5,446 matches
-
sanatoriul. N-avea ce căuta aici: el era un om normal... O vagă neliniște Îl năpădi Însă la gîndul că și maiorul Stone se socotea normal... CÎnd ajunse În fața clădirii, Johns tocmai ieșea. Părea cam agitat. — L-ai văzut pe maiorul Stone? Îl Întrebă el. Digby șovăi o clipă, apoi spuse: Nu. — Doctorul e foarte Îngrijorat de starea lui... se teme să nu-și facă vreun rău sieși, lui Însuși sau altora. Ochelarii fără ramă păreau să lanseze un avertisment: „Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și pe care speram s-o evit. Doctorul Îi atinse ușor mîneca pijamalei și adăugă: N-aș vrea să fiu silit să te internez ca alienat mintal... Dar știți bine că sînt la fel de sănătos la minte ca și dumneavoastră... — Și maiorul Stone credea la fel despre sine. Și totuși a trebuit să-l transfer În „Pavilionul special“... Avea o obsesie ce-l putea Împinge oricînd la acte de violență... — Dar eu... — Simptomele dumitale sînt foarte asemănătoare. Ațîțarea asta... Și doctorul Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
e inutilă. Dacă doctorul Forester ar fi avut grijă să șteargă mai bine sublinierile de pe marginea broșurii lui Tolstoi, domnul Rennit n-ar fi dezlegat, poate, niciodată enigma dispariției lui Johns, Johns ar fi continuat să practice cultul eroilor, iar maiorul Stone s-ar fi cufundat poate și mai adînc În nebunia lui, lîncezind Între cei patru pereți capitonați ai unei celule din „Pavilionul special“. CÎt despre Digby, ar fi rămas fără Îndoială... Digby. Tocmai aceste linii aproape șterse avură darul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Înfiorîndu-l, așa cum Îl Înfiora de pildă zbaterea unei păsărele Închise Într-o cameră. Nu putea să se elibereze de această spaimă - spaimă de suferința altor ființe - decît Într-un singur fel: lovindu-le pînă cădeau vlăguite sau moarte... Uitînd de maiorul Stone, Digby porni, după miros, spre odaia lui Poole. Odaia se afla În fundul coridorului, de unde se auzea și clipocitul robinetului: era o cameră Încăpătoare, pătrată, cu podeaua de piatră, lipsită de orice confort, Împărțită În două de o perdea. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
această lume. Nu despre ea visase la școală, cu cîțiva ani În urmă - dar brusc Își aminti că de atunci trecuseră mulți, foarte mulți ani. Simțind parcă o primejdie În aer, Digby sfîrși prin a-și aduce aminte de sărmanul maior Stone. Doctorul și Poole se puteau Întoarce dintr-o clipă Într-alta și, oricît ar fi fost de sigur că n-aveau nici o putere asupra lui, se temea totuși de pedepsele inimaginabile la care se expunea. Papucii lui lipăiră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Trecut pe care el l-a zidit cu ură, sânge și crimă. A fost unul dintre cei mai mari călăi ai Bucovinei. A fost un executant orb al regimului comunist, regim care i-a recunoscut meritele, oferindu-i gradul de maior în Securitatea dejisto - ceaușistă. El face parte din galeria marilor torționari și asasini cum ar fi Grunberg (Nicolschi), Carol Segal (care și-a adăugat numele de Hudescu pe când era șeful Siguranței din orașul Dorohoi), ofițerul Avram Isac de la Securitatea din
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
curent electric. Îmi agăța firul de degetul mare de la picior și de testicule. Dar cel mai rău era când îmi punea firul la ureche, simțeam că-mi pleznește creierul.” Mihai Capverde - deținut politic, Bucecea, județul Botoșani: „ Când a început ancheta, maiorul Feller mi-a spus că trebuie să dau socoteală pentru tot ce am făcut împotriva statului și partidului. Începea ancheta seara târziu, pe la 23-24 și o ținea până dimineața, pe la 3-4. Înainte de orice, ancheta însemna bătaie.” Dorin Glăvan - secretar literar
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
căpetenie rămâne astfel, oricum am întoarce lucrurile, acea a oamenilor. De la ei trebuie să înceapă îndreptarea pe care o dorim cu toții și pe care unii, fascinați de strălucirea aparentă a ideologiilor ce li se propovăduiesc, o caută pe căi greșite.” Maiorul în activitate K. Ernst Dupuy și maiorul în rezervă G. Fielding Eliot, au publicat o carte în 1937 intitulată „If war comes” (Dacă începe războiul), subliniind printre altele că: „Războiul de ieri se desfășura pe două dimensiuni și între adversari
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
