940 matches
-
pe Jones motanul care se juca cu axiometrul clipitor. V-ați dat seama; a extrage tot echipajul din hipersomn nu se face cu una cu două. E riscant. ― Cui i-o spui, mormăi Parker. Numai Brett, așezat alături, captă remarca malițioasă. ― Veți fi fericiți să aflați, continuă Dallas, că alerta nu se referă la Nostromo. Mama a confirmat că avem un profil perfect. Un "amin" murmurat se auzi în camera strâmtă. ― Alerta este în altă parte... și mai exact în această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
amuzat, cu gândul aiurea, îi vedeam atât de bine defectele: mintea de vrăbiuță alintată, pretențiile de cultură, gesturile ușor manierizate. Râsul ei mă făcea și pe mine să râd, căci atunci își dezvelea niște dințișori strâmbi, nostimi, ca de liliac malițios, ce-i drept între niște buze frumoase, de o formă cu totul particulară: buza de sus avea o mică "creastă" verticală la îmbinarea celor două jumătăți, așa încît desena un arc în relief, plin de personalitate. Niciodată gura ei nu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
din viață. Aproape în același timp cu profesoara s-a strecurat pe ușă, ca un șoricel, și Gina, zâmbind cu gura până la urechi. Era atât de amuzată, încît unul dintre dințișorii ei inegali îi ieșea dintre buze, dîndu-i un aer malițios, de vrăjitoare drăguță, în sarafanul bleumarin, cu un lănțișor fin de aur care se vedea prin gulerul bluzei albastre, părea și mai mică, aproape cât o vrabie. S-a trântit în banca mea, mi-a aruncat un "bonjur" și s-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în metempsihoză. La Alex, însă, animizarea mediului înconjurător era de natură neurotică și coruptă, o ultimă distorsionare a acelor impulsuri artistice cu care se jucase atât de incert. Avea senzația că lucrurile apar și dispar, că se dematerializează cu o malițioasă bizarerie. Unele dintre obiecte erau ca niște mici animale; sau, mai curând, erau făpturi vii, dotate cu stângăcia și inerția obiectelor, făpturi care cădeau, alunecau, se zdruncinau, se rostogoleau. Poate că fetișurile pictate de Alex nu reprezentau decât încercări homeopatice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui John Robert un exemplar din revistă, împreună cu o scrisoare în care deplângea publicarea unor lucruri atât de calomnioase.) Din fericire pentru filozof, ignoranța lui în ce privea lumea mondenă îl împiedică să-și imagineze măcar ce versiuni fanteziste și malițioase circulau în Ennistone pe seama evenimentelor. Nu pentru că cineva i-ar fi purtat vreo pică profesorului. Dimpotrivă, îl priveau cu afecțiune, ca pe un fel de mascotă a orașului. Dar „cum arată cei puternici când se prăbușesc“ a constituit dintotdeauna un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în el. Nu-l văzuse de multe ori pe Rozanov în societate, dar în asemenea rare ocazii (de pildă când discuta cu Margot sau cu Albert), impunea o seriozitate care anihila orice posibilitate de bârfă sau chiar de mici glume malițioase. PearI mai cunoștea câte ceva din părerile lui Rozanov asupra lui George și își dădea seama de proporțiile iritării provocate de intruziunea acestuia în tablou. Întâmplător, Pearl și Hattie îl vizitaseră pe John Robert în California curând după nefericita vizită pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
până la urmă cioc în cioc. Dar dacă tot îi dădea făina aia de pomană, de ce trebuia să se concentreze să cântărească atât de exact? Fiindcă ideea nu i-a venit decât după ce i-a umplut punga, deșteptule! îl apostrofa Damian, malițios. Cătălin se apleca și mai atent peste poză, doar-doar o să deslușească vreun semn după care Damian putuse să ghicească în ce moment anume s-a hotărât băcanul s-o servească pe Xenia fără să-i ceară bani. În clasa a
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
tine! Și a adăugat îndată după aceea cu ură mocnită: îl verifică pe taică-tu să vadă dacă nu-i exploatator! Era ceva neobișnuit ca un elev nou să fie atât de țâfnos. La doi pași de grup, Damian zâmbea malițios. Ochii căprui i se îngustau, puțin oblici, dar în colțurile ochilor porțiunea arcuită către vârfurile sprâncenelor subțiri îi rămânea la fel de netedă și de plină de mândrie. Dogaru însă nu se uita la el. Nu se uita la nimeni. Umbla prin
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
