1,327 matches
-
a recomandat titlul eseului de la sine, ca o acumulare a unor exerciții mentale de zi cu zi. Toate sunt până la urmă speculații și, dacă interogăm etimologic acest cuvânt, dacă ne gândim că în latină "speculum" înseamnă chiar oglindă, membrana dintre materialitatea oglinzii în "speculum" și natura ideatică a speculației devine foarte subțire: iată justificarea titlului și iată cum titlul și textul au creat deja spațiul acela din primul paragraf. Nu este doar borgesiană această circularitate, această intersecție a reflecțiilor din oglindă
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
în armonie. (...) conceptul minții androgine transcende, trece dincolo de barierele și tensiunile de gen. (...) Îmi este foarte drag conceptul fiindcă, oricât s-ar chinui mulți sau multe nemulțumite de eteritatea lui să-l aducă în corp, conceptul nu se referă la materialitate, ci la spirit, după cum Virginia o spune dincolo de orice dubiu. De ce am accepta mai degrabă (pentru a câta oară o citez?) "nu te naști, ci devii femeie" și natura de construct cultural a feminității, pe care oricât am suci-o
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
ispită sau tulburare, a simțit nevoia unui sprijin. Nefiind alt suflet alături l-a găsit în trup. Iar trupul fiind legat de realitatea materială prin simțuri, a evadat din veșnicia în care sufletul încerca să-l proiecteze. A evadat în materialitatea din care făcea parte. El trăia cu pecetea morții și, împotriva dorinței sufletului, se întorcea în lumea stricăciunii, târând cu sine și sufletul. Abia după moartea trupului sufletul rămâne independent. Până atunci existența trup-suflet e unică. E o condiție a
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
îngăduite, nu reține, din corporalitatea iubitei, nimic legat de arsenalul seductiv al eternului feminin, dacă lăsăm la o parte "părul, unduiosul, de zână", oricum liber, în context (fiind relaționat cu făptura imaculată a unei "zâne"), de orice sarcină derivată din materialitatea senzoriului erotic. Știind cum are să evolueze lirica ivănesciană, putem întrevedea pe bună dreptate, în sonetul din 1959, începutul a ceea ce se va dovedi a fi o poezie aidoma unui monolog petrarchist de o idealitate dureroasă, de o discreție a castității
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
dionisiacă specifică unei astfel de inspirații. Invenția trimite la alchimicele arhetipuri ale uniunii elementelor („să văd cum luna se-nsorea/ și soarele cum se înlună”). Chiar și într-o poezie patriotică, în volumul Vânătoare de timp (1978), se recurge la metafora materialității, a consistenței grele (România e „o țară grea de gând muntos”). Predomină acum ludicul, ritmul cântecului născocit de copii, cu rime interioare și aliterații, cât și suflul puternic al evocărilor și meditațiilor expansiv-defensive, ca în baroc („odaia-scoică- ascunde o perlă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289922_a_291251]
-
economică și sociologică, www.mises.ro, p. 347. 1113 Socialismul ca doctrină a apărut odată cu scrierile lui Marx din secolul al XIX-lea. Iată crezul lui Marx exprimat cu deosebită claritate.: "Unitatea lumii nu constă în existența ei ..., ci în materialitatea ei, și aceasta este dovedită ... printr-o dezvoltare lungă și anevoioasă a filosofiei și a științelor naturii... Mișcarea este modul de existență a materiei. Niciodată și nicăieri nu a existat materie fără mișcare, și nici nu poate să existe ...". Vezi
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
etnic și național, ca să dea versiunea adultă a basmului sau a poveștii. Înțelegerea mentalității noului public de basme, căruia i se adresa el și care în chip firesc s-ar fi interesat de masă și traiul unui Stan Pățitul, precum și preștiința materialității artei sunt părți din înzestrarea lui naturală de povestitor. ‘‘Atât poveștile, cât și amintirile au o viteză în desfășurarea faptelor, ce nu le dă răgaz de analiză sau descripție. Unde ar fi putut lua loc un portret întreg, e numai
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
constatările auditului pentru domeniile cu riscuri ridicate? Aveți unele recomandări specifice sau comentarii pentru aceste domenii? 5 Care au fost motivele subliniate pentru care diferențele auditului nu au fost înregistrate (au fost nemateriale pentru operațiunile generale)? 6 Cum este determinată materialitatea în evaluarea acestor diferențe? Ce se întâmplă dacă elemente nemateriale devin mai mari în viitor? 7 Există un plan de înregistrare în următoarea declarație financiară a ajustărilor ce nu au fost făcute în această declarație financiară? 8 Există alte probleme
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
clasică Îngăduia un transfer informațional pe durata unui interval de timp, printr-un suport obiectual (socialmente și tehnicește din ce În ce mai convenabil), noul mod de comunicare pune În contact, aproape instantaneu, ființe oarecum „descărnate”, uneori fără chip și Înfățișare, fără raportarea la materialitatea unui suport (culoarea sau mirosul hârtiei, caracteristicile caligrafiei, formatul sau stilistica timbrului etc.). Concretețea suportului, plus o sumedenie de Înțelesuri purtate de acesta, dispar pentru totdeauna. Personalizarea mesajului se realizează doar la nivel de conținut, iar dacă se poate realiza
