570 matches
-
Weekly, consideră el prudent să precizeze. Nu contează. Suntem dispuși să plătim o sută de dolari pentru mia de cuvinte, până la un maximum de, să zicem, cinci sute. Oferta era generoasă. — Foarte bine, zise el. — Excelent! Îți trimit șpalturile de la Marțianul de Îndată ce sunt gata. — Cum e? — Interesant. Expresia enigmatică a lui McIlvaine Îl convinse că ar fi trebuit să pună mai devreme Întrebarea. Seamănă mai degrabă cu Peter Ibbetson, decât cu Trilby. — A, păi asta e bine, spuse el ușurat. Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
copt al noii metode de creație literară, după cum Îl considera. Acum, că Își golise masa de lucru, era liber să compună eseul despre George Du Maurier, cerut insistent de McIlvaine, căci În Harper’s apăruseră deja primele patru episoade din Marțianul. Dar ezita, tărăgăna, trăgea de timp. Făcu din angajamentul de a trimite lunara „Scrisoare de la Londra“ o scuză pentru a mai amâna articolul despre Du Maurier. Problema era că Marțianul fusese o mare dezamăgire - În realitate și mai de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
căci În Harper’s apăruseră deja primele patru episoade din Marțianul. Dar ezita, tărăgăna, trăgea de timp. Făcu din angajamentul de a trimite lunara „Scrisoare de la Londra“ o scuză pentru a mai amâna articolul despre Du Maurier. Problema era că Marțianul fusese o mare dezamăgire - În realitate și mai de-a dreptul, Marțianul era jenant de prost. Naratorul, despre care se presupunea că scrie cândva, În viitorul apropiat, era un englez convențional și plicticos pe nume Robert Maurice, care Îi fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ezita, tărăgăna, trăgea de timp. Făcu din angajamentul de a trimite lunara „Scrisoare de la Londra“ o scuză pentru a mai amâna articolul despre Du Maurier. Problema era că Marțianul fusese o mare dezamăgire - În realitate și mai de-a dreptul, Marțianul era jenant de prost. Naratorul, despre care se presupunea că scrie cândva, În viitorul apropiat, era un englez convențional și plicticos pe nume Robert Maurice, care Îi fusese profesor eroului principal, talentatul, chipeșul, aristocraticul Barry Josselin. Era limpede că Kiki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Visul de a-și găsi un cuib undeva, la țară, rămânea neîmplinit. Dar șederea temporară În Suffolk se dovedi atât de reconfortantă și odihnitoare, Încât se simți, În fine, capabil să atace articolul despre George Du Maurier. Era și timpul. Marțianul ajunsese la final În Harper’s și fusese publicat În volum, atrăgând recenzii aproape fără excepție defavorabile (moartea prematură măcar Îl cruțase pe Du Maurier de neplăcuta sarcină de a le citi). Putea trece ușor peste el, plecând de la premisa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de aproape de ceea ce descriem noi ca fiind normal -, iar eu voi face tot ce-mi stă în putință să îmi revin. Atunci mi-a părut chiar rău pentru el. M-am simțit puțin ca și cum mi s-ar fi adresat un marțian intolerant, dat fiind că folosea un limbaj atât de ciudat și de formal fără a părea că știe ce spune, dar mă obișnuisem cu asta de-a lungul anilor și știam că nu înseamnă neapărat că în spatele retoricii nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
idei, domnule, înțelegi? Mă înnebunește cu ideile! Când i-am spus că Doru Matei s-a înzdrăvenit, a intrat în panică. Mă rog, e un fel de a vorbi. Individa nu și-ar pierde cumpătul nici în fața unui regiment de marțieni. Hm, cred că exultă, se topește de plăcere la gândul că ne joacă o festă superbă. Ține minte ce-ți spun! Ajunsă în străinătate, o să-mi trimită toată viața felicitări duioase de Paști și Crăciun. ― Încă n-a ajuns, observă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
câteva secunde după consumarea incidentului! Vă întreb atunci, ce încredere poți acorda unui amărât care vine în fața instanței după nu știu câte săptămâni, dacă nu luni de zile, și-ți toarnă baliverne? Nefericitul nici măcar nu minte... E ca și cum ți-ar povesti despre marțieni. Maiorul începu să râdă. ― Spuneți că i-ați văzut sărind zidul... ― Exact. ― Treaba asta necesită, în principiu, un minim de condiție fizică. Se poate presupune deci că cei doi erau tineri sau cel puțin în puterea vârstei. ― Tineri în orice
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
