1,390 matches
-
redată în durități de acvaforte. în sfârșit, retras printre obiectele strânse, arhivarul se lasă supus influențelor acestora, meditează asupra lor, ajungând să intuiască un sens obscur în procesul de revenire la condiția de obiect. Impresionează în acest roman simțul pentru materialitatea obiectelor, intuiția înscrierii lor într o temporalitate care le conferă memorie, deci sens al devenirii. "Bătrânul se delectase ore în șir mângâind partea de sus a unui vechi jug. Asemenea fildeșului vechi, lemnul de jugastru era lucios, cald și neted
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
unei prezențe, garanția unei existențe. Dragostea lui Emil pentru Adela este simultan o apropiere fizică treptată, o micșorare a spațiului despărțitor, și o îndepărtare imaginară, necesară "purității" iubirii, dar și coerenței discursului fictiv, imaginar. Astfel încît relația erotică, prin însăși "materialitatea" ei, conține, aparent paradoxal, premisele unei gramatici a Imaginarului. Corpul unei tinere femei aparține Naturii, constată reflexiv Ibrăileanu, este ipostaza ei vie, sublimă, fiindu-i totodată limita, pragul care desparte existența de inexistență, viața de moarte, este bucla care leagă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
reflexiv Ibrăileanu, este ipostaza ei vie, sublimă, fiindu-i totodată limita, pragul care desparte existența de inexistență, viața de moarte, este bucla care leagă neamul: "corpul unei femei tinere -... este termenul ultim al evoluției cosmice". Ființa vie este în însăși materialitatea ei un paradox, viața care își ascunde moartea, începutul care își disimulează sfîrșitul: "senzația de funebru pe care mi-o dă, în momentele de stranie luciditate (s. și n.n. - de unde perversiunea lucidității: infiltrarea sentimentului morții în clipele cele mai intense
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
130, febr. 1876). O ultimă grupă, delimitată convențional, cuprinde circa douăzeci de aforisme cu caracter general, filozofic. Nu putem însă să ne facem o idee despre gândirea sa filozofică, deoarece Ibrăileanu nu atacă decât cu totul tangențial problematica filozofică propriu-zisă: materialitatea lumii, categoriile spațiului, timpului, cunoașterea. Din ce am prezentat până acum, mai ales aforismele despre condiția omului și amor, deși abordarea era din perspectivă morală, ar putea indica vag pe filozof. Noi l-am și desemnat un sceptic, atent la
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
primă de încurajare, semnată în alb de toate statele, pentru agresor, cum e, de pildă, azi acțiunea din Irak. Or, agresiunea este cea mai gravă formă a folosirii ilegale a forței (vezi preambulul), a cărei periculozitate se degajă din însăși materialitatea obiectivă a faptei (res ipsa loquitur). În orice act de agresiune, intenția criminală este prezumată; agresorul, în toate cazurile, își dă seama de caracterul ilicit al acțiunilor sale și de urmările sau rezultatele lor (elementul cognitiv) și dorește să le
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
casă, nici un desen de munte. Un cât de firav contur, să dea profunzime spațiului nesfârșit în care m-au aruncat. Doar alb, monoton alb, alb revărsat până în orizont, totul într-un pustiu de alb. Doar fulgii, mai mult ghiciți în materialitatea lor, zburătăcesc în chenarul ferestrei. Unii parcă se opresc o clipă, mă cercetează, îmi zâmbesc, își scot și-mi arată limba, fac fel și fel de ghidușii, zănatici, nepăsători. Am încercat să deschid de câteva ori fereastra, să prind un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
l’homme sur la nature. Eroul rabelaisian este considerat cel mai potrivit pentru a demonstra originea și funcțiile grotescului, având un tip de comic ce “nu rezultă din contrastul față de idealitatea eroică, ci se manifestă ca descătușare și afirmare a materialității reprimate în personaje simbol ale râsului.” Astfel, eroul grotesc declanșează un râs colectiv ce triumfă asupra angoasei, violenței și reprimării. “Comicul grotesc rezultă din promovarea materialității și a corporalului până la un nivel permițând anularea distanței dintre contemplator și erou, într-
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
rezultă din contrastul față de idealitatea eroică, ci se manifestă ca descătușare și afirmare a materialității reprimate în personaje simbol ale râsului.” Astfel, eroul grotesc declanșează un râs colectiv ce triumfă asupra angoasei, violenței și reprimării. “Comicul grotesc rezultă din promovarea materialității și a corporalului până la un nivel permițând anularea distanței dintre contemplator și erou, într-un consens al râsului, resimțit de <<comunitatea râsului>> ca eliberare a senzualității și ca triumf asupra angoaselor și coercițiilor normative de tot felul.” Cu alte cuvinte
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
