuse de G. Călinescu, pune literatura română de la 1830 la 1862 sub semnul competiției dintre
PIRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
au fost remarcate aici), gravitând cu o serenitate amară, pe tema clipei inundate în milenii. Nouă ca stare a eului e reflexivitatea calofilă asupra morții: „Estetică, pe țărmul pontic, Moartea”. Un memento mori, de astă dată sub emblematica expresă a macabrului, e și volumul Mineralia, care adâncește conștientizarea unei răsturnări a destinului - „sârmă de echilibrist pe care calc,/ cu capul în jos”, proiectând propria carcasă minerală într-un abis geologic, „până la principiul dintâi”: „port trupul ca pe o raclă de moaște
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
pe care o sugera G. Călinescu - în stilul cultivat în paginile săptămânalului american „The New Yorker”, asemănările cu literatura lui E. B. White sau James Thurber fiind evidente. Sunt în Iarmarocul metehnelor (1932) povești cu vapoare navigând în mări exotice, macabre relatări ale unor crime, încheiate cu glume năucitoare: exasperat că nu îi vine rândul la bărbierit, un personaj taie gâtul frizerului și e mulțumit că, de acum încolo, va rezolva definitiv chestiunea, de vreme ce „ocnașii sunt rași complet”; un birtaș, îndurerat
PROTOPOPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
lui, în finalul unei acțiuni de numai douăzeci și cinci de minute. N. B. convertește în absurd, și rezolvă în același mod, contradicțiile individ-grup. Introduși în scenă cu nume generice, Studentul atent, Studentul fricos, Studentul mincinos, Șeful de grupă elimină astfel, într-o macabră conjurație, pe Studentul însemnat. Omul, din Scurtă poveste cu un suveran zănatic, este, poate, personajul cel mai izbutit. În piesă contradicția decurge explicit din refuzul individului de a se încadra în serie (Turma). Neacceptând ajutorul, nici ideea că „Noi toți
NEAGU BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288384_a_289713]
-
1982), Vis-à-vis Bali (1985), Passport to Eternal Life (1990), Moons of Venus (1992), Temporary Immortality (1995), Poeme din exil (2000). Versurile lui O., îndeajuns de provocatoare, au reținut atenția lui Miron Radu Paraschivescu. Fixate în „peisaj spaniol”, secvențe dure până la macabru (cimitire ce „fac naveta între ele și închisoare”, „plutonul de execuție plecat în vacanță”, „corul de copii debili și pușcăriași”) ori festivități-șablon puteau fi identificate și în spațiul românesc al anilor de comunism: „Pentru cetățenii de onoare ai acestui ciudad
OISTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288513_a_289842]
-
Himere (1927) și Pantheea (1927). În 1932 este decorat cu ordinul Meritul Cultural în grad de cavaler. Ins jovial și de o robustețe remarcabilă, O. cultivă în poezie un decadentism programatic. Imaginația sa se complace în scene de un fantastic macabru și bizar. Pe urmele lui Maurice Rollinat, el asociază plăcerea, moartea și descompunerea (Cadavrul și scheletul, Sodoma). Neajungând la vibrația mai adâncă a acestei poezii a abisului, îi rămâne un imitator conștiincios, dar superficial. Mai personal este în poezia de
OBEDENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288502_a_289831]
-
parodii de felul Sonatei pentru clavirul vieții mele (Imitație după simboliștii autohtoni), cel mai atacat autor fiind Emil Isac. Astfel, același Kapuținăr promite: „Voi scrie cronici peste cronici / Să fie tuturor pe plac... Să s-aboneze pe viață / Chiar și macabrul E. Isac”. Nici V. E. Moldovan nu îl cruță pe poet, atacându-l că „scrie un vers prost și isteric”, „ține să fie recunoscut de unguri”, e un „minus-literat” și „fanfaron ridicol”. Se dau traduceri din Alphonse Daudet (Valentin Drăganu
ORIENTUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288575_a_289904]
-