the-ocra-tic. Au două-spre-zece state. Nu au pro-pi-e-ta-te.“ — Atunci nu mă duc pe Marte. Aici am țara mea, propietatea mea, casa mea, cu grădina mea, nevasta mea, porumbeii mei și prunii mei - a închis portarul discuția și ziarul, lămurit deplin cu marțienii. Nicu nu era de acord. El era mai degrabă liberal. Înțelesese bine că marțienii zboară și merg pe apă și călăresc pe mamuți, pe care-i știa din desenele văzute în Universul ilustrat. Așa că, în privința asta, ca în multe altele
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
am țara mea, propietatea mea, casa mea, cu grădina mea, nevasta mea, porumbeii mei și prunii mei - a închis portarul discuția și ziarul, lămurit deplin cu marțienii. Nicu nu era de acord. El era mai degrabă liberal. Înțelesese bine că marțienii zboară și merg pe apă și călăresc pe mamuți, pe care-i știa din desenele văzute în Universul ilustrat. Așa că, în privința asta, ca în multe altele, nu putea fi de aceeași părere cu nea Cercel, deși fața lui lată, cu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pleci!“ care răsună până-n curte. De ce te mai întreabă unii oameni ceva, dacă tot n-așteaptă răspunsul? E drept că aici, la Universul, vedeai numai bărbați de două ori mai grăbiți decât ceilalți cunoscuți ai lui Nicu. Un fel de marțieni, cu toții, și fără însușirile bune ale acelora! Când să iasă cu pachetul lui legat cu sfoară, fu cât pe ce să se ciocnească de un tânăr care se strecură ca o șopârlă pe ușă și-l întrebă pe nea Cercel
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mai puțin înspăimântător decât de departe. Povesti ce-și aduse aminte, începu cu partea cea mai frumoasă, vaca de jucărie, iar la urmă își spuse și el părerea. Vorbi cu prudență: — S-ar putea, deși nu sunt sigur, să fie marțian. Nu știu dacă ați aflat despre ei, adăugă, scrie în ziarul de ieri. Matale ești sigur că nu-i Jack, adică Spintecătorul! — De ce? întrebă Costache, ușor confuz la acest „matale ești sigur“ întrucât, într-adevăr, el eliminase din capul locului
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de om căzut din cer. Sigur că el, unul, ar fi preferat să fie acum într-o trăsură acoperită, cu un echipaj strălucitor, lângă un om bine îmbrăcat, vesel și puternic, mirosind a paciuli și nu cu un fel de marțian care mirosea a sărăcie. Dar cu familia așa e, cum o nimerești. E ca la loterie, unii câștigă, alții pierd. Nicu îl adoptase deja, în familia lui puțin numeroasă, pe acest Dan, care la lumina zilei arăta blând și bolnav
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
actuală a lumii? Epoca intră în om ca toporul în varză. Trăim în senzațional, așa cum anticii se scăldau în mituri. Tragedia va începe când tinerii nu vor mai dori să schimbe lumea. În curând, ne vom înfrupta poate din poezia marțienilor de pe farfuriile zburătoare. Secolul nostru repetă erorile celor anterioare. Dar cu mai mult sadism. După ce ne-am chimizat organismul, încercăm să-l reabilităm cu alimente castrate : bere fără alcool, lapte fără grăsime, ouă fără colesterol etc. Lumea actuală încearcă să
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
o tăcere odihnitoare, destul de lungă, care a durat exact cât au sorbit câte o ceașcă de cafea fără cafeină. Pacea ce se instalase în sufletele celor doi septuagenari, fu întreruptă de o întrebare simplă și naivă, formulată parcă de un marțian: La ce te gândești?... Mă gândeam la trecut; nici într-un caz la viitor... Nu înțeleg. Nu e mai sănătos să ne gândim la ziua de mâine? Ziua de mâine habar nu am cum va fi și nici nu pot
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ilustreze o carte voluminoasă cu care Anuhar-el-Mojkri aveau să uimească lumea datorită descoperirii sale: Frescele de la El-Akab. Și acolo, undeva, încă nu știa unde, dar avea un presentiment, urma să găsească, în sfârșit, ceea ce căutase de la început: o replică a „Marțienilor de la Tassili“, acele figuri gigantice de peste doi metri înălțime, care evocau în mod fidel atitudinile și îmbrăcămintea astronauților ce vizitaseră, în noaptea timpurilor, regiunile care acum erau un deșert, dar atunci fuseseră probabil fertile și locuite de nenumărate animale exotice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să se scurgă pe pleoape, pe nas, pe bărbie. S-ar fi recunoscut, la fel de bine, într-un cap de crocodil sau hipopotam sau curcan sau ied, totuna, oricum nu se putea citi nimic pe aceste carcase. Resturile unor meteoriți sau marțieni, rotunjite de vânt, să pară omenești în goana atâtor travestiri ?... Se opri în dreptul ghișeului : nu mai era nimeni. Așteptă, funcționara nu reapăru. Urcă scările, ținându-se de bara rece. La un pas, înainte de-a ieși, îl ajunse din urmă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
