1,749 matches
-
nerăbdătoare, ca niște gheare domice, el se află pe fundul unui joben imens, deasupra nu este cerul, ci doar tavanul sălii de spectacol, dar nu, stați așa, a fost doar o privire superficială, nu e vorba despre tavan, e mâna magicianului fără nume, mâna care coboară centimetru cu centimetru, nu are niciun rost să te ascunzi, iepure fricos, nu te opune, urechile îți sunt înșfăcate - chiar gândește n-am simțit când mi-au crescut aceste urechi, până ieri eram scriitor, e
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
un iepure care plânge, ha, ha, apoi iată-te aruncat din nou în joben și totul dispare ca prin farmec, e întuneric și crezi că te afli în vizuină, acolo unde nu te poate ajunge nicio gheară, nicio mână de magician insensibil, numai că simți umezeală, plouă de ore bune, e mocirlă până și în gânduri și vrei să fugi, dar nu poți, încerci din nou, o iei la sănătoasa, te lovești de ceva, surpriză!, un geamantan. În vizuina unui iepure
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
iei la sănătoasa, te lovești de ceva, surpriză!, un geamantan. În vizuina unui iepure fricos care... Care se îndreaptă către același punct al casei, frigiderul. Inevitabilele bilețele zboară - sentimentul de déjà-vu este profund -, ușa se deschide, mâna (dar nu mâna magicianului, evident, sper că ați înțeles asta) apucă o altă doză și scriitorul revine cu pași târșâiți în camera unde geamantanul abandonat de agentul imobiliar așteaptă răbdător să-i fie desfăcute cataramele sau să fie luat la șuturi, dat afară în
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ar fi trebuit să le prostească, iar sarabanda picăturilor ce loveau acoperișul părea a nu se mai sfârși niciodată. Duse doza la gură, cu ochii la geamantan. Și totuși, îi spuse o voce interioară (aceasta ar putea fi chiar vocea Magicianului, nu suntem siguri, însă...), de ce nu îl deschizi? Poate că sunt chiar banii acolo, mulți bani, foarte mulți, bancnote mici, nimeni nu le mai poate da de urmă... Se trezi vorbind cu vocea interioară. - Banii? Putem să fim serioși preț
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
hârtie de calitate personaje care să lase în urma lor geamantane cu bani. Reali. Mulți. Așezați în teancuri... Dornici să fie atinși, pipăiți, numărați... Cheltuiți - i se păru că aude din nou acea voce misterioasă ascunsă undeva prin mintea lui... Vocea Magicianului nevăzut, vocea aceea alunecoasă, insidioasă, grețoasă, care nu trebuie decât să șoptească în urechea ta și te transformă rapid într-o marionetă legată cu fire invizibile pe care, în ciuda tuturor eforturilor și diverselor subterfugii, nu le poți rupe niciodată. - Cheltuiți
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
memoriile pe sulul de hârtie igienică, și simți cum panica se apropia de el, pentru a-l lua în brațe, pentru a-l săruta cu buze reci, buzele unui cadavru umblător care aduce împreună cu el și o frică terifiantă. Vocea magicianului își făcu simțită prezența. - Nu ești un criminal, de unde naiba ai scos-o și pe asta?! Nu ai cum să fii un criminal. Agentul acela plouat n-a venit din lumea reală, a venit din (pfui, nu e formidabil?)... manuscrisul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
un criminal. Nu pot fi un criminal. Cel puțin încă nu sunt, fiindcă nimeni nu știe că eu am scris rândurile despre agentul imobiliar lovit de o mașină. Dar geamantanul? Despre geamantanul acela plin cu bani ce ai de spus, Magicianule? Am văzut banii cu ochii mei, teancuri teancuri, bancnote mici. Numai bune de cheltuit. Încă nu i-am numărat. I-am pus în debara. Nici nu am nevoie de ei, la o adică. - Dar de ce nu-i numeri, scriitorașule? Știu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
în funcțiune. Un morman de conducte colorate diferit care se tot întindeau, se intersectau, se căutau, dădeau senzația că s-au găsit și sunt fericite, apoi o luau de la capăt. Lăsă paharul pe măsuță și se apropie de birou. Vocea Magicianului se încolăci în jurul său precum un șarpe pofticios: - Shut down? De ce nu? Un buton atât de comun. Și totul dispare ca prin farmec. Dar dacă nu dispare? La asta nu te-ai gândit, niciodată nu iei în calcul toate posibilitățile
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