acea a oamenilor. De la ei trebuie să înceapă îndreptarea pe care o dorim cu toții și pe care unii, fascinați de strălucirea aparentă a ideologiilor ce li se propovăduiesc, o caută pe căi greșite.” Maiorul în activitate K. Ernst Dupuy și maiorul în rezervă G. Fielding Eliot, au publicat o carte în 1937 intitulată „If war comes” (Dacă începe războiul), subliniind printre altele că: „Războiul de ieri se desfășura pe două dimensiuni și între adversari despărțiți de liniile verticale ale naționalităților. Războiul
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
se ocupase de înzestrarea tehnică a aviației militare. Se vede că erau prieteni foarte apropiați dacă Șerban Pangratty l-a trimis să-și petreacă o vreme la Vila Katerina. Colonelul Stoicescu era însoțit de un vechi camarad de arme, domnul maior Artur Stavri. Cu toate că amîndoi erau ofițeri în retragere, numai Stoicescu umbla în uniformă, maiorul Stavri arătîndu-se mult mai blajin și mai consolat cu ideea că armata putea merge mai departe și fără el. S-au instalat cu destulă zarvă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
apropiați dacă Șerban Pangratty l-a trimis să-și petreacă o vreme la Vila Katerina. Colonelul Stoicescu era însoțit de un vechi camarad de arme, domnul maior Artur Stavri. Cu toate că amîndoi erau ofițeri în retragere, numai Stoicescu umbla în uniformă, maiorul Stavri arătîndu-se mult mai blajin și mai consolat cu ideea că armata putea merge mai departe și fără el. S-au instalat cu destulă zarvă în aripa dinspre grădină a Vilei, Stoicescu alegîndu-și etajul "pentru a avea perspectivă, domnule, perspectiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
avanseze rapid, ca la infanterie ori ca la cavalerie, chiar și la tunuri era mai multă vânzoleală. Numărul de ofițeri era strict raportat la numărul trupei, dar la Aviație efectivul puteai să-l socotești cu abacul, de unde să tot faci maiori ori colonei dacă n-aveai peste cine să-i așezi? Încă nu știa cine gîndise să-i adune la un loc pe toți locotenenții și căpitanii ăștia de pe la Depozitele Armatei, de la Arsenal, de la Pirotehnie, oameni care poate nu se vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
el. Orice s-ar fi întîmplat la Vladia n-ar fi putut să-l îngrijoreze așa credea, așa crezuse, pînă în acea primăvară cînd în așezarea dintre dealuri și-a făcut apariția colonelul de aviație, în rezervă, August Stoicescu, împreună cu maiorul Stavri. Orice noutate în Vladia tulbura în felul său echilibrul, liniștea așezării. Reușise pînă atunci să țină sub control situația, cu prințul Pangratty ieșise ușor la liman, cu domnișoara K.F. ajunsese la un compromis, Bîlbîie plecase, el nu era chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mai potrivit este să ai răbdare, pînă la urmă tot vor coborî în Vladia. Atunci, ei bine, atunci..." Într-adevăr, n-a trebuit să aștepte prea multe zile pînă cînd și-au făcut apariția pe Strada Mare colonelul Stoicescu și maiorul Stavri. K. F. avusese dreptate, trebuia să-i lase să coboare în Vladia, o dată ajunși acolo totul se schimba, devenea de înțeles. Ceea ce n-a înțeles însă a fost replica lui K.F. atunci cînd a închis ușa de la intrare în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
toată inima în Vladia, ar fi trebuit să știe despre suferința ascunsă a prințului, despre morbul lui Lampers, pe care Pangratty îl trata mîncînd raci aduși din Livadia în butoaie pline cu apă, în anumite luni și zile ale anului. Maiorul Artur Stavri ridică sprîncenele a mirare "cum să o ducă, excelent, minunat, dumneata nu știi că Șerban e aviator? Aviatorii au o sănătate de fier, nu suferă de nimic, de aceea cei mai mulți o sfîrșesc în accidente, se plictisește Cel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fapt de deosebită gravitate pentru doi oameni care au purtat uniformă militară. Uite-așa, li s-a năzărit babalîcilor să mute gardul cazărmii peste drum și acuma te pomenești că sapă la stîlpul porții! Spre seară ieșiseră, ținîndu-se pe după umeri, maiorul Stavri îl pupa țocăind pe obrazul său pistruiat, noroc de favorite, că altfel l-ar fi îmbălat cu totul, iar colonelul Stoicescu îl lămurea că "așa nu se mai poate, dom'le, fiecare își face de cap în țărișoara asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
la pensie ca să-și piardă cumpătul?!, l-a îmbrățișat în mijlocii] uliței luminate de o lună plină, roșcată, asemenea obrazului mulțumit al adjutantului Radul Popianu. Restul a fost un joc de copii. August Stoicescu însuși a trimis după el pe maiorul Stavri să-l aducă în odăile de sus, dinspre gradină ale Vilei Katerina. Acolo i-a arătat, el a spus "spre luare la cunoștință", cîteva proiecte redactate de mînă, cu o trăsătură fermă, de caligraf, "maiorul le-a scris pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