aspecte zguduitoare ale realității. Detaliile grotești presărate de-a lungul întregii cărți sunt menite - după Bahtin - să disloce sau chiar să desființeze granițele inițiale dintre corporalitate și restul lumii. De obicei se remarcă faptul că, în opera lui Rabelais, principiile materialității corporale, adică imaginea corpului uman în activitatea sa fiziologică - hrănire, băutură, defecație, viață sexuală - joacă un rol predominant. Imaginile corpului redate într-o formă mult exagerată, l au determinat pe V. Hugo să-l numească pe Rabelais “cel mai mare
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
este pieritor, accentul se mută pe trăirea plenară a clipei, a momentului. Se ajunge astfel la situația paradoxală în care “originalitatea barocă va însemna tocmai un exces al imitației, care, de la formă se extinde asupra materiei.” Ceea ce contează acum este materialitatea, componența fragilă, dematerializarea, accidentalul, defectuosul. În pictură și în sculptură, formele nu mai sunt idealizate, ci sunt scoase din starea lor perfectă prin surprinderea detaliului care amplifică și contorsionează forma și mișcarea. Pe când grotescul manierist inventează plăsmuiri subiective, artificiale prin
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
dea seama. Atmosfera este febrilă. De-a lungul istoriei, oameni din lumea întreagă au cerut să cunoască marea Cheie sau Calea. Acum a venit și clipa s-o obțină. Lumea este împărțită, granița dintre viață și moarte, dintre astral și materialitate, se trece tot mai ușor din cauza războiului, este momentul ca Societatea să ducă omenirea spre Fericire. Societatea înflorește. Sala de întrunire este plină la refuz și, de la pupitrele lor, ofițerii citesc misive din Australia, Olanda, California sau Brazilia. Orientați-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
are totuși și el idei regizorale, incluse în text și în armonie cu viziunea sa proprie despre pasiunile oamenilor și care ar trebui respectată. Altfel ce facem cu moștenirea unei culturi? Schelele acelea în orice caz îmi atrag mereu privirea, materialitatea lor fără sens îmi deturnează atenția și plec de la spectacol cu ele în minte, însoțind în mod stupid fiorul tragediei. Tot așa picioarele desculțe ale acelui ticălos. Asta înseamnă naturalism în teatru. Iar isteria celor două surori ne propune de
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
fost diferența dintre civilizația materială a lor (piatra) și civilizația noastră materială (lemnul). Totdeauna m-am întrebat, fascinat : oare cum o fi să te naști și să trăiești „în piatră” ? Dincolo de asta însă, această diferență conferă și patrimoniului o altă materialitate - și, mai departe, o altă temporalitate. Piatra pur și simplu dăinuie, în timp ce lemnul este fragil, piatra are continuitate în timp, iar lemnul se primenește periodic. Urmele patrimoniale sînt astfel și ele diferite : chiar neglijate, cele ale pietrei tot nasc ruine
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
el mai ales în jurul Țăra nului, împărtășește oralitatea oricărei societăți țărănești, în timp ce la ei vîrsta societății scrisului se numără cu mileniile. Toate acestea laolaltă dau ceea ce s-ar putea numi, în termeni ideal-tipici, patrimoniu hard versus patrimoniu soft. Nu doar „materialitatea” lor este diferită, ci și - sau, poate, mai ales - con sistența lor subiectivă, de temporalitate trăită și de sens al duratei. Ne aflăm, în primul caz, într-un timp al istoriei, iar în al doilea caz în ceea ce am putea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de zi cu zi nu se poate consola. În acest sens, chipul boem al artistului aduce neliniște banalului social care dorește ca furtuna de spirit a unei entități individuale să nu aducă cutremurare și înălțare generală, extaz al purificării de materialitatea pragmaticului. Asemeni iubirii insuflate de tandrețea Erosului și tensiunea creației artistice rămâne neînțeleasă vulgului dinamicii cotidiene care nefiind capabilă să o anihileze încearcă integrarea de suprafață a prezenței sale enigmatice. Asistăm aici la aparența unei investiții ocrotitoare a mundanului social
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
carnale, care se combina cu totala dispariție a locatarului acelui trup. Această subită, dureroasă prezență trupească îi producea un fel de greață și o durere metafizică. Își spuse „Ține-te tare, o să treacă!“. Și atunci în acea îngrețoșătoare și grea materialitate corporală, în care el nu mai exista, încolți gândul: „Unde e Stella, unde poate să fie?“. Își răspunse: „Știu, dar am uitat. Nu a murit, asta-i cert. Dar sunt sigur că știu unde e? E aici, sub forma unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
comună) sau chiar excluzându-se reciproc. Părea insuperabil abisul dintre „religie”, formată din spiritualitate interioară pură, manifestată în mod necesar doar printr-o conduită etică coerentă, și „cult” care reprezenta tocmai contrariul, formalismul, lipsa de spontaneitate, indiferența pe plan etic, materialitatea. Dualismul pe care aici, în mod voit, l-am exagerat, există fără îndoială în destule religii tradiționale, în special în acele cazuri în care cultul nu mai reprezintă manifestarea unei credințe. c) Totuși, și în această situație, trebuie să fim