10 minute. De ce nu? Am timp să mai beau un pahar. Am timp să mai scriu un paragraf. În 10 minute scap și de voi. Reveni la birou și începu să lovească furios tastele calculatorului. Totuși, zâmbea... Din spatele său, vocea Magicianului nu se lăsă așteptată prea multă vreme. Părea că posesorul ei stătuse la pândă, iar acum venise momentul să atace decisiv. - Intuiesc că le pregătești un sfârșit pe cinste celor doi. Mărturisesc că sunt foarte curios, dar savurez această curiozitate
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
gură înnebunitor de ușor. Nu și-ar fi imaginat vreodată că va putea discuta - cu o voce misterioasă, halal partener de dialog! - despre uciderea cuiva cu atâta ușurință. Se ridică de la birou și aproape că așteptă să se ciocnească de Magicianul care îi vorbea din spate. Nu se lovi de nimeni - cum ar fi putut să se lovească de o voce, totuși? O întrebare îl împunse instantaneu și era tare ascuțită: Dar cum este posibil ca un personaj din manuscrisul tău
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
gânduri ucigașe, un morman de bani, un agent imobiliar aflat acum la morgă, plus un Land Rover în care se fumează Camel fără filtru. Și, ceea ce este foarte important, a apărut și un partener de dialog - colac peste pupăză! -, un... Magician care introduce mâna în joben și scoate iepurele de urechi pentru a-l lua la întrebări, într-o după amiază cu ploaie nesfârșită. - Ți-e frică? - Da. Îmi este. Simt frica în oase. O simt și pe limbă, degeaba mă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
date dispărute de familiile lor. Nici nu există familiile lor. Tu pricepi că este foarte posibil să te fi îmbătat ca un porc înainte de a scrie ceva și că nimic nu s-a întâmplat în realitate? Scutură capul. Poate că Magicianul a pus punctul acolo unde trebuie. Mulțumesc, domnule! În câteva secunde vom rezolva totul. Geamantanul acela, dacă este doar rodul imaginației mele bolnave - nu mă feresc de cuvinte, ceea ce înseamnă că nu sunt deloc bolnav, atenție! -, nu ar trebui să
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
tensiune acumulată, întreaga furie și toată nedumerirea sa adunată în cantități incomensurabile. I se păru că geamantanul râdea de el. Trânti ușa debaralei și se prăbuși pe canapea. Vru să bea, dar lichidul i se prelinse pe bărbie. Iar vocea Magicianului îi șopti la urechea stângă: - Tic, tac, tic, tac, tic, tac... Uită-te la ceas. Cele 10 minute se duc ca și cum n-ar fi fost. Vor bate la ușa ta, ce le vei spune? Dacă vei fi primul scriitor omorât
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
joace destinul, scriitorul abandonă, temporar, scena. Turnă J&B în două pahare și le ciocni. Sorbi cu poftă dintr-unul. Când lichidul se prelinse pe gât, i se păru că niciodată nu a avut un gust mai bun. Strigă: - Noroc, Magicianule! Ce mai urmează? Surprinzător, nu-i răspunse nimeni... Iepurele din joben trăi o scurtă perioadă de libertate. Și dădu al doilea pahar peste cap. 9 Femeia se întinse ca o pisică și căscă prelung. Își duse brațele la ceafă, iar
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
începu să fredoneze o melodie... 10 Privi iconul care transmitea că bateria laptopului este încărcată pe jumătate. Întreruperea curentului - de ce nu ai luat și asta în seamă, scriitorașule, scrii fără să anticipezi și consecințele? - îl puse un pic pe gânduri. - Magicianule, în astfel de momente, atunci când povestești un accident stupid, trebuie să fii credibil. Amănunte, amănunte, amănunte. Viața noastră este compusă din amănunte, nenorocitele de amănunte pe care le scăpăm de foarte multe ori din vedere, iar apoi ne trezim cu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
foarte multe ori din vedere, iar apoi ne trezim cu ele pe cap, ne invadează precum niște viruși agresivi, ne luptăm, stabilizăm situația, urmează rezolvarea lor, e complicat, de ce-ți spun eu ție toate astea? În penumbra camerei, vocea Magicianului avea ceva lugubru în ea. - Un laptop pe care nu intenționezi să îl arunci la tomberon - așa cum ți-am sugerat, numai că nu ai luat în seamă cuvintele mele - nu valorează doi bani în momentul în care windows-ul îți spune
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
și tumbe, dar semnați. Semnați cu noi, domnule scriitor genial, cu noi, nu cu alții, dăm cu treizeci la sută mai mult decât concurența, cu cincizeci la sută, cu șaptezeci! Magianul stă în fotoliu, picior peste picior. Nu fumează, un Magician nu are nevoie să fumeze, el poate să simtă fumul în plămâni dacă dorește, doar de aceea este Magician, nu? - Încă mai visezi contracte? Îmi voi permite să afirm că ancorarea ta într-o jalnică expectativă mă pune serios pe
