950 matches
-
de duminici de reculegere, ședea liniștită, cu brațele încrucișate, privind cu ochii larg deschiși, îngândurați, peste capetele familiei McCaffrey. Fața ei netedă, dulce, luminoasă ca un lampion irizat, radia de sănătate. Buzele moi îi erau ușor țuguiate, într-o expresie meditativă, părul castaniu-auriu, ondulat și ciufulit, încărcat de electricitate ca mătasea, îi încadra chipul. Obișnuită să folosească asemenea momente pentru introspecție, se gândea cu mâhnire la felul în care-l ținea în șah pe bietul Hector, în timp ce ea era îndrăgostită, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Alex rosti aceste cuvinte și, în acele momente le și simți, de parc-ar fi fost modul cel mai natural din lume de a întreba pe cineva despre soția lui. — Nu, răspunse George după o clipă, cu o expresie aproape meditativă, vorbind într-un fel visător, îngândurat, ca și cum ar fi urmărit o viziune. Stella e bine. — Ai aflat ceva? — Nu, dar poți fi convinsă... că ea e bine. În ordine, spuse Alex. Uneori, ea și George se certau în mod penibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
apă, pământ, astre etc. (Facerea 1, 3-24). De aici provine această structură antropologică, un lucru nu există decât când a fost "spus" ceea ce este, uneori chiar atunci când s-a spus ceea ce ar trebui să fie. În seara uneia dintre plimbările meditative în valea "Clarée", unul dintre acele locuri rare care scapă devastării unei societăți în luptă cu hybris-ul faustian, un bătrân din sat explică, surprinzător, că acest mare râu de munte a fost redus la rolul de afluent al unui
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
substrat ezoteric. Știm acest lucru. Inutil să ne mai lamentăm. Căci dincolo de un astfel de spectacol histrionic, dincolo de conformismul intelectual despre care L.-F. Céline spunea cu luciditate că este "sloganizat, blablatizat, gargară", se prefigurează exigența și practica unei gândiri meditative. Împotriva unei vorbării utilitare sau abstracte, ceea ce este totuna, necesitatea unei adevărate "cun(o)așteri" care să știe să "se nască" odată cu obiectul ei. Un discurs care se dezvoltă pornind de la experiență. Pentru a relua o expresie din clasele primare
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
le găsi în lumea imediată, singura șansă de împlinire îi rămâne, totuși, visul, chiar dacă adâncirea în el sporește izolarea și, poate, lașitate se cheamă întârzierea în utopii... Calistrat Costin: La un pahar de neant... Cu un titlu ademenitor, promițând delicii meditative, volumul lui Calistrat Costin, La un pahar de neant... (apărut în Colecția OPERA OMNIA, la Editura Tipo Moldova, Iași, 2011), cuprinde, așa cum se menționează în nota editorului de la început, texte din «recolta» a peste trei decenii de creație literară a
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
contiguități edenice, ocrotitoare, lângă care îndrăgostiții se visează duși prin somn mai departe / De-acest râu fără moarte, râul fiind nu doar personificat, fiindcă știe de-o urmare, ci având chiar superioritatea pe care i-o dă șansa veșniciei. Adierile meditative din primele volume sunt la fel de delicate ca și imaginarul poetic înfățișat: Mâna cât o ridic / Smulg o frunză verde / Copacul o pierde / Eu n-o câștig (amintind vag de Ienăchiță Văcărescu și a sa Într-o grădină) sau sugestia destinului
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ei, înalții, / Ne uităm unii la alții. Pe parcursul volumului, se poate remarca o firească evoluție, o maturizare, la nivelul imaginilor artistice și al expresiei, printr-o tot mai acută interiorizare a trăirilor, având drept consecință și o accentuare a laturii meditative a poemelor, zidul, marginea, noaptea, amintirea părinților (Tremur și tac: / Ce mult v-ați schimbat / De când am plecat / Cât ați pierdut din trup și din glas), mama, zăcerea visătoare, bacoviană, neodihna, retragerea din valea vieții, fiind astfel imagini care sporesc
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
motto al volumului: pasul și grija mea pentru / alții vor scădea / se poate întâmpla orice / nu mă mai grăbesc / fiecare clipă aș vrea s-o / întârzii / mie însumi strein / devenindu-mi / lumea rămâne de-o / singură / culoare: indiferența. Poemele sale, meditative, aduc un univers care empatizează cu eul liric, a cărui tristețe îi pare copleșitoare, pentru că atunci când scriu / se umple aerul cu visuri // când plâng / cad din ramuri / pădurile virgine... Trăiri regresive, ca și drumul înapoi, spre obârșie, străbat peisajul sufletesc
