805 matches
-
cu un gest silențios. În timp ce-și căuta cheile, femeia auzea sunetul înfundat al Jessicăi care plângea în casă. Asta a făcut-o să zâmbească. Chiar și la vârsta fragedă de doar un an de zile, fetița era deja maestră în arta manipulării și probabil că-l avea pe Jake la degetul mic: nu trebuia decât să scâncească. Deschizând însă ușa de la intrare, lui Fiona i s-a oprit inima în loc. Ceea ce se auzea nu era o chirlăială menită să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
angajat pe James într-o conversație sclipitoare pe tema fundației de caritate și a eforturilor „absolut minunate“ pe care aceasta le făcea ca să susțină cluburile de fotbal reunite în fiecare sâmbătă în beneficiul celor proveniți din medii defavorizate. Ca o maestră în arta construirii relațiilor, Julia a aflat în mai puțin de un minut că bărbatul trecuse de treizeci de ani, că era bancher și că-l chema James Frankland. Și doamna Frankland n-a vrut să te însoțească azi? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
discuție pe Lewis, dar e ultima mea speranță de a menține conversația în limitele suportabilului. Mă chinuie dorința de a vorbi despre Jake, de a dezvălui tuturor cât de fericită mă simt pentru că sunt cu el. Daisy e însă o maestră a provocărilor, că aproape mă face să mărturisesc. — Când te întâlnești cu Lewis? întreb. Ea știe ce vreau să fac, de fapt, dar, ca și mine, nu poate rezista. Suntem amândouă captivele propriilor noastre tentații și nu vrem să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
-s pietre ce răscolesc lumea -, hârtia asta velină pe mine mă costă cât hârtia de bancnote”. Sună telefonul. Aveam să aflu pe urmă că Garamond apăsase pe un buton de sub birou, iar doamna Grazia Îi făcuse o legătură fictivă. „Scumpe Maestre! Cum? Ce frumos! Veste mare, să bată clopotele! O carte nouă a domniei voastre e un eveniment. Sigur că da, editura Manuzio se mândrește, suntem emoționați, aș spune mai mult, onorați de a vă avea printre autorii noștri. Ați văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Piano! Piano! strigă el. Perechile care se apropiaseră de parchet, așteptând semnalul, îl priveau întrebătoare. -Allegria, ma non troppo! șopti Il Comandante, strecurîndu-se cu agilitate printre mese. Apoi se apropie de Adrian, chiar în clipa când Orlando îl luase brațul. - Maestro! începu el cu brio. - Nu te mai osteni, îl întrerupse Orlando. I-am explicat tot. Dă-ne ce ne trebuie. Il Comandate îi întovărăși până la masa unde-i așteptau, intimidate, trei tinere femei mascate, apoi dispăru. - Ar putea fi aceleași
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
urmărit și încetinise pasul, așteptând din clipă în clipă să se audă strigat din spate. Dar necunoscuta șovăia. Atunci își rezemă cutia violoncelului de peretele coridorului și, alene, începu să-și caute batista. Începu prin a-și descheia laborios pardesiul. - Maestre! auzi deodată, în spatele lui, o voce neașteptat de limpede și robustă, de contraltă. Maestre, e adevărat, nu mai dați lecții particulare? Antim întoarse capul și o privi, încercînd să pară surprins, își scoase batista, și-o trecu, absent, pe frunte
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
femeie, vreau să spun. N-are importanță dacă ar fi fost tânără sau mai puțin tânără. Diferența nu trebuie căutată în vârsta femeilor, ci în destinul lor. Se opri brusc și strânse violoncelul cu amândouă brațele, lipindu-l de corp. - Maestre! exclamă cu un glas sugrumat, parcă ar fi fost gata să izbucnească în plâns. Maestre, dacă nu l-ați cunoscut pe Horia, atunci aveți în fața dumneavoastră ființa cea mai înzestrată și cea mai orgolioasă, aproape bolnavă de ambiție, dar și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
uniformele de general, ne încingem și cu câte o sabie, dacă le mai găsim la locul lor în dulap - și i-l arătă, întinzînd brațul către ușă - și coborâm. Să nu-ți fie frică, nu ne poate surprinde nimeni. El, Maestro, e o rudă depărtată de-a mea, un fel de unchi. Oncle Vania, așa-i spun eu. Și îi cunosc bine obiceiurile. Nu se întoarce niciodată înainte de două, trei dimineața, după ce se închide berăria. Dar trebuie să fim cu băgare
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de zece, și cafeneaua, care era totodată berărie, căci serile se puteau comanda crenvurști și omletă, era aproape plină. De la câteva mese, Antim se auzi strigat, dar se prefăcu că nu aude și se îndreptă direct spre fundul sălii. - Bravos, Maestro! îl felicită Iliescu, căruia nu i se încredințase nici un rol în stagiunea de toamnă și, ca nu cumva să creadă lumea că suferă, venea în fiecare seară la cafenea, întovărășit de un grup gălăgios de fete tinere. Antim înălțase din