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
sută mai mult decât concurența, cu cincizeci la sută, cu șaptezeci! Magianul stă în fotoliu, picior peste picior. Nu fumează, un Magician nu are nevoie să fumeze, el poate să simtă fumul în plămâni dacă dorește, doar de aceea este Magician, nu? - Încă mai visezi contracte? Îmi voi permite să afirm că ancorarea ta într-o jalnică expectativă mă pune serios pe gânduri. Poate că ar trebui să mut geamantanul cu bani în debaraua altcuiva. Știi, mă gândesc foarte serios la
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
un mare strung în fața căruia te așezi pentru a produce piese pe bandă rulantă. Ce-a urmat de fiecare dată, scriitorașule cu ifose? DE-ZA-MĂ-GI-RE. Înjură. În ultima vreme înjuri cam des, spusese Lucia. Înjură încă o dată. Cu poftă. Înjură, bineînțeles, Magicienii care stau picior peste picior și îți spun ceea ce nu ai fi dorit niciodată să auzi. Înjurăturile curseră una după cealalaltă, interveniră paranteze suculente, inventă înjurături, în vreme ce ploaia de afară se milogea să fie lăsată înăuntru, să curgă prin acoperiș
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
inunde sufrageria, poate chiar să distrugă prin umezeala aferentă grămada de bani din debara. Un geamantan care plutește pe apă, din loc în loc, căutându-și limanul. Un geamantan care nu caută insula izbăvitoare, ci victima izbăvitoare... - Du-te la dracu`, Magicianule, bombăni, degeaba stai picior peste picior, laptopul are baterie bună, rezistă, acum vor veni și cei care vor lega firele alea rupte, care-i problema? I se păru că Magicianul dă din mână a lehamite. Iar el plezni tastele laptopului
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
caută insula izbăvitoare, ci victima izbăvitoare... - Du-te la dracu`, Magicianule, bombăni, degeaba stai picior peste picior, laptopul are baterie bună, rezistă, acum vor veni și cei care vor lega firele alea rupte, care-i problema? I se păru că Magicianul dă din mână a lehamite. Iar el plezni tastele laptopului cu lăbuțele de iepure orgolios și scrise (evident) că autoritățile făcură tot posibilul pentru ca situația să revină, repede, la normalitate, în acel cartier prin care trecea o furtună asemănătoare cu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
două personaje ale unui roman încă nescris), dorea să uite că Lucia întârzia - unde naiba umblă și femeia asta, niciodată nu este prezentă atunci când ai nevoie de ea?! -, că încă nu avusese curajul să numere banii din geamantan și că Magicianul era tot pe fotoliu și îl privea cu o indiferență superioară. Gândi că îl privea nu era o formulare fericită. Nu... Magicianul tăia din el cu privirea, parcă ar fi dorit să facă un sandviș cu felii dintr-un scriitor
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
prezentă atunci când ai nevoie de ea?! -, că încă nu avusese curajul să numere banii din geamantan și că Magicianul era tot pe fotoliu și îl privea cu o indiferență superioară. Gândi că îl privea nu era o formulare fericită. Nu... Magicianul tăia din el cu privirea, parcă ar fi dorit să facă un sandviș cu felii dintr-un scriitor ratat, he, he!, ce imaginație debordantă ai, demnă de o cauză mai bună... Simți pe umeri mâinile Magicianului. Nu-și dăduse seama
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
o formulare fericită. Nu... Magicianul tăia din el cu privirea, parcă ar fi dorit să facă un sandviș cu felii dintr-un scriitor ratat, he, he!, ce imaginație debordantă ai, demnă de o cauză mai bună... Simți pe umeri mâinile Magicianului. Nu-și dăduse seama că se ridicase de pe fotoliu și se apropiase cu pași neauziți. Din prima clipă avusese senzația că Magicianul plutea, nu mergea, plutea prin încăpere fără să atingă covorul, apărea aici, dispărea, apărea dincolo, uite-l rezemat
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
scriitor ratat, he, he!, ce imaginație debordantă ai, demnă de o cauză mai bună... Simți pe umeri mâinile Magicianului. Nu-și dăduse seama că se ridicase de pe fotoliu și se apropiase cu pași neauziți. Din prima clipă avusese senzația că Magicianul plutea, nu mergea, plutea prin încăpere fără să atingă covorul, apărea aici, dispărea, apărea dincolo, uite-l rezemat de perete, acum s-a întins pe canapea, mi s-a părut că l-a un moment dat am auzit cum umblă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]