4,697 matches
-
spirituale în care ființa umană e și combustie, și sacrificiu. În această perspectivă, Freud se vede confirmat: doliul e elementul activ în dubletul alcătuit în toate construcțiile culturale (vezi monumentalul Saturn și melancolia al lui Klibansky, Panowsky și Saxl) împreună cu melancolia: el este forma de zădărnicire a zădărniciei!
Mic tratat despre doliu (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6943_a_8268]
-
în discuție paternitatea Cântării României, decisă în favoarea lui Russo, măcar că încă mai sunt îndoieli până azi, din cauza diferenței tranșante de "stil", pe linia dicțiunii patetic-poematice. Însă nu se ține seama de natura contradictorie a scrisului său, între spirit critic și melancolie, paseism și iluminism, tradiție și înnoire, lirism și ironie, moderație și avânt... În vremea lui, scriitorul atât de rezervat s-a impus, într-un cerc restrâns, ca exponent al curentului național-popular și, precum zice, ca un "ostaș al propășirii". Mai
Alecu Russo, spiritul critic și contemplația by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6949_a_8274]
-
liber. Privit, însă, într-o perspectivă mai largă, pictorul nu poate fi definit doar prin vecinătăți autoritare. Chiar dacă el conciliază, într-un mod de multe ori surprinzător, pulsiunile jubilatorii, uneori cu o evidentă notă de frivolitate, ale picturii grigoresciene, cu melancoliile grele, cu acel freamăt al materiei vii și al geologiei înseși, din viziunea lui Andreescu, orizontul lui Luchian nu se oprește aici. Format într-un moment al marilor experiențe din spațiul artistic european, în care grația Art nouveau-lui, autonomia limbajului
Ștefan Luchian sau melancoliile unui ,,spirit liber...“ by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6957_a_8282]
-
ș.a. Metonimia argotică poate interveni și în dezvoltarea unor scenarii de tipul "cauză pentru rezultat": în loc de a spune că cineva este trist sau melancolic, se recurge la descrierea unei origini bufe a stării: a căzut în butoiul (sau cazanul) cu melancolie. Identificarea legăturii dintre cauză și efect nu totdeauna evidentă, metonimia reprezentând un test de perspicacitate și o sursă de umor. Pentru a-i reproșa cuiva că îi blochează vederea, cineva poate recurge la formule elaborate și clișeizate, de tipul: ai
Metonimii argotice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6974_a_8299]
-
același în peste zece limbi. Iată, își spunea el, un cuvânt foarte izbutit, care trebuie să-și conțină ideea chiar în forma lui. Nu-i de mirare că, în trecut, s-a vândut foarte bine, la mai multe popoare. Cuvântul melancolie îi inspira aceleași gânduri. Cine îl născocise? Cine-i dăduse acest sunet de clopote triste? Cine-l vânduse peste tot în Europa? De ce anumite cuvinte sunt mai reușite decât altele, fiind, de aceea, mai răspândite? Nu avea nici o idee. Aceste
Jean-Claude Carrière - Povestiri filosofice by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6981_a_8306]
-
Mircea Mihăieș Doliu, pierdere, durere, depresie, melancolie, regret, suferință, nostalgie. O serie aproape sinonimică. Toate, fără excepție, sunt cuvinte din zona afectivului. A persoanei afectate. Psihanaliștii vorbesc, pe cel mai firesc ton din lume, de existența "ansamblului melancolic-depresiv" (Kristeva, 1987: 46), ca de ceva inevitabil, ba chiar
Mic tratat despre doliu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6987_a_8312]
-
ci consecințele asupra individului, deviațiile, suferințele, într-un cuvânt, cortegiul de morbidități induse de moarte. De altfel, Freud se concentrează exclusiv pe acest aspect, deși subliniază că nu trebuie, din principiu, să considerăm "doliul drept o stare patologică." Paralela cu melancolia ține de obligația profesională a psihanalistului, însă comparațiile nu se susțin decât în mică măsură. Doliul nu presupune automat și "tulburarea sentimentului de stimă față de sine", așa cum se întâmplă la "marii melancolici", chiar dacă durerea sufletească și "pierderea interesului pentru lumea
