1,979 matches
-
Călărețul orb, îngr. și pref. Constantin Călin, Cluj-Napoca, 1975; Cartea de piatră, îngr. și pref. Constantin Călin, București, 1981. Traduceri: N.V. Gogol, Însemnările unui nebun, pref. Eugen Schileru, București, 1945, Povestiri din Petersburg, București, 1952 (în colaborare cu Ada Steinberg), Mantaua. Povestiri din Petersburg, București, 1962 (în colaborare cu Ada Steinberg și Radu Donici); Leonid Soloviev, Minunata istorie a lui Nastratin Hogea, București, 1945 (în colaborare cu Magda Isanos); A. S. Pușkin, Fata căpitanului, București, 1946, Povestirile răposatului Ivan Petrovici Belchin, București
CAMILAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286051_a_287380]
-
spate, alții viță de vie, prun, corcoduș sau brad. Pe suprafața din jur cresc și strugurei, bujori sau mălin. Gardul viu și teiul fac locul mai pitoresc prin respirația benefică a naturii. E mai frumos un bloc împodobit cu o manta verde crud de la temelie până la ultimul etaj, vezi cum verdele viu dizolvă impresia de clădiri fără culoare. Mărul din spatele blocului, în văzul nostru a crescut uriaș, ajungând chiar până la etajul doi. Copiii an de an îl vizitează în mod frecvent
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
seara, prietenul meu. Vă sărut”. Actul de căsătorie între cei doi s-a semnat în cancelaria notarului miresei, care nu era de acord ca o clientă ca ea să se căsătorească cu un om care nu are altă avere decât mantaua și spada. Căsătoria propriu- zisă a avut loc în ziua următoare, în salonul primăriei. După ce a întârziat vreo două ceasuri bune, mirele s-a arătat foarte grăbit să încheie ceremonialul. Au mai fost și alte ciudățenii: unul din martori, fiind
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
amantă franțuzoaică; că a fost spion al Kaiserului În timpul războiului mondial. Lefty nu descuraja nici o speculație. Profita de ocazia de a se reinventa pe care i-o oferea călătoria transatlantică. Își punea pe umeri o pătură jerpelită ca pe o manta de operă. Pe deplin conștient de faptul că Întâmplările de acum aveau să devină adevărul, că el urma să devină ceea ce părea să fie acum -cu alte cuvinte, deja american -, o aștepta pe Desdemona să apară pe punte. Când apărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
opresc din drumul lor grăbit și își pleacă fruntea cu umilință în fața ei, întrebânduse speriați din priviri ce caută augusta pe aici. Rareori e văzută în public, în afara ceremoniilor religioase. Chiar și acum, cu capul și bustul acoperite de o manta scurtă, seamănă mai degrabă cu soția unui flamin. Aceeași sobrietate modestă. Este paragonul și mo delul matroanei perfecte, ocupată doar cu treburile casei și cu țesutul hainelor carei vor înveșmânta soțul, magistratul roman. Ajunsă în fața apartamentului imperial, Livia se întoarce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
privirii imperiale. Înțelege că împăratul este nemulțumit. Se simte copleșit de neputință. El nu reușește întotdeauna să facă ce a făcut Pollio. Cum să mărească 53 întruna veniturile și să suprime cheltuielile inutile? De-ar putea măcar să-i manipuleze sub mantaua constituționalității pe idioții ăia trei de rang consular din comisia de supraveghere a Senatului! I-ar fi mai ușor să se înțeleagă cu trei oi trase la sorți din turmele sale. Dobitoacele au mai mult bun-simț. Oftează din nou a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
speranță, la împărat. Mare îi este mirarea să-l vadă pe Augustus clipind vesel din ochi. — Dragul meu Ianuarius, grăiește încet către el, ce ți-aș recomanda eu ție este să lași umilința deoparte și să-ți ascunzi intențiile sub mantaua șireteniei. Hohotește scurt. — Ești de zece ori mai deștept decât toți ceilalți la un loc, așa că-i poți juca pe degete. Ușor îmbujorat la față, dar încă nedumerit, secretarul își hâr șâie zgomotos sandalele de podea ca să-și înfrângă stinghereala
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ca un brad chiar și cu un picior în groapă. Dă să țipe ca să-l alunge, dar vocea nu-l ascultă. Și atunci, din ceața dimpre jurul fantomei, prinde contur o altă siluetă tăcută și neclară, zgri bulită într-o manta fumurie. Pe măsură ce imaginea se limpe zește, o recunoaște și pe ea. Scribonia! Își duce, îngrozit, palmele la ochi, dar glasul arhicunoscut ce nu-i dă pace nici zi, nici noapte îi sfredelește timpanele: Ia aminte la vorbele mele! Își astupă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
