1,400 matches
-
cu o scăpărare de fulger și o bubuitură de tunet. Mergeam pe Upper West Side În Manhattan când m-a prins o ploaie torențială de vară, iar eu eram fără umbrelă. Am reperat un posibil adăpost: o impunătoare clădiredin piatră maronie, cu uși duble de un negru lucitor. Pe o placă de aramă se putea citi: „Societatea Americană pentru Studii Paranormale“. Tentată de ce promitea acest nume, am apăsat pe sonerie și mi-am petrecut restul zilei cotrobăind prin arhivele Societății. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
în locul lor mașini de poliție. Aceștia îi adunau pe oamenii care nu se simțeau bine. Până să ajung la mașina respectivă, am mers pe jos cam două sute de metri. Eram aproape de muncă. Mă clătinam. Mi se părea că șoseaua este maronie. Îmi închipuiam că ceva nu e în ordine, dar nu conștientizam gravitatea situației. Voiam să fac ceva în privința asta după ce ajungeam la firmă. M-am străduit să merg. Gândindu-mă la asta acum, sunt impresionat de cât am reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
încet pentru că n-aveam nici o grabă, ne amuzam cu remarci hazlii pe care ni le aruncam unul altuia ca la pimpong. Doi muncitori lucrau de zor, fumând și astâmpărându-și din când în când setea cu o dușcă dintrun lichid maroniu, destul de neplăcut presupun, de vreme ce se strâmbau după fiecare înghițitură. Mihai, cel mai în vârstă dintre noi, care părea și cel mai serios, îi abordă politicos: - Domnilor, nu vă supărați, spuneține și nouă, mai avem mult până la Iași? Uitându-se la
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
Pe jos, că-i mai sănătos. Facem mișcare, că nu strică. Abia stăpânindu-și uluiala ce risca să degenereze într-un hohot de râs având în vedere dificultatea de a-și menține o mimică normală, deși vizibil afectat de lichidul maroniu, omul s-a străduit totuși să nu ne jignească:D'apoi să tot aveți cam vreo zece zile de mers! Dar de ce nu luați trenul, că vine peste vreo două ore? - Două oreeee?! Mamăăă, da'noi ne grăbim, navem timp
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
te Învârți de colo-colo fără rost... Nu vezi că peste tot e numai praf?“ „Dacă ar fi umezeală sau mucegai, ar fi mai bine?“, răspundea În glumă Mașa, Îndreptându-se spre mușcata Înflorită În fereastră, ale cărei frunze se făcuseră maronii de atâta praf. Mizeria n-o deranja pe Mașa, dar acum, având un oaspete străin În casă, Îi trecu prin minte că poate ar fi trebuit să spele toate farfuriile murdare din dulap, toate lingurile, În mare parte nefolosite de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
dacă nici pentru diviziune nu era absolut necesar? - La nimic, spuse Extraterestrul, ghicindu-i iarăși gândurile. Pur și simplu, la nimic... Mașa Îl privi ușor speriată, continuând să țină farfuria În mână, Încercând să șteargă cu o cârpă unsuroasă sosul maroniu ce emana un miros extrem de neplăcut. Dacă n-ar fi fost musafirul, Mașa nu s-ar fi sinchisit nici de murdărie, nici de miros. Ci ar fi luat pur și simplu farfuria, ar fi șters-o cu prosopul de bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
bunurilor Împrăștiate se luau la ceartă cu vecinul care-și Însușise o parte din obiectele ce nu-i aparțin...!! Pentru ca spectacolul să fie și mai halucinant, apăru o echipă de „Specialiști”, care injecta În fisurile grinzilor de rezistență o soluție maronie cu scopul de-a suda betonul cu precizarea expresă: datorită aceastei inovații grinzile de beton se pot rupe În altă parte Însă niciodată În locul unde au fost sudate. Mai puțin Încrezător Tony Pavone, desprinse din grindă o bucățică de soluție
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
prin grăsime Înghețată, prin roșu marmorat sau porfir de gheață și retezau șuierând oase. Încearcă să te plimbi pe aici. Trotuarele erau ceruite cu grăsime. Făcură apoi la dreapta, În jos pe Broadway. Strada urca În timp ce metroul cobora. Sus, zidăria maronie; jos, umbrele Întunecate și șinele de oțel. Urmară casele, sărăcia mizeră a cartierului de portoricani. Apoi Universitatea, mizeră Într-un alt fel. Era deja mult prea cald În oraș. Primăvara ieșea de sub influența iernii și căpăta exuberanța verii. Între stâlpii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