Mic tratat despre doliu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6987_a_8312]
-
viziuni integratoare despre mecanismele memoriei. E un aspect esențial, pentru că așa cum dovedește chiar empiric fiecare caz în parte, memoria reprezintă o componentă decisivă în declanșarea mecamismelor doliului: "Dar atunci de ce nu este doliul melancolic? Și ce anume înclină doliul spre melancolie? Ceea ce face din doliu un fenomen normal, deși dureros, e faptul că Ťo dată terminat travaliul doliului, eul se află din nou liber și lipsit de inhibiții.ť Prin această latură a sa, travaliul doliului poate fi apropiat de travaliul
Mic tratat despre doliu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6987_a_8312]
-
asemenea, un capitol este dedicat știrilor de ultimă oră în domeniu. Versiunea în limba română a publicației este editată de Electropress din Timișoara. Preț: 9,90 lei. în librării Jose Saramago - Peștera (Ed. Polirom, 25,90 lei); Petre Pandrea - Soarele melancoliei (Ed. Vremea, 19,08 lei); Arturo Perez-Reverte - Harta sferică (Ed. Polirom, 32,99 lei); Dino Buzzati - Monstrul Colombre și alte cincizeci de povestiri (Ed. Polirom, 24,99 lei); Jack London - Ciuma stacojie (Ed. Minerva, 8,99 lei); Gellu Dorian - Împotriva
Agenda2005-51-05-timpliber () [Corola-journal/Journalistic/284529_a_285858]
-
Revelatoare, în această ordine de idei sunt privirile critice și estetice ale lui Evgheni Evtușenco și James Gray Watson, pe care le prezentăm, `n traducere românească, pentru prima dată. * Cristina Dascălu este o scriitoare talentată. Opera ei e plină de melancolie amară, dar totodată între rânduri lucește speranța. Ea demonstrează că scriitorii pot apropia națiuni și culturi diferite, condamnând sufletul omenesc divizat de apartenențe politice; glorifică lumea, unificată de scriitori. Cartea este minunat scrisă, stilul este angajant și atractiv. Ea scrie
Mărturii necunoscute despre Cristina Emanuela Dascălu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2561_a_3886]
-
Dr. Cristina Emanuela Dascălu, PhD și creația ei este deopotrivă o taxonomie despre o femeie îndrăgostită, o femeie ce se îndrăgostește și o femeie ce își amintește despre cum era pe când s-a îndrăgostit, deoarece memoria, unele reminiscențe, nostalgii și melancolii sunt prezente în cartea Travel Series. Poezia autentică, precum cea inserată în Travel Series, conține expresii, cuvinte, fraze ce transcend proximitatea lui „acum”, care sunt capabile a comunica cititorilor peste timp și spațiu idei înălțătoare ale experiențelor umane relevante, călătorii
Mărturii necunoscute despre Cristina Emanuela Dascălu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2561_a_3886]
-
C. Mihăilescu, Al. Cistelecan, Mircea Martin, Livius Ciocârlie, Marius Chivu, Daniel Cristea Enache și Luminița Marcu a dat câștig de cauză unor cărți precum „Dimineața pierdută“ de Gabriela Adameșteanu, „Orbitor I, II“ de Cărtărescu, „Jurnalul fericirii“ de Steinhardt, „Pitoresc și melancolie“ de Andrei Pleșu, „Șase maladii ale spiritului contemporan“ de Noica. SIMONA POPOVICI Timișul în lumea largă l Turneele ansamblului folcloric al C.C.M. Timișoara Un colectiv al Ansamblului folcloric „Timișul“, alcătuit dintr-o formație coregrafică de șase perechi de dansatori, o
Agenda2006-33-06-01-cultura invaamant () [Corola-journal/Journalistic/285115_a_286444]
-
În chip tragic și în sens propriu, recentul Aritmetica pleoapelor a devenit ultimul volum al lui Traian T. Coșovei. Fără a recurge la surprize formale ieșite din comun, cartea capătă (în context, dar și în afara contextului) un sunet distinct. Vaga melancolie decadentistă cu care Traian T. Coșovei ne obișnuise se transformă aici într-o vibrație cutremurătoare. Nu pentru că exprimă, în clar, spaima, ci pentru că metaforele, cărora poetul le-a rămas fidel până în ultima clipă, capătă o concretețe ineluctabilă: „Ce înseamnă o
