633 matches
-
trebuia să o evacueze, să o scoată în stradă, să o lege de o cruce în cimitir. O moarte golită de moarte este cea mai primitoare gazdă, o moarte golită de moarte nu-i de temut: La naiba și cu manierismele acesta ieftine, la naiba cu preludiul, cu dulcegăriile, cu alinturile ce-mi încețoșează mintea! Mi s-a făcut de noapte până și-n sânge. Nu-mi mai rămâne decât să închid ochii în mine, și nu în ei. Moartea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
furnizorii modelelor de haute-couture, de mobilier, de gadgeturi au fost deja fixate prin contracte de agenții publicitare specializate, rămân neterminate, pradă unei crize spirituale inexplicabile și neprevăzute. O echipă de scriitori-umbre, experți în imitarea stilului maestrului în toate nuanțele și manierismele lui, e gata sa intervină ca să astupe golurile, să finiseze și să completeze textele pe jumătate lucrate, în așa fel încât nici un cititor să nu poată distinge părțile scrise de o mână sau de alta... (Se pare că au avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
vină? Important e că marea mă constrînge să mă gîndesc la destinul meu Înainte de a mi-o evoca pe zeița frumuseții și, chiar atunci, nu pot despărți frumusețea de datoria unui răspuns... Marsyas este, cum scrie Hocke, strămoșul mitic al manierismului (În sensul În care a folosit și Curtius termenul „manierism”, de emblemă a omului problematic, nelimitat la perioada dintre Renaștere și baroc, cum se Întîmplă În istoriile curente ale artei). Dar nu e și strămoșul lui Socrate? Alcibiade n-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
la destinul meu Înainte de a mi-o evoca pe zeița frumuseții și, chiar atunci, nu pot despărți frumusețea de datoria unui răspuns... Marsyas este, cum scrie Hocke, strămoșul mitic al manierismului (În sensul În care a folosit și Curtius termenul „manierism”, de emblemă a omului problematic, nelimitat la perioada dintre Renaștere și baroc, cum se Întîmplă În istoriile curente ale artei). Dar nu e și strămoșul lui Socrate? Alcibiade n-are deloc sentimentul că ar aduce vreo injurie filosofului, comparîndu-l În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
doamna de la Paris spune că o încântă filmul ”Viața țiganilor”, regizat de Emir Kusturiza. Sunt simpatici francezii în discuții, manierați și eleganți. Au o artă a limbajului în care îi depășesc pe italieni. Este ceva propriu culturii franceze, un anume manierism diferit de volubilitatea, fantezia și naturalețea italienilor. Se lasă seara și mă culc devreme. Suntem în total șapte pelerini aici și se pare că doar eu am motive mai religioase, și cele două tinere franțuzoaice, care au plecat prin sat
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
și trăiri confuze, dar puternice pe care le generează, cât și prin acuitatea discursului care nu se sfiește să nu rămână însă îndatorat unui mesaj semnificativ unitar, emblematic, așa cum se întâmplă în cazul unor nume consacrate, dar criticabile prin prisma manierismului înnăscut al scrierilor lor, din generația sa. Deschizându-și volumul în chip dialogal, prin invocarea absurdului tipic lui Bruno Schultz, Paul Tumanian, în postura de reinventator al faimoaselor Manechine, ne introduce în și ne oferă cheile de înțelegere ale unei
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
artei bizantinizante și heraldice a lui Mateiu Caragiale sau a poeziei lui Ion Barbu și a discipolilor săi de Vinea, dar și de Tzara sau de suprarealiști, apare astfel mai puțin contrariantă: în fond, cu toții pot fi plasați sub semnul manierismului fantast. Capitolul IV. Periferii futuriste. Receptarea futurismului italian în România antebelică Pînă în 1916, avangardele artistice europene își fac simțite ecourile în mediile literare românești mai ales prin intermediul futurismului italian și prin filtrul presei franceze. Ecourile - numeroase - rămîn însă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
reafirmată: „Singular debut, într-o literatură osîndită la pastișul formelor străine și în care, în cazul mai rar, debutantul mult mai bătrîn completează lăturalnic pe Sadoveanu (...) Ion Călugăru reia firul tocmai de la Creangă, și în condițiuni cari exclud învinuirea de manierism și imitație”. La rîndul său, B. Fundoianu (care scrisese în Rampa din 17 decembrie 1921 despre acest volum) vedea în literatura română o literatură a „etrernului pastiș”, în care singurul scriitor autentic autohton prin creația sa este Ion Creangă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
