1,846 matches
-
a avea un impact diferit de cel al agenților individuali asupra sistemului economic. În plus, teoria se bazează pe o serie de asumpții simplificatoare care aproximează realitatea socială unei stări ideale. Astfel costul obținerii informațiilor și al luării deciziilor de maximizare a profitului este asumat a fi zero. „Toate produsele, piețele, tehnicile de producție și prețurile sunt cunoscute fără a implica nici un cost” (Demsetz, 1993:161). O altă asumpție se referă la raționalitatea completă de care dispun toți agenții economici În
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
competițional perfect funcțional ale cărui reguli sunt observate cu strictețe și care premiază astfel eficiența socială; concepția asupra acțiunii este una normativă: firmele sunt maximizatoare. Însă, acțiunea firmelor este mult mai complexă, ea reflectând strategii diverse și nu doar simpla maximizare a utilității. Organizațiile Încearcă să afecteze funcționalitatea neoclasică a sistemului și a regulilor (În special a competiției) alterând și reconstruind reguli care să le asigure supraviețuirea. Eficiența socială este În sine o construcție a societății, dar organizațiile pot viza sisteme
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
sociale, precum stabilitate, ordine socială, reproducerea relațiilor de putere. Teoriile managerialiste aduc nou doar clivajul dintre interesele legitime ale proprietarilor (principalilor) și cele ale agenților acestora, managerii. Firma nu mai este o funcție unică de producție, fiindcă nu urmărește doar maximizarea unitară a intereselor patronilor. Managerii, cei care controlează În fapt firma, au propriile interese ce nu sunt Întotdeauna convergente cu cele ale principalilor. Rezultă un comportament care nu mai este maximizator. Teoria admite astfel că managementul nu este o funcție
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
sunt Întotdeauna convergente cu cele ale principalilor. Rezultă un comportament care nu mai este maximizator. Teoria admite astfel că managementul nu este o funcție firească, logică, lipsită de probleme, ci că, dimpotrivă, se exercită cu un anumit cost pentru firmă. Maximizarea profitului ia În calcul și costul managementului ca input organizațional. Totuși, organizarea internă a firmelor, structura acestora și problematizarea comportamentului lor sunt În continuare ignorate. Aceste teorii consideră interesele divergente ale unei singure categorii de actori, managerii; aceste interese divergente
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
ale firmei resping raționalitatea instrumentală pe care se bazează primele două teorii. H. Simon (1945) este cel care a introdus conceptul de raționalitate limitată, referindu-se la limitările indivizilor În capacitatea de prelucrare a informației. El propune Înlocuirea modelului de maximizare a utilității cu unul de satisfacere. Pragul obiectiv de maximizare este Înlocuit cu unul subiectiv de suficiență. În organizații, conceptul de om economic este Înlocuit de omul administrativ; raționalitatea este diferită În funcție de nivelul ierarhic al organizației, cei de la nivelele superioare
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
două teorii. H. Simon (1945) este cel care a introdus conceptul de raționalitate limitată, referindu-se la limitările indivizilor În capacitatea de prelucrare a informației. El propune Înlocuirea modelului de maximizare a utilității cu unul de satisfacere. Pragul obiectiv de maximizare este Înlocuit cu unul subiectiv de suficiență. În organizații, conceptul de om economic este Înlocuit de omul administrativ; raționalitatea este diferită În funcție de nivelul ierarhic al organizației, cei de la nivelele superioare având o raționalitate mai cuprinzătoare. Firma este o colectivitate, iar
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
realiza acțiuni urmărind scopuri utilitariste și care selectează cele mai bune mijloace la Îndemână În acest sens. În concepția lui O.E. Williamson (1981a), raționalitatea actorilor include și caracteristica de oportunism a acestora; prin oportunism sunt desemnate acele acțiuni de maximizare a utilității prin fraudă, Înșelătorie și chiar furt, mai precis acele comportamente ghidate exclusiv după logica interesului și care ignoră orice considerații legale sau morale atât timp cât acestea nu au un impact negativ asupra utilității individuale. Astfel, În tranzacțiile mutual avantajoase
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
pe termen lung. Noua economie instituțională, În general, și teoria lui Williamson, În special, resping asumpția raționalității instrumentale a actorilor, preluând teoria behavioristă a raționalității limitate. Comportamentul actorilor este, conform teoriei behavioriste, unul ce urmărește satisfacerea anumitor nevoi și nu maximizarea utilității (satisficient, nu maximizator). Conform concepției lui Williamson, oportunismul și raționalitatea limitată sunt mai aproape de „natura umană așa cum o știm” (1985:ix, apud Rowlinson, 1997:26). Aceste caracteristici ale naturii umane (factorii umani) și caracteristicile tranzacțiilor (specificitatea investiției), cele din
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