trimis după el pe maiorul Stavri să-l aducă în odăile de sus, dinspre gradină ale Vilei Katerina. Acolo i-a arătat, el a spus "spre luare la cunoștință", cîteva proiecte redactate de mînă, cu o trăsătură fermă, de caligraf, "maiorul le-a scris pentru tipografie". "Ia și citește, domnule adjutant, o să vezi că nu-i vorba de ceva care să vină în contra opiniunilor oricărui bărbat adevărat, iubitor de neam și țară, ia și citește!" Radul Popianu s-a dat mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
respirația, nu era de glumă, domnule, nu era de glumă. Întîi se cerea ridicarea prestigiului Coroanei și, desigur, al armatei. Dacă armata era pusă deasupra oricărei bănuieli, de restul nici că îi durea capul. Chiar așa cum se gîndise, colonelul și maiorul se apucaseră să mute gardul cazărmii, să-l treacă peste drum și dacă se putea să-l întindă cît țineau hotarele. Nici nu era ceva nou, prin vecini, citise în gazete și îi povestise destul de convingător chiar Șerban Pangratty, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
masele credule! Bani străini! Parcă cu bani românești n-ai putea duce de nas și niște inși chiar mai puțin purtați la biserică! Și cine, mă rog, va stabili dacă unul sau altul e chemat sau nechemat în viața publică? Maiorul Stavri? Colonelul Stoicescu? Stînd așa, în odăile dinspre grădină ale Vilei Katerina, vor citi listele funcționarilor publici și vor tăia cu creionul pe nechemați și pe trădători. Mai departe era și mai și, "curățirea presei de toți apașii periculoși, vînduți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
leafa și or să-i țină partea, pentru că orice stăpînire era ca un vizitiu pe capră, trebuia să țină bine hățurile, iar el, Radul Popianu, era o parte din hățuri. Dar, după cîte înțelegea din cele așternute pe hîrtie de maiorul Stavri, domnii ofițeri își pierduseră cu totul mintea, voiau să răstoarne căruța, să piște calul cu strechea și șă-l țină după aceea în frîu, prinzîndu-l de coadă. Din cîte instrucțiuni primise pînă atunci, la cîte instruiri făcuse cu corpul detectivilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mai mult pe gînduri, ce să însemne oare ",respectată și temută în afară" sau "bogată și frumoasă înăuntru". Dacă ești bogat și frumos nu poți decît să fii iubit ori, de cei răi, invidiat. Dar, dacă ești, cum scrisese domnul maior Stavri, "respectat și temut" de alții, asta nu înseamnă decît că la tine acasă e stăpînă frica, teama, pentru că "respectul" e un fel de apă de ploaie cînd e pus alături de teamă. Știa el foarte bine de ce unii, cei mai mulți, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pentru că fiecare avea o muscă pe căciulă, fiecare păcălise pe cineva, pusese la cale o escrocherie mărunțică, vînduse marfă proastă, înșelase la cîntar sau la socoteală pe cei ce luau pe datorie. Dar alta era calimera cu colonelul Stoicescu și maiorul Stavri, ei voiau ca negustorilor, tuturor negustorilor, nu doar celor din Vladia, tîrgoveților, tuturor tîrgoveților, țăranilor de peste tot și poate și celor ca ei, adjutantul Popianu, să le fie frică. Nu să știe de frică, nu asta, ci să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu degetul hîrtia de pe masă, avea ochii lucioși, de antracit, puteai să vezi stelele nopții prin ei, ca prin gura unei fîntîni adînci, ziua, în amiaza mare, arătă către hîrtia țeapănă, acoperită cu scrisul ordonat și plin de ascuțimi al maiorului, "Subscrii, domnule adjutant?" Radul Popianu s-a făcut palid. Nu era pregătit pentru așa ceva. Își subestimase adversarii, dacă erau cu adevărat adversari. Trebuia să cumpănească rapid și să găsească o portiță de ieșire. Cel mai mult îl încurca faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Și acesta este numai începutul. Două luni, atît au trecut de cînd am început campania, doar două luni și uite rezultatul!" Radul Popianu a cântărit din ochi teancul, nu era cine știe ce, dacă mergea tot așa n-apucau colonelul Stoicescu și maiorul Stavri să vadă rezultatul. "Și n-ați întâmpinat nici o dificultate, vreau să spun, nici un organ de ordine, poliție, jandarmerie, nimeni n-a intervenit?" Maiorul Artur Stavri bătu cu degetul în foile albe de hîrtie, erau așezate cu fața în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]