11,179 matches
-
scriitorul îl obligă pe protagonist să acționeze în duplicitate cu societatea, muncind ca burlac până la epuizare și cu sine. Ei, acest sine îl poartă prin literatura fantomelor (de tip englez), de mistere (de tip francez și nu numai), religios-mistic (mistere medievale, Umberto Eco). Din fericire, nimic terifiant, visele se arată blânde și explicate. Din păcate, nu personajele realizează dezlegări de enigme, ci autocratorul, fiindcă romanul este scris la persoana a III-a! Privind exprimarea, două forme cheie dezvoltă Ion Catrina: în
PROZATORI CU ŞTAIF. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_402]
-
care ne îndeamnă stăruitor să parcurgem istoria literaturii române cu alte instrumente și grile de lectură. Simpla deconstrucție a categoriilor călinesciene sau apelul reiterat la abandonarea monografiilor și sintezelor mai vechi nu țin loc de o nouă perspectivă. De la perioada medievală la cea contemporană, toate epocile literaturii noastre se cer interpretate într-un spirit nou, în acord cu achizițiile recente ale istoriografiei și teoriei literare.
Caragiale Revizitat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2695_a_4020]
-
împotriva maladiilor culturale, a nedreptății sociale și a eșecului politic, descriptor inegalabil al chinezului (vezi nuvela Adevărata biografie a lui A.Q), maestru al alegoriei, al grotescului. Pentru cei familiarizați cu literatura chineză clasică, este reperabilă deopotrivă moștenirea nuvelei chineze medievale, strategiile fantasticului nebazat pe ruptură, pe ezitare, ci pe o lină alunecare în cealaltă zonă, care nu este un „dincolo”, ci tot prezență, una subtilă, a hipovizibilului, care o însoțește permanent pe cea ostentativă a hipervizibilului. Și romanul chinez clasic
Mo Yan, poetica romanului lung by Florentina Vișan () [Corola-journal/Journalistic/2739_a_4064]
-
Orfeu îndrăgostit. Astfel, roza, „floarea de geniu a poetului“, cum îi spune Eugen Simion, tutelează și această carte: roza e a iubirii, dar, deopotrivă, „orchestrează cimitire“ - rană „văzătoare“ în „întunecimea criptei la răscruce“ -, e a alchimiștilor, a truverilor și heraldicii medievale, într-o cavalcadă amintind de negurosul Uhland: „Aud cu ochii și nu pot traduce/ impulsuri surde sonuri de sonată/ o parte-a nopții cearcănul înoată/ întunecimea criptei la răscruce./ Obscura cavalcadă detonată/ asudă Răstignirea grea pe Cruce/ și rana văzătoare
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
dus ostatec litere deșarte?/ căzute cuie din cuvîntul moarte./ Tăcerea magilor pe chip ascunde/ funii și scripeți și răni fecunde/ tămîia albă morților se-împarte“, scria Horia Zilieru în Tărîmuri, în „decembrie 2010“ -, truver bătînd la porțile ghintuite ale cetăților medievale, (în)cîntînd femeia harpă ori anahoreta: „Văzum o Roză la întunecare/ trecînd lucarna oarbă-n sfîșiere./ Pe boltangîndurată tînga piere/ învăpăiatul har din duh răsare./ Ating prin nori răpitele galere/ cît ora mea de gheață o dogoare/ un chip de
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
Dobroești, Fundeni, Râul Colentina, Plumbuita, Tei, Floreasca și Herăstrău. La acestea se adaugă zeci de obiective cultural-artistice, turistice și religioase printre care Mănăstirea Cernica, Pasărea Lebăda Pantelimon - demolată și reconstruită de comuniști, Mănăstirea Plumbuita care face parte din prima centură medievală de apărare a orașului, Capela Ghika, parcul Plumbuita și multe altele. “Punctul maxim de înălțime va fi la 85 de metri, dar în medie, se va circula la 30-50 de metri. Cabinele ar putea fi amplasate la o distanță de
Telegondola de Bucureşti va avea un traseu de 10 kilometri şi şase staţii. Vezi pe unde trece () [Corola-journal/Journalistic/26093_a_27418]
-