reacționară” (dar, paradoxal, valorizată drept radicală în ultimele decenii, după ce fusese considerată de un decadentism vetust), de cealaltă - o modernitate strident-novatoare, scindată totuși între impulsul avangardist și rafinamentul liric, elegiac (și percepută, în consecință, ca fiind tributară balastului minor al manierismului stilistic simbolist). Simion Mioc remarca avenit coincidența apariției - între 1923-1925 - a mai multor volume aparținînd unor „fantaziști” postsimboliști, pe urmele romanului Thalassa/Le calvaire du feu al lui Macedonski: Jupînul care făcea aur de Adrian Maniu (1923), Remember de Mateiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în veacul modern, de „obscurismul ideologic” al lui I. Barbu și Valéry, obținut din „limitarea la funcțiunea psihică a inteligenței”, și de „obscurismul factice” al poeților extremiști, „lipsit de orice fundament sufletesc”. Tradiția „decadenței moderne” ar începe - potrivit autorului - cu manierismul european al secolului al XVI-lea („excesul de virtuozitate verbală ca o compensație a anemiei concepționale”), ilustrat de maniera eufuistă și gongoristă. O propoziție la care un Max Nordau ar fi subscris oricînd: „decadența începe - în toate domeniile - cu rafinarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vigoare” creativă. Afirmații aflate, încă o dată, în consens cu cea mai mare parte a criticilor interbelici... Deși unora le va părea „un sacrilegiu”, autorul încearcă să demonstreze „talentul” lui Vinea prin „risipa de imagini suculente și colorate” care, cu tot „manierismul”, sînt departe de „aiurările lexicale” anarhiste prin „semnificații și sugestii de detaliu”. Poetul ar oscila între două maniere: una - discret melancolică, de „atmosferă sufletească ce se degajează natural, pe nesimțite, în ton sumbru, minor” (avînd ca insuficiențe uniformitatea imaginilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sa izolare”... Poemul „Ev” este oferit drept (contra)exemplu în acest sens, alături de alte așa-zise „plate asocieri, obscure și capricioase”, „contorsiuni stilistice care se pierd în vid, fără nici un răsunet”, „imagini forțate, absurde”. Trecînd însă peste „violența expresiei și manierismul imaginilor” (păcate grave...), criticul salută „ideațiunea organizată” și „plasticizarea conturată” a „structurii concepționale”: „Autorul are o tăioasă inteligență discursivă și o îndrăzneață facilitate de combinații lexicale”, care însă - aici e punctul nevralgic... - „nu se pot topi într-o sinteză emotivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de o „limpezime proaspătă”... Și conchide atrabilînd ironic: „Cu riscul de a fi socotiți retrograzi, preferăm acestei faze de celebritate europeană faza de înmugurire de la Simbolul. Cel puțin atunci se întrevedea un simț al muzicalității, demn de prețuit, cu tot manierismul și superficialitatea lui”... Un început de concesie - fie el și exprimat într-o notă de subsol - se referă la producția mai recentă a poetului: „Ultima operă, «L’Homme aproximatif», Paris 1931, indică o nouă fază, - de organizare a unor ample
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
proverbelor sau fantezie cu urmări nevinovate”, literatura lui Costin are „însușiri ascuțite de critică, de opoziție și de grație” pe cît de „prețioase”, pe atît de „primejdioase” dacă „s-ar menține în limitele acestea mici, cari fatal ar duce la manierism și șablon”. Ceea ce o salvează de facilitate, în opinia lui Perpessicius, ar fi: 1) arta compoziției („dozarea cu pricepere” și „integrarea în compoziții, vignete, gravuri și fabule juxtapuse, prelucrate cu migală și artă” a imaginilor); 2) reverența față de tradiția clasică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Dostoievski, Kafka, Camus, Jarry, Beckett, Picasso, Klee, de Chirico, Picabia, Duchamp... Ideea directoare privește acedia lui Urmuz (suferința melancolică a călugărilor/asceților medievali, manifestată prin vidarea de sens a lumii și a vieții) asimilat unui mistic al vidului și subsumat manierismului artistic (în sensul lui Gustav Réné Hocke). Accentul cade și asupra caracterului de „homo ludens”, dar și asupra celui de victimă — în sens psihanalitic — a Legii Tatălui, deci a Tradiției căreia, dintr-un surplus ori deficit, nu i se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Potrivit autoarei, „fața manieristă a fabulei ajunge la un punct culminant în «Cronicari», care pulverizează prin ironica schemă, golită de conținut, înseși regulile de fier ale artei poetice tradiționale”. (Nota bene, în versiunea românească a lucrării lui Gustav Réné Hocke Manierismul în literatură, Ed. Univers, București, 1976, Nicolae Balotă completa antologia de texte manieriste din literatura europeană cu două poeme de Ion Barbu și cu „fabula” „Cronicari”...) Între sincronism și protocronism - noile metode critice Ultimul deceniu al „Epocii Ceaușescu” este dominat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Guglielmi, Angelo, „Avangardă și experimentalism”, în Cornel Mihai Ionescu, Generația lui Neptun (Grupul 63), Editura pentru Literatură Universală, București, 1967 Hangiu, Ion, Dicționarul presei literare românești 1790-2000, ediția a III-a, Editura Institutului Cultural Român, București, 2004 Hocke, Gustav Réné, Manierismul în literatură. Alchimie a limbii și artă combinatorie esoterică. Contribuții la literatura comparată europeană, în românește de Herta Spuhn, Prefață de Nicolae Balotă, Editura Univers, București, 1977 Hristic, Jovan, Formele literaturii moderne, în românește de Voislava Stoianovici, Editura Univers, Colecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
