1,037 matches
-
de a sta ascuns, pentru a nu fi devorat de niscaiva animale înfometate. De aceea, după dr. Luscher, albastrul închis este culoarea "liniștii și a pasivității", iar galbenul deschis culoarea "speranței și activității". Roșul, în special tonul mai închis, spre maro, era asociat culorii sângelui și de aceea avea legătură cu vânătoarea și agresiunea. Verdele specific vegetației reprezenta asigurarea hranei, precum și diversele medicamente naturiste. De aceea era asociat cu apărarea și grija de sine, fiind culoarea complementară roșului. Aceste patru culori
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
de a fi activ. Interpretarea culorilor auxiliare Cele patru culori auxiliare sunt violet, maro, negru și gri. Ultimele două nu sunt propriu-zis culori, ci reprezintă mai degrabă o negare a culorii. Violetul este un amestec între albastru și roșu, în timp ce maroul este un amestec între roșu și negru. Violetul încearcă să unifice impulsivitatea roșului cu atitudinea pacifistă a albastrului. Este o culoare mistică, magică, reprezentând înțelegerea intuitivă și senzitivă a irealului. Este culoarea preferată de 75% din copiii preadolescenți. Este de
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
și senzitivă a irealului. Este culoarea preferată de 75% din copiii preadolescenți. Este de asemenea preferată de femeile însărcinate și persoanele cu hipertiroidism, precum și de homosexuali sau lesbiene. Poate fi considerată a fi o dorința pentru intimitatea mistică sau înțelegere. Maroul reprezintă senzația, pentru că se aplică simțurilor corpului. În funcție de poziție, indică nevoia sau suprimarea confortului fizic. Asocierea cu această culoare a pământului semnifică nevoia de rădăcini, de a aparține cuiva, insecuritatea sau situația în care individul nu poate coopera. În general
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
fizic. Asocierea cu această culoare a pământului semnifică nevoia de rădăcini, de a aparține cuiva, insecuritatea sau situația în care individul nu poate coopera. În general este găsită în ultimele poziții (cea mai puțin preferată), de aceea este semnificativ dacă maroul se găsește printre primele culori preferate. Acest lucru indică de obicei o nevoie de a depăși o situație rea, care cauzează un disconfort extrem, atât fizic, cât și emoțional. Griul, nu este nici închis, nici deschis, de aceea reprezintă neimplicarea
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
răspuns, dar nu-l găsi. Era fascinat de dimensiunile picturii și, mai ales, de culorile vii, de combinația dintre albastrul-Închis al veșmintelor celui de-al doilea personaj din stânga, care părea a dormi, și nuanțele de galben ale pământului, dizolvate În maro, pe măsură ce planul se Îndepărta, și apoi Într-un albastru-deschis, la linia orizontului, pentru a reveni la albastrul-Închis al hainelor personajului tocmai sus, În tăriile cerului. - Parcă depărtarea... spuse, Într-un târziu, ușor rușinat de neștiința lui. - Extraordinar! exclamă Giovanni. Puțini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
avea aceeași față rotundă, plinuță, cu ochi mari și negri ca ai contesei. Privirea devenise, parcă, mai melancolică. Sau poate doar felul În care Începea să privească lumea era unul mai adânc, mai atent la nuanțe. Purta pantaloni de catifea maro legați sub genunchi cu șnururi roșii, ciorapi albi, o cămașă albă cu pieptul dantelat și o vestă de casă, galben-Închis. În cameră domnea o veselă dezordine. Două șevalete de dimensiuni diferite, fiecare având câte un tablou În lucru, pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
un pumnal. Călugărul Îl studie cu același zâmbet. Jian Shi nu era un bărbat urât, dar avea un chip aspru, care sugera meschinăria. Era vânjos, avea, poate, treizeci și cinci sau chiar patruzeci de ani, și purta un kimono gros, de un maro Închis, peste care era legată o platoșă de piele. Părul ușor cărunt Îi ajungea până la umeri. În jurul lor, războinicii făcură un semicerc. Păreau obișnuiți cu astfel de confruntări și, pesemne, nici una nu fusese pierdută de șeful lor. Dar, dacă acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
și umbra ei de albastru, care trecea de pomi și devenea mai palidă. În curticica cu pietriș alb creșteau copaci. O insectă mare a zburat înăuntru și a început să meargă pe masă. Nu știu ce tip de insectă era, dar era maro, strălucitoare, cu o structură complicată. În oraș marele lanț universal de insecte se rărește, dar unde se găsește o frunză, două, apar și ele. Și apoi mașina de spălat vase plescăia sub noi în apartament; și vizavi, spre Bucătăria Iadului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
