2,843 matches
-
un târziu a ales exilul. Actor cult, multilingv, și-a continuat cariera teatrală în Germania până departe de vârsta pensionării, în remarcabile reprezentații clasice, unde puternicul său glas domina scena. Timp în care nu a încetat să scrie versuri, de melancolică tentă și dulce degustare a verbului. Între ultimul său volum de versuri publicat în țară (Rondeluri - 1980) și cel la întoarcere, O lumină de cuvinte, 1994, optzeciști și nouăzeciști au ocupat aria lirică, generația pierdută, căreia i-a aparținut Dinu
În fericite aruncări de zaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6824_a_8149]
-
Cameleon patent, când lucrurile par să ia o altă întorsătură, după 1989, el își "transformă fulgerător prelegerile marxiste... în prelegeri democratice de istoria religiei". Cercetătorul foarte asiduu din arhivele CNSAS comunică alteori doar numele de cod al turnătorului, rămas indescifrabil (Melancolicul), dar adesea izbutește să-l deconspire, ca, de exemplu "Valeria", totuși străveziu, care era o "grațioasă poetă". Portretul ei ne dezvăluie o ființă a cărei conduită frizează sadismul. "Această Mata Hari balcanică" a turnat, la Radiodifuziune, "scriitori, regizori, redactori, prieteni
Securiști pe metru pătrat by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/6842_a_8167]
-
aflat peste drum de poartă și cumpăram lenjerie, caiete cu papagali roșii pe ele, ba chiar un aparat mic de radio pe care mi-l atîrnam la gît, ca Grobei, și umblam agale pe aleile mișunînd nonstop de depresive și melancolice beton, dotate la maximum. A treia oară portarul s-a prins: intram, dar nu mă văzuse ieșind! S-a luat după mine cu un bulan de cauciuc, elocvent: "Hei, șefu', ia vino-ncoa!" I-am explicat că am fost medic
Emil Brumaru „M-au eliminat de la grădiniță pentru că, iarna, trînteam fetițele în nămeți...” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7573_a_8898]
-
automat". Realul e transformat potrivit cu noile cerințe ale imaginarului. De aici rezultă impresia de bizarerie, ilogic, burlesc și mister. Epopeea bufă, extravagantă, are mai mult tragism decât umor, la fel cu viața acestui iubitor de muzică și de boemă, sobru, melancolic și ciudat, care s-a sinucis la o vârstă când opera abia începe să capete contur bine identificabil. Mai trebuie spus, pe scurt, că în pofida abandonării modelelor tradiționale, a retoricii anterioare, în spatele acestor texte, ce par lipsite de orice normative
Înainte-mergătorul fără voie by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7550_a_8875]
-
se face acum, spre cincizeci, / cînd nu mai știu dacă totul a fost o iluzie, / dacă ceilalți au existat, dacă eu am fost toți pe rînd sau deodată, sub marile voaluri Maya, o pace ca oglinda infinită" (Aproape departe). Ambiția melancolică a unor atari confidențe e însă rapid depășită prin amplificarea aparatului poetic. E pusă în funcțiune o mașinărie tot mai complicată care elimină confesiunea nudă, bruiată de sunetul motoarelor metaforice. Intensitatea morală ajunge a fi sugerată indirect, printr-o tonalitate
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]
-
Despre ele, în fel și chip, e vorba în această antologie ilustrată, în tonuri de sepia, care este a filologilor zvăpăiați de la Cluj, cum îi alintă Horia Bădescu într-o baladă, tot atît cît a navetiștilor nevindecați, și-a adulților melancolici, ajunși turiști unde erau acasă. După douăzeci de ani trec iarăși pe-aceleași uliți/ Unde-am fost prietenul mic al țărînii din sat", versurile din dedicația lui Blaga către Pillat, pe care nu întîmplător le citez - Dor de Cluj, Dor
Arizona Dream by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7293_a_8618]
-
