1,516 matches
-
interval liber între ele; manie-melancolie intermitentă (folie à double forme intermittente), în care după un acces de manie-melancolie, urmează un interval liber, iar apoi procesul psihotic se repetă identic; manie-melancolie alternantă (folie periodique à forme alterne) în care accesele de manie sunt urmate de intervale libere, apoi survin accesele melancoliforme urmate de un interval liber și procesul psihotic continuă la fel. Fig. pg. ms. 320 Manie-melancolie continuă Manie-melancolie intermitentă Manie-melancolie alternă (+) (+) (+) (-) (-) (-) Indiferent de forma clinică a PMD și de tipul de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
schizofrenia afectivă sau grupa psihozelor schizo-afective. În comparație cu psihozele afective și cu schizofrenia, psihozele schizo-afective sunt mult mai rar întâlnite. În cazul lor se pune în discuție conceptul de psihoză mixtă. Din punct de vedere psihopatologic, psihozele schizo-afective împrumută atât simptomele maniei sau melancoliei, cât și pe cele ale schizofreniei (catatonie, structuri delirant-paranoide, halucinații etc.). Existența psihozelor mixte, schizo-afective, este o dovadă a faptului care pledează în favoarea naturii endogene a acestui tip de tulburări psihice. Există, în felul acesta, tendința de a
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
termen ieșit din uz, desemnând, în trecut, melancolia sau delirurile melancolice. Logoclonie: repetarea spasmodică a unei silabe în mijlocul sau la sfârșitul cuvântului. Logoree: arta de a vorbi fără să spui nimic, flux verbal adesea incoerent și dezordonat, specific excitației maniacale. Manie: tulburare psihică autonomă caracterizată printr-o stare de excitație psihomotorie, dispoziție euforică, fugă de idei, logoree, dezinhibiție moriatică putând ajunge la forme de agitație coleroasă cu manifestări violente antisociale. Manierism: formă de expresie și conduită patologică (mimică, limbaj, ținută, comportament
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mai multe ore, zile sau săptămâni declanșarea atacului epileptic paroxistic. Prosopagnozia: agnozia figurilor, incapacitatea bolnavului de a recunoaște persoanele cunoscute după figura acestora. Psihastenie: nevroză caracterizată prin asocierea angoasei cu fobii și obsesii, la care se adaugă inhibiție intelectuală, timiditate, manii mintale (precauție, îndoială, perfecțiune, control, rezervă, ruminație). Psihobiografie: istoria vieții individuale, ca imagine sintetică de factură ontologică, a formării și evoluției personalității bolnavului, insistându-se pe evenimentele psihotraumatizante, stările de criză etc. care au contribuit la formarea tulburărilor psihice ale
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și vița-de-vie avea o semnificație profundă, întrucât cea din urmă reușea să evite Hadesul. Cele mai vechi Dionisii, Anthesteriile, se sărbătoreau în lunile februarie-martie pentru a celebra această păcăleală a morții de către vița-de-vie, ale cărei roade produceau nebunia bahică - o mania care îi făcea pe oameni asemenea zeilor nemuritori. În luna Elafebolion (martie), când înflorea vița, corurile ditirambice, jocurile și tragediile erau organizate pentru a marca victoria lui Dionysos asupra lui Thanatos și Hades. Confreriile de bacante erau așadar „școli libere
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
statale... Nimeni nu-ți pretinde să iubești puterea sau să crezi în ea, e suficient să te temi de ea, să-i fii supus, să-ți îndeplinești norma, să ridici mâna în adunări, să aprobi unanim și să condamni cu manie...” Ne confirmă acest diagnostic un sociolog rus care a organizat o anchetă asupra omului sovietic obișnuit, în anii ’90. Youri Levada și echipa sa au trasat un profil al acestui tip de standard uman: modelul omului sovietic a fost creat
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de tipul sau/sau, fără adevăruri intermediare. Extrapolarea criteriului „cine nu este cu noi nu poate fi decât împotriva noastră” ne făcea pe toți dușmani potențiali fără să știm. Cu toate că scopul afișat era omogenizarea socială, comunismul nu a putut evita mania discriminării și absurdul sau, mai bine zis, „nebunia” criteriilor de tot felul care o face posibilă, iar tehnica listelor și a ierarhiilor după „incompatibilități” stabilite arbitrar s-a păstrat. Se urmărea permanent diferențierea după un criteriu care, neîndeplinit, aducea cu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
este pervers ca ea să fie justificată prin sentimente patriotice sau strategii de tipul „atacul e cea mai bună apărare”. Istoriile nu se repetă cu plăcere, însă incapacitatea noastră de a ne depăși frica și faptul că suntem posedați de mania jocului puterii le poate prelungi. În concluzie, eu pot aprecia doar istoriile individuale și, din nefericire, cele din cadrul psihoterapiei nu sunt nici frumoase și nici simple, dar vindecarea nu poate începe fără analiza trecutului. Dintr-o altă perspectivă, trecutul poate