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
timpului, pe durata Întregii vieți. În calitate de instanță ce slujește comunitatea, școala este un simbol al stabilității și statorniciei, al comprimării timpului și al opririi acestuia. Școala este un ținut al stocării memoriei culturale, un spațiu de gesticulații rememorative și comemorative. Materialitatea Însăși a școlii Încearcă să dea seama de acest raport față de temporalitate: edificii mărețe, ziduri durabile din piatră, frontoane cu devize grave, atmosferă severă de Închisoare. Concluzie amăgitoare: cu cât o școală este mai veche, cu atât este mai valoroasă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
știu [ce este timpul - n.n.]; dacă eu aș vrea să explic noțiunea cuiva care mă Întreabă, nu mai știu”. Să deslușim Încă de la Început dificultatea perceperii, trăirii și explicării duratei. Timpul este evanescent, nu are un contur precis, nu are materialitate ca un obiect oarecare. Suntem „Înfășurați” În timp, dar nu ne dăm seama prea ușor de acest lucru. Chiar dacă are o determinare obiectivă, dincolo de ființa noastră, el nu capătă contur decât printr-un „consum” sau chiar „construcție” subiectivă. Pentru cel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
de punere În rost și compunere a unei vieți cu noimă. Ea ne oferă o altfel de metafizică. Ne ajută să alungăm singurătatea și tot felul de egoisme pentru a ne Împlini Într-o zidire Împreună. Ne face să depășim materialitatea Îngustă și să ne mișcăm spre altitudinea spiritului. Să experimentăm pe cont propriu stări pure și să Întrupăm frumusețea, bunătatea și autenticitatea. Să-l simțim pe Dumnezeu chiar și atunci când cântăm o melodie În care nu este vorba despre El
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
diminuează ori modifică substanța, nu se consumă. Dimpotrivă, utilizarea acelorași cunoștințe în contexte caracterizate prin noutate, poate avea drept urmare crearea de noi cunoștințe. Așadar spre deosebire de factorii tradiționali de producție, care prin simpla lor folosire își diminuează substanța, cunoștințele își sporesc materialitatea prin însăși utilizarea lor. Din caracterul neconsumptibil (inepuizabil) al cunoștințelor derivă și un alt caracter, subsecvent. Ele apar ca bunuri economice frugifere, în sensul că acestea produc, cu o anumită periodicitate nenormată, alte asemenea bunuri, respectiv alte cunoștințe. Un rol
Europiaţa cercetării-dezvoltării-inovării. Inserţia României by Roxana-Elena Lazăr [Corola-publishinghouse/Administrative/1439_a_2681]
-
nevoie de dragoste, credință și speranță, are nevoie de vise și culori cu care să facă lumea mai frumoasă. Altminteri, la ce bun toată truda și zăbava acestei vieți? Prin economie, omul încearcă să creeze o punte de legătură între materialitatea grosieră a realului fizic și spiritualitatea inefabilă a nivelului valoric interior. Astfel, nefiindu-i la îndemînă Absolutul, el se mișcă într-un mediu prin excelență ambiguu și dualist și caută să se integreze, într-un mod cît mai subtil, în
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
Saskia" (1996) numește „noua geografie a puterii”. Faptul că activitățile economice s-au globalizat și că statul național a fost nevoit să-și reconfigureze aria instituțională indică în mod clar că cercetarea feministă trebuie să-și îndrepte atenția spre noua materialitate instituțională dependentă de gen a acestor rețele. Modul în care rețelele reconfigurează ordinile de gen și relațiile de putere din cadrul societății este o provocare și teoretică, dar și politică cu care se confruntă azi feministele. În același timp, globalizarea nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
uman în predosloviile vechi românești................................229 Stefan Lemny, Père et fils, histoire littéraire et histoire.......254 Doris Mironescu, A citi un tablou. Metafore ale interpretării în Întâmplări în irealitatea imediată.......265 Eugen Munteanu, Din bestiarul biblic: furnicoleul.............275 Mircea Păduraru, Materialitate și perspectivă inversă. Reflecții asupra metodei lui Damian Stănoiu............293 Cuvânt înainte Prezentul volum e un semn modest al admirației, gratitudinii, prețuirii semnatarilor față de profesorul, mentorul, criticul și istoricul literar ELVIRA SOROHAN, unul dintre cei mai devotați și apreciați dascăli
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de Nicolae Milescu, în "Limba română", XXXVII nr. 5, p. 455-468 (I); ibidem, XXXVII, nr. 6, p. 521-534 (II); ibidem, XXXVIII, nr. 1, pp. 31-46 (III); ibidem, XXXVIII, nr. 2, p. 107-121 (IV); ibidem, XXXVIII, nr. 5, p. 463-470 (V). Materialitate și perspectivă inversă. Reflecții asupra metodei lui Damian Stănoiu Mircea Păduraru După mai bine de douăzeci de ani de călugărie, între care și câțiva de preoție, Damian Stănoiu este dat afară din corpul clerical pentru o serie de opere considerate
