1,836 matches
-
DE RECULEGERE Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 269 din 26 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ceas de reculegere Vreme rece ... în curând va ninge soarele un bec uzat - se stinge se zgâiesc avizi pe bulevarde ochii indiscretelor mansarde vânturile haite hămesite stele timorate-n nori pitite luna a plecat în croazieră două portocale-n frapieră te doboară magistral plictisul la final nici nu apare bisul crede-mă minciuna e enormă oastea nu mai are uniformă înfrumusețezi un vechi
CEAS DE RECULEGERE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361481_a_362810]
-
înflăcărat precum zeul Amor, este nerăbdătror s-o strângă la piept ca pe o "lacrimă de post, făcând mătănii în fiecare dimineață cu chip de prescură" - și o dumnezeiește pentru eternitate. În extazul adorației, dragostea o ține "în dinți, în mansarda inimii" , altfel ar sufocau-o dacă nu i-ar da libertatea să se bucure de lumina cerească, fiindcă în aceeași situație de beatitudine se găsește și sufletul ce-și "piaptănă părul ca o ploae" irizată care cântă armonii celeste pe
CU GÂNDU-N BUZUNAR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363889_a_365218]
-
Acasa > Cultural > Marturii > PAULA SELING. CÂNTECUL NU E PENTRU CEI CARE NU SE IUBESC Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1555 din 04 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Ploua infernal, și noi ne iubeam prin mansarde. Prin cerul ferestrei, oval, norii curgeau în luna lui Marte. Pereții odăii erau neliniștiți, sub desene în cretă. Sufletele noastre dansau nevăzute-ntr-o lume concretă. O să te plouă pe aripi, spuneai, plouă cu globuri pe glob și prin vreme
PAULA SELING. CÂNTECUL NU E PENTRU CEI CARE NU SE IUBESC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362995_a_364324]
-
pene. Și mă-nălțam. Și nu mai stiam unde-mi lăsasem în lume odaia. Tu mă strigai din urmă: răspunde-mi, răspunde-mi, cine-s mai frumoși: oamenii?... ploaia?... Ploua infernal, ploaie de tot nebunească, și noi ne iubeam prin mansarde. N-aș mai fi vrut să se sfârșească niciodată-acea lună-a lui Marte. Acesta-i poemul scris pe ploaie din ochii cerului, din văzduhul inimii, din norii iubirii, de către poetul înger Nichita Stănescu și vărsat într-un eleșteu spiritual
PAULA SELING. CÂNTECUL NU E PENTRU CEI CARE NU SE IUBESC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362995_a_364324]
-
angajează la un restaurant central din București, loc din care află că la Teatrul Cărăbuș se caută tinere talente pentru muzica ușoară, audiția a fost câștigată și debutează în anul 1934 sub pseudonimul de „Mary Atanasiu”, cu prima romanța numită „Mansarda”. Primele înregistrări În vara anului 1936 imprimă celebrele cântece populare „Cine iubește și lasă” și „M-am jurat de mii de ori” la casa de discuri „Columbia” sub îndrumarea etnomuzicologilor Constantin Brăiloiu și Harry Brauner. După aceste înregistrări, frumoasa cântăreața
CENTENAR.MARIA TĂNASE, UNA DINTRE CELE MAI FRUMOASE SI TALENTATE ROMÂNCE,PASĂREA MĂIASTRĂ A CÂNTECULUI ROMÂNESC de MIHAI MARIN în ediţia nr. 998 din 24 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363239_a_364568]
-
posibil. Era un oraș al culorilor. Casele erau înșiruite dea lungul străzilor având temeliile ieșite direct din trotuar, fără curți și fără garduri, fie pe coline sau pe șes, cam asemănătoare ca arhitectură, nu mai înalte de două-trei etaje cu mansardă cu tot, un oraș ca în cărțile viu colorate ale lui Kristian Andersen, în care editura a dorit să atragă interesul celor mici nu numai prin poveștile nemuritoare ale autorului scandinav, cât și prin coloristică și imagini ale caselor nordice
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363272_a_364601]