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de tipul „dușmanul dușmanului meu este aliatul meu” au alimentat paradoxul suspiciunii latente care, fiind o stare foarte labilă, trece brusc de la incertitudinea insuportabilă la siguranța extremă de tipul: Suntem singurii posesori ai adevărului absolut! - și așa se alunecă de la mania persecuției a complexului de inferioritate la o formă de superioritate paranoică. Nu-ți sugerează acest mecanism modalitatea nașterii dictatorilor? Un alt paradox este conținut și de faptul că astfel de personalități structurate antisocial ajung să conducă o societate! În concluzie
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
a poeziei lui Sebastian Reichmann, în orice limbă ar fi scrisă, indiferent că se apropie mai mult sau mai puțin de vreo doctrină literară, este aceea că e vie și incitantă, neprestabilindu-și tipare și corectându-și din mers excesele și maniile”. SCRIERI: Geraldine, București, 1969; Acceptarea inițială, București, 1971; Pour un complot mystique, Paris, 1982; Audience captive, Paris, 1988; Umbletul șopârlei, Pitești, 1992; Audiență captivă, tr. și îngr. Constantin Abăluță și Dan Stanciu, pref. Gellu Naum, postfață Constantin Abăluță, București, 1999
REICHMANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289166_a_290495]
-
la I.L. Caragiale, burgheziei mărunte. Înrâurite de realism și având ca model câteva dintre creațiile lui Costache Negruzzi, „copiile” vizează, de regulă, obiective ce au stat frecvent în atenția criticii junimiste: politicianismul (Tachi Zâmbilă, om politic), demagogia (Ștefan și Mihai), mania latinistă (Vespasian și Papinian), veleitarismul literar (Poeticale). Scrutând atent moravurile contemporane, N. realizează câteva portrete remarcabile: Părintele Gavril, Cucoana Nastasiica, Ioniță Cocovei, Cuconul Pantazachi. O contribuție deosebită la campania începută de Junimea pentru cultivarea limbii populare și pentru îndepărtarea neologismelor
NEGRUZZI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288413_a_289742]
-
jumătăți de secol, până la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, căreia autorul i-a fost martor nemijlocit, implicat cel mai adesea în făurirea ei. Nu de aceeași calitate sunt impresiile de călătorie. P. pare să fi avut, cum declară, „mania ambulatorie”, vizibilă în însemnările de drum din volumele Raite prin țară (1926), Impresii din Italia (I-II, 1930-1938), Peste hotare (1931). El este un descriptiv, care nu știe totdeauna să aleagă semnificativul, povestind cam fără nerv și plutind nu o dată
PETROVICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288800_a_290129]
-
de târgoveț și de înțelepciune țărănească. [...] La Neculce se descoperă o tehnică încheiată a portretului, în care intră câteva note tipice: o însușire sau o anomalie fizică, starea intelectului, predispoziția etică; o însușire sau o scădere morală, un tic, o manie, un obicei, totul dozat, ritmat și rotit în jurul unei virtuți sau diformități substanțiale. Portretul neculcian stă la mijloc, între caricatură și tablou. G. CĂLINESCU Cronica lui Neculce constituie nu numai o importantă realizare în sine, ci și o posibilă monadă
NECULCE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288395_a_289724]
-
individ zbuciumat, de profesie activist de partid, Mergând prin zăpadă e un text analitic ce prezintă cazul unui intelectual (Haralambie Quintus) care, nedreptățit o vreme, nu își poate reveni, chiar după ce are câștig de cauză moral, trăind mai departe sub mania persecuției și cu sentimentul ratării. Și alt roman, Aproapele nostru, aproape (1973), conceput aproape ca un reportaj, avea același prea-plin de dramatism și sentimentalism, evidențiind noblețea solidarității umane din timpul inundațiilor. Multe din romanele lui P. au conflicte interesante, însă
PARDAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288693_a_290022]
-
literară” imprimă acestei mișcări o pronunțată orientare națională, susținută în continuare de „Propășirea”, „România literară”, „Steaua Dunării” ș.a., iar în Transilvania de cele două publicații ale lui George Barițiu, „Gazeta de Transilvania” și „Foaie pentru minte, inimă și literatură”. Denunțând „mania primejdioasă” a imitării literaturilor străine, Mihail Kogălniceanu recomandă în Introducția la „Dacia literară” valorificarea surselor autohtone de inspirație: „Istoria noastră are destule fapte eroice, frumoasele noastre țări sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitorești și poetice, pentru ca să putem găsi
PASOPTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288709_a_290038]
-
decăderii modelului moral întrupat de Marlowe. Eșecul existențial se răsfrânge asupra eșecului profesional, detectivul strălucitor de altădată nefiind acum decât un funcționar aproape incompetent ce-și contemplă cu amărăciune înfrângerea. Viața privată a eroului, micile ritualuri ce par mai degrabă manii ale unui burlac deprimat (gătirea micului dejun, operațiunile tot mai complicate ale fierberii cafelei, plimbările fără țintă pe malul oceanului) îl apropie însă și mai mult de cititor. Chiar dacă ai început lectura cărților cu gândul de a urmări la lucru
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