sa Parisul. Adevăratul Paris, nu Parisul parizian din care străinii și-au făurit o imagine de frivolitate: clinchete și foșnet de mătasă, culori vii, bazar persan, carte poștală colorată care se veselesc, prin cabarete, până la ziuă. Parisul grav, cu surâs melancolic, mai mult al frunții decât al buzelor, Parisul cărților și-al pietrelor auguste. Lumină a cărei prezență o simți. Smulgi frumusețea care se ascunde, în Parisul avar, închis ca o stridie ce nu vrea să i se fure mărgăritarul, Parisul
Trei prieteni Victor Eftimiu, Al. O. Teodoreanu și Theodor Pallady by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/7316_a_8641]
-
a spațiului poetic este copleșită de dorința de a avea curaj, suferă când acesta lipsește, se exprimă prin sonorități ascuțite, precise, aproape metalice. Această parte yang caută nopțile puternice, momentele când soarele e "încă un ou negru". Jumătatea yin este melancolică, are priviri scăldate în vise, iar tonul confesiv stăpânește și sonurile muzicale exprimate, și tonurile interne, apelând la numeroase aliterații unduitoare. Dar dincolo de această dualitate, în fond, universală, cartea este unitară, iar poemele urmează o continuitate vizibilă. Acest volum cuprinde
America nu crede în lacrimi by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7089_a_8414]
-
1939). Conștientă de rolul diferit pe care îl impune vorbirea limbilor diferite, Mariana Șora e o europeană avant la lettre, scrie așa cum vor scrie în curând toți intelectualii născuți și trăitori în Uniunea Europeană: în diferite limbi, după cum starea lor e melancolică, romantică, acidă, rațională, după cum vor să-și amintească sau să critice, să admire sau să înțeleagă etc. În 1940, capitole întregi erau deja așternute în franceză, sub rezonanța lecturilor din Montaigne, Jules Romains, Benjamin Fondane, Henri Bergson, Pascal, Julien Green
O diaristă europeană by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7104_a_8429]
-
prețios în sine... Dar orice viață, viața oricui, e ceva prețios în sine, urmele ei scrise merită întotdeauna oarecare atenție" (27 martie 1992, vineri). Urmele Marianei Șora nu păstrează decât în mică măsură cotidianul, evită Ťpomelnicul momentelorť. Ele scriu Ťvoluptatea melancolică a unei imobilități în plină conștiință a inexorabilei treceri, ca în lungile după-amieze de vară la București, privind frunzișul umbros din fața geamului din hol și întinderea aurită de peste acoperișuri, până-n depărtare...ť (20 April 1992, Ostersonntag). Sunt pagini apropiate de
O diaristă europeană by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7104_a_8429]
-
care păstrează totuși un subtil parfum de epocă. Dacă pentru întreaga echipă de artiști români spectacolul este o reușită, prin el genul specific de musical făcându-și apariția pe scenele românești, saltul de la Shakespeare la epoca contemporană, ne lasă ușor melancolici, cu toată fervoarea, robustețea și vitalitatea acestei realizări. Principala problemă a realizatorilor acestei creații scenice a fost adaptarea piesei lui Shakespeare la mentalitatea epocii noastre și în bună parte au reușit acest lucru, deoarece drama ivirii unei iubiri neașteptate între
Când profesionalismul își spune cuvântul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7323_a_8648]
-
candidați la grațiile Poemei / poetul refuză să dea cîștig de cauză vreunuia / el recunoaște - habar nu are care-i sînt urgențele / care-i sînt interesele care-i sînt preferințele" (Mitologicale). În alte locuri aerul e mai destins, contemplativ, de-o melancolică sentențiozitate: "tună zadarnic / tunet e și vocea celui aflat în pană de argumente / tunet e și vuietul tăcerii în clopotul orei // iată că însuși muntele și-a căscat prăpăstiile / pesemne ca să ne vorbească să ne avertizeze// au înflorit salcîmii corcodușii
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