-
locuință. Ocoleam pe străzile lăturalnice și tot imortalizam prin obiectivul aparatului foto această arhitectura plină de fantezie și frumusețe. O casă albastră lângă una albă, apoi alta muștar, sau verde, ori neagră, roșie, gri, portocalie, cu balcoane sau fără, cu mansardă sau acoperișul în două ape, din lemn unde scândurile erau montate una peste alta pe orizontală sau cu altă scândură montată peste doua îmbinate cap la cap pe verticală. Erau case fără garduri, fără curți, dar cu flori în ghivece
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363272_a_364601]
-
câmp Cu iarba care ruginește de la prima oră Când roua nici nu s-a ridicat până la genunchi Dar domină toate înălțimile posibile la acea oră În negru și-n alb abis lângă abis Un Turn Babel în toate direcțiile De la mansarda pândesc c-un binoclu în infraroșu Cum omul coboară din ce in ce mai des din maimuță și uită ferestra deschisă Cerul rămâne iar vacant La pian semnez o cerere de punere în posesie muzicală Brusc un glonț că o scrisoare de dragoste îmi
AUTOPORTRET ÎN ALB de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363363_a_364692]
-
locuință. Ocoleam pe străzile lăturalnice și tot imortalizam prin obiectivul aparatului foto această arhitectura plină de fantezie și frumusețe. O casă albastră lângă una albă, apoi alta muștar, sau verde, ori neagră, roșie, gri, portocalie, cu balcoane sau fără, cu mansardă sau acoperișul în două ape, din lemn unde scândurile erau montate una peste alta pe orizontală sau cu altă scândură montată peste doua îmbinate cap la cap pe verticală. Erau case fără garduri, fără curți, dar cu flori în ghivece
NOUL EL DORADO PENTRU ROMANI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360960_a_362289]
-
-ntreb pașii mei de unde-mi vin? Umbletu-mi lasă umbră pe loc străin deșirat cărări pe care alerg în van s-ajung la mama-n tindă. Îmi scapă condeiul jos, oprindu-mi scrisul... nu mă-ndur să îl ridic... colbul din mansardă seamănă cu cel lăsat la mine în ogradă. Și dacă este chiar același puf de aur? O Doamne! Uite cum pot contura cu degetul șerpuind, țara mea uitată bucium și laur între Dunăre și Marea Neagră. Nu știu cum să fac! Nu știu cum să
DOR DE SĂRBĂTORI de MARIA COZMA în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361225_a_362554]
-
trecute acolo. Lucrarea premiată, o țin și acum minte, se numea “Fructele râului”, un copac sau un pom în care locul fructelor era ocupat de cranii umane. M-a invitat acasă la el. Locuia într-o garsoniera micuța situată la mansarda unui bloc vechi de când hăul și pârâul, cum zicea el. Avea o măsuță din brad cu două băncuțe de o parte și de alta. Fotoliul-pat era încadrat de două dulapuri cu rafturile pline de cărți. M-am așezat pe băncuța
DESTIN de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360887_a_362216]
-
de "Eurocon '82" Munchengladbach, "Eurocon '84" Bringhton, ori cele deschise la Galeria HartmannStrasse din Ludwigshafen (1991), Salonul de toamnă al Grupului artiștilor din Heidelberg (1992), cînd a expus alături de chinezul Yang Qi, AtelierFest '92 din Edinladung ș.a. Retras într-o mansarda insalubra de pe Aleea Parcului, măcinat de o boală incurabilă, George Aaron n-a mai fost capabil să lupte, lasindu-ne o operă risipita prin colecții particulare, almanahuri și paginile publicațiilor. Trupul său, atît cît a mai rămas din el, va fi
DESTIN de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360887_a_362216]
-
lăsat mașină. Aici pe terasa cochetului restaurant ne-am delectat fiecare cu o cupă de înghețată delicioasă, apoi am mers să fotografiem clădirea castelului din spatele anfiteatrului, o clădire impunătoare, cu două etaje, cu geamuri mari ovale la partea superioară și mansardă și multe lucarne în acoperiș așezate pe alte două nivele. Cred că acoperișul din plăci de ceramică gri închis avea peste cinci - șase metri înălțime. Fațada clădirii era placată cu piatră de rău și cărămidă iar curtea era împrejmuită cu
