2,358 matches
-
Acțiunea asupra monedei metalice avea efecte identice cu acțiunea asupra monedei de hârtie. Îl avantajează pe cel care fabrică și pune în circulație banii și îl dezavantajează pe cel care folosește banii în procesul de vânzare-cumpărare, fie că este comerciant, meșteșugar sau agricultor. Moneda de hârtie fabricată în exces sau moneda metalică falsificată (tot o falsificație în exces!), produce transferuri de valoare nelegitime. Pentru a emite monede noi, oamenilor li se cerea astfel să-și aducă monedele pentru a fi topite
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
de „patru tipuri de caracter de manageri”<footnote Macobby, Michael, „Managerii de ieri și de azi”, Sinteza, nr. 90, București (editată de Ambasada SUA în România până în 1992), 1992, p. 10. footnote>: Schema 27. Noile provocări pentru șeful de personal „Meșteșugarul” cu strategia „a pune preț pe făurirea produselor de înaltă calitate și pe rezolvarea problemelor”; „Luptătorul din junglă”, care „este o întruchipare a eticii spiritului de inițiativă a secolului al XIX-lea”<footnote Ibidem, p. 10. footnote>. Ei pot fi
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
ca și actul adulterin. În alte cazuri sunt menționate charivari ce implicau așezarea femeii vinovate de adulter Într-o căruță, cu spatele Înainte, și purtarea ei În oraș cu mult zgomot. Sau plimbarea celui vinovat de Încălcarea regulilor breslelor de meșteșugari pe un măgar (donkeying). Sau sancționarea prin procesiuni gălăgioase și versuri usturătoare a bărbaților care Își maltratau soțiile (E.P. Thompson, 1981). Un exemplu spectaculos de charivari este identificat de Robert Darnton (2000), Într-o relatare aparent banală despre farsele ucenicilor
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Georges Dumézil (sinteze În 1968 și 1971) a numit „organizarea tripartită” a societății. Savantul amintit a dovedit, În numeroase lucrări, că societatea indo-europeană se bazează pe o diviziune Între trei categorii: a) regalitatea și sacerdoții; b) războinicii; c) agricultorii și meșteșugarii. Fiecărei categorii sociopolitice Îi corespunde un grup de zeități, de eroi și de mituri specifice. Sintetizând traseul cercetărilor sale, G. Dumézil (1968, p. 15) scria: ...diviziunea socială nu este decât o aplicare, printre altele ș...ț a ceea ce am propus
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
prin 1811-1812, își zicea „Ioan țercovnic sin Dobre cojocar” sau „Ioan dascăl”, iar în timpul ocupației rusești - Ioan Dobrevici (1813). Cronica lui D., cuprinzând însemnări personale, acoperă perioada dintre 1802 și 1830, în Țara Românească. Sincer și nu lipsit de pătrundere, meșteșugarul e un martor onest, chiar dacă sensul unor evenimente îi scapă, iar alteori tălmăcește faptele în stil mistic. Foarte curios de tot ce se petrece nu doar în țară, ci și în afara ei, el consemnează felurite știri privitoare la nefericita campanie
DOBRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286799_a_288128]
-
de povestitor. Ceea ce scrie are viață, prospețime. Îndemânatec la desen, își ornamentează manuscrisul cu portrete, chenare, miniaturi în culori. Nici boier, nici cărturar de curte, ca înaintașii, D. trage cortina peste o veche tradiție literară, aceea a cronicarilor. SCRIERI: Cronica meșteșugarului Ioan Dobrescu (1802-1830), publ. Ilie Corfus, „Studii și articole de istorie”, 1966, 320-398. Repere bibliografice: Ist. lit., II, 144-143; George Muntean, Cercetări literare, București, 1969, 132-139; Dicț. lit. 1900, 287-288. F.F.
DOBRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286799_a_288128]
-
avut un rol hotărâtor în asimilarea alogenilor stabiliți în nordul Dunării. Aceste zone cu densă populație romanică existau deopotrivă în Moldova și Basarabia, în Muntenia, Oltenia și Dobrogea.24 Numărul foarte mare al satelor de agricultori, crescători de animale și meșteșugari, atestat în spațiul carpato-dunăreano-pontic, denotă continuitatea remarcabilă a comunităților romanice și creștine. Așezările din secolele V-VI, prezintă caracterul unor comunități umane stabile. În general, satele erau răspândite peste tot, în spațiul din nordul Dunării, dar mai ales în zonele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
generalizarea lui. În acest fel, s-au definitivat trăsăturile esențiale ale civilizației autohtone, nord-dunărene. Vestigiile descoperite sunt dovada existenței în regiunile extra-carpatice, ca și în restul teritoriilor daco-romane a unei dense și statornice populații de agricultori, crescători de animale și meșteșugari. Culturile acestei perioade sunt: Costișa, Botoșana, Hansca, în Moldova și Basarabia, Ipotești, Cândești, în Muntenia, Bratei,Țaga, Bihor, în Transilvania și în nord-vestul Daciei. Această civilizație și spiritualitate veche românească, din secolele IV-VI, este unitară, consecință a unei evoluții
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
oamenii pământului"(N. Iorga) autohtonii. Migratorii au fost mereu (au rămas) niște enclave etnice dominante (stăpânitoare), stăpâni cu sabia în mână care trăiau cu precădere din ceea ce producea și înfăptuia pașnic obștea autohtonă de agricultori, crescători de animale (păstori) și meșteșugari cu vechi tradiții. Habitatul, cultura materială (civilizația), riturile funerare și practicile din secolele IV-VI reflectă fenomene social-economice, culturale, religioase din viața populației locale, dar sunt și influențe și prezențe efective ale triburilor imigrate, sarmați, goți, gepizi. În cadrul acestor influențe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
inscripții asemănătoare s-au mai aflat la Trușești (jud. Botoșani), Brateiu (jud. Sibiu), Poian (jud. Covasna), în secolele IV-VII, și la Cenad și Sânnicolaul Mare (jud. Timiș), din secolele VIII-IX. La Bucov, literele chirilice sunt scrijelate pe peretele atelierului unui meșteșugar. O mare importanță au însemnările de pe pereții bisericuțelor din complexul monastic de la Basarabi-Murfatlar, ce conține texte grecești, runice, glagolitice și slavonești-invocații religioase creștine din anul 982-sfârșitul sec. a IX-lea. După Legenda Sancti Gerardi, la Cenad, ar fi existat o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
asta, populația rurală constituia pentru noii stăpâni, germanii (goții), o sursă prețioasă de venit și, de fapt, ea n-a muncit mai din greu pentru ei decât odinioară pentru căpeteniile romane... Aceștia nu aveau interes să se lipsească nici de meșteșugari care, așezați în târgușoare și mai ales în orașe, știau să prelucreze foarte bine bronzul, fierul, aurul și argintul."20 Rândurile acestea se referă la Alsacia romană, după plecarea legiunilor și instalarea germanilor pe malul drept al Rinului, dar istoricul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de elemente romane sud-dunărene, fiind niște prelungiri ale provinciilor sudice, ca și câmpia munteană și sudul Moldovei, un fel de anexe ale Moesiei și Scitiei. Numeroasele capete de pod de pe malul stâng au fost porțile de pătrundere ale negustorilor și meșteșugarilor, ale produselor atelierelor romane și monedelor. Creștinismul daco-roman, nord-dunărean, în general, și cel illiric, sud-dunărean, în special, au avut și ele un rol în etnogeneza românească.34 Etapa a II-a (secolele VII-X). Relațiile daco-romanilor cu populațiile migratoare, în