constată și reversul: atâtea persoane participă frecvent la celebrări sacramentale și nu demonstrează că evoluează, sau că se schimbă în relație cu Dumnezeu, ci că, dimpotrivă, perpetuează același stil de viață, deseori precară. Cauza nu este de fiecare dată voința malițioasă sau indiferența față de divinitate, ci însăși propria personalitate, structurată imatur, incapabilă să celebreze în mod adecvat reconcilierea. Experiența de Dumnezeu în spațiul reconcilierii sacramentale este o întâlnire condiționată și mijlocită, în-sensul că ea este comunicată prin subiectivitatea confesorului și interceptată
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
trezi, cum era de așteptat, o reacțiune vie printre locatari. ― Se țin mândre parcă ar fi contese, perora Charlot, care era un misogin convins. Porecla prinse, și de aici înainte nimeni nu le spunea decât "contesele". De pildă, doctorul anunța, malițios: ― Contesele cinează în sufrageria cea mare. Când pica găzarul, Charlot chema pe Rița: ― Anunță-l pe găzar ― doamnelor "contese". Alteori tot Charlot venea să ne informeze: ― Fraților, contesele au încurcat rău administrația. Cine le-a pus să concedieze pe administratorul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
repede gazetele de dimineață. Le-am frunzărit în pripă. Nici unul nu dădea în vileag adevărul întreg. Toate anunțau la fel: "Accidentul de la Șosea... D-l Ne-nișor și soția, grav răniți" (grav ― era o exagerare și bineînțeles altă poveste). Surâdeam acru, malițios: ― Auzi, domnul Nenișor și soția. Adică doamna Nenișor! Mihaela Nenișor! Strașnic sună! Nimic de spus. I-am trecut Alexei gazetele: ― Citește, e interesant, foarte interesant! Păcat că nu le-a pus și pozele: față, profil și trois quarts... Știți, ca
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
unii și alții, prin piață, magazine, redacții, metrou, în vizite banale ori simandicoase, la țară sau în edituri, corul lamen tațiilor mă proiectează direct pe mormanul lui Iov. Până nu demult persiflam deprimismul și declinologia care domină la francezi, citând malițios chestia cu „Franța, second hand power“ și amuzându-mă sardonic de cum scrie Paris Match-ul despre „la faillite amăricaine“ în timp ce aplaudă în deplină inconștiență tangourile ruso-chineze. Pe urmă am înregistrat, tot mai agasat, catastrofismul eta lat în mass-media de pretutindeni: când
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
țărâna nu vrea să-l înghită. Aparent, florile nu pot crește din ceva așa urât. Soarele-i pentru el o pată gri pe boltă, Un dușman ce-l cheamă îngrat la trăire. Păsările lui n-au aripi dar îi cântă Malițios despre interzisa fericire. Sunt zile în care te imploră să-l ierți, Pentru orice faptă, gând sau închipuire, Copleșit că-i plin de hibe într-o lume de perfecți, Că-i un jalnic monstru în continuă devenire. S-a trezit
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93427]
-
bănuia ce primejdie îl amenință. Dacă ar fi citit-o, ar fi explicat Siei că el o invită pentru o simplă vizită, ca să se iaca admirat în noua lui prosperitate de Trubadur întreținut de doamne nobile. Rim era, la nevoie, malițios. Lică avea, de fapt, un mic apartament compus dintr-o cameră, o baie și un vestibul într-o casă nouă de raport pe bulevardul Pake. Mobilierul era nou și modem și putea acum învîrti în oglinzi proprii și într-adevăr
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pe sora ei "doamna Elena", așa cum o numeau secretarii. - Dumneata nu te amesteca! îi zisese răstit Drăgănescu, așa de moderat totdeauna. Cumnata Norica tăcuse, luând aerul inert de păpușă oblă. Plin de instinct ca un dog, Drăgănescu nu îngăduise solicitudinea malițioasă a fetei. Pentru lipsa Elenei nu avea nici o obiecție. Foarte adesea se întîmpla să decidă că ea va mânca singură, înainte sau pe urmă, pentru un scop sau altul. Alteori îi indica lui că are a dejuna din vreme pentru
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
stil cam confuz. Altele erau și mai alegorice și mai obscure. Drăgănescu, căruia amabilul bolnav îi inspira o nespusă milă, neputând înțelege, lua de tălmaci pe Marcian, care citea proza aiurită a verișorului cu un profil grav și cu cellalt malițios. Pasiunea bietului Maxențiu pentru Elena îi procura ocazia unei permanente și inofensive tachinării. Interpreta frazele obscure și se prefăcea a fi un amic, desigur mai recent, dar foarte gelos pe acele privilegii. Amenință cu plecarea și cerea dreptul de a
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Vardali. De fapt, le trebuia un candidat cu parale și fără trecut. De mult pusese ochii pe Lică. Bani avea prințesa destui, slavă Domnului. Lică, slavă Domnului, nici un trecut! Pas de blason sauf l'ecusson d'ecuries!" surâdea în el malițios Vardali, aristocrat ireductibil. Ajunsă la palat, deși poarta mare era, printr-o neglijență, închisă, Ada coborî pe trotuar fără să observe, fără să facă gălăgie. Înainte de a deschide portița grilajului luxos, se întoarse spre șofer și-i spuse preocupată: - Du