din acest punct de vedere este cea a lui D.C. North (1990). El argumentează, de asemenea, că În istorie formele de organizare cele mai eficiente În reducerea costurilor tranzacționale le Înlocuiesc pe cele mai puțin eficiente dacă Însă acestea servesc maximizării intereselor conducătorilor politici. North introduce considerente ce țin de relațiile de putere, nu doar de eficiență și atrage atenția asupra problemelor ce pot apărea din cauză că „impunerea autorității este preluată de factori ale căror proprii funcții de utilitate influențează rezultatele acestei
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
paribus.” North consideră, de asemenea, că rolul instituțiilor eficiente constă În reducerea costurilor tranzacționale și generarea creșterii economice, doar că instituțiile sunt, În acest caz, rezultatul intenționat al acțiunii actorilor ce dețin putere (conducătorilor, statului) În promovarea propriilor interese de maximizare a utilității. Explicația este teleologică, dar la nivelul acțiunii individuale a anumitor actori (conducătorilor politici) și nu la nivelul societal general (funcționalistă). 6. Construcția contractuală și instituțională a relațiilor sociale. Autorii care subscriu paradigmei noii economii instituționale sunt interesați de
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
integrarea ierarhică În organizații va fi superioară (ca randament economic) formei hibride și aceasta, la rândul ei, contractului comercial clasic. O astfel de abordare consideră instituțiile ca temeiuri ale cooperării, dar care sunt În același timp, necesarmente eficiente În sensul maximizării raportului cost-beneficiu. Instituțiile sunt convenții reduse la dimensiunea tranzacțională, În dauna celei cognitive. Caracterul limitativ al acestor modele constă În incapacitatea de a explica persistența unor instituții ce nu generează eficiență, ci dimpotrivă au o balanță netă negativă Între costuri
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
valoare, În timp ce, intereseșe celelalte sunt mai degrabă neutre În raport cu funcția socială a organizației și se exprimă În costuri. Firmele (organizațiile de afaceri), de exemplu, contribuie la creșterea economiei și a bunăstării sociale atunci când urmăresc eficient interesele proprietarilor, anume obiectivele de maximizare a profitului. O poziție contractualistă mai nuanțată, Însă tot de sorginte neoclasică, este vehiculată de economiștii Michael Jensen și William Meckling (1976). Aceștia argumentează că, de fapt, firmele nu sunt personificări și deci nu pot avea obiective. Firma, este o
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
sunt personificări și deci nu pot avea obiective. Firma, este o „ficțiune legală ce servește drept centru Într-un proces complex În care obiectivele conflictuale ale indivizilor sunt aduse la un echilibru Într-un cadru de relații contractuale” (1976 :9). Maximizarea valorii de piață (pe piața de capital) a firmei respective devine obiectivul central al acestei ficțiuni legale, maximizare care face posibilă derivarea unor beneficii maxime pentru toți actorii constitutivi, actorii ce se află Într-o relație contractuală În cadrul firmei. Firma
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
un proces complex În care obiectivele conflictuale ale indivizilor sunt aduse la un echilibru Într-un cadru de relații contractuale” (1976 :9). Maximizarea valorii de piață (pe piața de capital) a firmei respective devine obiectivul central al acestei ficțiuni legale, maximizare care face posibilă derivarea unor beneficii maxime pentru toți actorii constitutivi, actorii ce se află Într-o relație contractuală În cadrul firmei. Firma modernă, cu o structură de capital mixtă - formată din acționari, deținători de obligațiuni, creditori etc. - În care managerul
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
baza propriilor percepții și valori, investesc În organizație, nu se invoiesc la tranzacții discrete prin care schimbă valori echivalente. Ei se așteaptă ca investiția lor să fie recuperată În viitor, intrând Într-o relație fiduciară cu organizația. În acest sens, maximizarea valorii de piață a firmei nu este un concept neutru, atât timp cât doar proprietarii - acționarii au dreptul legal de a revendica această valoare (residual claimants), iar investițiile celorlalți actori nu sunt recuperate. Din punctul de vedere al acestora din urmă, degeaba
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
intereselor agenților și principalilor și din faptul că agenții sunt, la rândul lor, actori maximizatori. Acest lucru nu Înseamnă că agenții nu pot fi și altruiști. Altruismul nu echivalează Însă cu a fi agent perfect, adică a acționa În sensul maximizării intereselor principalului. K. Arrow (1974, apud Rowlinson, 1997:54 ) argumentează că incomensurabilitatea și comunicarea incompletă a valorilor și dorințelor umane fac imposibilă reciprocitatea absolută. Chiar dacă agentul dorește să acționeze congruent intereselor principalului, nu poate avea măsura exactă a direcției și
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
valoarea activelor societății fără aprobarea adunării generale, adică a proprietarilor societății. Desigur, dreptul de dispunere trebuie exercitat astfel Încât să nu prejudicieze interesele societății; numai că etica În afaceri urmărită de manageri (administratori În L31/1990) poate fi diferită de etica maximizării intereselor financiare ale acționarilor - profitul. Așa cum vom vedea În continuare, managerii pot urmări satisfacerea unor obiective și interese diferite de cele ale deținătorilor de capital - proprietarilor legali, fie interese personale, fie interese revendicate de alți constituenți (principali), anume ale muncii
