1,001 matches
-
pentru romanul lovinescian: în fond, era vorba de o formă teatrală în miezul unui univers epic. Fie că privim ceea ce a ieșit un roman teatral -, fie că deplângem ceea ce s-a ratat un roman romanesc, bilanțul e tot cu minus. Melodrama înseamnă fracturare a narațiunii, stereotipare a relațiilor dintre personaje, absență a interiorității. Ea presupune o insistență aproape exclusivă pe construcția dramatică a scenelor și pe acumularea lor brută, în detrimentul respirației epice ample. Într-o epocă obsedată să traducă prin metafore
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
a lăsat citită tocmai în destinul unui romancier lipsit de recunoaștere, reputat pentru erorile lui. Ca și cum ar exista un raport între intensitatea emoției observabile și abuzarea genului. Poate că întrebarea nu e "de ce": de ce a greșit Lovinescu? de ce a ales melodrama? de ce un critic literar cu experiență a scris rău? De fapt, nici demonstrația lui Antonio Patraș nu merge în acest sens. Nu construiește un obiect cu părți bune și părți rele, ci o realitate emoțională care se exprimă în însăși
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
ar trebui să plecăm mai departe. Să ne deschidem spre o plastică a creației, spre o înțelegere a dezvoltării monstruoase a formelor literare. Dacă ar fi să articulez întrebarea la care ne invită cazul exemplar lovinescian m-aș referi la "melodrama" celorlalți prozatori interbelici: care a fost forma lor afectivă? care a fost agentul lor de deformare? Putem percepe ratarea unei forme în inima unui succes de piață? O lungă tradiție a reprezentării literare a actului de lectură ne-a deprins
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
o poetică a deformării. El să strice formele, noi să îl înțelegem stricând. Acesta e drumul pe care îl deschide reflecția lui Antonio Patraș; sper ca într-o bună zi, punând cap la cap biografiile afective ale creatorilor noștri, alăturând "melodramele", să obținem o hartă locală a inventivității estetice și, poate, o nouă istorie literară. Adrian TUDURACHI Preambul Când am început să scriu despre Lovinescu, nu bănuiam deloc ce mă așteaptă. Credeam că e un "subiect" rezolvabil într-o singură carte
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
face!), în singura călătorie adevărată scriitorul nu pleacă decât o dată cu încetarea tuturor celorlalte drumeții. Când viața nu mai tulbură cu zgomotul ei dansul neobosit al cuvintelor pe albul foilor de hârtie. Capitolul 2 În căutarea formei perfecte. Un posibil model: melodrama 2.1. Moartea tragediei. Către o teorie a romanului-melodramă Într-o pagină de confesiune târzie, Lovinescu recunoaște că pasiunea sa pentru teatru ar fi o "boală" veche de care nu l-a vindecat, ca pe alții, cinematograful, diabolica mașină de
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
fost trecut Lovinescu printre detractorii lui Caragiale, și nu întâmplător reflecțiile privind "comicul dureros" al vieții ajung să umple până la refuz paginile de confesiune, ca să nu mai vorbim de literatura sa "beletristică", edificată de la un capăt la altul pe tiparele melodramei. Nu ne mai miră, în consecință, nici preferința părintelui educator pentru filmele franțuzești, mai apropiate de natura teatrului prin dramatismul lor interiorizat și prin valoarea psihologică "singura care mă interesează", după cum afirmă el, apăsat, într-un moment de sinceritate tardivă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
despre personalitate. Apoi, dacă literatura, sau măcar acel tip de literatură pentru care optează criticul, urmărește să prindă însăși esența vieții (ca vis, ca teatru), conformându-se cu necesitate modelului dramatic, atunci e de înțeles și preferința tânărului Lovinescu pentru "melodramă", definită în chip specific, într-unul din primele volume de Critice, drept unicul gen literar de natură pur psihologică (de la Oedip rege până la scrierile contemporane). Ca atare, criticului licențiat în filologie clasică tragedia lui Oedip îi apărea "încă tânără" (în
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