e cea mai bună prietenă a mea. Eu am convins-o să vină la sală. Cath avea o figură lunguiață și ascuțită, cu o urmă de lovitură pe nas. Nu era machiată, iar genele și sprâncenele păreau niște umbre vagi, maro deschis, lăsate pe pielea albă. Își făcuse cărare pe mijloc și Își Împletise părul În două cozi, legate la capete cu panglici. Înfățișarea de fetiță e la mare modă anul ăsta. Cu toate astea, În cazul ei nu mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ne-am Întors și-am privit-o amândouă În tăcere, apoi Lou Îmi zise din senin: — Vii să facem o plimbare pe-afară? Merg să-mi iau haina. Se retrase În birou și ieși cu o haină din blană sintetică maro Închis, care Începea să se reverse din zona umerilor și nu se mai oprea. Trebuie că se lățea deja metri buni către poale. Pe Lou o prindea foarte bine, dar pe mine ar fi arătat ca un cort ambulant. Soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
n-ar fi fost, de fapt, teribil de amenințătoare. Se ridică În picioare, Împingând scaunul cu atâta forță Încât acesta scrâșni a protest. — Vă cunoașteți? Întrebă Gavin Pritchett. Omul purta o cămașa de flanel bej, un sacou de catifea reiată maro, iar la gât, o cravată pe care se părea că obișnuia să o mestece În momentele de tensiune. — Da. Bună, Janice! am salutat, Într-un efort eroic de a nu arăta vinovată. Ce mai face Devon? N-a ținut figura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Iar Gabriel dorea să-l ferească de băieții bătăuși. (De fapt, și la școala particulară erau băieți bătăuși, dar Adam nu-i mărturisise maică-sii acest lucru.) Și, pe de altă parte, lui Gabriel îi plăcea uniforma școlii, pantaloni golf maro, și ciorapi lungi albastru-deschis. Lui Adam nu-i plăceau băieții. Nu-i plăceau nici fetele, deși ar fi preferat să fie fată. Stânjeneala care-l separa de părinții lui îl făcea să fie singuratic și la școală, unde se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nesincer. — Nesincer. Bun. Zi-i înainte! — Mie îmi face impresia că sunteți o persoană foarte moralistă. De pildă, puneți un preț absolut pe adevăr. — A fi moralist nu înseamnă a fi moral. Cât despre adevăr - mă rog - e asemenea culorii maro - nu face parte din spectru. — Ce vreți să spuneți? — Nu face parte din moralitate. Adevărul e impersonal. Ca moartea. E o osândă. — Rece? — Ah, metaforele astea! Dar nu puteți recunoaște nici măcar o singură valoare? — De ce nu? — Vreau să spun, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Hattie aruncase o privire prin centrul orașului, începuseră să se aranjeze și să-și ia locuința în primire. Lada cu cărți a lui Hattie sosise. Sortau volumele, atârnau rochiile în șifonier, mutau mobilele. Hattie își puse pe scrinul ei iepurașul maro de porțelan care-și scărpina o ureche, foca neagră eschimosă, asemănătoare cu un melc fără cochilie, și văsulețul japonez, alb cu roz, în care se lăfăiau acum câteva primule culese cu râvnă lângă poarta din spatele grădinii. Scotociseră peste tot, deschiseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vreun metru și jumătate; cel din fundul grădinii avea și două stinghii orizontale, bătute în cuie, iar cel din dreapta era mărginit de tufișuri frunzoase, care puteau oferi un punct de sprijin pentru picioare. Gabriel văzu că omul purta niște pantofi maro cu șireturi, clar fără ciorapi. Avea un păr lung, cărunt, soios, și o față preocupată, îngrijorată. Îi văzu clar fața când încercă să se cațăre pe un tufiș de rozmarin, frângând cu trosnete puternice ramurile fragile și călcându-le în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
genunchi lângă Brandy, dacă mi-aș vârî mâinile sub rochie aș da numai de Darvon și Demerol și Darvocet 100. De asta se și uită cu toții la mine. Rochia mea-i o copie a Giulgiului din Torino cumpărată la solduri, maro cu alb, drapată și croită așa încât nasturii de-un roșu lucios să țină loc de stigmate. Apoi am pe mine metri întregi de voal negru de organza înfășurat în jurul feței și cusut cu mici stele de cristal austriac tăiat manual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
profesionist al prințesei Brandy Alexander. În același fel, mâna lui Brandy se mișcă pe o traiectorie invizibilă de la genele ei fluturânde și părul bogat spre mine. Tot ce-o să poată vedea agenta imobiliară din mine sunt voaluri, muselină și catifea, maro și roșu, tul întrețesut cu fire de argint, straturi atât de dese c-ai spune că nu e nimeni dincolo de ele. Nu ai ce să vezi la mine, așa că nu se uită aproape nimeni. E-o înfățișare care spune: Mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