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Philips / Aciko / Vef / Tehnoton / etc.,...) Poetul: un personaj complex și controversat. Nu utilizează și nu suportă deloc parantezele, ba, chiar, face alergie la ele, ceea ce înseamnă că-i plac nespus lucrurile oneste, fără subtilități de prisos, fără ascunzișuri, fără aluzii malițioase. Spre simplificare: reportera = R, iar Poetul = P. Merge banda! “R: Stimate ... ..., aș dori, pentru-nceput, să vă rog să-mi spuneți ce înseamnă poezia pentru dumneavoastră?” (Întrebarea e stereotipă. Oare, cum s-ar simți dumneaei dacă cineva ar întreba-o
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
tot ce fac. Medicul militar pășește autoritar În fruntea lor, dar un zîmbet abia schițat Îi flutură pe buze, iar ofițerașul cel aprins tot mai Înjură amarnic, Însă Înjurăturile sale au acum o nuanță mai blîndă, sugerînd parcă o duioșie malițioasă. În cele din urmă, toată uriașa coloană cafenie, interminabilă, s-a scurs În interiorul vasului și n-a mai rămas nimic pe dig, doar tăcerea și rareori cîte un sunet stins, o adiere răcoroasă, seara, valul unduitor al nopții ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
actorul îl apostrofă, zicând: «Oh, reverendo, și dumneavoastră aici, în mijlocul nostru! Cunosc din memorie și câte un fragment biblic, știți?». Și actorul declamă din memorie Psalmul 23. La sfârșit un zumzet de complimente entuziaste traversă sala. Atunci actorul se îndreptă malițios spre bătrânul paroh: «Poate și dumneavoastră voiați să spuneți vreun psalm...», spuse el. Din cauza atitudinii distante din partea celor prezenți, bătrânul preot acceptă și cu voce tremurătoare începu să recite: «Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic...». Pe
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
lor era pe sfârșite, deoarece Kent își ridică privirea spre Grosvenor, zâmbind, apoi și-o întoarse spre sala și spuse: - Domnilor, vă fac legătura cu domnul Grosvenor, fără nici un preambul. Și, ridicându-și din nou privirea, adăuga, cu același zâmbet malițios: - Domnule Grosvenor, ai cuvântul. - Domnilor, începu Grosvenor, acum o săptămână mă aflam în posesia unui număr de dovezi suficient de mare pentru a îndreptăți o acțiune împotriva inteligenței necunoscute, întâlnită în această galaxie. Afirmația mea ar putea să vi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
o lăsă baltă. Ionescu întoarse capul. ― Ce s-a întîmplat? ― Prima parte e mai grea. Nu-mi iese întotdeauna. Ascultă... Tu ce-ai să faci cu banii? Raul Ionescu își ridică bărbia. Părul scurt îi cădea peste frunte, iar ochii malițioși râdeau. ― Am să-mi cumpăr un harem. Celălalt îl măsură năuc. ― Un harem?! Ce să faci cu el? ― La asta încă nu m-am gândit. ― Hm, ești un tip ciudat. Eu cel puțin știu. Am să clocesc fluturi uriași, cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Popa. ― Nu știu. Am să mă gândesc. ― Îngrozitor, izbucni Valerica Scurtu, nu mai rezist! Treizeci și cinci de ore de când n-am dormit, de când n-am luat ceva în gură! Simt că-mi pierd mințile! Matei aprinse o țigară. Ochii îi străluceau malițios. ― Ți-a rămas ceva tocană. De ce nu mănînci? ― Chiar, draga mea, Melania își răsuci trupul subțire, nu-i sănătos să stai flămândă. Popa râse înfundat. Nici el nu înghițise nimic. Știa că e absurd, dar nu mai avea încredere nici
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
două pânze, firește. Un simplu exercițiu de aritmetică: Două paie la trei măgari... ― Nu-i chiar atât de simplu, domnule Matei, observă bătrâna. Părerea mea... ― Lasă tanti, i-o comunici frumosului mai târziu când veți rămâne în tete-à-tete. Un licăr malițios i se aprinse în priviri. Apropo, știți că ați putea face o pereche cum nu se poate mai potrivită? Doamna cu idei și omul cu carnetul! De ce nu vă însurați, copii? Sau preferați concubinajul? Bătrânii îl priveau fără glas. Doru
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
prin vâltoarea vremii» profesorul Alexandru Mânăstireanu - la cei peste 90 de ani ai săi - ar putea să pună în încurcătură, prin longevitate, hărnicie, talent și îndrăzneală, pe domnii de la U.S.R. Iași. Ce m-aș bucura să se întâmple așa!», încheiam malițios provocarea. Timpul a trecut și consăteanul meu, profesorul Alexandru Mânăstireanu, în luptă cu timpul, la cei 95 de ani ai săi - să ne trăiască - iată, ne-a dat și volumul așteptat. O continuare a cronicii vieții sale și a timpului
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]