întrupeze așa cum îl văd eu, cred că m-aș fi gândit la Cary Grant. Se îmbracă decent. Firește că n-are prea mulți bani de cheltuit pe îmbrăcăminte sau pe distracții. Corespondentul lui Chandler a observat și înregistrat în detaliu maniile detectivului: Aveți perfectă dreptate în legătură cu obiceiurile lui de fumător, deși nu cred că fumează exclusiv Camel. Îi place aproape orice fel de țigară. ș...ț Cât privește preferințele alcoolice, aveți dreptate, deși nu cred că preferă whisky-ul coniacului. În
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ar fi putut avea, pentru soț, consecințe dezastruoase: Între alte activități, spuse cu amărăciune Kingsley, soția mea își găsește din când în când timp să fure mărfuri din magazine. Cred că atunci când dă de bucluc o apucă un fel de manie a grandorii, și am trăit niște momente sinistre prin birourile managerilor. Până acum, am reușit să-i împiedic s-o dea în judecată, dar dacă așa ceva se întâmplă într-un alt oraș, unde n-o cunoaște nimeni, ar putea ajunge
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Marlowe și polițiști trebuie să ia forma inacțiunii aproape absurde, dar perfect motivată de confruntarea psihologică dintre cele două tabere. Deși își petrece noaptea într-o așteptare plină de tensiune în fața unui personaj a cărui minte pare complet confiscată de maniile jocului de cărți solitar, Marlowe știe că e studiat clipă de clipă cu o atenție de care nici unul dintre polițiștii „de teren” nu e capabil: Nu i-am aflat niciodată numele, dar era destul de scund și de slab pentru un
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
sau de depresie apare însoțită în primul rând de corolarul său, care poate fi înțeles aici literal: „reparația maniacă” (Segal, 1981/1987). Episoadele de hiperactivitate consecutive morții unei persoane apropiate și care conduc la spitalizarea de urgență a pacienților prezentând „manii de doliu” sunt bine cunoscute. N. Abraham și Torok (1973/1987) consideră totuși că „o anumită creștere a libidoului la decesul obiectului este un fenomen răspândit, dacă nu cumva universal”. Această tendință activă poate antrena sentimente de rușine și culpabilitate
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ani) este o tânără adaptată, exceptând eurotofobia sa: roșește puternic în anumite circumstanțe, ceea ce o face să se piardă cu totul. În urmă cu 15 ani, în prezența unui invitat seducător, tatăl său a tachinat-o în legătură cu acneea sa și mania de a se privi în oglindă. De atunci, în ciuda unei psihoterapii întinse pe durata a mai mulți ani, ea nu reușește să scape de acest handicap. Deși elimină anxietatea, terapia cognitivo-comportamentală nu conduce la dispariția înroșirii intempestive. Printr-un antrenament
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de a doua, sunt fenomene caracteristice nevrozei obsesionale”. Janet (1903/1976), care folosește termenul „psihastenici” pentru a-i descrie pe pacienții atinși de nevroză obsesională, a pus în evidență la aceștia unele anulări retroactive caracteristice, pe care le-a numit manii de compensație. Ca exemplu, el relatează cazul unui pacient care spunea, într-un mod foarte edificator: „Când merg pe jos și mă cuprind gândurile negre, trebuie să mă opresc și să fac un pas înapoi, pentru a-mi corecta gândurile
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
am putea imagina că zeii detronați, exilați în criptă, scapă din când în când de acolo și tulbură calmul unei ceremonii, făcând astfel breșe în armura noii religii. Astfel, Janet (1903/1976) observă că una dintre pacientele sale, suferind de mania curățeniei și de fobia față de microbi, se spală încontinuu pe mâini, ceea ce o împiedică să-și facă patul și să-și curețe camera, devenită „o adevărată ladă de gunoi”. O persoană, atinsă de mania ordinii, aranjând minuțios doar câteva obiecte
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
una dintre pacientele sale, suferind de mania curățeniei și de fobia față de microbi, se spală încontinuu pe mâini, ceea ce o împiedică să-și facă patul și să-și curețe camera, devenită „o adevărată ladă de gunoi”. O persoană, atinsă de mania ordinii, aranjând minuțios doar câteva obiecte, nu apucă să le pună în ordine pe celelalte. Acest amestec de dezordine, murdărie și rituri de spălare arată că avem de-a face într-adevăr cu o formațiune reacțională intensă, și nu cu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
suferințele sale, fiind „citit” ca parabolă a ceaușismului. După o tinerețe presărată cu flirturi de salon, însă umbrită de convalescența și, apoi, moartea lui Ștefan Mironescu, Sophie se va căsători cu colonelul Ioaniu și va sfârși în senilitate, zgârcenie și manii olfactive, ca o figură tipică burgheziei bucureștene cu veleități și eșecuri aristocrate. Profesorul Ștefan Mironescu asigură, pe de o parte, romanul geloziei bine temperate și al suferinței nobile, pentru ca, de cealaltă parte, să exprime sentințele cvasiclișeizate ale specificului național. Situat
ADAMESTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285180_a_286509]