691 matches
-
conținuturi și productivitate, dintr-o deficiență de energie lăuntrică, dintr-o sterilitate a vieții spirituale. Marile tensiuni ale acesteia ating haosul și nebunia exaltării absolute. Nu există viață spirituală fecundă care nu cunoaște stările haotice și efervescența din paroxismul stărilor maladive, când inspirația apare ca o condiție esențială a creației și contradicțiile ca manifestări ale temperaturii interioare. Cine nu iubește stările haotice nu e creator, iar cine disprețuiește stările maladive n-are drept să vorbească de spirit. Numai ceea ce răsare din
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fecundă care nu cunoaște stările haotice și efervescența din paroxismul stărilor maladive, când inspirația apare ca o condiție esențială a creației și contradicțiile ca manifestări ale temperaturii interioare. Cine nu iubește stările haotice nu e creator, iar cine disprețuiește stările maladive n-are drept să vorbească de spirit. Numai ceea ce răsare din inspirație are valoare, ceea ce izvorăște din fondul irațional al ființei noastre, din zona intimă și centrală a subiectivității. Tot ceea ce e produsul exclusiv al muncii, al silinței și al
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
acela nu va înțelege niciodată ce înseamnă zbaterea materială, nebunia cărnii și nebunia morții. Cine are sentimentul grațios al vieții nu poate realiza și nu poate înțelege acest chin al supremei neliniști, care nu poate apărea decât într-un teren maladiv. Tot ceea ce e profund în lumea aceasta nu poate răsări decât din boală. Ceea ce nu răsare din boală n-are decât o valoare estetică, formală. A fi bolnav înseamnă a trăi, vrând-nevrând, pe culmi. Dar culmile nu indică neapărat înălțimi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
infinitele tale adâncimi și să le simți chemările, răsunând de o vrajă demonică, este a atinge forma neobișnuită de expansiune centripetă în care centrul ființei se deplasează, într-un joc indefinit, în neantul subiectiv. Neliniștea prăbușirii exterioare n-are farmecul maladiv al neliniștii, al prăbușirii interne. Căci la aceasta se adaugă satisfacția de a muri în tine, de a-ți găsi moartea în nimicul tău propriu. Receptivitatea pentru durere își are originea nu numai într-o structură temperamentală specifică, ci și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
s-au specializat mai adânc în bunurile trecătoare și au creat un drept pentru a iubi legal pământul, au pus atâta frenezie, încît decadența lor a fost, de fapt, prăbușire și dispariție. Sfârșitul Imperiului roman, agonia precipitată oferă atât farmec maladiv și dezagregarea lui este o consolare atâtor inimi bolnave, că de câte ori tentațiile disoluției încearcă sufletul, crepusculul imperial îi este leagăn de sicriu. Cine n-a cunoscut acea dispoziție de care vorbea Verlaine, comparîndu-se imperiul de la sfârșitul decadenței, văzând cum trec
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
importanță și în gura lui cuvintele păreau niște sunete deformate de care te debarasezi cu condescendență. La un moment dat sună, dar nu-i răspunse nimeni. Atunci țipă. Tot nu primi nici un răspuns. Începu să urle și apăru un cap maladiv, care aducea cu un nap sleit. Capul acela tușea din treizeci în treizeci de secunde, o tuse care venea de foarte departe pentru a anunța că toate clipele fericite aveau un sfârșit, la fel ca și trupurile. Deținătorul acestui cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de când nu-i mai adresam vreun cuvânt, încât nu știam cum să încep. Desprinse cu vârful bastonului mușchiul crescut pe mal, se apropie un pic de mine și mă privi din cap până-n picioare, fără răutate, dar cu o precizie maladivă. Cel mai ciudat este că acea privire nu m-a făcut să mă simt prost, ci mi-a dat mai degrabă un sentiment de bucurie, calm și mângâietor, ca atunci când un doctor bătrân, pe care îl știi din copilărie, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
clarificare, de orientare, învățare care se finalizează cu creșterea potențialului de sănătate și responsabilitate a subiectului. În procesul consilierii sau la celelalte nivele ale intervenției socio-psiho-educaționale folosirea mecanismului psihologic al culpabilizării și trăirea sentimentelor de vină sunt inadecvate, ineficiente, chiar maladive. Într un tablou al semnelor de boală, vinovăția și autoculpabilizarea sunt indicatori ai stării de boală. I.6.2 Principii pedagogice Deoarece consilierea a fost definită ca „un proces de orientare - învățare” (Gustad) care se adresează problemelor de adaptare - integrare
Ghid de bune practici in orientare si consiliere profesionala by Tiron Elena, Ana Maria Hojbota () [Corola-publishinghouse/Administrative/1125_a_2373]