I did it my way by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2852_a_4177]
-
kilometri spre Vest. Îmi imaginez lungile după-amieze de duminică, încremenirea contondentă a străzilor pustii, tăcerea germanicoungurească a puținilor trecători ce spărgeau tabuul somnului de după- amiază, o văd glumind cu alte fete polono-evreice, șușotind și râzând. O văd copleșită de melancolie, dar revenindu- și repede și privindu-te intens în ochi, uimit-întrebătoare, cu zâmbetul gata să se transforme în râs ori, dimpotrivă, încremenind în timp ce mâna stângă aduna la spate părul negru, gata să-i acopere fața. Ochii îi strălucesc generos, iar
„Mai puțin rău“ by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3895_a_5220]
-
lui profunde, a devoțiunii religioase, care s-a transmis și celor din jur, Pia a căpătat o nouă dimensiune sufletească. Spiritul ei samaritean, puterea sacrificiului, se întâlneau cu ideea iubirii universale. Poate că așa i s-ar mai fi alinat melancoliile ("Sunt peste 20 de ani de când au plecat berzele din viața mea") și nestinsul dor de țară. Scriitoarea Pia Pillat care se adaugă, deși târziu, întregindu-l, tripticului Ion, Dinu, Monica Pillat, din marea și înzestrata ei familie, rămâne încă
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
bornele ei interioare. De la Jürgen Fuchs și din poemele lui Theodor Kramer învață cum spaimele asigură starea de inferioritate, prin imagini ce nimeresc „drept în nervul dezgolit”. În tot ce scrie, Herta Müller privilegiază nuclee dramatice ce exprimă supraviețuirea prin melancolie. Textele respiră aerul greu al experiențelor limită ce nu pot fi regăsite în învelișuri suportabile decât prin intermediul metaforei. De aceea este complicat scrisul ei, pentru că Herta Müller transformă într-o poezie a muțeniei vii toată gama de texte, de la cele
Melancolii radicale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4305_a_5630]
-
Rondul de zi (2006), care merită menționate pentru un nou sens și o nouă sensibilitate date arhitecturii consumeriste a blockbuster-ului în manieră rusească adică beneficiind și de puțină metafizică, puțin nihilism, puțin mai mult lirism și un anumit dozaj de melancolie, sânge și vodcă al farmacopeei. Oricum, cele două filme ale regizorului rus introduceau acest personaj-ingredient al filmului horror, vampirul, într-o formulă nouă, metisată de un fior liric, ironie și, cum, de câteva picături de nihilism. Nimic din spiritul celor
Ultimii „bampiri“, Abe și agheasma constituțională by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4325_a_5650]
-
-i fi anticipat propria evoluție literară (și chiar accidentele biografice!). Așa încât îi face un portret plecând nu numai de la mărturisirile criticului, ci și, adesea, de la propriile sale mărturii: „Radu G. Țeposu a fost un melancolic profund care își înșela/juca melancolia prin accese de jovialitate. Încă de la primele sale eseuri, din anii de liceu, trecând prin mediul formator al Echinoxului, cunoscând toate posibilele atitudini ale intelectualului refuzat de societate, de la profesor de sat până la redactor de revistă de partid, Țeposu a
Radu G. Țeposu, un portret empatic by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4332_a_5657]
-
poet, și prozator - redă, în multe locuri, cu plasticitate, această dublă calitate a criticului optzecist: pe de o parte, acuratețea metodologică, „tehnicismul”, iar pe de alta „jovialitatea” lui stilistică, marca stilistică inconfundabilă (și mască, ne spune Cosmin Perța, a unei melancolii de profunzime). Despre Istoria tragică și grotescă a întunecatului deceniu literar nouă - căreia eseistul îi dedică cel mai amplu capitol, „Tragica istorie și avatarurile ei” - el scrie, punând în perspectivă „verdictele” critice ale lui Țeposu, la distanță de două decenii