care se zăreau dincolo de spuma albă a râului, și s-a ridicat în picioare, în mijlocul gabarei. Ai văzut cum m-am descurcat ? a zis ea. Zach a zâmbit, iar ridurile din jurul ochilor albaștri i s-au strâns. Am văzut. Dealurile maronii și rare le-au făcut loc brazilor uriași și plantelor iubitoare de apă: zambile și clopoței gemeni. Jina a văzut pe mal un petic acoperit în întregime cu ferigi gigantice, cu aspect tropical, și, la jumătatea pantei, o cascadă. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nimic din ceea ce faci nu contează. Că, uneori, cel mai bun lucru pe care poți să-l faci pentru tine e să lași totul așa cum e. Ellis a auzit zgomot de crengi rupte și, printre tufișuri, a văzut o sclipire maronie. A ridicat pușca și-a simțit un val de adrenalină, un moment scurt de fericire. Animalul era cu capul în jos. Păștea. Din vale, Ellis a auzit râsete și corzile chitarei lui Drew. Propriul lui fiu nu-l respecta și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
un peisaj dezolant, dar mie îmi făcea bine fiindcă nu mă mai gândeam la micile mele probleme, îmi aminteau că am înainte o viață întreagă pe care pot să o trăiesc după puteri și dorințe. Aveam un carnețel cu coperți maronii pe care-l purtam mereu în secret la buzunarul de la piept și pe foile lui îmi așterneam năduful sau vorbe alese pe care visam că am să le rostesc odată și-odată în fața alesei, dar eram prea timid. Poate nici
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
un gard, cu capul spart, zăcea paznicul inconștient. Era un om în pragul pensionării, nepregătit pentru astfel de situații, un om blând, care te ducea cu gândul la bunici. Un tip blond, îmbrăcat în haine de piele întoarsă de culoare maronie, era cel mai violent. Lovea și fete și băieți laolaltă. Kyta, cel mai masiv ceasornicar, era ocupat cu un alt țigan care avea în mână un cuțit lung cât o sabie. Rupsese o scândură dintr un gard vecin și căuta
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
rînd, dacă aș fi avut cît de cît ceva, fie veste bună, fie rea, puteam foarte bine să apelez la convenabilul și modernul aparat care se numește telefon... CÎnd s-a Întors, era Îmbrăcată În pantaloni marinărești și o vestă maronie groasă. Părul Îi era aranjat ca de obicei, dar pistruii de sub ochi Îi ieșeau mult În evidență și o arătau schimbată - avea parcă un aer mai aspru. Simțeam oarecum nevoia s-o avertizez. Am Început să mă bîlbîi, Încercînd să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Între două fotolii de culoarea fildeșului. Și mai exista și o canapea. Pereții și tavanul aveau aceeași culoare ca și draperia care mă despărțea de atelier, făcută dintr-un material mai gros, dar cu un imprimeu plin de gust: floricele maronii răspîndite pe un fond galben. Iluminarea simplă contribuia și ea la acest echilibru bine gîndit: corpuri de iluminat dreptunghiulare din sticlă de-a lungul pereților. Soția mea s-a sprijinit cu ambele mini de brațele fotoliului, stînd cu spatele la draperie. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Privirile-mi alergau ca ale unui nebun de sus jos și de jos sus În colțul aceleași clădiri. Nu mai era acolo! Fereastra lămîiatică dispăruse! În locul În care ar fi trebuit să existe aceasta atîrnau perdele cu dungi albe și maronii... complet diferite. Ce se Întîmplase, pentru numele lui Dumnezeu? Dacă voiam să aflu, n-aveam decît să avansez treizeci și doi de pași, s-o iau În sus pe scări, să sun la ușa din stînga de la etajul al doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
meu de vedere numai protuberantele șirei spinării, rînduite precum niște morminte săpate În nisip erau de culoarea făinii arse... Culoarea m-a tulburat profund. Părul aproape invizibil precum țesătura din catifeaua cea mai scumpă și moale... Piele fină, cu nuanțe maronii ca de băiețandru. Bineînțeles că oricît ar fi de măiastră tehnica fotografică, tot nu poate surprinde cu exactitate toate tonurile. PÎnă În momentul de față nu aveam nici un motiv să nu accept mărturisirea lui Tashiro... dar dacă deveneam iar bănuitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