-
analfabetismului, diletantismului, a semidoctismului, la "masturbația puterii" (Basarab Nicolescu), la triumful mediocrităților. Aceste constatări sunt încastrate în fenomenele lumii contemporane: alienarea, sărăcia materială și spirituală, drogurile, traficul de arme și de carne vie, terorismul religios, atacurile cibernetice etc. În contrast cu însingurarea maladivă în fața mijloacelor moderne de comunicare (internetul). "Trăim în societatea post-literară", afirma ritos Alain Finkielkraut. Am devenit mefienți. Totuși, pentru că omul este făcut să comunice, iar dialogul reprezintă fuga de izolare, vin, în mod firesc, întrebările: ce fel de cultură facem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
probabil de fabricație sovietică. Pe unele rămăseră fixate rolele din plastic, dar benzile fuseseră probabil scoase și distruse. Poftim, și astea sunt de vînzare dacă vreți. Guy avea întreaga față dilatată și înregistra toate aceste informații cu o aviditate aproape maladivă. mă rugă să-l întreb pe bătrînel dacă mai avea dosare „cu transcrieri”, era dispus să cumpere oricîte dosare cu „cu transcrieri”, la un preț bun. nu, din păcate bătrînelul nu putea să-i ofere transcrierile citețe. toate cutiile cu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
să aducă abundență în aproape fiecare cămin, iar rezultatele negative n-au așteptat nici ele să-și facă apariția. Natalitatea extrem de scăzută (cine mai are chef de hârjoneală în pat după ce muncește douăsprezece sau chiar paisprezece ore?), insecuritatea și timiditatea maladive resimțite de bărbați în fața unei femei și viceversa, incapacitatea savurării unui moment real de plăcere, inexistența vacanțelor și, în general, lipsa timpului liber sunt tot atâtea consecințe ale unei noi forme de nebunie brevetate în Extremul-Orient: mania muncii. Aceasta nu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
citea pe Bakunin, și nu se putu abține să nu desfășoare secvențele acelui destin ca și cum răsfoia un album de familie. (Și am impresia că printre acele imagini se amestecau, involuntar, și amintiri ale copilăriei sale.) Un subsol Într-o penumbră maladivă, În fumul țigării și al miasmelor de vin; scene jalnice cu certuri de familie, bătăi, urlete, plînsete cu sughițuri; ploșnițe plesnind sub torța hîrtiei de ziar, pe cînd flacăra lingea striurile din fierul patului de campanie; despăducherea, aidoma maimuțelor, seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
la Universitate a devenit apoi "Cenaclul de luni" și s-a mutat la Casa Studenților. Mergeam și la cenaclul de proză al lui Crohmălniceanu, și la cel al lui Florin Mugur (din când în când). Am fost de o timiditate maladivă în primii ani, mi se părea că toți cei din jurul meu erau mai "șlefuiți" decât mine, mai spirituali decât mine, mai cultivați și mai subtil îmbrăcați, mai relaxați și mai "prezentabili". Am fost însă mereu convins că am la fel de mult
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
opusese la început Elenei o tăcere misterioasă sau replicase misterios că se simte foarte bine. 240 ' Av convingerea suavă că Elena numai din interes sentimental dorea plecarea lui, credință pe rare o purta ca pe un talisman în sensibilitatea lui maladivă și care-1 întărea în decizia de a rămâne aproape de ea. în afară de teama hemoptiziei, teamă acum resemnată, nu-și da seama de starea lui. Febra la ore fixe era acum înlocuită cu un fel de morfinizare a organismului, care la termometru
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
războiul care i se declară ajunge ușor o utopie („e o autoamăgire din partea filo zofilor și a moraliștilor să se desprindă din décadence în vir tu tea faptului că se războiesc cu ea“). Simplu vorbind, rațiu nea poate cunoaște forme maladive. Când ajunge indiferentă față de chipul concret al vieții, este atinsă de boală. La fel cum, privind din cealaltă parte, boala poate lua chipul rațiunii, își poate căuta singură justificări raționale. Nu știm dacă se și impune astfel, însă lasă ușor
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
mai bine tot ce se Întâmplă cu dumneavoastră și cu cei din jur. Acolo veți găsi Înțelegere și alinare...” Noimann tăcea. Poate un scurt tratament pentru dezintoxicare nu i-ar fi stricat. „Orice-am spune”, continuă ciungul, „avem totuși ceva maladiv În noi. Și faptul ăsta, vezi bine, Îl cunoaștem, de aceea ne și Încorsetăm În rațiune ca Într-o cămașă de forță, tocmai ca să nu ne ieșim cu totul din țâțâni. Și totuși, tocmai această rațiune ne va duce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
