665 matches
-
de 100.000 mii lei. Contribuția debitorului nu a fost suficientă și a fost nevoie de intervenția instituțiilor statului. Pentru a salva Biserica Albă din Baia de la dispariția totală, Comisiunea Monumentelor Istorice a refăcut-o între anii 1907-1908, cu banii marchizei Luxița Palade de Bedmar, obținuți prin executarea dispozițiilor testamentului său. Lucrările au fost coordonate de arhitectul Nicolae Ghica-Budești, dar după alte surse afirmă, pe baza manierei intervenției, că ar fi lucrat și arhitectul Constantin Alexandru Băicoianu (1859-?), autorul unor intervenții
Biserica Albă din Baia () [Corola-website/Science/308813_a_310142]
-
prenoit în glorioasa și binecuvântata domnie a Maiestății sale Carol I rege și domn al României sub arhipăstoria IPS Pimen mitropolit al Moldovei și Sucevei, prin purtarea de grijă a Comisiunii Monumentelor Istorice, cu ajutor dela răposata întru fericire Luxița marchiză de Bedmar născută Paladi în anii 1907-1914"". În 1932 biserica a fost trăsnită și a luat foc. Pentru repararea stricăciunilor, arhitectul Ștefan Balș a fost însărcinat în 1937 să înceapă lucrările de reparații. Cutremurul din 10 noiembrie 1940 a adăugat
Biserica Albă din Baia () [Corola-website/Science/308813_a_310142]
-
din apropiere) la Iași, poetului îi vine ideea să meargă la Baia pentru a vizita ""ruinele cetăței Baia, unde Ștefan cel Mare învinse armia lui Matei Corvin"". El este primit cu amabilitate de un bătrân patriot ce se îngrijea proprietatea marchizei de Betmar. A vizitat ruinele din sat, văzând ""o biserică veche și dărăpănată, din timpul lui Ștefan cel Mare, poate; în grădina marchizei sunt mai multe ruine"". Poetul prezintă lupta de la Baia din 1467. Pe atunci, pe ruinele cetății era
Biserica Albă din Baia () [Corola-website/Science/308813_a_310142]
-
armia lui Matei Corvin"". El este primit cu amabilitate de un bătrân patriot ce se îngrijea proprietatea marchizei de Betmar. A vizitat ruinele din sat, văzând ""o biserică veche și dărăpănată, din timpul lui Ștefan cel Mare, poate; în grădina marchizei sunt mai multe ruine"". Poetul prezintă lupta de la Baia din 1467. Pe atunci, pe ruinele cetății era ""un sat de țărani nefericiți, amestecați cu evrei (...) Ei abia știu că aceste ruine sunt din timpul lui Ștefan."" Printre cei care au
Biserica Albă din Baia () [Corola-website/Science/308813_a_310142]
-
Dante exilat în Franța), Le Chef-d’oeuvre inconnue, El Verdugo, L’ Élixir de longue vie, Les Marana. La 5 octombrie primește o scrisoare anonimă de la o cititoare care îi analiza scrierile. Descoperă, nu după mult timp că autoarea scrisorii era marchiza de Castries, care îl va invita în curând la ea. Are ocazia de a face cunoștința cu ducele de Fitz-Jammes, unchiul marchizei, astfel devenind fondator al ziarului legitimist Le Rénovateur. Spre sfârșitul anului apare prima parte din "Femeia de treizeci
Honoré de Balzac () [Corola-website/Science/309455_a_310784]
-
scrisoare anonimă de la o cititoare care îi analiza scrierile. Descoperă, nu după mult timp că autoarea scrisorii era marchiza de Castries, care îl va invita în curând la ea. Are ocazia de a face cunoștința cu ducele de Fitz-Jammes, unchiul marchizei, astfel devenind fondator al ziarului legitimist Le Rénovateur. Spre sfârșitul anului apare prima parte din "Femeia de treizeci de ani", al cărei subiect îi este inspirat, fără îndoială, de viața doamnei de Berny. În 1832 după moartea la 7 aprilie
Honoré de Balzac () [Corola-website/Science/309455_a_310784]
-