strecurăm prin spate. Stăpânul casei este în continuare agitat și neliniștit. Dacă se întâlnesc cu Vipsania și toanta se apucă să țipe ca din gaură de șarpe de față cu invitații? Revine spre neguțătorul de sclavi și-l prinde de manta. Urcați mai întâi la etajul al doilea și coborâți pe cealaltă scară, cea de lângă apartamentele liberților. Vânzătorul se îndepărtează. Asinius Gallus îl aude murmurând către băieți: — Vedeți și voi ce bine o duc liberții în casa asta! Trăiesc cot la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lei în Africa, îl lămurește dresorul. L-am văzut pe unul cum și-a azvârlit armele și a doborât leul cu puterea brațelor... Dă din palme entuziasmat ca un copil: — Apoi i a scos ochii..., da’ l-a orbit pe sub manta... Rufus îl întrerupe. — Unde e pe-aici, prin zonă, vreo deschizătură, să văd ce se petrece în arenă? Vocea îi trădează îngrijorarea. — Al doilea culoar la dreapta, mai apucă dresorul să spună înainte ca instructorul să și dispară după colț
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
rostește Rufus, jucându-se gânditor cu sabia lui de lemn. O ține câteva clipe în echilibru cu vârful degetelor. — Spinarea le e tare ca piatra, explică. În stare să respingă orice lovitură... Lasă sabia și-l trage în jos de manta. — Hai, dă-te de acolo! Stai un pic! se roagă Pusio. Au mai apărut și niște infan te riști care agită pânze roșii... — Excită taurii, ca să lungească spectacolul. — Fac tot felul de fente..., se entuziasmează germanul. Își plesnește palmele. — Mamă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
la frumusețe, doresc instinctiv să câștige un pic de răgaz pentru a putea admira în voie albastrul furat parcă de pe bolta cerului, îmbinat atât de natural cu auriul lămâii, cu verdele vălului naiadelor și cu galbenul împrumutat cu siguranță de pe mantaua Aurorei când își pune caii la ham. Nici verdele-închis al mirtului de Paphos nu este mai prejos. Agrippina îi adresează soțului ei un surâs reflectat la nesfârșit de sclipirile delicate de ametist și trandafir alb ale pelerinei. Răspunde însă cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-se în plâns. În acest moment apare grupul de flamines. În fruntea lor pă șește cu demnitate dialul, slujitorul lui Jupiter, urmat îndeaproape de flaminii lui Marte și Quirinius. În spate urmează ceilalți preoți minori, reprezentanții plebei. Cu toții înfășurați în mantalele lor ciudate, legate pe umeri cu două fibule peste toga albă cu tiv de purpură. Pe cap poartă apex-ul înalt și brodat, prins sub bărbie cu niște curelușe de piele și terminat atât de ridicol cu pampo nul de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Se produce o mișcare în dreptul treptelor. Cei masați acolo se dau respectuoși la o parte să facă loc unui grup de șase femei. După veșmânt, nu par diferite de matroanele ro mane, numai că tunica lungă prinsă la talie și mantaua amplă sunt în întregime albe. Coafura lor însă atrage atenția. O calotă înaltă, ca o diademă, împărțită în șase umflături paralele, asemă nătoare cosițelor, împletite cu panglici multicolore. Păr natural, sau postiș? îl fulgeră prin minte lui Paterculus. Se rușinează
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se asigură că în jurul lor nu se află decât Tiberius și tânărul său protejat și-și îmboldește bărbatul din umăr. Acesta ezită, apoi șoptește repede către împărat: — Am primit o scrisoare... — De la cine? întreabă Augustus plictisit. Femeia apucă iute de sub mantaua scurtă de pe umeri un pa pirus rulat și i-l întinde împăratului. — De la cine? repetă cezarul, mirat de data aceasta. — Mi-a scris Publius Naso, șoptește flaminul. — Ovidius? tresare principele. Destrăbălatul ăla!? Cum de cutează? — Citește-l, te rog, îl
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ai teamă; Te întreabă și socoate Ce e rău și ce e bine; Toate-s vechi și nouă toate: Vreme trece, vreme vine. {EminescuOpI 199} ODĂ (ÎN METRU ANTIC) Nu credeam să-nvăț a muri vr-odată; Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi, Ochii mei-nălțam visători la steaua Singurătății. Când de-odată tu răsăriși în cale-mi, Suferință tu, dureros de dulce... Pîn-în fund băui voluptatea morții Ne-ndurătoare. Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus, Ori ca Hercul înveninat de haina
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