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de rugăciune, reper al stabilității, mijloc punitiv, chiar receptor al artei, în stare să supravegheze nașterea și moartea, fiindcă Piatra este ritualul meu / de îmblânzire a efemerului), fulgerul, îngerii sunt prezențe statornice în poemele de față. Cu un pronunțat caracter meditativ, creațiile lui George Vulturescu îi induc îndreptățite întrebări cititorului și îl determină, de asemenea, să intuiască, la rându-i, alte și alte necunoscute, cărora, chiar dacă nu le află răspunsul, încercând măcar să li-l găsească, își conștientizează mai mult propria identitate
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
singuratic și le asculta cu evlavie, ca și cum ar fi ascultat o muzică divină. - Vai, Catherine, dar clopotele noastre parcă ar avea voci de îngeri, așa de frumos cântă... De vorbă cu Cerul Nu după multe zile, întrun asemenea moment de meditativă singurătate, Jeannei i s-a părut că ceva neobișnuit se petrecea cu ea. Parcă niște voci reverberate în surdină, doar de ea auzite, i se adresau cu cuvinte omenești. La început, copila nu prea a înțeles despre ce putea fi
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
vorba de diabet?... Copleșit de emoție recunoscătoare din adâncul ființei Inițiatorului aflui un ușor râgâit. De Sus, de la Nivelul Superior, un alt gârâit, cel al Cuvioșiei Sale Acachie Jr. pluti câteva clipe nesigur, alăturându-se apoi celuilalt. Între ele, ușor meditativă, bâzâi... o muscă. VIOL între sutele de scrisori care de care mai serioase și mai bine timbrate care aterizează pe masa mea din motive complet necunoscute familiei, mi-a reținut atenția una zurlie foc. Un concetățean de profesiune fără întreabă
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
cu diabolică tenacitate cretinizarea maselor și țiganizarea generală, e limpede că, față de cele intelec tuale, domină calibanismul. Altfel spus, misologia. Doxofobia. Ura față de inte ligență. Alergia la cultură, frumusețe și bun-simț. Instinctualitatea bestială înzestrată din plin cu fobia la cumpătare meditativă și eleganță logică, în numele copitei, coarnelor și balelor turbate. IMGB ismul sinistru de la începutul anilor ’90 care pur și simplu turbează la ideea de elită, rafi nament, creație spirituală, armonie sufletească. Pe de-o parte, unde te întorci, dai de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
care oricum adoarme cu capul pe masă de cum se intră pe primul canal fermecător adu m brit de frontoanele de la 1600). Zău, asta m-a iritat, după care m-a tuflit demențial: că tot ce ținea de splendorile culturale, liniștea meditativă și sfânta banalitate a hedonismului pălea - în primă sau ultimă instanță - înaintea românescului obsesiv. De-a lungul celor două săptămâni neerlandeze, n-a fost colț, peisaj, întâmplare, întâlnire în care frumusețea, liniștea, plină tatea, suculența circumstanțelor de-acolo să nu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
David descuie, o găină neagră țopăi împiedicată după ușă ; neașteptat de sprinten, ovreiul o prinse și-o așeză într-un ungher. Cucoana se opri în treacăt lângă un șifonier. - Pe el cât ai să spui, domnu David ? - Asta ? făcu ovreiul meditativ. Hm, cam scump, da’ face. Are așa un material întrânsa ! - Mie nu-mi place culoarea. - Ce-are a face ! Asta nu-i nimica, asta i-un lucru rar cum nai să mai găsești mata în altă parte. Gros și placid
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
mecanic al memoriei, despre găsirea structurilor pe care se bazează qualia 1, chiar și despre elaborarea unei descrieri complete și funcționale a conștientului. Weber n-ar fi putut compila niciodată o antologie populară care să egaleze aceste succese. Arta studiilor meditative de caz aparținuse timpului liber. Dar își făcuse cumva loc forțat și devenise principala lui ocupație. Era prea devreme pentru așa ceva. Ramon y Cabal, Cronos în panteonul lui Weber, spunea că problemele științifice nu se epuizau niciodată, ci doar oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ușor ironic și amar, și-a mai turnat un pahar de băutură bună și tare, din secară curată, Într-un pahar Înalt și subțire În care mai este puțină gheață, și-a lipit buzele de marginea lui cu un aer meditativ și, după ce a sorbit de vreo două ori pierdut În visare, l-a cuprins o ușoară melancolie gîndindu-se ce viață i-a rezervat asprul destin. În timp ce iubita lui șade grațios pe marginea rotunjită a unui scaun capitonat și-i netezește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ar întoarce înapoi privirea și nu mai țintește spre cealaltă patrie”. Se înțelege bine: încetineala cu care măgarul îl poartă pe Isus în inima Ierusalimului, nu este aceea despre care ne vorbește marele episcop de Hippona, ci este încetineala calmă, meditativă, blândă, la îndemâna lui Cristos și la îndemâna poporului: nici Cristos și nici poporul nu ar fi dorit și nici nu ar fi voit un trap grăbit în ziua lui Osana. Mulțimea nu ar fi putut să-l admire pe Cristos, și