secolele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cucerite în secolul al XII-lea, iar în secolul al XIII-lea, Ordinul teutonic a cucerit alte ținuturi slave și baltice. Colonizările răsăritene ale germanilor au fost favorizate de autoritățile politice locale -țăranii aduceau cu ei o bogată experiență, în timp ce meșteșugarii lucrau cu tehnici avansate. Colonizarea germană în Răsărit a avut un dublu caracter: în timp ce coloniștii germani au favorizat în unele state dezvoltarea societății ( economiei), nobilimea și patriciatul au exploatat timp de secole populația locală din zonele respective. În Transilvania, colonizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Transilvania, colonizarea germană a avut caracteristici sociale și politice parțial diferite-aici s-a produs o colonizare normală, pașnică, sașii fiind chemați de regalitatea ungară. Precum în Slovacia și Croația, în Transilvania au fost aduși (așezați) cu deosebire țărani și meșteșugari, categorii sociale productive, și doar ca excepție, nobili. O trăsătură a colonizării sașilor în Transilvania a fost și așezarea lor de către regalitate într-un teritoriu cucerit de puțin timp sau în curs de cucerir, locuit în cea mai mare parte
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a fost folosit mai întâi de unguri, apoi a fost preluat de slavi, români și chiar de sași.46 Colonizarea sașilor s-a produs în mai multe etape, în grupuri mai mari sau mai mici, conduse de greavi, țărani sau meșteșugari înstăriți sau chiar mici nobili. Ei au dus tratative cu regele, stabilind condițiile de colonizare pe domeniile regale din Transilvania. Cei dintâi coloniști s-au așezat, în prima jumătate a secolului al XII-lea, în jurul episcopiei de Alba, la Cricău
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de familii (54 la Cisnădie, 8 la Dăbâca). Cele mai vechi case de locuit ale sașilor erau din lemn și paiantă, dar în secolul al XIII-lea, comunitățile săsești și-au ridicat case și biserici din piatră. Coloniștii erau țărani, meșteșugari, negustori, drepturile lor de negoț fiind înscrise în multe privilegii acordate lor. Sașii, beneficiarii acestora, au contribuit la dezvoltarea agriculturii în Transilvania și la progresul centrelor meșteșugărești urbane. În ceea ce privește dreptul de judecată la sași, regele și-a rezervat acest drept
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Nou. Printre etniile cu rol economic în regiunile est-carpatice, încă înainte de întemeiere, erau și armenii, care dețineau poziții importante în Halici și în orașele pontice-din aceste teritorii învecinate, ei s-au infiltrat și la est de Carpați, în Moldova, ca meșteșugari și negustori. În expedițiile și războaiele lor, mongolii încorporau și populațiile supuse-ca și hunii, ei au provocat mari dislocări de populație. Unele din acestea au ajuns până în spațiul est-carpatic, chiar dacă locuiau în răsăritul Europei, precum alanii, care au deținut un
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
reneagă o parte a operei, recunoscând a fi fost supusă clișeelor ideologice și dogmatice. Notorietatea căpătată de B. imediat după 1944 în „noua dramaturgie” se datorează nu numai obedienței față de ceea ce se cerea în epocă, ci și talentului de bun meșteșugar în tehnica teatrală, dar și unei certe înzestrări de moralist, sensibil la tipologia umană în rapidă schimbare. Urmând exemplul lui I. L. Caragiale, din altă epocă de tranziție forțată, B. sesizează „noile forme fără fond” ce se voiau introduse în societatea
BARANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
463116 IAȘI Librăria Casa Cărții, Bd. Ștefan cel Mare nr.56, tel. 0232/270610 Librăria Junimea, Piața Unirii nr. 4, tel. 0232/412712 Librăria Cubul de sticlă, Bd. Carol I nr. 3-5, tel. 0232/215683 ORADEA Librăria Mihai Eminescu, str. Meșteșugarilor nr. 73, tel. 0253/131924 PITEȘTI Librăria Casa Cărții, Bd. Republicii, bl. G1, parter, tel. 0248/214679 SATU-MARE Librăria Mihai Eminescu, str. Țibleșului nr. 1, tel. 0261/717503 SIBIU Librăria Polsib, Șos. Alba Iulia nr. 40, tel. 0269/210058 SUCEAVA
