668 matches
-
câtuși de puțin liniștit. Era încă devreme pentru întâlnirea cu Martina, așa că mă plimbam prin Times Square de pe la începutul numerelor cu patruzeci, până la capătul celor cu treizeci. Pe o străduță perpendiculară întunecoasă am văzut o copertină neagră de forma unei marchize, pe care picioarele mele și-au amintit-o înaintea mea, pentru că la început m-am clătinat, după care am luat-o drept înainte, cu umerii strânși, ca un soldat rănit sub o ploaie de foc. La Zelda. Braserie și salon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
zând“. Umblasem toată ziua după cai verzi pe pereți (căutam adresa unei colege, care locuia, în realitate, în Colentina, cum aveam să aflu mai târziu), iar acum străbăteam stră duța îngustă și prăfuită, mărginită de foarte stranii case galbene, cu marchize de geam colorat, dintre vechea Cale a Moșilor și Lizeanu, sub un fantastic cer de azur și de purpură - căzuse seara. Vântul răs colea praful, mi-l vâra în ochi și-n păr, dar el făcea în mod ciudat parte
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
de divertisment civilizat“, după cum se exprimă el. Abia când Gosse spuse tare, fixându-l cu privirea: „Poate ar trebui să schimbăm subiectul“, se liniști. Gosse Îndreptă abil conversația către alte teme: ultimele bârfe despre Oscar Wilde, lordul Alfred Douglas și marchiza de Queensberry, necrologurile pentru Christina Rossetti, care tocmai decedase, controversatul proces la curtea marțială al căpitanului Dreyfus și, inevitabil, extraordinarul succes al lui Trilby. Pulpa de miel cu sos de mentă preparată de dna Smith se bucură de laude unanime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
care era obligat s-o scrie acum, unui alt sinistrat. Suflă în mâini să vadă dacă răsuflarea i se aburește. Deși era o noapte de aprilie năprasnică, răsuflarea nu i se aburea. Pândi ca Petruța să dispară în cămăruțele cu marchiză, pentru a-i aduce un felinar străvechi, de ceferist, de pe vremea lui Pazvante și-o lanternă metalică, lucioasă, chinezească și, abia atunci, pudic, zvâcni, ca o sălbăticiune, de sub plapumă și își trase peste izmană pantalonii de pijama. Stilou sau pix
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Smalțului își ascuțiseră ei hoții cosoarele și din ugerul încuviințărilor lui supseseră ei cu buza și Gigă Muci și Paranghielie Indianul și Marțafache și Gărgăriță. Din jeepul milițienesc, zăbrelit și mânjit cu șapte litere albe pe ușița din spate, de la marchiză, nu se înghesui însă să debarce nici un caschetar. Fierul milițienesc adulmeca mai curând cu nara ciulită la gloata nehalită, tălăzuind cam fără aprobare și grupa mare, spre Sinistrat. Decât la Sinistratul în persoană, șezând și el, în mijlocul trotoarului, pe anusul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de seară, ca niște carcase chitinoase abandonate temporar de gîzele călătoare. — Charles, discret, uită-te-ncolo. Ca să vezi cu ce-avem de-a face... Apărîndu-mi ochii de soare cu palma, am aruncat o privire În interiorul uneia dintre Încăperile Întunecate. Pe sub marchiză se vedea o reproducere tridimensională după un tablou de Edward Hopper(##notă - Pictor american (1882-1967); multe dintre lucrările sale reprezintă interioare de locuințe privite din exterior, prin ferestre, pe timp de noapte.##). Locatarii, doi bărbați Între două vîrste și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ta. — Pune-ți-o la loc. Ei au făcut asta, nu eu. Eu am fost doar motorașul auxiliar. Cu modestia lui neprefăcută, Crawford se grăbea mereu să paseze tot creditul către populația din Residencia. După cum aflasem deja, pe sub tende și marchize zăcuse multă vreme nefolosit un uriaș rezervor de talente. Profesioniștii din clasa de mijloc, care moțăiseră pînă atunci pe marginea piscinelor, fuseseră cîndva avocați și muzicieni, directori de publicitate sau de televiziuni, consultanți În management sau funcționari guvernamentali. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mai codea. - Să vedem, să ne înțelegem, și pe urmă... - Ei, și dumneata... - De, ce să zic? I-aș da casele cu act dotai, dar numai dacă-i băiat bun. - Casa? - Da. Cu tot ce vezi: are în față o marchiză, odăile, trei magazii, pentru ea le-am făcut. După moartea noastră, a bătrinilor, lor să le rămână, să le stăpânească sănătoși... - Dar trusău... - Îi dau și trusău: șase cearșafuri de madipolon, șase fețe de pernă, pat, scaune, masă, mă rog