se apere - dar scutierul Îi ținea capul apăsat În vasul veceului. Se sufoca. Simțea că-i lipsește aerul. Deschise gura, inspiră apă, tuși, scuipă, ridică o clipă capul și fu din nou Împins spre apă - nasul atinse luciul pătat cu maro al vasului, cineva făcuse caca și nu nimerise gaura. Apa i se scurgea din nas, din urechi, din ochiul deschis și din bandaj. Îi bag un fitil În curul ilotului ăstuia și-l fac să se bășească, spunea Anzalone. Ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
vreo motivație, anormalitatea unui regim de dictatură, zeci de ani... Nu mai are importanță, timpul acela a trecut definitiv, odată cu el și noi. Ana aștepta în odaia numită „salon”, cu covoare lânoase, tablouri, un divan larg acoperit cu o cuvertură maro plușată, cumpărată de la oraș, trei perne, două simple, pufoase, albastre, și una lucrată la gherghef, în galben, o mare oglindă ovală, părând venețiană, prinsă de peretele dinspre canapea, un taburet pirogravat, o toaletă cu oglindă mică, dreptunghiulară, pe care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
văzut mai degrabă ca un simbol al inspirației, concretizat prin spontaneitatea/originalitatea persoanei. El definește, în același timp, un sentiment al fericirii persoanei guvernate și de o lipsă a inhibiției, evidențiind dorința de schimbare, centrarea pe investigație și productivitate; - cafeniu/maro - văzut ca un amestec între roșu și galben are ceva din fiecare - reprezintă rădăcinile persoanei, securitatea căminului și a familiei acesteia. Centrat pe corp, el semnifică nevoia de confort (unele studii indică faptul că era culoarea preferată după cel de-
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
frumos ... 4. neascultător ... (ascultător/cuminte) 5. curat ... 6. mare ... 7. ușor ... 8. vesel ... Evaluare: Se notează de la 0 la 8, în funcție de răspunsurile corecte. • Proba 6: Denumirea culorilor Consemn: Se prezintă copilului următoarele culori: verde, negru, roz, alb, violet, gri, galben, maro, albastru. Se cere să le denumească. Evaluare: Se notează răspunsurile de la 0 la 10, în funcție de numărul de răspunsuri corecte. • Proba 7: Cunoașterea sensului verbelor Consemn: Pentru seria I de verbe, evaluatorul mimează înțelesul verbului, iar copilul numește acțiunea. Pentru seria
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
am întâlnit și-am lins o bună înghețată fiecare care era verde-maro și mare apoi degetele în păr le-am înfipt și părul în înghețată a sărit înghețata din copac a curs și părul pe copac s-a scurs, și maroul din copac s-a rupt și copacul fără vis linge maroul de pe bot și burta de pe înghețată mușcă botul în păr și părul de sub pom aruncă pomul în înghețată și înghețata peste păr înfulecă burta și botul... Primăvară și cerul
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
verde-maro și mare apoi degetele în păr le-am înfipt și părul în înghețată a sărit înghețata din copac a curs și părul pe copac s-a scurs, și maroul din copac s-a rupt și copacul fără vis linge maroul de pe bot și burta de pe înghețată mușcă botul în păr și părul de sub pom aruncă pomul în înghețată și înghețata peste păr înfulecă burta și botul... Primăvară și cerul este verde și Dumnezeul peste înghețată și pom înfulecă pomul și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
de Pumni Unde în vale stă mereu un cimitir În cimitir domnește mereu o primăvară posomorâtă Unde un gând e, și Moarte caldă încă Cald așa cum poate fi cald un căcat împuțit, Omul cel uitat e salvat Acolo unde pietrele maro nu mai sunt Unde Numele numește înlăuntru Și omuleți nu există Acolo totu-i un adevăr slăninos Nici un om nu poate să se gândească la Oameni De neînchipuit Numai câinele este de gândit Și durerile trupului meu. FEMEIA (deschide fereastra
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
meu în existența interioară din lăuntrul meu. Cu mine se merge înainte pe întreaga perioadă a vieții. Liftul meu are o tendință înainte care a fost primită ca ordin de sus. PIANISTA: Da, probabil că scaunul lui e tare și maro. COMPOZITORUL: Daa, mereu înainte cu curul asupra ticăloasei înălțimi a umerilor. Poate o drumeție... dacă se poate spre vârful Schwab... cu pâine cu slană și gențiana morții. Oare când o să moară și el propriu-zis în același mediu înconjurător prietenos ca
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]