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
costisitoare și audiența mai vastă. Creștinismul a avut avantajul sau mai degrabă meritul de a ajunge în Imperiul Roman prin mase. Geografic, pe la periferie, ca o religie a migratorilor și peregrinilor. Din punct de vedere social, prin lumea de jos, meșteșugari, femei, imigranți categoriile cele mai puțin instruite. Literar, prin genurile mai puțin nobile, biografia, nu metafizica, corespondența, nu tratatul, predica, nu cursul. El a putut astfel să-și sporească rata de audiență, și fără acest procent însemnat, cîștigat mai cu
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
0232/270610 Librăria Junimea, Piața Unirii nr. 4, tel. 0232/412712 Librăria M. Eminescu, str. 14 Decembrie 1989, nr. 1, tel. 0232/264528 Librăria Cubul de sticlă, Bd. Carol I nr. 3-5, tel. 0232/215683 ORADEA Librăria Mihai Eminescu, str. Meșteșugarilor nr. 73, tel. 0253/131924 PITEȘTI Librăria Casa Cărții, Bd. Republicii, bl. G1, parter, tel. 0248/214679 SATU-MARE Librăria Mihai Eminescu, str. Țibleșului nr. 1, tel. 0261/717503 SIBIU Librăria Polsib, Șos. Alba Iulia nr. 40, tel. 0269/210058 SUCEAVA
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
acompaniată de libațiuni religioase și de cultul morților. Banchetul sacru, semnificând solidaritatea socială, a fost și a rămas de-a lungul întregului Ev Mediu marca esențială a tuturor ghildelor, cunoscute totodată și sub numele de convivia. Deși de facto ghildele meșteșugarilor au devenit într-o mare parte ereditare, ghildele în general diferă de caste, care în India funcționau ca un grup meșteșugăresc, pe baza naturii voluntare a legăturii, sprijinită nu pe statutul ereditar, ci pe jurământul reciproc, pe aspecte artificiale mai
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
ca un grup meșteșugăresc, pe baza naturii voluntare a legăturii, sprijinită nu pe statutul ereditar, ci pe jurământul reciproc, pe aspecte artificiale mai degrabă decât pe fraternitatea de sânge. Ghilda socială inițială a format baza pentru mai târziile ghilde ale meșteșugarilor, o evoluție ce poate fi descrisă ca una de la segmente la organe ale societății, ele fiind precum celulele unui nou tip de societate. Grupurile sociale de acest tip au avut probabil o varietate mai mare de funcții, o difuziune mai
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
cei care se rugau, luptau, respectiv munceau nu erau grupuri unite sau ai căror membri să semene cu imaginea noastră despre ei: călugări contemplativi, cavaleri galanți etc. Cea mai mare parte a populației era formată din a treia stare comercianți, meșteșugari, și lucrători fiecare cu persoanele care depindeau de el zilieri, ucenici, soții, copii, servitori. Deși teoretic cetățenii bărbați adulți erau egali în comunitate, diferitele ocupații dețineau diferite cantități de prestigiu, iar inegalitățile în privința bogăției erau deosebit de semnificative. Autorii amintiți îl
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
fi fost reticența funciară a oamenilor față de astfel de activități. Sau, mai direct, faptul că oamenii nu îndrăgesc munca. Dar această explicație nu este agreată de Bauman, pentru că el consideră că în comunitate același individ se dezvoltă foarte bine ca meșteșugar, artizan etc. Eșecul integrării în fluxul de producție este pus pe seama absenței sentimentului activității utile. Introduși în fluxul productiv impersonal, bazat pe contract, oamenii nu mai munceau, pentru că li se părea că fac ceva inutil. Această abordare a lui Bauman
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]