toanele cele mai neașteptate, captivul unei imaginații pe care doar pasiunea pentru pictură și puterea frenetică de muncă ar fi putut s-o egaleze, Cosimo reproducea și deforma potrivit geniului său vizio nar, o „artă stranie, limpede și rece“, preliminară manierismului, susțin unii, care abia peste douăzeci de ani avea să caute ca pretext portretul Simonettei Vespucci. Fiu, ce fiu... ce tot bolborosești acolo ? Piero n-a avut nici un fiu, nu mă mai enerva ! Și citatele se amestecau și țigările se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
faimă și al treilea era un laș. Lașul fusese cândva, până la rana ciudat de atroce produsă de un corn În abdomenul inferior În primele sale lupte ca matador-vedetă, fusese un tip extrem de curajos și de priceput și mai avea Încă manierismele zilelor de glorie. Era excesiv de jovial și râdea mereu, cu sau fără motiv. Pe când avea succes era Înnebunit după farse, dar acum se lăsase de sportul ăsta. Farsele cer o anumită siguranță de sine pe care el n-o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
noi. Tot ce-i spuneam aseară lui Basil la Gambrinus găsesc acum În prefața la The Picture of Dorian Gray, de Oscar Wilde: „Nici un artist nu are preferințe de ordin moral. La un artist, o preferință de ordin moral devine manierism stilistic de neiertat“. (vineri) Un cald de iulie văros Înmoaie asfaltul. Talpa pantofului se Încleiază și trebuie să fii atent să nu rămâi desculț. Rari trecătorii pe calea Victoriei. Pustiu. Toți sunt la mare (aș Înota și eu de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
bine decât oricine. — Nu crezi că în ultima vreme ai devenit cam necuviincios ? Vocea râse hârâit, ca atunci când tai cu un cuțit știrb filele unei cărți. — E drept că, uneori, când ne amintim că trebuie să fim patrioți, cădem în manierisme. Vin de fiecare dată când mă chemi... Îți răspund la orice întrebare. Te las să-ți iei peticul de hârtie înapoi. Nu e destul ? — Când să am încredere în tine ? — Nu trebuie să ai încredere în mine... Atunci nu ți-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Virgil Cândea, „dincolo de diversitatea aparentă a temelor, volumul exprimă o concepție științifică formată prin erudiție, reflecție și severă metodă”. Cele mai importante studii privesc umanismul filologic și traducerile biblice în limba română, valorile stilistice ale diglosiei în teatrul popular românesc, manierismul formal la Dosoftei și Dimitrie Cantemir, sistemul genurilor în literatura română veche, relația dintre Mihai Eminescu și vechiul scris românesc, ca și receptarea de către poet a unor influențe, precum cea a lui Baltasar Gracián, prin intermediul vechilor traduceri românești. Ca și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288248_a_289577]
-
The Sociological Quarterly, 16, 3, 1975, pp. 393-400. Stevenson, Nick, "Fashion", în Bryan S. Tuner (ed.), The Cambridge Dictionary of Sociology, Cambridge: University Press, 2006, pp. 197-198. Stoetzel, Jean, La psychologie sociale, Flammarion, Paris, 1963. Stoichiță, Ieronim Victor, Pontormo și manierismul, ediția a II-a revăzută, Editura Humanitas, București, 2008. Stone, Gregory P., "Appearance and the self", în Arnold M. Rose, Human Behavior and Social Process, Routledge& Kegan Paul, Londra, 1965, pp. 86-118. Summers, John O., "The Identity of Women's
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
raționamentelor oricît de seci. Dar noutatea, interesul lor nu sînt prin nimic diminuate. Aceste calități se pierd însă. Astăzi ele par inutile, pentru că discipolii se adresează inițiaților. Ei nu încearcă decît să confirme certitudinile unui public dinainte convins. Strălucirea limbajului, manierismul gîndirii, exotismul situațiilor alese pentru studiu vizează seducerea celor deja convinși. Clipirile complice, formulele esoterice, subînțelesurile veșnic prezente supraîncarcă lucrările psihanaliștilor, lucrări scrise exclusiv pentru psihanaliști și filosofi care le citesc unul peste umărul celuilalt. Va trebui să mă întorc
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
fluviului (1985) și Fortul (1988) ș.a. Va păstra o anumită independență față de promoția ’80, căreia îi aparține biologic și mai puțin programatic, ceea ce se vede și din structura epicului său. Prozatorul este un fabulant înnăscut. Există în cărțile sale un manierism vizibil, care trimite la filiera latino-americană, prin sudura perfectă a observației realiste și a închipuirii nestrunite. Cu excepția primului roman, celelalte se situează într-un teritoriu fabulos, cvasimitic (un comitat Yoknapatawpha sui-generis), localizat la vărsarea Dunării în mare. Metacomentariul lipsește aproape
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289523_a_290852]