niște ochelari de soare enormi, care îi acopereau jumătate din față. Pentru românul de rând, abia scăpat de uniformele stupide în care era nevoit să se deghizeze la parăzile proletare de 1 Mai și 23 august, Sabina avea efectul unui marțian venit să-i sfideze pe bieții pământeni, îmbrăcați toți în negru și gri. Curiozitatea îi dădu afară din case pe vecini. Nea Fane și țața Leana, care, de la plecarea Piratului, nu mai scoseseră nasul din bârlog, se băgau tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
noastre să fim acuzați de discriminări, intoleranță și cuceriri teritoriale. A se vedea demonstrațiile secuiești și maghiare provocatoare care aduc neliniște. Mai suntem acuzați și de naționalism (Marko Bela) și mă întreb: U.D.M.R.-ul, cauza cui o susține? A marțienilor? Vrem ca și românul nostru să se bucure de darul acestui pământ, apărat cu sângele părinților noștri din neam în neam, din generație în generație. Acuzatorii maghiari au deja mai multe drepturi decât românul și au împins până la abuz cererile
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituția României. PREȘEDINTELE SENATULUI academician ALEXANDRU BÎRLĂDEANU Această lege a fost adoptată de Camera Deputaților în ședința din 25 mai 1992, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituția României. PREȘEDINTELE CAMEREI DEPUTAȚILOR MARȚIAN DAN ACORD 03/04/1992
EUR-Lex () [Corola-website/Law/108309_a_109638]
-
fi fructificate în noi genuri de activități productive sînt marii proprietari, care, putînd să-și valorifice capitalurile în domeniul agricol sau în plasamente cu dobînzi importante, au în general puțină înclinație pentru necunoscut”. Banii, unsoarea pământului, cum îi numea plastic Marțian, se cheltuiesc în străinătate și nu se consumă în țară „spre a li se reda puterea productivă”. Pe de altă parte, slaba dezvoltare a manufacturii a fost una din cauzele principale ale lipsei mâinii de lucru calificate tehnic. Vorbind despre
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
nisip roșiatic. O altă temă este cea a invadării Terrei de "aliens", pe care o putem observa în nuvela lui Rosny Aîné intitulată Les Xipehuz ⁄ Xipehuzii (1887)24, care aduce în prim-plan extratereștri în întregime non- umani. Vor urma "marțienii" cu siluete de calmari gigantici, cu un comportament de vampir și arme înspăimântătoare, pe care Wells îi prezintă în The War of the Worlds ⁄ Războiul lumilor (1898)25. Același Wells inventează o mașinărie, în formă de bicicletă, permițând călătoria în
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
nu-și conduce eroii dincolo de Marte 35, dar pune totși în scenă o iubire extraterestră din care este zămislit, fără a se trece la actul concepției, un ou conceput de o marțiană îndrăgostită și un francez care sărise în ajutorul marțienilor, în lupta dusă de aceștia împotriva creaturilor care le cotropeau teritoriul 36. Între imaginarul din acele pulps specifice Statelor Unite și cel din narațiunile franceze din aceeași perioadă diferența este mai mult decât evidentă. În plus, cu foarte rare excepții, cele
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
se presupune că ei trebuie să caute un contact, după cum am văzut. Dar ce se întâmplă când ceilalți sunt prezentați ca refuzând orice contact și nu cunosc decât folosirea forței? Cum amintește H. G. Wells în primul capitol din Războiul lumilor, "marțienii" au un scop de "eradicare" și se comportă față de pământeni, cu care refuză orice contact în afară de cel armat, ca englezii față de indigenii din Tasmania. Sunt totuși niște extratereștri inteligenți: au inventat călătoria interplanetară, au pus la punct arme cu o
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
care refuză orice contact în afară de cel armat, ca englezii față de indigenii din Tasmania. Sunt totuși niște extratereștri inteligenți: au inventat călătoria interplanetară, au pus la punct arme cu o mare putere de distrugere. Dar actele lor sunt oare cinice, sau marțienii aceștia acționează pur și simplu după o logică pe care noi n-o înțelegem, ca avatarurile lor burlești din Atacul marțienilor (Tim Burton, 1996) sau cele, mai tragice, din romanul lui Thomas M. Disch, The Genocides ⁄ Genocidurile (1965)? Xipehuzii (Rosny
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]