casei din Suceava, un puț adânc, foarte adânc, prin care să străbat planeta și să ajung de partea cealaltă a ei, pe pământ american. Pe aproape toate clădirile sunt arborate, dintr-un elan spontan al locatarilor, steaguri americane. Mă uit melancolic la cele cincizeci de stele (ce n-aș da ca și în România oamenii să aibă motive să fie mândri de țara lor!) și le dau altă semnificație decât aceea reală. Este vorba de... calitatea Statelor Unite. Dacă și țările ar
Țara de cincizeci de stele by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7342_a_8667]
-
încă până la înnoirile de inspirație romantică. Chiar și Cârlova începe cu traduceri din neogreacă (Musaios) și cunoaște bine pe preromantici, fatalmente de mâna a doua. Păstorul întristat este consecința acestei "intertextualități", Gessner-Florian în adaptare valahă și la ingenuitatea structurală-adolescentină. Pastorala, melancolică desigur, are grație orfică și, în spiritul epocii, jeluitoare: "De multe versuri spuse cu jale / Uimite toate stau împrejur: / Râul oprise apa din cale, / Vântul tăcuse din lin murmur. // Cât acolo turme de oi frumoase / Se răspândise pe livejui / Și
Armoniile lui Cârlova by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7345_a_8670]
-
ftizie la 21 de ani, Ioan Ciorănescu, mai cunoscut astăzi ca frate al savantului umanist Alexandru Ciorănescu, lasă multe promisiuni în manuscris. Stancu îi culege abia trei poezii, care nu seamănă una cu cealaltă, mai puțin o înclinare spre poanta melancolică, spre hazul controlat cu gravitate. Iată o premonitorie, poate, Ante Mortem: "Cum poate fi? Cum poate fi?/ Spaimă sau zâmbet, noapte sau zi?/ Dracii-au să vină în convoi/ Cu cozi, cu copite, cu părul vâlvoi/ Și-o să răpească sufletul
Poezia la 1934 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7352_a_8677]
-
ca ea să îl devore și să îl lase mai liber ca niciodată, totodată, dar unde s-a mai văzut așa ceva? Pasiunea nu are cum să ofere libertate, nici măcar pe sfert, darmite în total. Moralist amoral, sceptic, caustic, dar și melancolic, metaforic, suav, atunci când nu îl vede și nu îl aude nimeni. Și în capitolul 93 din romanul Șotron nu îl aude nimeni. Dragostea mea, nu te iubesc pentru tine nici pentru mine nici pentru amândoi împreună, nu te iubesc fiindcă
Julio Cortázar, scrisori de dragoste by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/7484_a_8809]
-
se chinui singur, fără să fie masochist neapărat. Sau cel puțin fără să fie un masochist clasic. Temător la cuvintele mari (mai cu seamă la cuvântul iubire) și de aceea zeflemitor, rău de gură, chiar dezonorat, dar fals indiferent și melancolic incurabil. Maga, femeia iubită părăsită de Oliveira, știe toate acestea și îl primește așa cum este. Acest lucru este cel mai greu de suportat de către un bărbat: să știi că ești imposibil și, totuși, chiar și așa să fii iubit de
Julio Cortázar, scrisori de dragoste by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/7484_a_8809]
-
redactorul-șef al revistei "Familia" ar fi un nepriceput în materie de poezie, dar cu siguranță textul său este unul mai vechi, fără nicio legătură cu substanța volumului pe care îl recomandă. Ion Beldeanu din Chiar dacă? este un poet crepuscular, melancolic, al cărui imaginar oscilează între spleen-ul bacovian al târgului de provincie și argheziana goană după certitudini. Pe vremuri, Jean Gabin interpreta cu vocea sa gravă, inimitabilă, un soi de poem/cântec, despre un individ care toată viața (copilărie, adolescență
Melancolii și dileme by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7498_a_8823]
-
un volum despre Brâncuși n-a fost vreo compilație insipidă pe care n-a citit-o nici măcar autorul în timpul redactării, atunci a fost, negreșit, vreun eseu despre zbor, despre aspirație, despre cățelul pămîntului și despre identitatea ornitologică a Măiastrei. Unui melancolic activist cultural, care ar fi trebuit demult întrebat și ce rol a jucat prin anii cincizeci în refuzul atelierului brâncușian, i-a venit, cîndva, ideea să inventarieze toate păsările popoarelor, de la cocoșul galic la rîndunică, de la corb la lebădă și