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
un caracter monumental! Acestea fiind spuse, ne propuse să luăm ceaiul cu el. Am acceptat. Când o mistress Încă elegantă, deși cam plinuță, ieși din camera de alături pentru a servi ceaiul, ne dădurăm seama că Brummell avea și o marchiză de Conyngham. Prin urmare, numai numărul de coroane Îl mai putea deosebi de prietenul său regal George al IV-lea. Vai! acum ei sunt ambo pares, morți amândoi, sau cam așa ceva. Prima noastră convorbire avu loc În timpul acelei mese, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
un caracter monumental! Acestea fiind spuse, ne propuse să luăm ceaiul cu el. Am acceptat. Când o mistress Încă elegantă, deși cam plinuță, ieși din camera de alături pentru a servi ceaiul, ne dădurăm seama că Brummell avea și o marchiză de Conyngham. Prin urmare, numai numărul de coroane Îl mai putea deosebi de prietenul său regal George al IV-lea. Vai! acum ei sunt ambo pares, morți amândoi, sau cam așa ceva. Prima noastră convorbire avu loc În timpul acelei mese, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
magazin din ăla cu mărimi depășite, cum le zice mama (numa’ c-acuma nu le mai zice așa, au toate nume pompoase ca să crezi tu că-i ok să fii gras) și vedeam toate corturile-alea (de fapt, mai degrabă marchize, ca aia pe care-a avut-o vară-mea la nuntă) și mă deprimam în ultimu’ hal și mă duceam acasă fără să-mi iau nimica. Și acuma pot să mă uit la Marks sau la Top Shop și chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Luă glastra și se opri în fața fotografiei ei din tinerețe, cu mantilla și pieptene înalt de fildeș, cu volane și pântece supt și brațe goale și brățări multe până la cot ― o spaniolă de ocazie, bălaie, de-o grație subtilă, o marchiză deghizată. Își plimbă degetul pe rama prăfuită și anunță cu o voce seacă: ― M-am întors. Pe la colțul ochiului îi fugi o lacrimă. După câteva ore coborî din pat. Nu-și dădea seama dacă dormise, sau pur și simplu izbutise
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
vreți, puteți să aprindeți o țigară. În timpul acesta eu voi turna ceaiul. Hai, Mirciulică, să-i arătăm domnului maior ce gazde știm să fim noi. ― Îmi pare rău, declară Cristescu urmărindu-i degetele delicate cu un singur inel subțire ― o marchiză ― și așteptând să pună pe masă ceașca, îmi pare rău că trebuie să vă dau o veste proastă. Bătrâna se sperie. Își duse mâna la decolteul îngust. ― Ce s-a întîmplat? ― Doru Matei a murit ieri dimineață. Un accident. ― Accident
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
sar sau dar. Dacă vă vine vreo idee, știu c-o să-mi dați de veste. Mă bucur nespus că ne-am văzut, mi-ați lipsit, abia acum îmi dau seama cât de mult, mai spuse, întorcându-se încă o dată de sub marchiza de la intrare și salutând, în glumă, militărește. Ion Algiu privi în urma lui cu o urmă de zâmbet acoperit bine de mustață. Îi lipsise și lui. 4 Nicu luă plicul și-l puse cu grijă în buzunarul surtucului, să nu se
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
jos. Cine tace consimte, așa că Alexandru se sui pe capră. — Conduc încet, dar vă rog să vă apucați cu mâna cealaltă de mâner, ca să fim siguri că nu mai pățiți ceva! După nici o jumătate de oră ajunseră la peron, în dreptul marchizei. Casa era luminată și pe dinafară, și pe dinăuntru. Apăru Toader, vesel ca-ntotdeauna, deși nu era cazul, și-l ajută pe stăpânul lui să-l dea jos pe bărbatul din trăsură. Toader nu scoase o vorbă, nu se miră
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mai importante ce concretizau relațiile mele cu Iozefina. Valy reia firul întrerupt parcă în mod intenționat: Nu te uita la sărăcia de aici și nici la aerul ăsta închis. Gândește-te că pe-aici, prin „țimărul” acesta au trecut atâtea marchize, baronese, metrese, ducese și prințese... Noroc că mai există pe lumea asta, destui bărbați fraieri, nu? Altfel chiar că ar fi sfârșitul lumii... 3. Îl privesc drept în ochi și-l întreb folosind, așa cum se purta mai nou, numele personajului
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
până la capăt, ca și cum ar fi desfășurat un ghem de sfoară aruncând cu viteză ghemul și ținând un capăt al sforii în așa fel ca firul să se deruleze: Dacă pică el, pică și alții. Da, da. Cei de lângă el: marchizi, marchize. Sunt pe-o mână și nu știu că sunt monitorizați de sus. Și au cam aceleași bube. Chitanțiere false îți spun ceva? Acte false îți spun ceva? Deturnări de fonduri nu-ți spun nimica? Și-apoi crezi că Ursul va