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
care era înconjurat, ca să spun așa, nu-l complexau nicidecum, dimpotrivă. Spunea 8: Voi ar trebui să simțiți bucurie în tot ce faceți. A simți bucurie e o chestiune de har. În locul vostru, eu asta aș încerca să simt. Întâlnim materialitatea la tot pasul, dar cum o privim? Ni se tot predă despre ea. Dar nimeni nu spune ce-ar trebui să spună. O s-ajungeți cândva să fabricați 9 fel de fel de obiecte concrete. Or, eu stau și vă observ
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
prezenței divine; sportivii care poartă numărul nouă ar utiliza diamantul ajută pentru un caracter deosebit, armonios. Caracterul pietrei, dur, transparent și luminos sugerează perfecțiunea. Imuabilitatea acestei pietre duce la fermitate, soliditate, alungă vrăjile și oferă sportivului imunitate la boli. Atât materialitatea numirilor, cât și algoritmii morfologici și sintactici, ce se aplică acestora, implică prezența unor tehnologii de elaborare a societății sportive, tehnologii, ce sunt desigur specifice fiecărui domeniu de comunicare în parte. Studiul și deprinderea de folosire a acestor tehnologii specifice
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
iunie 2012, Polonia va construi sau moderniza 1.000 de km de autostradă, 2.000 de km de drumuri expres și 625 de km de cale ferată, va lărgi capacitatea a 8 aeroporturi și va moderniza transportul în orașele importante. Materialitatea numelui, a tipului de joc, al instrumentelor, al sportivilor, al arbitrilor, al spațiului și al timpului competiției construiesc imaginea și magia; sacrul și iraționalul implică o explorare poetică și literară a semnificației competiției sportive. Astăzi selecția depinde de politică, pentru
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
o corectez. N-aș putea spune că mă gândeam la ceva. Oboseala mă secătuise, iar starea de toropeală îmi dădea o plăcută senzație fizică. Într-un târziu, prin-tr-o lentă tranziție am simțit o apăsare și dinăuntru și dinafară. Mă apăsa materialitatea gândurilor prefăcute în plumb, mă apăsa inima înghețată, aerul, pereții și tavanul care sta să cadă. Prins între aceste două forțe opuse, care-și exercitau presiunea asupră-mi. mă vedeam neputincios de a întreprinde ceva pentru a mă elibera. Cu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nevrotică, lîncezeala artificioasă, morbidețea și lasitudinea sînt denunțate ca trăsături „feminine”, „degenerate” sau „bătrînești” și rejectate în favoarea „tinereții” vitale, a directeții brutale, „virile” a voinței de ruptură, negație și destrucție, a spiritului „rebel”, antipaseist și vital-emancipator, a dinamismului tehnologic, a materialității concretiste, pendulînd între utopia colectivismului social și atitudinea anarhică în raport cu formele oficializate. Arta de avangardă este, prin definiție, una a transgresiunii, a discontinuității, a revoltei și - nu în ultimul rînd - una utopică. În opinia lui Mihai Zamfir, „inovația primordial sintactică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
întîlnire „cu cîntec” a grupării Criterion. Cu privire la atracția „magică” a pantomimei asupra poeților avangardiști va scrie, mai tîrziu, pagini cald-comprehensive un bun cunoscător al domeniului, Iordan Chimet: „Sentimentul de încredere oferit de pantomima anilor ’20 provine în primul rînd din materialitatea ei, din prezența ei fizică imediată. Nu refuză lumea obiectelor și artistul se folosește de lucruri, de orice lucruri, pentru a-și executa numărul de virtuozitate. El le descoperă însă și o natură tainică, neexplorată și nebănuită în viața cotidiană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
răutăcioasă, alteori”. Pornind de la „Fuchsiada”, eseul lui Raicu propune, în final, o „critică a conștiinței angelice” urmuziene: „Visul muzical angelic constituie veritabila utopie a lui Urmuz, în care se poate descifra cu ușurință repulsia abia sublimată față de aspectele brutale, față de materialitatea impură, de organic, de fiziologic — și, într-un sens mai larg, față de maturitatea maculată, care este infernul urmuzian. Valoarea fundamentală o reprezintă rușinea. Aceasta în toate planurile, inclusiv cel strict biografic. Lui Urmuz i-a fost rușine că e strict
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sufrageriei unde dormeau fetele; dincolo nu era nimic; poate chiar ele, fără să vrea, îl chemaseră. Iar el, tot neștiutor, simți cum adună într-un singur punct toată rațiunea de-a fi și cum această încărcătură îi devine insuportabilă. Căpăta materialitate și nu suporta deloc senzația. Vru să scape de ea, dar îi fu limpede că pentru asta trebuie să-și depună undeva surplusul. Un impuls îl trase către Ioana, altul spre Elena. Da, era vorba despre ele, cu ele trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]