le eclipseze pe toate celelalte. În ochii multora, ea a devenit reflectarea unei caracteristici esențiale a „sufletului“ și a „spațiului” românesc. Datorită locului central pe care-l ocupă în literatura și cultura noastră, Miorița poate fi comparată cu poemul fancez medieval La Chanson de Roland. Începută cam în același timp, cercetarea de către folcloriști, istorici literari, scriitori, filozofi, sociologi, jurnaliști, și difuzarea lor prin intermediul manualelor școlare sau al tipăriturilor destinate marelui public, au fost atât de intense, încât, dacă ar fi adunate
Miorița și Colinda Junelui bun – atitudini diferite în fața morții by Ion Taloș () [Corola-journal/Journalistic/2618_a_3943]
-
arătat altădată (Anuarul de Folclor 1981, p. 108-113) că preferința pentru decapitare, ciudată la prima vedere, are funcția de a da mărturie că victima a fost ucisă fără vină, asemeni martirilor creștinătății. Noi argumente se găsesc, între altele, în eposul medieval. În Cantar de mio Cid, infanții de Carrión vreau să-și omoare soțiile în bătaie, dar acestea îi imploră: mai bine tăiați-ne capetele, vom fi martire. Mauri și creștini vor trece zicând că nu am meritat-o (lesa 128
Miorița și Colinda Junelui bun – atitudini diferite în fața morții by Ion Taloș () [Corola-journal/Journalistic/2618_a_3943]
-
de 1 iunie, anunță reprezentanții Administrației Lacuri Parcuri și Agrement București (ALPAB). Tot miercuri, copiii vor putea participa și la un spectacol ecvestru la Centrul de Salvare și Recuperare a Cailor Tei -Toboc. Cei mici vor putea asista la jocuri medievale, dresuri de cai, sărituri peste obstacole și întreceri de tras cu arcul. În final, ei vor putea lua lecții gratuite de călărie. La acest eveniment, ALPAB a invitat 30 de copii de la centrul instituționalizat "Cireșarii".
De 1 Iunie, copiii se vor putea plimba gratuit cu vaporaşul pe lacul Herăstrău () [Corola-journal/Journalistic/26236_a_27561]
-
înțelege. Din acest motiv, mai la îndemînă ar fi să-l definesc pe scriitorul Mircea Vulcănescu, așa cum se desprinde din Ultimul cuvînt, din Memoriul înaintat Procuraturii, dar totodată din cărțile pe care le scrisese înainte de arestare (Două tipuri de filozofie medievală, Dimensiunea românească a existenței). Las așadar la o parte pe subsecretarul de Finanțe ajuns criminal de război și mă întorc la omul de spirit Vulcănescu. Cărui regn scriitoricesc îi aparține autorul lui Nae Ionescu așa cum l-am cunoscut? După flerul
Melodici și canonici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2633_a_3958]
-
limba română cu litere slavone: "Dăruite de către Io Mihail Voievod și Doamna Stanca și fiul lor Io Necula Voievod în anul 7108 (1600 după calendarul actual), ispravnic fiind mitropolitul Eftimie". Menționată de bizantinologul român Alexandru Elian, în lucrarea sa "Inscripții Medievale ale României" din 1965, inscripția poate fi văzută de toți cei care vin să venereze sfintele moaște ale Sfântului Ierarh Nicolae în această biserică din centrul Bucureștilor, ctitorie a Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu. Ca atare, concluzia autorilor articolului că
Reacțiea BOR, după ce italienii au spus că mâna lui Sf. Nicolae este falsă by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/26463_a_27788]
-
este cel purtat pe cap, însoțit doar de gulerașele independente de la gât. Este contribuția, deloc neglijabilă, a scenografei Corina Grămoșteanu, care, cu un singur element, bogat în sugestii, ne-a purtat de la lumea faraonilor egiptului antic la regi antici și medievali și de la tiarele unor episcopi la căciulițele unor bufoni. Coregraful a mizat puțin de astă dată pe reliefarea unor personalităi și mai mult pe o suită de relații între două sau mai multe corpuri, profitând astfel, în mai mică măsură
O joacă de actori-dansatori by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2563_a_3888]
-