clipe. „Not big deal, my friend, not big deal. But hope you will understand sometime... Maybe.” În seara aceea nu a mai vorbit cu mine, nu mi-a mai povestit despre Zair, nici despre junglă, nici despre femeile cu pielea maronie și trupul răcoros pe care le-a iubit acolo. Peste două zile am plecat, mulțumindu-i pentru tot. La plecare mi-a mai dat niște cărți. „Don’t say anything, you understand?” N-am zis nimic, am plecat. După câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și lapte de cămilă, la cartofi dulci și porumb. La mango și la nuci de cocos și la mere în aluat. La ciupercile care se deschideau asemenea umbrelelor în anotimpul musonului. La nuci, încrețite în cojile lor, cu pielița lor maronie și carnea lăptoasă. Casa era mică pentru dorința ei cea mare. Se plimba din dormitorul albastru minuscul până în bucătăria sufocată de mirosul de kerosen, în jurul mesei și al scaunelor, în sus și-n jos pe balcon, cobora scările trecând pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
domnul Chawla și Amamji alergau de colo-colo cu cârpe și apă fierbinte, furtuna era încă dezlănțuită, iar ploaia spăla ferestrele ce refuzau să stea închise și răbufna de pe sub uși, se născu Sampath. Când fața sa, cu un semn din naștere maroniu pe unul din obraji, se ivi în uralele familiei, se auzi un tunet care aproape le sparse timpanele, urmat de o prăbușire de proporții afară, în stradă. — Ce-a fost asta? întrebă nervos domnul Chawla, pe când pământul se cutremura. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Opriți-l, urlă domnul D.P.S. și câțiva se năpustiră în față. Dar Sampath se cățără agil pe cel mai înalt nivel al fântânii și, cu o mișcare iute, își dădu jos pantalonii și chiloții. Cu spatele la mulțime, ridică în aer fundul maroniu și-l scutură frenetic, apreciind extaziat distracția acelei seri pe care el însuși o oferise. — Vaiiii, ce-ai făcut? zbieră familia când Sampath se întoarse acasă fără slujbă, liniștit și ud până la piele. — Te rog să dispari, îi spusese cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
deveneau scurte și cețoase, iar fructele verzi-aurii și coapte, să culeagă o guavă... Ar ține-o lipită de obraz și ar rostogoli-o în palme ca să-i simtă suprafața cu circumvoluțiuni și cu o stea la bază, cicatricile tari și maronii, făcute de vânt și de ploaie și de ciocul vreunei păsări neatente. Și, în cele din urmă, când ar gusta-o, nu l-ar dezamăgi; ar fi o guavă minunată, cea mai bună pe care ar fi putut-o mânca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
dintr-odată, dacă vreți, în plină zi, scoaseră țipete de revoltă și se năpustiră înspre copac să-l ajute pe Sampath să apere teritoriul. Sărind din creangă-n creangă într-o stare de indignare, arătându-și gingiile roșii și dinții maronii, aproape că îl făcură pe fotograful care deja se clătina să cadă direct în cap. Îmi pare rău, domnule, spuse bietul fotograf tânăr, nou în meseria sa. Nu pot să fac așa ceva. Mamei nu i-ar plăcea să fac așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
guava, un singur fruct care era mult, mult mai mare decât celelalte; mai rotund, cu baza în formă de stea, uscat... Era înconjurat de maimuțele argintii, care îl priveau cu fețele lor de cărbune. Pe o parte avea un semn maroniu, mai mult un semn din naștere... — Stai, chirăi Ammaji. Dă-mi fructul ăla. Stai! Sampath! Sampath! Dar Maimuța de la Cinema ridicase ea însăși fructul înainte ca altcineva să apuce să-l mute și, cu ochi liniștiți și înțelpți, ținându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
obișnuită când lucrez (când muncesc sunt cu totul altfel) - nu sunt deloc un tip drăguț). Întotdeauna sunt și roșcate... În 1978 eram un puști tare răutăcios. Ca și anul ăsta. Ieri treceam pe strălucitorul Fifth Avenue în drum spre golful maroniu din Park. Marile magazine erau în plină activitate, adunând oamenii înăuntru, scoțând oamenii afară, supravegheate de suplele totemuri ale Manhattan-ului, acești idoli sau statui de piatră, care se uită zâmbitoare drept înainte, aprobând nepăsătoare tranzacțiile încheiate în strada de sub ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
M-am trezit și am plecat. Cerul era de un albastru orbitor. Platoul, presărat cu corturi maroniu-roșcate, era de un verde închis intens, ca un deget mare și verde, ridicat sever deasupra unei lumi de un roșu-aprins și de un maroniu deșertic. Dacă Demonii învolburați se învârteau prin Vale, nu mă mai puteau prinde și totul părea să fie bine în lume. Prepelicarul, o femeie în toată firea de treizeci și patru de ani, trei luni și patru zile, stătea așezată pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]