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
În mai multe privințe. În primul rând, În ceea ce privește competiția, marile corporații funcționează mai degrabă Într-un mediu puternic reglementat și cu puțini competitori În care prețul este o decizie administrativă și nu este rezultatul competiției. În al doilea rând, În privința maximizării profitului, marile corporații operează cu un orizont temporal mult mai vast ceea ce face ca deciziile luate să privească consolidarea poziției pe piață, câștigarea reputației și mai puțin maximizarea pe termen scurt sau mediu a profitului. Considerarea intereselor legitime ale altor
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
decizie administrativă și nu este rezultatul competiției. În al doilea rând, În privința maximizării profitului, marile corporații operează cu un orizont temporal mult mai vast ceea ce face ca deciziile luate să privească consolidarea poziției pe piață, câștigarea reputației și mai puțin maximizarea pe termen scurt sau mediu a profitului. Considerarea intereselor legitime ale altor constituenți (salariați, comunitate, generațiile viitoare etc.) face ca maximizarea profitului să nu mai aibă același sens și forță explicativă ca În teoria economică clasică. „Mărimea, spunea Berle (1965
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
mult mai vast ceea ce face ca deciziile luate să privească consolidarea poziției pe piață, câștigarea reputației și mai puțin maximizarea pe termen scurt sau mediu a profitului. Considerarea intereselor legitime ale altor constituenți (salariați, comunitate, generațiile viitoare etc.) face ca maximizarea profitului să nu mai aibă același sens și forță explicativă ca În teoria economică clasică. „Mărimea, spunea Berle (1965:35), extinde deciziile de afaceri din domeniul pur economic În domeniul mișcărilor sociale susținut de acțiune și reacțiune politică.” În timp ce un
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
de investitori ce Își asumă riscuri financiare - este tot mai puțin vizibil În economia reală. Dimpotrivă rolul managerului, al gestionarului resurselor financiare, materiale și mai ales umane a devenit crucial. Acesta asumă o responsabilitate socială, mai degrabă decât una a maximizării profitului. Managerii devin, În concepția lui Drucker (1973:319), „noua elită ce Înlocuiește preoțimea, aristocrația și chiar pe oamenii de știință”. În opoziție cu ultima aserțiune, am spune noi, managerii, ca și oamenii de știință, fac parte din societatea rațională
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
de poziția neoclasică strictă care asocia intresele legitime (principalul) cu cele ale deținătorilor de capital (deținătorii de capital și proprietarii legali ai organizației) stabilind astfel și sensul unilateral al relației agent - principal În care primul trebuie să acționeze În sensul maximizării intereselor celui din urmă. Așa cum spuneam, abordările politice și instituționaliste relativizează sensul relației sus-amintite, mai degrabă chestionând asumarea unilaterală a rolurilor de agent și respectiv principal de către actorii constitutivi ai organizației. Abordările politice și instituționaliste se diferențiază la rândul lor
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
sine, dezvoltarea profesională sau participarea la conducerea democratică ca interese legitime ale sinelui (rezultând dintr-o concepție rațională asupra societății În care dezvoltarea economică și socială sunt „miturile” centrale) atunci acestea pot fi ca atare urmărite chiar În detrimentul intereselor de maximizare a profitului acționarilor. De asemenea, așa cum vom arăta, „responsabilitatea socială a organizațiilor” nu Înseamnă altceva decât legitimarea socială a intereselor unor actori sociali diverși (comunitate În sensul larg) și, implicit, angajarea capacității acționale a agenților În sensul realizării acestor interese
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
și ale subsistemelor lor de relații În cadrul sistemului social mai larg. Modelul clasic de responsabilitate a corporațiilor aparține lui A. Smith. Punctul de plecare este celebrul concept al „mâinii invizibile” care, conform lui Smith, face ca urmărirea intereselor firmelor de maximizare a profitului să fie În sine un comportament responsabil care duce la eficiență socială. Responsabilitatea socială a organizațiilor era de natură strict economică. Ceva mai târziu, acestei viziuni strict economice i-a luat locul modelul legal. Corporațiile nu au doar
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
și care au revendicări de o natură sau alta asupra organizației - nu doar ai acționarilor. Teoria „investitorilor” a fost formulată ca o critică la adresa doctrinei acționariatului (stockholder doctrine) din teoria economică care prevede că responsabilitatea de bază a managerului este maximizarea rezultatelor În favoarea proprietarilor legali ai firmei (residual claimants); responsabilitatea managerilor față de acționari ar aduce cu sine și creșterea beneficiilor sociale. Teoria „investitorilor” sau managementul revendicărilor multiple (stakeholder management) a fost formulată atât pentru a explica (caracter descriptiv), cât mai ales
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]