unde, își expune în scris starea de spirit: “dezolat, blestemând tot, afurisind femeia”. Spre liniștea lui sufletească, la 12 noiembrie primește o scrisoare din Ucraina, semnată L’Étranger (Străina), plină de cuvinte elogioase ce-l consolează de eșecul suferit cu marchiza de Castries. Primul succes al lui Balzac “Les Chouans” 1829, inițial publicat sub numele de “Le Dernier Chouan”) a fost urmat de “La Peau de chagrin” (1831). În următorii 20 de ani el a scris o vastă colecție de romane
Honoré de Balzac () [Corola-website/Science/309455_a_310784]
-
teologie, și să ajungă astfel la rangul de universitate. În 1557, datorită numărului tot mai mare de studenți, colegiul a fost transferat în palatul Salviati, unde a rămas până în 1560, când iezuiții au primit în dar de la Victoria della Tolfa, marchiza della Valle, câteva clădiri învecinate, pe care le-au adaptat activităților didactice. Aici Colegiul Roman a ajuns să numere mai mult de o mie de studenți și astfel a fost înființată catedra de limbă arabă, cea de cazuistică și de
Universitatea Pontificală Gregoriană () [Corola-website/Science/305737_a_307066]
-
ecosistemul acesteia. este cel mai mic teritoriu francez în Pacific, aflat la 1280 km de cea mai apropiată coastă, cea de lângă Acapulco din Mexic și la 945 km de Insula Socorro înspre nord. Cel mai apropiat teritoriu francez sunt Insulele Marchize din Polinezia Franceză, la 4018 km sud-vest. Insula se prezintă sub forma unui atol de corali cu o formă circulară, cu o circumferință de aproximativ 12 km. Din suprafața totală de 9 km² laguna reprezintă aproximativ 7 km², restul fiind teren
Insula Clipperton () [Corola-website/Science/305764_a_307093]
-
cu orașul Viterbo, și el oraș papal. Statul papal se reducea la capitală și orașul Viterbo, celelalte posesiuni fiind numai cu numele în administrația sa. Inocențiu al III-lea a reușit să readucă sub ascultarea scaunului roman vechile feude ale marchizei Matilda de Toscana, ducatul de Spoleto și teritoriul Anconei, așa numita Pentapoli , unde se instalase feudalii imperiali. Și problema siciliană devenise favorabilă papei, care devine administratul legal al regatului, calitate care și-o exercită până în anul 1208. După moartea lui
Papa Inocențiu al III-lea () [Corola-website/Science/305428_a_306757]
-
de Maillé-Brézé, nepoata Cardinalului Richelieu. Au avut doi copii: S-a căsătorit cu Ana de Bavaria și au avut următorii copii: Căsătorit cu Louise-Françoise de Bourbon, fiica recunoscută a regelui Ludovic al XIV-lea al Franței și al metresei Françoise-Athénaïs, marchiza de Montespan. Cuplul a avut următorii copii: S-a căsătorit cu Marie-Anne de Bourbon-Conti (1689-1720). Nu au avut copii. S-a căsătorit a doua oară la 23 iulie 1728 cu Caroline de Hesse (1714-1741), fiica lui Ernest Leopold, Landgrave de
Prinț de Condé () [Corola-website/Science/314519_a_315848]
-
în Survivor Gabon) și dacă acesta nu va rezolva situația, concurenții aflați la egalitate vor fi supuși unei probe de departajare. În Palau, Panama, Cook și Gabon aceasta a constat într-un concurs de făcut focul. În Sezonul 4 Insulele Marchize, a fost folosit procedeul cu extrasul pietrelor, o greșală recunoscută ulterior de gazda Jeff Probst. În foarte rarul caz (petrecut o singură dată în istoria jocului în Survivor Palau) în care un trib înainte de fuziune a fost redus la doi
Survivor () [Corola-website/Science/314707_a_316036]
-
arbore-de-pâine și banane. Au pus bazele culturii Lapita. Își făceau unelte din cochilii de scoici și ceramică decorata cu modele complicate. În anii 1000 i.en., au ajuns în insulele Noua Caledonie, Vanuatu , Fiji, Samoa și Tonga, în Tahiti și Insulele Marchize. Spre 850, au migrat în Noua Zeelandă unde au devenit cunoscuți că Măori. Au navigat și spre Americi de unde au adus cartofi și au făcut comerț cu aborigenii din Australia. În insulele din Pacific au întemeiat societăți tribale. Erau experți în
