3,302 matches
-
o stație de scînduri cu cîrnați uscați atîrnați în cuie și cu teancuri de pastramă pe tarabă. La orizont, prin prăfărie, se zăresc o mulțime de turle". Hotărît lucru, Delavrancea rămîne autentic și interesant doar atunci cînd se reîntoarce în mahalaua natală: așa s-a întîmplat în nuvelistică, tot așa și în teatru. Atmosfera sfîrșitului de secol s-a insinuat la el lent, la început în nuvelele care-i reînviau copilăria, apoi în teatrul istoric apropiat de basm și în dramatizările
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
bine stabilit, ca și ritmicitatea meselor în oraș și a vacanțelor. Însă Gogu se răzgândește, și rămâne să lase o vorbă undeva. Un parfum de fantastic eliadesc învăluie scena dispariției, când un funcționar banal e ridicat la cer din miezul mahalalei lui Caragiale (strada Sfinții Apostoli e colț cu Sapienții...). Ultima duminică a lui iunie '98, pe care, cu o precizie care dă de gândit, Mateiu o fixează ca dată-limită a existenței pământești a lui Gogu, întors pe seară de la Bușteni
Celălalt Anghelache by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6213_a_7538]
-
amar de el. Ca scos din minți, politrucul începea să urle, avid să strivească tot ce întâlnea în cale. După 1990, s-a cocoțat în fruntea unui săptămânal intitulat - nici nu se putea sfidare mai mare! -Democrația. În limbajul de mahala ce-i era propriu, a continuat să vitupereze contra celor care - în viziunea lui - trădaseră țara: membrii partidelor istorice, ungurii, evreii, pro-occidentalii. După intrarea în faliment a revistei, s-a aciuat pe lângă Vadim Tudor, ajungând să somnoleze prin Senat. În
Vara nebunilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6163_a_7488]
-
unor interese private, urmarea fiind ridicarea unui peisaj citadin de pestrițătură indiană, adică o amestecătură de kitschuri și de edificii inestimabile care coabitează în spiritul unor discrepanțe năucitoare: coloși de beton în coasta bisericilor și cartiere proletare mărginite fie de mahalale, fie de reședințe destinate refugiului protipendadei, butaforia fiind atît de eterogenă că parcă un diavol edilitar a vrut cu dinadinsul să alunge armonia orașului. Constantin C. Giurescu urmărește destinul Bucureștilor din comuna primitivă și pînă în anii scrierii cărții: deceniul
Reședința domnească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6166_a_7491]
-
farmec lexical și amănunte de epocă, privește istoria medievală a cetății, Constantin C. Giurescu nedezmințindu-și faima de specialist al perioadei. Partea a doua a volumului - o descriere pitorească a meșteșugarilor, negustorilor, hanurilor și viilor, cu evocarea universului muntenesc alcătuit din mahalale, biserici, oboare, maidane, piețe și restaurante, cu ulițele desfundate sau cu podurile legînd sudul de nordul tîrgului, cu bulevarde și cu magistrale construite cu încetul după model occidental, cu berăriile întinzîndu-se sub umbra copacilor și cu palatele ascunse îndărătul zidurilor
Reședința domnească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6166_a_7491]
-
pe forța ta, mă piș pe tine cu forța ta. Lasă sa-ti zic cu golan si cu alea. Tu vii dintr-o lume, totuși, o lume cinstită, ordonată, civilizată. Asta e ok. Ghiță - Da SOV- Eu vin dintr-o mahala țigănească. Vin de prin pârnaie, prin contrabanda, cu de ăștia. Asta e lumea... Eu am făcut eforturi disperate să nu mă dau în fapt de unde vin și cine sunt. Prietenu' tau Măgureanu iți poate confirma că mi-a dat ok-ul
ÎNREGISTRARE AUDIO - Sebastian Ghiţă, managerul Realitatea TV, face publică convorbirea cu Sorin Ovidiu Vîntu () [Corola-journal/Journalistic/48705_a_50030]
-