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
la corp, ca și la vorbă" (1962, 85), care vine cu mare scandal la poarta mănăstirii să-și ceară plata pentru abuzul călugărului de la starețul mănăstirii însuși. Frecvența acestor scene (în proza de ficțiune, ca și în Amintiri) confirmă primatul materialității ca trăsătură esențială a universului monastic definit de Stănoiu. Consecința directă a unui asemenea accent axiologic este sentimentul valorizării superlative a lumii de aici și căutarea împlinirii hic et nunc. Aceste date aruncă în derizoriu orizontul eshatologic în care, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
stâncă ș.a. ilustrează perfect această contradicție. Astfel, mănăstirea definește un spațiu insular în care desfătările trupului, tocmai pentru că sunt interzise, sunt devorate cu un plus de patimă. Proiectul duhovnicesc inițial al mănăstirii este abandonat și reconfigurat în funcție de noile valori ale materialității și ale prezentului. b. Un extraordinar spectacol desfășoară Damian Stănoiu prin modalitățile coruperii limbajului eclesiastic. Biblie, Psaltire, Pateric, filocalii, pidalioane, pravile, Viețile Sfinților toate sunt prilejuri de a pune în lucru o extraordinară capacitate de a răstălmăci/rearticula sensul textelor
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
verbală în care răsună două discursuri, în care vorbesc două voci distincte, contradictorii. În acest caz, prin cuvântul sacru se comunică chiar ceea ce acesta, în ipostaza sa inițială, interzice. Miza acestei alterări sau recitiri a textului sacru este încă o dată materialitatea, grija pentru plăcerile trupului. "Minciuna vorbește prin cuvântul adevărului" așa comenta Denis de Rougemont, în Partea Diavolului (1941), această strategie de corupere a textului sacru, de "instalare a minciunii într-un cuvânt al adevărului". În secolul al II-lea, Origen
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
călugărul Macarie găsește pe lângă chiliile călugărițelor un obiect textil, fin, de culoare liliachie, fără să știe ce e ori la ce folosește și caută, fără izbândă, lămuriri de la călugărițe. Așadar, a urmări sfințenia în condițiile situării fără scăpare în temnița materialității înseamnă pentru călugării lui Stănoiu fie a cultiva deliberat murdăria, fie a ignora, la marginea senilității și a patologiei mintale, realul și datele fenomenale ale lumii. Ca și până acum, și aici aflăm la lucru aceeași strategie a inversării, a
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
d.), contrazic echilibrul și buna cuviință asociate cu cumpătarea monastică sunt numai câteva complexe tematice care extind câmpul mijloacelor poetice mobilizate în construirea unei lumi singulare deocamdată în peisajul literar autohton. Oricum, strategiile inversării și tratamentul privilegiat al carnalului, senzorialului, materialității ocupă un loc privilegiat. *** În toate situațiile comentate mai sus, cititorul este silit să ia act de inversul a ceea ce se așteaptă să găsească în mănăstire. E o strategie de contrariere a cititorului și de înșelare a așteptărilor. Departe de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
epocă funestă din istoria reală și tragică a țării sale. Se întâlnesc aici și drumul inițiatic prin Infern, dar și motivul meditației astrale, la Graalul pierdut și de neregăsit, enigmă a unei umanități profund pervertite și debusolate, redusă la o materialitate mizeră, din care a fost eliminat orice ideal. Foamea nu este aici doar cea biologică, primară, cum ține să avertizeze poetul într-o semnificativă Întâmpinare; ea desemnează nevoia de idealitate a condiției umane, surprinsă într-o degradare succesivă: „- Doamne, ești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286100_a_287429]
-
ei (1966-1977), Alexander Alberro delimitează o varietate de genealogii ale istoriei artei, care au dus la o sporire a conceptualizării practicilor artistice în anii '60. Ca atare, Alberro identifică patru traiectorii-sursă ale artei conceptuale: auto-reflexivitatea (picturii și sculpturii moderniste), reductivismul (materialității obiectului), negarea conținutului estetic (în favoarea informației) și problematizarea locației. Unificarea discursului artistic și a teoriei se realizează la nivelul câtorva modele ale artei conceptuale. Unul dintre aceste modele ar fi "conceptualismul lingvistic" din lucrările lui Joseph Kosuth, ale Christinei Kozlov
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
de artă. Graham analizează critic moștenirea formală și materială a esteticii minimale care, perpetuând etosul măiestriei constructiviste, restaurează statutul de marfă al operei, condiționată astfel de valoarea de schimb. Intervențiile realizate de Graham în diferite reviste surprind atitudinea sa față de materialitatea artei. Astfel, în Other Observations (scris în 1969)173, propus ca un comentariu asupra studiului său anterior Schema (din 1966), Graham pune în discuție caracterul de semnificant semiotic al oricărei pagini scrise vis-à-vis de care conceptul de "materialitate" se referă
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]