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
dar mai târziu se simte atras de spiritul malițios și conversația plăcută. Frumoasă și inteligentă, devine amanta regelui în mai 1667. În 1669 se naște primul copil al cuplului. Încredințat spre creștere văduvei Scarron, cea care va deveni mai târziu marchiza de Maintenon, viitoarea soție morganatică a regelui. Cu timpul, între stăpână și guvernantă apar neînțelegeri pe tema educației copilului. Doamna de Scarron dorește să plece de la curte. Doamnei de Montespan îi era greu cu ea, dar și mai greu fără
Francoise Athénaïs, Marchiză de Montespan () [Corola-website/Science/313298_a_314627]
-
de a nu da socoteală asupra educației copiilor decât regelui însuși. Astfel ea își deschide drum spre situația de viitoare favorită, deoarece sub pretextul că vrea să îl consulte asupra educației începe să îi scrie regelui scrisori pline de spirit. Marchiza de Montespan nu intuiește nimic, se afla în gloria frumuseții și a farmecului și era preocupată doar să mențină atenția regalului amant. Ludovic îi va reproșa de altfel mai târziu că nu a fost o bună mamă. De altfel, preocupată
Francoise Athénaïs, Marchiză de Montespan () [Corola-website/Science/313298_a_314627]
-
veșnic de toalete, serbări, geloasă și temătoare de o noua rivală, Madame de Montespan își vedea rar copilul, care se atașează în mod natural de doica sa, aproape necunoscându-și mama. În 1670 se naște Louis-August, viitorul duce de Maine. Marchiza va mai avea cu regele încă 4 copii. În memoriile sale, marchiza de Montespan scria: „După ce l-am văzut pe Louis îndepărtând-o pe La Valierre, am crezut cu toată naivitatea că dragostea noastră va sfârși prin a ne uni destinele
Francoise Athénaïs, Marchiză de Montespan () [Corola-website/Science/313298_a_314627]
-
de Montespan își vedea rar copilul, care se atașează în mod natural de doica sa, aproape necunoscându-și mama. În 1670 se naște Louis-August, viitorul duce de Maine. Marchiza va mai avea cu regele încă 4 copii. În memoriile sale, marchiza de Montespan scria: „După ce l-am văzut pe Louis îndepărtând-o pe La Valierre, am crezut cu toată naivitatea că dragostea noastră va sfârși prin a ne uni destinele în eventualitatea în care regina ar muri". Plină de astfel de idei
Francoise Athénaïs, Marchiză de Montespan () [Corola-website/Science/313298_a_314627]
-
îndepărtând-o pe La Valierre, am crezut cu toată naivitatea că dragostea noastră va sfârși prin a ne uni destinele în eventualitatea în care regina ar muri". Plină de astfel de idei fantastice, în care se amestecau speranța, dorința și credulitatea, marchiza a acceptat în epoca sa de glorie o gardă de corp și apartamente luxoase la Versailles, văzând în aceste favoruri semnul viitoarei măriri. Curând însă regele începe o aventură cu domnișoara de Fontanges, risipind astfel iluziile marchizei și avertizând-o
Francoise Athénaïs, Marchiză de Montespan () [Corola-website/Science/313298_a_314627]
-
dorința și credulitatea, marchiza a acceptat în epoca sa de glorie o gardă de corp și apartamente luxoase la Versailles, văzând în aceste favoruri semnul viitoarei măriri. Curând însă regele începe o aventură cu domnișoara de Fontanges, risipind astfel iluziile marchizei și avertizând-o asupra fragilității poziției sale de favorită. Marchiza era o mare iubitoare a luxului, având o adevărată pasiune pentru pietrele prețioase. Gustul său pentru extravaganță și petreceri anima curtea de la Versailles în anii gloriei sale. Marchiza de Montespan
Francoise Athénaïs, Marchiză de Montespan () [Corola-website/Science/313298_a_314627]
-