unii pe alții, profesori buni sunt cei generoși, profesori de speriat sunt cei meschini. Domnul Vucea încape, fără greș, în a doua categorie. Totul la el trădează un trai înghesuit - de la lipsa unei slujnice, la pasiunea măruntă pentru ororile din mahala, care-i înviorează, cât ar fi de gogonate, plictisul de toată ziua. O rutină obositoare l-a făcut, în timp, cel care este: un ins care se eschivează, și de la care învățăceii lui deprind aceeași tactică. Până într-o zi
Școala fără metodă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5243_a_6568]
-
împrumutat acelei colorate istorii a infamiei de care vorbea Borges. Benya Krik poseda acea aureolă pe care o conferă naivitatea și admirația populară celor care sfidează legea, un bandit-haiduc fără scrupule, dar cu șarm și ștaif, amestec de fante de mahala cu maniere burgheze și cuțitar. Existența sa aventuroasă traversează ambele lumi, regimul țarist și cel bolșevic fiind puse astfel în contrast. O bună parte din film îl înfățișează pe bandit deambulând mândru prin Odesa asemeni unui prinț, trimițând depeșe prin
Benya Krik între revoluție și reacțiune by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5246_a_6571]
-
i-a dat, într-o extraordinară carte, o imagine verosimilă. Propoziția lui Ibrăileanu («tot ce e orășenesc la Creangă e inferior») impune o nuanță: tot în afară, poate, de faptul că el își scrie, acum, opera literară într-o prăpădită mahala din Iași în compania și, negreșit, sub impulsul unor spirite cultivate, cum sunt acelea de la societatea Junimea. Orașul a dat, totuși, ceva lui Creangă, și anume dorința de a fi scriitor și, în cele din urmă, conștiința de a fi
Negru pe alb by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5282_a_6607]
-
a dus. Pentru el goale ca și scoicile de mare ale unui colecționar, aceste domicilii urâte, cu verandele lor susținute de coloane din cărămidă și cu sufrageriile lor clarobscure din față, nu se schimbă prea mult; până și casele de la mahala, lipite una de alta, ca aia în care a locuit el cu Janice pe Wilbur Avenue după ce s-au căsătorit, au aceeași formă, urcând la deal ca treptele unei scări, deși tencuiala de ciment urâtă, sinistră, care părea zgâriată și
John Updike - Rabbit se odihnește () [Corola-journal/Journalistic/5309_a_6634]
-
aflat doar din cărți. Brewer a fost orașul copilăriei lui, singurul oraș pe care l-a cunoscut. Și azi e emoționat să se afle printre blocurile lui urâte, de culoarea ghivecelor de flori, fabricile lui din cărămidă, casele sordide de mahala și impozantele lui biserici sinistre, toate amestecate grămadă, solide, masive, construite cu un zel decorativ demodat. Centrul aproape complet abandonat, Weiser Street cea largă, pe care și-o amintește scăldată de lumina felinarelor și aglomerată ca bâlciul de la Crăciun, a
John Updike - Rabbit se odihnește () [Corola-journal/Journalistic/5309_a_6634]
-
Depoziția realistă a subiectului e mixată cu personaje și fapte aparținînd ficțiunii, fără ca, în genere, planurile să se stînjenească între ele, întrucît cel secund are darul de-a întări concretețea evocării, a-i amplifica eposul. Naratorul e un produs al mahalalei bucureștene din interbelic. Departe de a-și ascunde ori mistifica proveniența, d-sa încearcă a o reconstitui în liniile aspre, în culorile pestrițe ce-i caracterizează priveliștea și nu în ultimul rînd în profilul ei moral, aidoma unui sol din
O miniJudecată de Apoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5435_a_6760]
-
Amicul X: „eu nu sunt un cine, eu sunt un ce; în masa omenirii, eu sunt un număr trecut la statistica populației, și poate chiar acolo trecut cu vederea, fiindcă, la ultimul recensământ al populației Capitalei, mai la toți din mahalaua noastră au mers agenții cu catastifele, la mine n-au venit” (Momente, 1901, p. 94; s.n.). Termenul, preluat din franceză (fr. recensement), înlocuia mai vechiul grecism catagrafie: în volumul lui Ion Ionescu, Agricultura română din județul Dorohoi, 1866 (citat de