iar cenușă postuma fierbinte de trăire. Leș Vivants et leș morts e o culminație a temei definitorii pentru N.: viața gestanta de moarte. Erosul e asociat morții în toate omologiile care se potențează reciproc; dragostea pierdută deschide sufletul către misterul macabru, cei vii sunt trecut, cuprinși în viitorul morții și, asemeni Isoldei, agonizează învolburat, celebrând iubirea că moarte extatica. Lirismul târziu al poetei reorchestrează marile ei teme - la care se adaugă carnagiul războiului -, oficiind solemn, cu zvâcniri revoltate, „onoarea de a
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
sparte, propria umbră, „mai grea ca plumbul”, care latră și îi mușcă pulpele. Iubita însăși este un cadavru ale cărui trăsături nu pot fi distinse din cauza bandajelor care îi acoperă fața. Petrecerea nocturnă la care este invitat este o nuntă macabră, iar descrierea ei pune în valoare o capacitate imaginativă excepțională, dublată de o știință desăvârșită a gradării efectelor: „Mireasa fantomă aclamă în fața ferestrei parăzile nevăzute fluturând o batistă subțire. Pe pieptul ei, păianjenul adolescent, fruct tăcut al unui îndepărtat incest
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
înalte, trimit pe front fără nici o remușcare oameni care ar fi trebuit să-și împlinească destinul conform propriei voințe. Din loc în loc, relatarea seacă a faptelor lasă locul prozei poetice, efuziunile lirice transfigurează până și cruzimea bombardamentelor sau chiar „ceremonia” macabră a perindării leșurilor umane luate de apele Nistrului. Povestea vorbelor, poem în proză unde se regăsesc, distilate și potențate, sevele trăirii artistice a autorului, are drept temă călătoria mistică a sufletului în căutarea propriei identități, desfășurată literar ca un voiaj
NICULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288456_a_289785]
-
Alt registru în care N. a scris texte antologabile, devenit cu timpul precumpănitor, este lirismul măștilor în decor „dospind de metaforă”. Scherzoul arlechinesc, crochiu de gen predilect, e inițial năstrușnic, cu „piruete pe poante” în „subțioara cerului”, apoi sarcastic, drăcesc, macabru: „Se umplu de răgușeală / clarinetele oaselor crude” și „Colombine carbonizate / între acoperișuri de aur și ceară / picură din streșini”; „Măștile / au invadat casele, / au inundat respirațiile, / săltau prin piețe / [...] pe scări de frânghie, / se cățărau spre turnul orașului, / buimace și
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
strămutaților”, evadările repetate ale unui prizonier, sfârșitul copiilor înecați în Bug, groaza stârnită de groapa uriașă pregătită de germani pentru a-i cuprinde pe deportați se adună în pagini de coșmar halucinant, scrise cu forță epică. Elementul vizual domină evocarea, macabrul instituindu-se ca singură realitate. Altă carte, Și astăzi, și mâine, mereu... (1998), înscrisă în același orizont al holocaustului, nu se mai articulează în jurul unui narator și personaj epic unic, care să fie liant în istoria destinelor rememorate. Unii eroi
PALTY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288636_a_289965]
-
clasă de liceu când, în 1920, i se tipărea o cărticică de schițe și nuvele, Din taina sufletului. Ca autor de proză, M. se comportă contradictoriu. Ademenit, la început, de zonele stranii, de fantasmele spăimoase ale subconștientului, cu lunecări în macabru, cultivă, pe de altă parte, în izvodirile lui sămănătoriste, îndatorate mult lui Mihail Sadoveanu, o viziune de un realism crud, cu excese naturaliste. Sentimental, vag disimulat, și într-o atare ipostază M. își învăluie „tabletele” într-o pânză de melancolie
MILCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
majusculei ca grafem simbolic, polisemia ș.a.), prin paralelisme, repetiții și refrene, dar mai ales printr-o recuzită specifică poeticii simboliste: misterul numerelor fatidice (mai ales cifra 3), enigma estetizantă (are și un poem, Spre Insula enigmă), preferința pentru funebru și macabru, căutarea de noi orizonturi și călătoria (corabia, pelerinul, drumul, gările), geografia exotică (cu o toponimie sonoră și extravagantă), nestematele, parfumurile rare și florile luxuriante etc. Toate acestea întăresc aerul de artificiu și decor, de scenerie manieristă. Acuzat de „lirism comun
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]