CALATORIE IN BELGIA AFLATA SUB TEROARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364145_a_365474]
-
că treceam prin niște simple sate unde casele erau mari, predominând cele cu un etaj, dar erau și cu două și existau multe supermarketuri moderne cu nume de firme internaționale. Casa gazdelor mele era una impunătoare, cu două etaje și mansardă, toată din cărămidă roșie netencuită, specific locului. În fața ușii sub fereastră, tronau multe ghiveciuri mari, pline cu flori, așezate direct la stradă. Fiți siguri că acolo nu exista riscul de a fi furate, cum pățesc eu cu ale mele atârnate
CALATORIE IN BELGIA SUB TEROARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364142_a_365471]
-
-l citesc? Prin telepatie? - Întrevederea s-a încheiat! răspunse glacial Madame. Ai timp de gandire până mâine. Acceptând, te muți aici. Madame ieși, lăsând-o furioasă, bulversata. - Babă nebună. Jake unde naiba, m-ai adus? Asta are avarii grave la mansarda. Se urcă nervoasă în automobil. Jake îi lasă vreme să se liniștească: - Dosarul e autentic! vorbi atent la drum. - Tu de unde știi? se răsti - Eu l-am luat de la FBI. - L-ai sustras? Nu ești în toate mințile. - Nu, Ava
ENIGMA (PARTEA I) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364174_a_365503]
-
Doar lucruri fără legătură, nefirești... N-aveam unde dormi, era lapoviță prin tot Bucureștiul, și umblam fără oprire cu tramvaiul de la Gara de Nord la Gara de Est. Toată ziua și toată noaptea.” Uneori mai trăgea la fratele său Nilă, într-o mansardă minusculă unde „rămânea pierdut ceasuri întregi, cu coatele sub ceafă”. În volumul colectiv de versuri „Sîrmă ghimpată”, Geo Dumitrescu include poezia „Întoarcerea fiului rătăcit” de Marin Preda, dar manuscrisul volumului nu obține viză pentru tipărire. Tot prin intermediul lui Geo Dumitrescu
DIN IUBIRILE LUI MARIN PREDA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364192_a_365521]
-
Acasa > Strofe > Atasament > ETAJUL NOSTRU Autor: Radu Liviu Dan Publicat în: Ediția nr. 1823 din 28 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului când nu ne contraziceam ne iubeam ca într-o mansardă eliberând dragostea și remușcarea pașilor fugiți din noi refugiați în simțuri puneam și sufletele izbite de senzualitatea lecturii înalte era ultima sincronizare a etajului nostru încărcat cu două cărți deja citite pe urmă au venit ploile Referință Bibliografică: etajul nostru
ETAJUL NOSTRU de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368296_a_369625]
-
care le dăduse agentul imobiliar: vechimea clădirii, tipul construcției, aspect. Presupunând că informațiile date corespundeau realității... Două case imense corespundeau descrierii. Le-am studiat însă de la distanță. Mai ales că, la una din ele, o persoană aflată la fereastra din mansardă, ne urmărea cu privirea, după o perdea dantelată, deasă și îngălbenită de vreme. Nu am reușit să-i deslușim figura. Bănuirăm că este o persoană în vârstă. Isabela era gânditoare. Gândurile îi zburau involuntar la ziua anterioară. Ce mult își
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
Paul. Mergem acum, dacă vrei! Străbătură câteva străzi. Traversară bulevardul și intrară pe o străduță. - Uite o casă mai veche! Aceasta o fi oare? Dar, nu este prea mare? La parter și primul etaj nu locuiește nimeni. Uite însă la mansardă, o bătrână ne privește, spuse Paul. Se uitară amândoi curioși spre fereastră, studiind în același timp, cu atenție clădirea. La parter, termopanele proaspăt montate contrastau puternic cu restul clădirii. Parterul era zugrăvit recent, dar etajele erau cu tencuiala scorojită, într-