glorie o gardă de corp și apartamente luxoase la Versailles, văzând în aceste favoruri semnul viitoarei măriri. Curând însă regele începe o aventură cu domnișoara de Fontanges, risipind astfel iluziile marchizei și avertizând-o asupra fragilității poziției sale de favorită. Marchiza era o mare iubitoare a luxului, având o adevărată pasiune pentru pietrele prețioase. Gustul său pentru extravaganță și petreceri anima curtea de la Versailles în anii gloriei sale. Marchiza de Montespan era frumoasă, spirituală și vicleană, exercitând o fascinație continuă asupra
Francoise Athénaïs, Marchiză de Montespan () [Corola-website/Science/313298_a_314627]
-
astfel iluziile marchizei și avertizând-o asupra fragilității poziției sale de favorită. Marchiza era o mare iubitoare a luxului, având o adevărată pasiune pentru pietrele prețioase. Gustul său pentru extravaganță și petreceri anima curtea de la Versailles în anii gloriei sale. Marchiza de Montespan era frumoasă, spirituală și vicleană, exercitând o fascinație continuă asupra regelui care revenea întotdeauna la ea după aventurile sale trecătoare. După nașterea ultimului copil, excedat și de aroganțele sale, regele încearcă să se despartă de ea la presiunile
Francoise Athénaïs, Marchiză de Montespan () [Corola-website/Science/313298_a_314627]
-
afla acum într-o poziție strălucită la care ajunsese prin tenacitate, răbdare și prefăcătorie. Îi atrăsese de partea ei și pe copii regelui, astfel încât doamna de Montespan căzută în dizgrație nu este compătimită nici măcar de proprii copii. În memoriile sale, marchiza povestește momentul trist și umilitor al retragerii sale de la curte. Îmbrăcată cu cea mai frumoasă rochie îi face o ultimă vizită fostului amant, care o primește alături de dna de Maintenon. Dacă regele, care față de femei nu își dezmințea niciodată curtoazia
Francoise Athénaïs, Marchiză de Montespan () [Corola-website/Science/313298_a_314627]
-
ce o are drept personaj principal pe Cassidy Merteuil, verișoara lui Kathryn. Deși nu a reprezentat un succes uriaș de box-office, filmul a avut încasări de aproximativ 39 de milioane de dolari. Sarah Michelle Gellar interpretează un personaj inspirat de către marchiza de Merteuil din romanul "Les dangereux liaisons", pe Kathryn Merteuil, care reprezintă pentru toată lumea eleva și fiica model. Ryan Phillippe îl interpretează pe Sebastian Valmont (în carte vicontele de Valmont), singura persoană care cunoaște puterea de manipulare și cinismul care
Tentația seducției () [Corola-website/Science/314793_a_316122]
-
căsătorit cu Claude Françoise de Lezay (1767-1791). Din căsătorie a rezultat nașterea lui Alberic de Beauharnais (1786-1791) și a Stephaniei. Tatăl ei s-a recăsătorit în 1799 cu Suzanne Fortin-Duplessis (1775-1850) cu care a avut o fiică, Joséphine de Beauharnais, marchiză de Quiqueran-Beaujeu (1803-1870). Soarta familiei ei va fi definită de către o altă Joséphine. La data de 13 decembrie 1779 Alexandre, Viconte de Beauharnais, văr primar cu tatăl ei, s-a căsătorit cu Joséphine Tascher de la Pagerie. La data de 23
Stéphanie de Beauharnais () [Corola-website/Science/317909_a_319238]
-
cu haiduci a avut o „intrigă atractivă și bine articulată”, motive folclorice și personaje pitorești. El a prilejuit câteva creații actoricești memorabile, printre care Răspopitul interpretat de Toma Caragiu și Anița interpretată de Marga Barbu, comparată de critic cu o „marchiză a haiducilor” prin analogie cu „marchiza îngerilor”, un personaj de film francez celebru în epocă. Filmările au fost realizate într-un cadru natural spectaculos, pe ritmurile unei muzici cu inflexiuni haiducești. Filmul a „prins” la public, determinând realizarea de continuări
Haiducii lui Șaptecai () [Corola-website/Science/319975_a_321304]