1,107 matches
-
în timp ce dacă, plecînd chiar de la considerente diferite, adoptăm o atitudine de cercetare, căutăm împreună, diferențele devin îmbogățire și complementaritate. Am găsit acest spirit de cercetare în Grupul celor Zece. Ce aveam în comun? Eram cu toții mai mult sau mai puțin marginalizați în cadrul disciplinelor noastre, și din aceleași motive. Ne puneam aceleași întrebări și începusem aceeași cale. Fiind compus din "marginali", Grupul celor Zece a avut funcția de a anula marginalizarea. Henri Laborit, Henri Atlan, Jacques Sauvan, Edgar Morin și toți ceilalți
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
m-a ajutat mult. Nu cred ca Laborit să fi schimbat ceva la felul în care vedea lucrurile, însă, pentru el, era un loc unde era ascultat, cu atît mai important cu cît se simțea neînțeles și necunoscut. Era foarte marginalizat de establishment. Grupul ar fi putut continua pe termen nedefinit dacă n-ar fi intervenit schimbări importante în viața personala a lui Jacques Robin. Poate că activitățile au fost mai puțin rodnice și mai puțin interesante în ultimii ani, însă
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
politicului, dar nu a fost reținut decît ceea ce constituie o miză internațională importantă: dezvoltarea tehnologiilor de vîrf, acceptarea lor de către populație și mai ales elaborarea unui program european de cooperare științifică și tehnologică. Oamenii de știință au fost, de fapt, marginalizați în această structură extrem de politizată. MOTIVAȚIILE Motivele creării Grupului celor Zece anunțate inițial erau legate de relațiile știință/-politică, ideea fiind că o apropiere între aceste două lumi ar permite o mai bună înțelegere a pro-blemelor societății și o luare
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
colabora. El limita legăturile cu Michel Callon, responsabilul ADEMAST, cu Jacques Robin, Grupul Știință/Cultură, cu Jean-Pierre Dupuy (CREA), și îl considera un concurent pe Thierry Gaudin, directorul Centrului de prevedere și evaluare 164. Membrii Grupului celor Zece au fost marginalizați într-un CESTA condus de Yves Stourdzé. Doar Jacques Attali, politicianul, a putut influența orientările centrului. Cît îl privește pe Jacques Robin, el propunea prin Grupul de reflecție interdisciplinară o nouă stimulare a colaborărilor între cercetători științifici, scriitori, economiști, sociologi
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
mult de o adaptare la constrîngerile politice și sociale decît de o putere reală a științei. Episodul CESTA ilustrează această frază a lui Waysand. Cei cîțiva membrii ai Grupului celor Zece care au participat la crearea acestui centru au fost marginalizați destul de repede. Deciziile importante erau luate de Yves Stourdzé, colaboratorul lui Jacques Attali. De formație sociolog, Stourdzé intrase în 1975 la Institutul de cercetare și informare socio-economică, creat în 1974 la facultatea Dauphine din Paris de Jacques Attali și Marc
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
în slujba exponenților de regimuri politice, de "orientări doctrinare", dar mai ales de funcții bine plătite. Așa numitele "nomenclaturi" au existat nu doar în regimurile comuniste, ci și în cele considerate liberale. Criticii societății și ai sistemelor (de putere) sunt marginalizați, puși pe linie moartă printr-un complex aparat instituțional, compus din universități, sisteme judiciare și fiscale, servicii speciale, poliție, armată. Aceste instituții nu numai că nu apără, nu numai că nu protejează civilii, dar ele sunt folosite ca instrumente de către
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
cunoaștere-putere-guvernare-știință. Puterea politică nu poate exista fără ideea de cunoaștere, fie că aceasta este bună sau rea, eficientă sau ineficientă. Însă cunoașterea-în-sine există fără decizionalul politic, chiar dacă acesta încearcă să o "înregimenteze" în proiectele sale, să o combată, să o marginalizeze, să o anihileze, mai ales atunci când se opune proiectelor sale, iar toate luptele purtate de către factorul politic împotriva cunoașterii au fost pierdute înainte de a fi inițiate. Câte lupte nu s-au dat de către Inchiziție pentru arderea cărților eretice, de către regimul
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
mai prețioase elemente ale oricărei posibile narativități istorice. Universitățile, școlile, arhivele, centrele de cercetare se înscriu într-un mecanism social-politic care reglează producția și distribuția discursurilor, în funcție de anumite programe și obiective ale puterii-cunoaștere, ale regimului politic. Discursurile contrare mediei sunt marginalizate, blocate să ajungă la opinia publică; sunt discreditate și contestate de către intelocrați, denigrate de servitorii sistemelor. În felul acesta, apariția publică a discursurilor este controlată de factorii de intervenție (autoritățile social-politice), iar posibilitățile unor discursuri neoficiale, de asemenea, sunt controlate
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