citea pe Bakunin, și nu se putu abține să nu desfășoare secvențele acelui destin ca și cum răsfoia un album de familie. (Și am impresia că printre acele imagini se amestecau, involuntar, și amintiri ale copilăriei sale.) Un subsol Într‑o penumbră maladivă, În fumul țigării și al miasmelor de vin; scene jalnice cu certuri de familie, bătăi, urlete, plânsete cu sughițuri; ploșnițe plesnind sub torța hârtiei de ziar, pe când flacăra lingea striurile din fierul patului de campanie; despăducherea, aidoma maimuțelor, seara, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
drumului spre sala de comandă ― dar căzu jos grămadă. Apoi se rostogoli pe scări. Cea de-a cincea lovitură îl prinse cînd se străduia să se pună din nou pe picioare. Acum își vedea cu ochii înfrîngerea, era o senzație maladivă, aproape mortală, dar își mișca mereu picioarele, aproape uluit că a putut ajunge la nivelul următor. Cea de-a șasea explozie, de o forță intolerabilă, îl prinse acolo, în capul acelor scări lungi și-l trimise învîrtindu-se în jos ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
tăcut. Și-au spus destule. Puține, pentru că nu aveau amintiri comune. Multe, pentru că pînă În ziua aceea nici nu se cunoscuseră. Erau veseli, chiar puțin fericiți, nu se putea spune sigur, fericirea, fie și ca o adiere, avea totdeauna ceva maladiv, adică, mai mult sau mai puțin, tulbura mintea, indiferent pe cine atingea; cînd trecea boarea, lumea se arăta așa cum era, ostilă, poate de aceea omul caută, conștient sau instinctiv, plăcerea, existența devine astfel mai suportabilă. Mai toate plăcerile omorau Încet
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
al disperării. Hiperboreea Părăsind sanctuarul din Delfi, Apolo se Întorcea toamna În Hiperboreea, ținut misterios din nordul extrem unde nu cobora niciodată noaptea și pe care, numai din pricina vechilor mele himere polare, mi-l imaginez, În prima clipă, avînd claritatea maladivă a unui soare boreal, Înălțat roșu deasupra munților de gheață. Nu mă Întreb ca altădată: de ce n-aș privi o marmură greacă fără să obiectez nimic? Sau: ce mai este Hiperboreea pentru cineva care se teme să surîdă? Știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
devenit cu toții, te-ai gândit, spune? S-a ascuns între ei sau chiar le-a acceptat codul? O ascunzătoare bună, nu-i așa? Suspiciunea și delațiunea, hrana noastră zilnică își află coduri inedite în acest mediu, nu-i așa? Subterana maladivă, infirmă, care se tot dilată și nu-și găsește o ieșire, o ventilare. Dospește, dospește, ies doar rareori bâlbâieli chinuite. Un model extrem. O limită a ceea ce am devenit, de fapt, cu toții? Nimic din ce e real nu e absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
familie bine constituită, iar nu-i dau dreptate, dar analizând starea de sănătate a eroinei, cam de nebună, cum o caracterizează și doctorul și în final internările ei la Socola o confirmă, se poate vorbi aici de o stare inițială maladivă, care ar scuti-o de pedeapsă, fiind lipsită de o facultate integră mintală. Dar asta-i sarea și piperul romanului: coincidențele, deviațiile de la normal, ideile contradictorii ale personajelor, din care izvorăște interesul pentru lectură dar și norma morală care dă
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93024]
-
familia mea. Lucrez cu actorul Într-o manieră relaxată. Am auzit că sunt regizori care țin actorii la repetiții și câte zece ore; Îi țin, chiar dacă nu au treabă. Regizori care urlă, care Încearcă să domine prin autoritate de tip maladiv... Nu-i stilul meu! - Sunteți adeptul fidelității față de text? - Depinde de text. La o comedie de bulevard trebuie să fii fidel textului. E atât de bine făcută, Încât nai de ce să umbli În text. Dacă e vorba, apoi, de Cehov
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
se naște, ca regizor, actor, scenograf, critic, nu neapărat prin influența tiranică a cuiva, ci prin asimilarea unor experiențe din domeniul acela. Personal, am avut o mare șansă: de la 13 ani, fiind bucureștean, mă duceam la teatru. Aveam o pasiune maladivă pentru teatru, nu pierdeam nici o premieră; și vorbesc aici de mari spectacole românești din acea perioadă. Toate astea se sedimentează În tine. Ca Într un joc de puzzle, piesele acestea alcătuiesc o anumită figură. Eu cred că așa mi-am
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
până la capătul de drum. REFLECȚII (CXLVIII) Nici cu mintea de pe urmă Nu suntem mai înțelepți. De aceea, nu se curmă Nedreptăți în timpi nedrepți. * Trăiesc în vis, de vlagă seci Doar pasiuni tardive - Par mărăcini într-un ghiveci Ori umbre maladive. 10 octombrie 2003 Vulpea când n-ajunge spune: „Strugurii sunt acri tare”; Omul prinde-n sac, depune, Face chiar o devastare. 12 octombrie 2003 Recitesc ce-am scris în vreme... Și să cred îmi vine greu Că atâtea mici probleme
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]