a piesei lui Sofocle nu s-ar datora, prin urmare, excelenței estetice (altminteri, indiscutabile), formei artistice în sine, cât "fondului" psiho-moral, "conflictului" și celorlalte elemente compoziționale (de factură melodramatică). Pentru că, susține Lovinescu, "această minunată tragedie e clădită în fond pe melodramă. Iar melodrama e eternă și apare sub toate formele și cu toate epocile literaturii universale"48. Așadar, în melodramă criticul întrezărește acum un fel de formă estetică genuină, capabilă să atingă cele mai sensibile coarde ale sufletului și să pătrundă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
lui Sofocle nu s-ar datora, prin urmare, excelenței estetice (altminteri, indiscutabile), formei artistice în sine, cât "fondului" psiho-moral, "conflictului" și celorlalte elemente compoziționale (de factură melodramatică). Pentru că, susține Lovinescu, "această minunată tragedie e clădită în fond pe melodramă. Iar melodrama e eternă și apare sub toate formele și cu toate epocile literaturii universale"48. Așadar, în melodramă criticul întrezărește acum un fel de formă estetică genuină, capabilă să atingă cele mai sensibile coarde ale sufletului și să pătrundă în inconștient
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
fondului" psiho-moral, "conflictului" și celorlalte elemente compoziționale (de factură melodramatică). Pentru că, susține Lovinescu, "această minunată tragedie e clădită în fond pe melodramă. Iar melodrama e eternă și apare sub toate formele și cu toate epocile literaturii universale"48. Așadar, în melodramă criticul întrezărește acum un fel de formă estetică genuină, capabilă să atingă cele mai sensibile coarde ale sufletului și să pătrundă în inconștient, pe unda muzicală a unor emoții tulburătoare, până în miezul adânc al sinelui. Chiar dacă, în alt loc, Lovinescu
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
suspense și personaje miraculoase de aici și interdicția de a aduce pe scenă fapte abominabile, cu impact imediat asupra publicului flămând de senzații tari, încălcată de urmași mai plebei ca Seneca (reformator modern, care conferă genului taman nuanțele "excesive" ale melodramei de mai târziu). În forma sa originară, canonică, "tragedia" rămânea însă ancorată într-un orizont mitico-metafizic, în proximitatea ritualului și a religiei, ceea ce explică respingerea procedeelor de captatio specifice epopeii. Și e firesc să fie așa, de vreme ce tragedia nu descrie
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
între forma ideală a teatrului (tragedia canonică) și expresia sa istoricizată (drama lui Euripide), tratatul lui Aristotel suscită și azi vii controverse, majoritatea specialiștilor creditându-l pe autorul Bacantelor drept precursorul dramei burgheze (și prin veriga aceasta, zic eu, al melodramei). Într-o foarte inteligentă interpretare, ce rezonează surprinzător cu câteva observații fundamentale despre natura imaginației melodramatice, asupra cărora ne vom opri în cele ce urmează, Mihai Gramatopol 51 sublinia că, dat fiind acentul pus de Aristotel pe importanța elementelor de
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
explicit filozofice, care transformă tragedia într-o veritabilă dramă a cunoașterii de sine; în fine, dacă protagonistul, știind cât de neprețuită e viața, alege ispășirea în locul morții atunci e limpede că exemplul ales de criticul modernist pentru a sublinia eternitatea melodramei nu e deloc întâmplător. Dimpotrivă, se pare că drama elină și-a pus amprenta (e drept, mai degrabă involuntar) atât asupra concepției sale estetice (care condamnă, bovaric, Antichitatea), cât și asupra literaturii sale ficționale, mustind de reminiscențe livresc-clasicizante. Antichitatea l-
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
l-am ales ca motto). Oricum, dincolo de recunoscuta înclinație temperamentală pentru studiul culturilor și limbilor moarte, Lovinescu se dovedește un foarte subtil cititor al Poeticii lui Aristotel, și intuiește că tragedia (formă "pură") se concretizează/ dramatizează în procesul receptării ca "melodramă", printr-o "lectură" participativ-empatică ce stoarce lacrimi și stârnește mila purificatoare. Într-adevăr, odată pusă în scenă, tragedia coboară în lume și devine melodramă, tot așa cum geniul elin, secătuit, se va răsfrânge ulterior, întrupându-se în fel și chip, în