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
totul li-beră, pentru a primi bunurile harului care servesc la hrănirea existenței sale de creștin și a oamenilor la care este trimis. O inimă care nu este golită este superficială, și nu poate fi inima preotului, care trebuie să fie meditativă, rugătoare și profundă, din moment ce el este chemat să evanghelizeze, să convertească, să invite la discipolat, acțiuni care pot fi îndeplinite numai de la inimă la inimă, evitând raporturile pastorale și spirituale superficiale: „Atingem profunzimea altora, numai ple-când de la propria profunzime”. Pentru
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
dar nu mă pot obișnui cu ideea de hrană gratuită. Gosseyn răspunse sec: - Ce-ar fi să începi să vorbești? Ce voi face cu dumneata depinde în întregime de ceea ce urmează să-mi spui. Ochii albaștri, limpezi, îndrăzneți, îl măsurau meditativi. - Voi spune tot ce știu, făcu în sfârșit Janasen, ridicând din umeri, dar nu pentru că mă ameninți. Și mi-e absolut indiferent dacă păstrez sau nu secretele mele sau pe ale celorlalți. Gosseyn era dispus să-l creadă. Acest agent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
vedere așa ceva. Nu am avut timp să examinez în detaliu această filozofie non-aristoteliană, dar, dacă înțeleg bine, este o metodă științifică de gândire. Este corect? - Este un fel de a gândi, zise cu prudență Gosseyn. Glasul Discipolului conținea o notă meditativă atunci când se înnodă firul discuției - Până acum, niciodată, zise, nu am avut motive să mă tem de știință în niciunul dintre domeniile sale. Nu văd de ce aș începe acum să am aceste motive. Ei, bine, poftim, haide să ne mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ciomăgește doar pen’ că-i în toane rele. Ei, toți s-au înțeles să ne terorizeze azi. Teoria e că dacă ne sperie destul la început, n-o să le dăm bătăi de cap mai tîrziu. Așa speră. Urmă o tăcere meditativă, apoi cineva zise: — Ce credeți despre talent? — îmi place de fătuca aia blondă. — E, ai văzut-o? Nu stătea locului o clipă. N-aș zice nu să-i pipăi burta pe întuneric. Toți rîseră batjocoritor, în afară de Thaw. Unul din ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
față de ceilalți, o figură deloc triumfătoare sau vinovată, pentru că triumful este înfumurat, iar blamul este lucrarea Diavolului. Scormoni în căutarea unei expresii creștine printre vechile desene. O schiță a lui Coulter afișa o față prietenoasă, calmă și netemătoare, dar prea meditativă, iar cea a lui McAlpin era calmă, puternică, dar avea pleoape disprețuitoare. Se hotărî să fure o față dintr-o capodoperă, dar în Galeria de Artă din Glasgow singurele figuri cristice erau de copii, în afară de tabloul lui Giorgione, IIisus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
rucsacurile, își zîmbiră nervos, se sărutară la repezeală, apoi îl urmară pe Munro și suiră treptele monumentului. Stînca gigantică atîrna deasupra treptelor ca un bolovan care stătea în echilibru deasupra unei piramide. Umbrele aruncate de lumină conturau în crăpături siluete meditative care perorau de pe terasele stîncilor și ieșeau dintr-o peșteră aflată în centru. Lanark atinse umărul lui Munro și-l întrebă ce reprezentau toate astea. — Panteonul ebraic: Moise, Isaia, Hristos, Marx, Freud, și Einstein. Trecură printr-un grup de tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a lăsa să i se ghicească ceva pe chip, îl înfruntă cu privirea pe vlăjgan. ― Ce vrei? Thorson nici măcar nu schiță vreun pas să intre în cameră și nici nu închise ușa. Îl scruta numai din ochi, cu o mină meditativă. ― Am vrut numai să te văd... ― zise el. Să te privesc, nimic altceva. Ridică din umeri: ― Asta-i tot. Se întoarse și ieși. Ușa se trânti în urma lui. Gosseyn clipi. Se așteptase la un duel verbal și acum se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
de pescari. Acum trei ani, cu gândurile în altă parte, absorbit de problemele sale științifice, psihiatrul, propabil că nici nu luase în seamă toate aceste anexe ale singurătății pe care și-o dorea. În mod sigur își continuase lecturile, plimbările meditative pe prundișurile plajelor pustii, iar oamenii întâlniți întâmplător rămăseseră niște simple siluete, cărora nu merii a să le acorzi atenție. Asta nu însemna, însă, că el, doctorul nu fusese remarcat. Șansele ca sosirea la cabană a doi bărbați imediat după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]