Brâncușologia împotriva lui Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7507_a_8832]
-
articolul său Panoramă asupra literaturii contemporane din Ayacucho, afirmă printre altele: "E neapărată nevoie să scriem în limba quechua, să menționăm acel puca picante specific, câmpiile (pampas) din Ayacucho, căsoaiele coloniale, îndrăzneții și vitejii războinici morochucos, să păstrăm un ton melancolic și o durere vallejană (referire la cel mai important poet pe-ruan, Cesar Vallejo) ca să producem literatură? Da, dar asta nu e tot, nu e obligatoriu. Problema e să ne identificăm cu momentul istoric pe care-l trăim. Timpurile în care
Supraviețuirea prin cultură a indienilor quechua by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Journalistic/7234_a_8559]
-
în Elveția, Padina este și el puțin cunoscut, iar lucrările sale circulă destul de rar pe piața de artă și mai deloc în proiecte culturale. Compozițiile sale ample, cu un aer de muzeu, reprezentînd peisaje naturale și imagini urbane, au aerul melancolic și acea forță adîncă a materiei pe care le știm, cu precădere, din universul andreescian. Un maestru al griurilor și al luminii palide dinlăuntrul substanței, atent doar la sonoritățile grave și complet dezinetresat de efectele seducătore și de gesturile volubile
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7254_a_8579]
-
de pe continent. Ajuns la bătrînețe, Andrew își rememorează copilăria deopotrivă marcată de dorul și coșmarul dispariției părinților și de fascinația pentru lumea trivială, plină de umor și glamour a operetei, și spune povestea carierei strălucitoare dar înșelătoare a seducătorului și melancolicului unchi Rudolf. Încerc oare să evit amintirea celei de-a doua copilării? Altminteri, mă întreb, de ce aș scrie acum despre viața mea cu Rudolf Peterson, născut Rudi Petrescu? Astăzi, întorcându-mă pe jos cei opt kilometri de la dentist, cu pasul
Paul Bailey: Unchiul Rudolf by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/7255_a_8580]
-
Constantin Trandafir O poezie care se bizuie atât de mult pe contemplația melancolică și ceremonioasă, chiar și când clamează stări de neliniște, se află oarecum la distanță de reflexiile artificiale, problematizării și structurii livrești. Adevărat că în lirica Anei Blandiana "meditațiile", atâtea câte sunt, pun uneori stăpânire, cu sensibilități desuete ori trâmbe retorice
Confesiune continuă by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7136_a_8461]
-
se afla în eroare. În cele din urmă, când un critic greșește, o face, ca să zic așa, pe barba lui. El, în primul rând, e cel expus. El își riscă, benevol, credibilitatea. Așa încât, spuneam, asemenea reacții mă lasă, în principiu, melancolic. Și totuși, este aici ceva care mă face să privesc cu înțelegere precizările lui Soviany. Anume onestitatea cu care acesta pune în discuție, public, raporturile sale cu Marin Mincu. Rândurile în cauză trădează o suferință necontrafăcută. Și perfect justificată. Omenește
Două observații by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4912_a_6237]
-
călugăr și un spadasin. Purta o robă, sau o rochie, sau un anteriu, iar chipul îi era acoperit de o mască argintie”), i se acordă soluția autoreflexivității: „un vânt rece îmi cutreieră oasele și mă absoarbe înăuntrul meu”. Tușa Aglaia, melancolică, fragilă și „foarte-foarte alunecoasă”, e un inepuizabil și ambiguu filosof al derizoriului. Când omul stă sub teroare, amestec de destin și haos, viața e, firește, ca la teatru, „ți se vând doar învelișuri, cu colcăiala din mațe, însă, te duci
(Auto)portret cu himere by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4928_a_6253]