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu o exagerată politețe, îi sărută mâna. - Sărută-i amândouă mâinile, adăugă Antim, căci este o foarte mare artistă. Maria Daria Maria, de azi înainte eleva mea, dar elevă numai cu numele, căci m-a întrecut înainte de a mă cunoaște... - Maestre..., începu încurcată Maria. - Și este, evident, străină. Părinții ei sunt din provincie. Când am cunoscut-o, astă-seară, mă tot întrebam ce revelație îmi va face. Nu bănuiam că are să fie chiar asta: geniul... - Maestre, șopti din nou Maria. Ieronim continua
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Îmi cer iertare, vorbi Ieronim îndreptîndu-se spre Maria, punîndu-și mâna în dreptul inimii și frîngîndu-se din mijloc. La răstimpuri, sufăr de accese de indiscreție, de cea mai vulgară specie de indiscreție. Dar adineaori voiam să spun numai atît: că noi doi, Maestro și cu mine, singurii supraviețuitori ai familiilor Calomfir, Antim și Thanase, suntem - și desigur nu din întîmplare - singurii artiști răsăriți din neamul nostru. Se întoarse brusc spre Antim, încercînd să zîmbească: - Dar această nobilă vocație ne obligă, Oncle Manolache. Lasă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Dar ce să fac dacă m-au blestemat și pe mine ursitoarele să văd, să-mi imaginez, să creez?... Recunosc, nu era nimeni. În podul casei noastre nu mai e nimeni. Nu se aude decât vântul prin lucarnă. Dar spune, Maestro, n-ar fi fost frumos să fi crezut ca auzim pe moș Vasile Chelaru și pe Veronica? Să fi înghețat de frică, să fi cunoscut, atât de tânăr - iar el, Vladimir, e încă un copil - , să fi cunoscut amândoi teroarea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Treziți-vă! Ea n-are nici o vină. Uitați-vă la ea, este aici, în fața voastră, uitați-vă bine la ea. La început nu voia, era prea emoționată, îi tremurau mâinile, nu-și mai putea stăpâni lacrimile, dar a rugat-o Maestro, a insistat. E o zi mare, spunea, nu trebuie să pleci din casa asta supărată..." Parcă vântul se întețise și îi părea rău, în primul rând pentru Maria, pentru că anumite note își pierdeau puritatea. Dar când nu se auzea vântul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
imaginezi amintirile... - Întâi le imaginez, și apoi mi le amintesc. Probabil că și dumneata ți-ai imaginat multe în viața dumitale, dar le-ai uitat. Nu-ți amintești decât ce ți s-a întîmplat, cum se spune, personal, dar astea, Maestro, pentru noi, artiștii, nu au valoarea pe care o au pentru ceilalți... Se ridică brusc în picioare și, așa cum îi era obiceiul când presimțea că va spune lucruri pe care le evitase până atunci, începu să se plimbe cu pași
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu l-ar fi auzit. Ușile se închiseseră, freamătul sălii începuse să se potolească, nu se mai auzeau decât sunetele scurte ale unei trompete. - Melania! exclamă și voi să se oprească. Zâmbind, fata se întoarse spre el: - Non sono Melania, Maestro, șopti. În acea clipă o recunoscu și își aminti tot, de la întîlnirea lor în fața gării, când a ajutat-o să-și urce valizele în vaporetto, până în seara când, strîngîndu-i mâna în mâinile lui, îi spusese: Ti voglio bene, Laetitia. E
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nimeni pe lume să nu știe nimic. Nimeni să nu știe, decât după ce își-va-fi-dat-viața-pentru-rege-și-pentru țară, așa, o forfecare a piciorușelor în aer, ca la picantul cancan, seara, în dormitorul lor, până să apară mademoiselle Bastien, cine este cea mai mare maestră de dans ? Cine flutură cearșaful gonflat ? Margot ! aclamă cu toatele. Ce importanță are că ai să fii consemnată șapte duminici ? Sau cine o să pârască ? Așa, încă o forfecare a picioarelor în aer, despicătura care se petrece fără nasturi, parte peste parte
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și în situația că ar fi scurte. Și ce faceți cu ele? Evident că le vom scurta, pentru că mânecile scurte demonstrează, arată, onestitatea, cinstea și... Nu doriți un maieu? MADAM ASPAZIA SEN arte martiale Un interviu fulger cu marea noastră maestră,madam Ionescu Aspazia Sen. Sunteți o personalitate inedită a artelor marțiale...o revelație. Daaaa... Un fenomen! Daaa... O... Mda. De acord? De acord... de acord dacă scoți chestia cu fenomenul. E prea... Tare...Dacă doriți, o scot imediat. Scoate-o