„Agenții cu catastifele“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5169_a_6494]
-
caliciul ei vrăjit toate parfumurile sinonimice: dihonie, râcă, price, sfadă, pricaz, vrajbă, gâlceavă. La care se adaugă, după caz, o sumă de condimente ce-i dau un gust și mai aparte: răutate feroce, orgoliu ridicol, prostie cu panaș, grandoare de mahala, delir indecent, fariseism grobian, leșin estetic, retorică retardată, semeție tâmpă. Sau, în destule cazuri, chiar instabilitate patologică. Când bat palma doi români, există toate șansele ca unul să-l păcălească pe celălalt. Chiar dacă numai așa, puțin. E obligat pur și
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
decât predecesorii săi. Asimilarea noilor tehnici media de comunicare îl face pe artistul acestei generații să se deplaseze cu mai multă ușurință prin labirintul supraaglomerat al orașului, văzut ca existență interioară, dar mai ales exterioară. Cartierul său nu mai este mahalaua din trecut, are o complicată viață modernă, sensibilitate nou-nouță de receptare a ei și nu se sfiește în nici un caz să ne spună că îi place, deși amendează ironic de câte ori i se oferă ocazia. Debutul expoziției pleacă de undeva din
Nicolae Comănescu din Berceni by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5387_a_6712]
-
prezent și întorcându-se în prezent: violarea interiorității, expunerea ei din frica de oglindă (un cuvânt care apare rar la Caragiale și numai cu intenția deformării, a sporirii - dacă așa ceva se poate - a vidului), principiul realităților comunicante (secția, orașul, berăria, mahalaua - „universuri logopatice” - și „ritualul halucinogen” al carnavalului), formele fără fond (de la primarul Cuțiteiu din Păcat... până la venerabilul Trahanache din O scrisoare pierdută), întemeierea ființei prin verbalitatea cu registrele sale diferite (sentimentalitate, automatizare până la confortul patului lui Procust, cult al uniformizării
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]
-
Mitchievici Loverboy (2011) Regia: Cătălin Mitulescu. Cu: George Piștereanu, Ada Condeescu. Genul filmului: Dramă, Romantic, Dragoste. Durata: 94 minute. Premiera în România: 07.10.2011. Produs de: Strada Film, Film i Väst. Distribuit în România de: Strada Film. Fantele de mahala, expresie degradată de donjuanism, nelipsit însă de armele „letale” ale speciei - zâmbet cuceritor, atitudine macho, un chip plăcut, o doză infimă de sensibilitate și sentiment al puterii -, iată ce întruchipează tânărul Luca (George Piștereanu). Amorezul îmbină utilul cu plăcutul, fetele
Fantele și marioneta by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5138_a_6463]
-
aer studiat de mafiot, croit pe măsura tinerilor furioși din Rocco și frații săi (1960) ai lui Luchino Visconti. Junele nu are un repertoriu vast de manifestare, cu ochelari fumurii, espadrile, lănțișor la gât este unul dintre nenumărații „prințișori” de mahala care adulmecă oportunitățile. Răul este deja topit în el, o a doua natură, un rău stilizat, care nu se descarcă în brutalitate, ci este sublimat de strategiile seducătorului. Luca alternează momentele de răsfăț cu momente de severitate, tandrețea cu răceala
Fantele și marioneta by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5138_a_6463]
-
și imprevizibilului. Și în acest caz metoda nu este extrasă dintr- un kierkegaardian jurnal al seducătorului care-și face din plăcere scopul vieții, ci reprezintă un derivat instinctual. După ce face dragoste cu Veli, bucuria iese la suprafață spontan, craiul de mahala redevine un băiețandru ca oricare altul care-și trăiește plenar momentul de bărbăție. Cuvintele de dragoste sunt stereotipale și este singurul moment în care Luca devine ridicol, când este cu adevărat autentic. „Tu ești prințesa mea”, îi spune Luca cu