balonzaid, cu pălăria «împușcată», cu geanta nu prea mare nedespărțită și cu o umbrelă lungă), mia făcut semn să mă apropii. Mi-a făcut semn apoi să mă aplec și m-a atins pe umăr, la fel ca în ceremoniile medievale, dar și cu umbrela, și mi-a zis: «Te numesc Draculea». L-am întrebat de ce, și mi-a răspuns : «Toate le faci și le desfaci ca Dracu»“. Nu doar lingviști români întâlnim în evocările lui Marius Sala, ci și lingviști
Planeta lingviștilor by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2573_a_3898]
-
a stomacului fiind o bagatelă oximoronică menită a terfeli spiritul. „Filosofia burții“ ține de aceeași carență din cauza căreia filosofii arată un apetit straniu pentru teme deșucheate, al căror conținut atrage prin insolit și respinge prin absurditate. Gastrosofia face ca appetitus-ul medieval, acea aspirație rațională spre numenul divin, să decadă la banala poftă a celui care simte cum îi crește apetitul culinar. Că numeroase concepte moderne sunt rodul secularizării unor noțiuni ce odinioară purtau sens teologic se vădește chiar în cazul apetitului
Caleidoscop gustativ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2576_a_3901]
-
și Vatican începută atunci, va lua sfârșit abia în 1929, odată cu Pactele de la Lateran. Adică, altfel spus, cu „Concilierea” statului italian, condus atunci de Mussolini, cu Statul Vatican, în persoana lui Pius al XIlea. Spațiul popularelor „borghi”, format din edificii medievale sau renascentiste, uneori palate, Alicorni, Convertendi, parte din Palazzo Caprini, unde a locuit Rafael, case și ateliere de meșteșugari, clopotari, vopsitori de stofe etc.,biserici chiar, Scossacavalli, fântâni, cea a lui Carlo Maderno, din fața pomenitei biserici, vor fi translate, refăcute
Ce e și ce nu e în Vatican? by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2583_a_3908]
-
sunt cititorii care ar concede unei poziții, totuși, verosimile: că efortul Categoriilor de a explica natura lucrurilor prin apel la predicație și efortul Prolegomenelor de a contura harta subiectului apelând aceeași predicație se regăsesc ca două părți complementare în teologia medievală, când ea arată ce arme are același subiect să vorbească despre aceleași lucruri la care s-au referit deopotrivă modernii și grecii. Poziția este totuși verosimilă prin nenumărate argumente, unele mai frumoase ca altul. De pildă, Boethius vrea să convertească
Dumnezeu se comunică ordonat by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2763_a_4088]
-
inițial: pentru el, imaginarul științific al ordinii umple golul dintre căutător și căutat, iar certitudinea cunoașterii divine prinde conturul relevanței analogiilor matematice, al tabelelor calculatorii, al analogiei, al sistemului și al metodei. Urmând structura obișnuită a unui tratat de teologie medievală, de la atributele divine spre întemeierea antropologiei și eticii, miza lui Lullus este nu mai puțin neobișnuită: el insistă la finalul cărții sale despre cum trebuie citită cartea lui, iar viața lui, insistă, la finalul ei, despre cum trebuie răspândită opera
Dumnezeu se comunică ordonat by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2763_a_4088]
-
se întîmplă același lucru, căci sentimentul că rătăcești întro luxurianță de detalii extravagante nu te părăsește de-a lungul lecturii. Subiectele sunt de nișă și felurimea lor e babilonică: experiențe extatice, șamani și vrăjitori, urcarea sufletului la ceruri și geomanție medievală, îngerii neamurilor și magia lui Giordano Bruno, eschatologie cerească și demonizarea cosmosului, mandala și schemele mnemotehnice, dualisme gnostice și viziunea lui Isaia, divinații și simpatii pneumatice etc. Culianu aduce cu un savant absorbit de un bazar de exponate religioase cărora
Concupiscența cognitivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2785_a_4110]
-