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
spunea Apollinaire despre Gauguin, cea mai stranie figură a secolului al XIX-lea, cel care a părăsit Bursa de la Paris, unde fusese angajat prin intervenția tutorelui său, și s-a dus să moară într-o colibă de sălbatici, în insulele Marchize. De ce caută unii oameni exilul, marea singurătate, cu lumânarea? Există o adevărată religie a singurătății. Simt că sunt adepta sau poate prizoniera? acestei religii. Îți poți permite să fii victima victima, am zis? unei asemenea excentricități, atunci când te numești Paul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
oarecare pericol. Zăpada Îl izbea În ochi și i se aduna În butuci de gheață pe călcâiele pantofilor. La un moment dat alunecă și văzu pentru o clipă venind În Întâmpinarea lui, asemenea unui pește ridicându-se din apele Întunecate, marchiza luminată a unei cafenele. Șopti „Sfântă Fecioară, cea plină de grație“, Împlântându-și călcâiele În zăpadă și agățându-se cu degetele. Salvat de marginea jgheabului, se ridică În picioare și râse ușor. Nu avea sens să te-nfurii pe natură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
draperie și trase de șnurul de care-i atârna revolverul câțiva centimetri mai sus. Se gândi dacă n-ar exista posibilitatea să scape pe fereastră, dar Își aminti că urma să cadă drept În jos, cale de zece metri, până pe marchiza cafenelei. Apoi ușile batante se deschiseră și se Închiseră. Anna șopti prin gaura cheii: — Etajul de jos. Atunci e În regulă, se gândi Joseph. Nu trebuie să mă grăbesc. Înapoi În dormitorul Annei și de acolo peste acoperiș. Va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mă grăbesc să mă furișez În gară ca un pungaș care se străduiește să nu atragă atenția la intrare, ascunzându-se În umbra cabinelor? Avea timp pentru o ceașcă de cafea, așa că alese una din mesele de pe trotuar, la marginea marchizei, cea pe care o văzuse venind spre el când alunecase pe acoperiș. Privi În sus prin zăpada care cădea, un etaj, două etaje, trei etaje, și iată geamul luminat de la studioul lui Herr Kolber - patru etaje, iar silueta clădirii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cercetară mai de-aproape. — De unde-o fi venit? întreba Vetéa Pitó, dând glas gândurilor tuturor. Niciodată nu mi-aș fi închipuit c-ar putea exista o ființă atât de înspăimântătoare. —Nu-i de pe insulele astea, răspunse Chimé convins. Nici de pe Marchize, Australe sau Tonga. Trebuie să fi venit din Al Cincilea Cerc. Asta e clar, remarcă Tapú Tetuanúi. Nimeni n-a auzit vreodata vorbindu-se despre așa ceva... Făcu o scurtă pauză și se aplecă asupra chipului prizonierului. Mă întreb dacă lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
puțin după aceea, ridică mâna, arătând spre un grup de stele care se aflau exact deasupra capetelor lor. —Cele de-acolo sunt Cele Șapte Văduve Nebune, spuse. În perioada asta a anului se ivesc prin dreptul crestei Fatu Hiva, în Marchize, si se ascund în spatele insulei sfinte Rarotonga. Făcu o nouă pauză, apoi adaugă cu un glas hotărât: Când o să fiu navigator, o să te duc la carnavalul care se serbează acolo o dată la opt ani. Hiro Tavaeárii a fost o dată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
-i glumă, dar asta-i prea... nu, Încă nu m-am sclerozat... știu, știu, mi-ai povestit... nu ți-a dat masa... n-am uitat... zgîrcit, da... și măgar, de acord... nici așa... merci, cine, mama Grahilor? foarte drăguț... a, marchiza Îngerilor, ei, da, așa mai merge - un rîs copilăresc se insinuează printre cuvinte - vezi că știi, tot primăvara... o escapadă, de ce nu? Obișnuitele ei momeli. Parcă În sîmbăta aceea acum doi ani, cînd a Întîrziat patru ore și casa era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu toții să Închinăm un pahar În cinstea sărbătoritului.“ Niki Bârsan dispare conspirativ În vestibul și se Întoarce cu o sticlă de whyski Balantine. Umple paharele cu picior negru pînă la jumătate, apoi o strigă pe doamna E. din ușă: „Hai, marchizo, să ciocnim, adu și cuburile de gheață. Să ne trăiești, bătrîne, și noroc, lovele, gagici!“ Se pleacă la urechea domnului D., care a Încremenit În fotoliu, și-i șuieră „Să trăiești cu cine-ți place!“ Doamna E. dă tonul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]