miză puternică în acest sens. Istoria, ca disciplină modernă, a fost ceea ce nu putea fi politica în mod direct: persuasiunea (asupra civililor), legitimitatea (unui regim politic), îndoctrinarea (civilor) și mobilizarea psihologică (în cazul războaielor). Numai prin practicile unor istorici, destul de marginalizați instituțional și politic, s-a ajuns la o contrapondere, evident, precară, în raport cu istoria sistemelor și a Curților, puternic finanțată de factorul politic pentru că este obedientă și are o acțiune de îndoctrinare în raport cu civilii. Numai că această ordine, spulberată de la Febvre
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
anilor '30 poate mai mult decît alții: acestea au fost traiectoriile lui Déat și Henri de Man, însă ele nu s-au conturat pe deplin decît în ajunul celui de-al Doilea Război mondial și nu înainte. Acest imobilism generalizat marginalizează tentativele de reînnoire întreprinse de socialismul revoluționar, condamnîndu-le; forțele sale, deloc neglijabile, sînt totuși prea șubrede pentru a putea revigora fracțiunile Internaționalei Socialiste a Muncii: Stînga revoluționară a SFIO, precum și POUM nu au nici un discipol în Marea Britanie și nici în
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
scrisă. Tactica preluării puterii de către partidul comunist nu era nouă. "Ca și în celelalte țări est-europene, scrie Vlad Georgescu în Istoria românilor, acesta a știut să divizeze opoziția, să ceeze pentru un timp impresia că dorește o cârmuire de coaliție, marginalizând apoi treptat forțele necomuniste, care i se asociaseră, fie în speranța de a putea juca un rol moderator, fie din oportunism"(p. 282). Tranziția începută prin răsturnarea regimului antonescian și încheiată prin demisia regelui definește astfel un moment istoric asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Crawford și a familiei Bertram. Este adevarat ca vocea naratorului este mai plină de viață decât cea a lui Fanny, însă asta nu înseamnă neapărat că naratorul împărtășește modul de a fi al lui Mary Crawford.15 Critică literară a marginalizat-o pe Fanny Price, la fel cum a făcut și familia Bertram și la fel cum ar fi procedat și publicul modern cu două secole mai tarziu, daca ecranizarea ar fi transpus imaginea fidelă a eroinei românului. Intervenția Patriciei Rozema
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
depăși situația de criză. Majoritatea profesorilor manifestă compasiune si înțelegere față de elevă si încearcă să o stimuleze în direcția restabilirii situației școlare. Relația elevei cu colegii de clasă. Eleva este o persoană interiorizată, necomunicativă. Nu agreează compania colegilor, se simte marginalizată de aceștia, fiindu-i rușine că aparține unei familii dezorganizate. A.T. nu se implică în acțiunile socio-culturale ale clasei, în ciuda eforturilor dirigintei si consilierei școlare depuse în acest sens. Clienta este privită de admirație de către colegi, ca urmare a
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3141]
-
sunt aceleași ca mai înainte. El e cel mai mare explorator al vieții mentale de la Sigmund Freud încoace. Dar drumul pe care l-a urmat este foarte diferit de cel al lui Freud".5 Aproape obsesiv, cei care încercau să marginalizeze valențele demersului psihanalitic invocau eseul Noua structură și opera lui Marcel Proust, scriitorul manifestându-și aici mefiența în legătură cu posibilitățile freudismului de a sonda psihicul uman și, implicit, domeniul literaturii. E însă foarte probabil ca autorul Tezelor și antitezelor să nu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
înmiresmate, munții înalți și pleșuvi, nopțile lungi și pure, golfurile și mările vrăjite, tot atâtea locuri sălbatice și aparent lipsite de viitor, să redescopere lumea desrădăcinaților, pentru a da cuvântul civilizațiilor străvechi și care în pofida trecutului lor fabulos, au fost marginalizate de stihiile naturii sau ale istoriei: un cuvânt magic, impregnat de omenie și cultură orală transmise pe linia unei tradiții nepieritoare, simbol al legăturii ancestrale și salvatoare cu obârșiile. Asemeni personajelor sale, Le Clézio se află în căutarea unui topos
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
pe care‑l ridiculizează la alții, acesta este și istoric. De fapt, romantismul rus se vulgarizase de un secol. De la Pușkin încoace toți tinerii funcționari, ofițeri, studenți erau romantici. Preluat din literatură, romantismul devenise un stereotip de comportament. Firescul este marginalizat, considerat „prozaism“ de către firile eminamente poetice, adică parodice. La 1835, Pușkin primește o scrisoare de la un oarecare Nikanor Ivanov, în care semnatarul se autodescrie : „mi‑am încrîncenat inima, mi‑am întunecat mintea cu îndoieli, tinerețea, perla scumpă a vieții, mi
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
Quint. Singura care-i confirmă guvernantei că fizionomia strigoiului zărit de ea corespunde chiar cu cea a fostului servitor este doamna Grose, un personaj redundant (responsabilă, pînă la venirea naratoarei cu educația/ îngrijirea celor doi copii). Ea s-ar simiți marginalizată de venirea noii guvernante pe domeniu (cu atît mai mult cu cît nu are o familie proprie și deplînge absența maternității). În consecință, doamna Grose speculează instabilitatea emoțională a protagonistei, inducîndu-i o nevroză devastatoare. Exegezele au vorbit, totodată, despre pre-freudia-nism