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
zece dani. Un`șpce. Poftim? Am zis c-am un`șpe ! Să numărăm, dacă nu vă deranjează... Deci: unu, doi, trei, patru...probă de micro..., ă, nu! Unu, doi, trei, patru, cinci...6-7-8-9-10...unș`pceee! Formidabil !! Așa ați ajuns mare maestră... Da. La aritmetică. Mare maestră eroină.Acum e pe drum și al doi`șpcelea Dănuț. Zilele acestea vi-l adăugați? Ași. Abia e-n luna cincea. Hă,hă,hă. Am înțeles că o contribuție esențială în reușitele dumneavoastră a avut
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Am zis c-am un`șpe ! Să numărăm, dacă nu vă deranjează... Deci: unu, doi, trei, patru...probă de micro..., ă, nu! Unu, doi, trei, patru, cinci...6-7-8-9-10...unș`pceee! Formidabil !! Așa ați ajuns mare maestră... Da. La aritmetică. Mare maestră eroină.Acum e pe drum și al doi`șpcelea Dănuț. Zilele acestea vi-l adăugați? Ași. Abia e-n luna cincea. Hă,hă,hă. Am înțeles că o contribuție esențială în reușitele dumneavoastră a avut-o soțul. Domnul Ionescu. Mmm
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
însă total inadecvat pentru unul ca domnia sa. Am prefirat mental mai multe variante de a-l aborda. Surâsul nătâng blazat al formulei „Ce să-i faci? asta e!“. Stupida nonșalanță a teatralului „Vaaai, meștere, ce plăceeere, ce onoaaare!“. Scrobitul „stimate maestre, dați-mi voie să mă prezint“... Vezi bine că, până să-mi aleg eu maniera de abordare, omului i-a venit rândul la ghișeu. Să vezi acum spectacol, mi-am zis, gata să fac pe figurantul indiferent de partitură. Scontam
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
pentru îmbogățirea muzeului școlar. Steluța a arătat femeilor foloasele creșterii viermilor de mătase și, concomitent, a deschis cursurile de igienă, sfaturi pentru tinerele mame și nu numai. Dacă ar fi etichetată acum, conform cursurilor de gastronomie pe care le ținea, maestra în tocane și sosuri ar fi aproape sută la sută adeptă a vegetarianismului: mâncare bună cu legume multe și carne puțină! Eram fericiți? Cred că da. Exact atât cât se cuvenea. Gospodărie mare cu găini, rațe, gâște, curci. La acestea
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
sensul că acesta are obligația să se roage pentru toată Biserica (și pentru aceea care se află în purgator) și pentru misiunea ei în lume. 4. Să rămână, afară de aceasta, înaintea privirilor pline de credință ale preotului icoana Mariei - discipola, maestra - care este, pentru Biserică, un model de neîntrecut pentru felul cum se primește Cuvântul (Buna Vestire), felul cum se naște (Crăciunul), felul cum se prezintă lumii (Epifania), felul cum se păstrează în inimă (viața de la Nazaret), felul cum se crede
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
de plastic albe și o farfurie de colivă vârfuită cu o ploaie de bomboane colorate. ― Nu, domnule maior, nu mă puteți refuza nici dumneavoastră. Aveți aici un ștergar brodat. Bietei Valerica îi plăcea atât de mult să coasă! O adevărată maestră... Să nu uit, mister Stanley! Când mai veniți în București nu mă ocoliți. Sânt totdeauna încîntată să ofer o ceașcă de ceai prietenilor mei. ― Nu ne-ați spus noua dumneavoastră adresă, râse Cristescu. ― Dumnezeule! Mi-e greu să-mi dau
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
același timp distrus. Doctorii i-au spus mătușii Feride să o ia ușor, să-și ia pastilele regulat. Însă ei nu știu despre această dialectică. Creezi și distrugi creezi și distrugi creezi și distrugi. Mintea mătușii Feride e o excelentă maestră al colajelor. Lângă camera mătușii Feride e o baie și alături de ea, camera mătușii Zeliha. E trează. Stă În capul oaselor În pat, cercetându-și camera de parcă ar fi aparținut altcuiva, de parcă ar fi memorat detaliile ca să se simtă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lumea spre tine, să reușești să-ți păstrezi avântul. Oare ea va Învăța vreodată să-și păstreze echilibrul, să stăpânească valurile? Până acum Întâmpinase toate valurile cu pasiune, dar Îi lipsea precizia și imediat Își pierdea echilibrul și cădea. Era „maestră“ la căzături: o lua mereu de la capăt, În urmărirea valului. Dacă voia să rămână cu Matthew trebuia să fie hotărâtă, să nu se lase cuprinsă de Îndoieli, teamă sau excese. Îi fusese ușor să-și păstreze mintea limpede cât timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]