Fantele și marioneta by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5138_a_6463]
-
tainice, doar de el cunoscute, dintre sănătatea trupeasca și darurile înnăscute ale pământului. Predică în timp ce mergea și ni se adresa cu vocea lui tunătoare, de parcă i-am fi fost discipoli. Înainta cu figură lui neobișnuită, de sfânt Cristofor născut în mahalale puștii și întunecoase. În sfârșit am ajuns la el acasă: o colibă cu două camere. Patul sfanțului nostru Cristofor se află într-una din ele. În cealaltă trona un imens fotoliu de rachița, ornat din belșug cu inutile rozete de
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
de consum în genere conotat pozitiv, intră diverse "delicatese", mai ales dulciurile: bomboană, acadea, pralină, zaharină etc. Lucrările mai vechi înregistrau însă și alți termeni, a căror motivație e mai puțin evidentă. În anii '30, V. Gr. Chelaru ("Din limbajul mahalalelor", în Buletinul Institutului de filologie română "Alexandru Philippide", 1937), înregistra termenul chiftică cu sensul "femeie cu purtări rele", presupunând totuși că inițial va fi fost o denumire peiorativă pentru servitoare. Legătura sugerată este așadar una metonimică. În aceeași revistă, C.
Chiftea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6717_a_8042]
-
Fidelitatea, la Caragiale, o măsoară hatîrul. Dacă mă iubești...", arma șantajului soft, pe buzele tuturor, este exact ocaua care cîntărește hatîrul. Iar mica dramoletă a lui Leonida, speriindu-se din nimic, și căutînd pricini înalte într-o biată chermeză de mahala, pune în abis mecanismele politicii și familiei, înfrățite, din toate piesele lui Caragiale. Este secvența, dată cu încetinitorul - ar putea fi, păstrînd proporțiile, un film de groază - în care femeile, folosindu-se abil de politică, preiau controlul situației. Fidelitatea lui
Veniți, credincioși! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6612_a_7937]
-
spune, în urmă cu vreo trei sute de ani, turciții din Fanar, care s-au speriat foarte de "comorile folclorului nostru", servite la bairamurile din Beilicul Iașilor ori Bucureștilor. Pe aici se cîntau doine și balade, de către niște țărani de prin mahalale, numiți lăutari, cu cimpoaie, fluiere, viori, cobze și țambal; unele, cele de jale și de dragoste, mai treacă-meargă, dar fioroasele balade de haiducie și de ocnă nu le spuneau nimic de bine fanarioților puși pe fumărit și cu satîrul firmanului
Doina de jale și maneaua de criză by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6615_a_7940]
-
boierești ale lui Octav George Lecca sau cele câteva considerații despre rolul fotografiei în economia Crailor). Mai mult, apar aici și două erori de informație destul de supărătoare. Prima vizează domiciliile bucureștene ale lui Mateiu Caragiale. Acesta a locuit întâi în mahalaua Crângași-Grant, apoi în strada Atelierului nr. 10, și nu într-una și aceeași clădire situată de critic, conciliant, pe strada Atelierului din mahalaua Crângași-Grant. (Ar mai fi de amintit în aceeași perioadă și casa din Miron Costin nr. 42, dar
Puncte din oficiu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6618_a_7943]
-
de informație destul de supărătoare. Prima vizează domiciliile bucureștene ale lui Mateiu Caragiale. Acesta a locuit întâi în mahalaua Crângași-Grant, apoi în strada Atelierului nr. 10, și nu într-una și aceeași clădire situată de critic, conciliant, pe strada Atelierului din mahalaua Crângași-Grant. (Ar mai fi de amintit în aceeași perioadă și casa din Miron Costin nr. 42, dar n-o mai lungesc.) A doua greșeală se referă la entuziasmul pozitivist cu care Paul Cernat proclamă diverse identități între persoane reale și
Puncte din oficiu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6618_a_7943]