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
mai convingător, profilul moral al unui Holden Caulfield american, ieșit din literatură și intrat în realitatea imediată. Povestea e plasată la începutul vieții lui Chinaski, surprinzînd copilărila marcată de brutalități (în special, din partea tatălui) și adolescența sa însingurată și tristă. Marginalizat de familie (tatăl se întreabă mereu cum poate avea un fiu așa de "nevolnic", iar mama suferă de o pasivitate cu iz nevrotic în fața soțului), de sistem (copilul se confruntă adesea cu colegii hărțuitori) și de aspectul fizic (Henry are
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
s-a familiarizat, volens-nolens, cu subtilitățile mentaliste și comportamentale ale omului plasat în geogra fii exotice și istorii neobișnuite. La nivelul întregii sale opere, prozatoarea rămîne ancorată în tema socială. Cînd, în interiorul filozofiei ei feministe, Lessing se interesează de femeia marginalizată de sistemul patriarhal, copleșită de "greutatea" subiectului, le trece cu vederea pe femeile marginalizate de sistemul patriarhal, care, cu multitudinea lor de trăiri emoționale și psihologice, ar fi oferit o substanță epică mult mai diversă. În practica narativă, scriitoarea crede
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
fii exotice și istorii neobișnuite. La nivelul întregii sale opere, prozatoarea rămîne ancorată în tema socială. Cînd, în interiorul filozofiei ei feministe, Lessing se interesează de femeia marginalizată de sistemul patriarhal, copleșită de "greutatea" subiectului, le trece cu vederea pe femeile marginalizate de sistemul patriarhal, care, cu multitudinea lor de trăiri emoționale și psihologice, ar fi oferit o substanță epică mult mai diversă. În practica narativă, scriitoarea crede în desenul de ansamblu și nu în contururile lui de amănunt. Imboldul sociologic primează
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
științifice a constrîngerilor impuse de realitate (economică, sociologică...). Demersul sociologului constă în studierea "marjei de libertate reală" a actorilor, după cum explică Michel Crozier 129. Calificativul "reală" este aici esențial. Marjă de libertate înseamnă libertate la margine, libertate marginală. Științele umane marginalizează libertatea umană. Istoricii, sociologii, economiștii, psihologii justifică nevoia imperioasă a omului de realism, îl susțin în demersul său, care se vrea realist, de a vrea să-și gestioneze "marjele de libertate". Marjă de libertate și incertitudine sunt strîns legate între
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
sociologic, problema responsabilității nici măcar nu se pune. Ne întrebam ce înseamnă nevoia noastră de a înțelege, dorința de a explica ființa umană. Prizonier al științelor autoproclamate umane, omul modern vrea să reducă incertitudinea acțiunilor umane și, în felul acesta, să marginalizeze libertatea umană. El, care e cuprins de o asemenea dorință de libertate, refuză să fie liber și, deci, responsabil. Științele umane sunt umane? N-a venit, oare, timpul să ne eliberăm de științele care se înverșunează în numele unei anumite concepții
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
să amplifice virtuțile lor politic: ideologia contribuie la integrare, utopia deschide noi perspective. Poate că și din acest punct de vedere reformele instituționale simple pot încuraja această formă de conflict. În această perspectivă s-ar înscrie revizuirea regulilor parlamentare, care marginalizează partidele mici, sau acordarea unui drept de inițiativă și de abrogare legislativă cetățenilor, care să oblige Parlamentul să delibereze asupra unei chestiuni prezentată de un număr de cetățeni. A da formă democrației europene nu este un lucru simplu. Forma actuală
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
de la superior la inferior, ele de-venind doar manifestări diferite ale conceptului general de cultură. Nu sunt anulate însă diversele speculații asupra relației centru-margine și asupra presiunii pe care cultura populară se pare că o exercită asupra celorlalte două forme, marginalizându-le. Fig. 2 Un alt amănunt evident în diagramă ar fi lipsa termenilor "subcultură", sau cultură "joasă", și cultură "înaltă", existenți în vocabularul secolului al XIX-lea. Nachbar și Lause resping etichetele de tipul "jos" și "înalt", din cauza conotațiilor peiorative
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
originalitate, de adaptare sau împrumut al tiparelor culturale supuse discuției. Capitolul 2 Figuri mitice și supereroi Problema culturii populare ca formă de cultură ce apare odată cu revoluția industrială și cu producția de masă, sau ca formă mult mai veche, orală, marginalizată de cultura clasei dominante a ridicat multe semne de întrebare și controverse. Brantlinger, după cum am văzut în capitolul anterior, compară cultura populară cu modelul antic roman "pâine și circ" și cu decadența socială aferentă, dar pune la îndoială atât reiterarea
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]