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
uitară amândoi curioși spre fereastră, studiind în același timp, cu atenție clădirea. La parter, termopanele proaspăt montate contrastau puternic cu restul clădirii. Parterul era zugrăvit recent, dar etajele erau cu tencuiala scorojită, într-o stare puternică de degradare. Dacă priveai mansarda, nu-ți trebuia multă imaginație să o vezi spulberată de orice mișcare, produsă în apropierea sa. Pur și simplu te speria! Aveai senzația că în clipa următoare îți va cădea în cap! Bătrâna fugi speriată de la fereastră. - Hai să mai
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
ce o fi? întrebă în șoaptă, speriată Isabela. - Poate stă vreo nebună în clădirea de vizavi, o liniști Paul. Dar strigătele se auziră mai puternic, mai înfiorător. Povestea cu stafiile nu o crezuseră deloc, dar acum... - Poate stă cineva la mansardă! Acolo unde era o ușă metalică nouă, la fel ca a noastră și la fel ca cele din toată casa. - Dar groaznica poveste... șopti Isabela, tremurând de frică - Ei, tu mai crezi în povești? încercă să zâmbească Paul. Dar surâsul
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
Barbu, ultimul fiind chiar îndrăgostit de tânăra poeta. Cassian a debutat editorial în 1947, cu volumul de versuri suprarealiste "La scară 1/1".” *** * “Timpul a fost poate (prea) generos cu mine, ajutându-mă să ajung la o vârstă venerabila, cu mansarda încă funcționând deși etajele inferioare sunt șubrede și degradate.” * “ În ce priveste exilul, nu m-am consolat cu "inima"ci cu "LIMBA", cea care nu m-a părăsit niciodată!M-am simțit perpetuu "acasă"folosind-o cu ardoare.” * “ Da, credeam
INTERVIU CU POETA NINA CASSSIAN de ANGELA BACIU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364692_a_366021]
-
Voastre atât de plină : ați publicat peste 50 de cărți de poezie, traduceri, eseistica, proza, întotdeauna a fost de partea Dvs.timpul ? N.C. - Timpul a fost poate (prea) generos cu mine, ajutându-mă să ajung la o vârstă venerabila, cu mansarda încă funcționând deși etajele inferioare sunt șubrede și degradate. Drept care,daca regret ceva, e pierderea tinereții (cea fizică, bineînțeles). Cea ireversibilă. A.B.- Dar, să începem cu începutul : v-ați născut pe 27 noiembrie 1924 la GALAȚI.. Sunt de origine
INTERVIU CU POETA NINA CASSSIAN de ANGELA BACIU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364692_a_366021]
-
semnificația scontată. Textele sale sunt mai degrabă niște crochiuri expuse într-un spațiu clar-obscur: “o icoană mare/rotind desupra/chipul binelui/dedesubt/hățiș/de aripi frânte”. Costea Velea inclină versul spre livresc, uneori cu efecte onorabile: “Tot iubindu-mă/prin mansarde/am rămas/repetent de Nichita./ și de Marin/al lui Sorescu./ Ăl cu doi dinți din față/mai în față ca noi”. Carmen Tania Grigore este prezentă cu 15 poeme , un grupaj semnificativ și convingător. Ea este exponentul unei poezii
ANTOLOGIA LIRA 21 de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364651_a_365980]
-
sale sunt mai degrabă niște crochiuri expuse într-un spațiu clar-obscur”... Aici părerile pot fi împărțite, zic eu. Despre Costea Velea, Ifrim remarcă efectele onorabile ale poeziei poetului băimărean, atras fiind probabil de aceste minunate versuri: “Tot iubindu-mă/prin mansarde/am rămas/repetent de Nichita./ și de Marin/al lui Sorescu./ Ăl cu doi dinți din față/mai în față ca noi” Carmen Tania Grigore se bucură de cea mai generoasă apreciere critică, pe merit, însă voit „laudativă” - „O sensibilitate
ANTOLOGIA LIRA 21 de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364651_a_365980]