consiliul episcopal ploua din nou. Ploaia scursă de pe acoperișurile tribunalului bisericesc se aduna în băltoace negre în curtea interioară. Trăsurile intrau în curte una după alta, împroșcând apă și noroi de jur împrejur. Gărzile deschideau ușile trăsurilor și episcopii cu mantalele fluturând în vânt și cu mitrele roșii pe cap se adăposteau sub umbrelele primite și dispăreau înăuntrul tribunalului. În fața ușilor masive, doi bărbați îmbrăcați în uniforme negre îi conduceau la locurile lor pe episcopii care intrau unul după altul. În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
auzeau râsete sau cântece. În seara aceea luminile se stinseră devreme la mănăstire, iar clădirea în care ședeau japonezii rămase liniștită ca un mormânt învăluit în întunericul de smoală. Pe povârnișul de piatră înghețat, paznicul de noapte, îmbrăcat cu o manta uriașă și ținând în mână un felinar de fier, mergea încet cu pași răsunători zornăindu-și mulțimea de chei de la brâu. Când ajunse la colțul străzii, se întoarse ca și cum și-ar fi amintit ceva și strigă înspre casele cufundate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
putea ca acest om să-mi înțeleagă înflăcărarea față de Japonia și însemnătatea covârșitoare a muncii de propovăduire de acolo. În cabinetul vilei sale care dădea spre grădina bine îngrijită și spre iazul unde înotau păsări de apă, cardinalul îmbrăcat cu manta și purtând pe cap mitra roșie, mă întâmpină așezat pe scaun. Dinadins m-am înfățișat înaintea lui îmbrăcat în straiele de călugăr care se decoloraseră în lunga noastră călătorie. De ce să-mi fie rușine? Așa cum hainele de luptă satu mărturie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
hotărâri drepte și nepărtinitoare. Cunoaștem prea bine iscusința și înverșunarea cu care v-ați luptat tu și frații din Ordinul tău în Japonia și n-am plecat niciodată urechea la ocările cu care v-au împroșcat dușmanii voștri. Fluturându-și mantaua, își așeză pe umărul meu mâna lui mare și groasă ca pentru a-mi arăta încredere. Părea că mă cercetează cu privirea să vadă ce urmare avea asupra mea acest fapt. — Nici nu știți ce mult s-a rugat Sfântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
om. Așa a grăit Caiafa. Într-adevăr, pentru arhiereul Caiafa rânduiala și pacea au avut întotdeauna o mare însemnătate. Ca să le apere l-a jertfit pe Domnul Iisus. La cuvintele mele, cardinalul întoarse capul. Vreme îndelungată rămase mut, învăluit în mantaua sa largă și cu mitra roșie pe cap. Simțeam că vorbele mele îndrăznețe îl înfuriaseră pe acest om cu mare trecere la Vatican. Dar nu mai voiam să dau înapoi. Lumea întreagă alerga prea mult după rânduială și pace. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de a ține piept țărilor protestante și de a le apăra pe cele catolice. Omul Iubirii a fost ucis în lumea politicii. Cardinalul rostise aceste cuvinte ca și cum ar fi scuipat o otravă amară. Eu mă uitam dus pe gânduri la mantaua largă și la mitra roșie, semne ale rangului său. Fiule, înțelege! Aceasta era zenitul îndelungatei mele călătorii. — Eu... am să mă rog neîncetat de acum înainte... pentru tine și pentru Japonia. Mi-am plecat adânc capul și am părăsit încăperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mustrările cardinalului, în adâncul inimii tot nu-i părea rău. Se auziră pași îndepărtați. Însoțit de un preot tânăr și devotat, cardinalul intră în cămăruță cu chipul istovit și se așeză pe scaun. Purta mitră roșie și era îmbrăcat cu manta largă, la fel ca și data trecută. Știu de ce mi-ați poruncit să vin astăzi aici. Velasco se aplecă înspre mâna groasă pe care i-o întinse cardinalul și își ceru singur iertare. — Îmi dau seama că și eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Cred că nu e ceea ce credeam noi, Îi spuse Moff lui Heidi și râseră. Pată Neagră Îi Îndemnă pe Moff și Heidi să se Întoarcă În pădurea tropicală și să refacă drumul. Cu busola lui Heidi, dădură la o parte mantaua de frunze verzi și porniră Înapoi spre locul din junglă unde tocmai făcuseră dragoste. 15tc "15" O pistă promițătoaretc " O pistă promițătoare" Î n acea seară, toată populația zdrențăroasă a Locului Fără Nume se adunase În fața televizorului În ordinea gradului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Lui Îi vine în ajutor, și neprihănirea Lui Îl sprijinește. 17. Se îmbracă cu neprihănire ca și cu o platoșă, Își pune pe cap coiful mîntuirii, ia răzbunarea ca o haină și Se acopere cu gelozia ca și cu o manta. 18. El va răsplăti fiecăruia după faptele lui, va da potrivnicilor Săi mînia, va întoarce la fel vrăjmașilor săi, și va da ostroavelor plata cuvenită! 19. Atunci se vor teme de Numele Domnului cei de la apus, și de slava Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]