Radu G. Țeposu, un portret empatic by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4332_a_5657]
-
undeva într-un eter rupt de realități la care, desi stridente, el, intelectualul, devine, în mod inexplicabil, miop. Iar cand intelighenția română se lasă și sedusa în partizanate ale vremii, riști, contempland-o, să te abandonezi, la randu-ti, unei “melancolii” vecine cu cea invocată de domnul Andrei Pleșu, de atâtea ori... Și pentru că tot veni vorba de domnia sa, pentru care, în ciuda ne-regasirii mele în părerile sale recente, am o veche slăbiciune, simt nevoia acum să-i spun: eu, domnule
"Eu, domnule Pleșu, cu berbecul m-am lămurit, aleg gâștele!" () [Corola-journal/Journalistic/43350_a_44675]
-
bucla unor brațe ce coboară dea lungul pieptului, într-un gest stingher care trădează agresiunea pe care i-o inspiră aparatul de fotografiat. Mimica e de tristețe curtenitoare, ochii zîmbindu-i amar pe fundalul unei fețe resemnate, Pillat aflîndu-se undeva între melancolia unui spirit care nu e în apele lui și dorința de a-i face pe plac ființei care îl fotografiază. E aici o stînjeneală politicoasă de ființă retractilă. A doua poză, din 1975, îl surprinde picior peste picior, zîmbind relaxat
Ochiul de muscă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4206_a_5531]
-
stilist de o frapantă originalitate, admirat și imitat ad nauseam. Pe de altă parte, studiul încearcă să determine în ce măsură acele caracteristici - văzute ca un triumf al onoarei, demnității, curajului și suferinței umane - mai spun ceva omului de azi.” Înțeleg și melancolia unui atare act critic și demers hermeneutic. Chiar dacă în calitate de cititor mi-am recunoscut frustrarea, îmi voi recunoaște și limita, sunt un cititor „pozitivist” când este vorba de monografii, cărți de critică universitară etc. Cartea domnului Mihăieș este un „studiu atent
Ce rămâne? by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4209_a_5534]
-
și istoria receptării lor, le dau la această întrebare. În interiorul capitolelor tematice, după o scurtă introducere sintetică, analiza urmărește tema în succesiunea cronologică a operelor care o ilustrează. Capitolele mari se intitulează „Zborul și predestinarea”, „Blestemul și periferia”, „Neantul și melancolia”, „Inițierea și balansul”, „Drumul și cenușa”, „Visul și nebunia”, sintagme și teme frumoase, dar analiza în sine a operelor deviază de la subiect și nu aș putea spune că există concluzii ferme despre „ce rămâne” din fiecare și în ce sens
Ce rămâne? by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4209_a_5534]
-
Românească), de-a dreptul extraordinară. Evident, sintagma provine din studiul lui Schiller, Über die naive und sentimentalische Dichtung (1796). Teza acestuia e cunoscută: ca atitudine, un artist poate fi ori spontan și energic (ca anticii), ori reflexiv, analitic, înclinat spre melancolie (ca modernii, în speță romantici). Intersecția nu e imposibilă. Dimpotrivă. La noi, Ion Vartic a publicat în urmă cu un deceniu un strălucit eseu despre Cioran, văzut exact așa, naiv și sentimental. De curând, Orhan Pamuk și-a adunat conferințele
Naivii și sentimentalul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4264_a_5589]
-
R. Deleanu - cum semnează ca scriitor Flavius Ardelean - aparține unei familii de spirite înfrățită cu poetica apocalipticului. Îi amintesc aici pe Anca Maria Mosora, Tatiana Dragomir, Cristian Robu-Corcan, Adrian Chivu, Ana Maria Sandu sau Iulia Sala, câțiva dintre promotorii unor melancolii structurale. La 27 de ani, A. R. Deleanu este un scriitor sigur pe mijloacele sale, inventiv în confruntarea cu stilul și pătimaș în despărțirile culturale. Născut la Brașov, A. R. Deleanu a debutat publicistic la 20 de ani cu un
Un poem apocaliptic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4267_a_5592]