contextul lor istoric, de acel „sistem de cunoaștere specific unei anumite epoci”. În acest fel, textele respective, citite cu un ochi modern, sunt plasate într-o altă epistemă și rupte „de acumulările care le-au generat”. Comparându-se cu plastica medievală, cu iconografia respectivă de pildă, a cărei simbolistică nu poate fi înțeleasă dacă nu i s-au descifrat codurile și nu i s-au reconstituit regulile, nici textele vechi nu pot fi înțelese fără amintita explorare „arheologică”. Fără complexa reconstituire
Modelul inorogului by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2786_a_4111]
-
al curățeniei și al mândriei. Este vorba, cum demonstrează cu amplă argumentație Bogdan Crețu (sprijinit și de o foarte bogată bibliografie critică a predecesorilor moderni, de la Petru Vaida la Gabriel Mihăilescu), de o fantasmă, de un inorog eliberat de determinările medievale: „inorogul lui Dimitrie Cantemir este cel al renascentiștilor, nu cel medieval” conchide el. Mai direct spus: el nu este numai un precursor al modernilor noștri, din păcate ignorat de urmași, ci și un scriitor adevărat, care creează o lume imaginară
Modelul inorogului by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2786_a_4111]
-
argumentație Bogdan Crețu (sprijinit și de o foarte bogată bibliografie critică a predecesorilor moderni, de la Petru Vaida la Gabriel Mihăilescu), de o fantasmă, de un inorog eliberat de determinările medievale: „inorogul lui Dimitrie Cantemir este cel al renascentiștilor, nu cel medieval” conchide el. Mai direct spus: el nu este numai un precursor al modernilor noștri, din păcate ignorat de urmași, ci și un scriitor adevărat, care creează o lume imaginară din prisosul culturii și al indignării sale. Bine gândit în articulațiile
Modelul inorogului by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2786_a_4111]
-
următoare cu propuneri din partea facultăților", a spus Pop. Ioan Aurel Pop s-a născut la 1 ianuarie 1955 în localitatea Sântioana, din județul Cluj, și a absolvit în 1979 Facultatea de Istorie - Filosofie a UBB, secția istorie - filosofie, specializarea istorie medievală, ca șef de promoție.
Academicianul Ioan Aurel Pop este noul rector al UBB Cluj () [Corola-journal/Journalistic/23390_a_24715]
-
Introducere Se vor întreba, poate, unii ce se poate valoriza astăzi dintr-un orizont „paseist” și „autohtonist”, evident „conservator”, care privea trecutul ca pe o icoană și care idealiza o lume numită astăzi, în mod curent, „barbarie medievală”. Iar pe deasupra, această viziune mai aparține și lui Eminescu, creatorul de care, tot după unii, ne-am fi cramponat iremediabil, fără să vedem progresul, noutatea și necesitatea ieșirii rapide din „patriotismul desuet” și din „naționalismul periculos”. În locul acestor etichete facile
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
desprindere tematică. Și totuși o facem, conștienți de riscuri. Și nu o facem ca literați - fiindcă nu suntem și fiindcă, din perspectivă literară, s-a mai făcut și s-a făcut bine[2] - ci în calitate de istorici, preocupați de statutul trecutului medieval în universul creației poetice eminesciene[3]. 1. Tentația lumilor trecute: Antichitatea și Evul Mediu Poezia eminesciană cuprinde, în manieră aparent aleatorie, geneza, creșterea și afirmarea întregului univers, cu toate articulațiile sale spațiale și temporale. Firește, în această creație, predomină de
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
Vremea lui Ștefan cel Mare, zimbrul sombru și regal”[9]. Vremea grea și rea a epigonilor (adică perioada contemporană) este pusă de poet în antiteză cu icoana istoriei, cu „vârsta de aur”, care este fără îndoială epoca ștefaniană. 2. Cadrul medieval universal Dimensiunea temporală a Evului Mediu este, în înțeles eminescian, de inspirație occidentală și are drept limită inferioară căderea Romei sub barbari, iar drept limită superioară secolul al XVI-lea, cu afirmarea deplină a Renașterii, a Reformei, a Lumii Noi
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]