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Poeticii lui Aristotel, și intuiește că tragedia (formă "pură") se concretizează/ dramatizează în procesul receptării ca "melodramă", printr-o "lectură" participativ-empatică ce stoarce lacrimi și stârnește mila purificatoare. Într-adevăr, odată pusă în scenă, tragedia coboară în lume și devine melodramă, tot așa cum geniul elin, secătuit, se va răsfrânge ulterior, întrupându-se în fel și chip, în spiritualitatea europeană. De aceea, poate, simțind pericolul declinului inexorabil, Aristotel făcea elogiul textului "prim" și al lecturii ca formă ideală de reprezentare. Speculând puțin
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
declinului inexorabil, Aristotel făcea elogiul textului "prim" și al lecturii ca formă ideală de reprezentare. Speculând puțin, am zice că textul dramatic se actualizează fie ca "tragedie" (dintr-o perspectivă a lecturii ce reclamă exercițiul distanței, medierea intelectuală), fie ca melodramă (dintr-o perspectivă a trăirii nemediate, care cere participarea și se adresează simțurilor). Cu alte cuvinte, dacă am traduce distincția în termeni lovinescieni, ar trebui să vedem în tragedie o specie literară istoricizată, "ruginită", supusă procesului de mutație a valorilor
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
forma deschisă, capabilă să suporte reconfigurări multiple de la o epocă la alta, se dovedește capabilă să impresioneze mereu sensibilitatea umană, convertindu-se hic et nunc în valoare estetică. Astfel, aristocratica tragedie s-a văzut nevoită să poarte haina plebeu-burgheză a melodramei pentru a supraviețui și a renaște la o nouă viață, cu adevărat liberă de orice constrângeri, abia în marele roman al secolului al XIX-lea (de la Balzac, Dumas sau Dickens la Tolstoi și Dostoievski) sau, mai târziu, în cinematografie (filmul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Tolstoi și Dostoievski) sau, mai târziu, în cinematografie (filmul mut și peliculele de tip hollywoodian), ca și în varietatea uimitoare de forme ale literaturii de consum 53. Prin urmare, Lovinescu pare cum nu se poate mai îndrituit să identifice în melodramă (e drept, fără să formuleze explicit ideea) principiul fundamental al comunicării artistice, principiu atribuit de Hans Robert Jauss catharsis-ului54, din unghiul acesta (pragmatic-psihologizant) fiind modelate "lovinescian" și celelalte aspecte ale praxisului estetic (poiesis-ul și aisthesis-ul i. e. activitatea productivă, respectiv receptivă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
fără să formuleze explicit ideea) principiul fundamental al comunicării artistice, principiu atribuit de Hans Robert Jauss catharsis-ului54, din unghiul acesta (pragmatic-psihologizant) fiind modelate "lovinescian" și celelalte aspecte ale praxisului estetic (poiesis-ul și aisthesis-ul i. e. activitatea productivă, respectiv receptivă). Așadar, dacă melodrama exprimă tragicul într-o manieră "omenească, prea omenească", lipsită poate de măreție dar profund autentică, în chipul acelui "comic dureros" al vieții obișnuite, se înțelege de ce Lovinescu abhoră, de pe poziția unei ideologii liberal-democratice, principiile estetice restrictive enunțate în tratatul filozofului
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
salvatoare a creatorului de frumos 55. Bref: pentru Stagirit "verosimilul" e un concept care desemnează nu atât adecvarea mimetică la "realitate", cât (după cum am sugerat anterior, referindu-mă la tragedie) transfigurarea ideală a respectivei "realități". Din acest unghi privind lucrurile, melodrama (formă estetică impură) răspunde numai în parte exigențelor artei (ale verosimilului), deoarece rămâne îndatorată în mare măsură unei realități "istorice" (psiho-sociale) mai puțin ideale (există și un "mimesis" de gradul I, lipsit de coerență și, deci, de "verosimilitate"). Oricum, conceptul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
mimesis-ului57 și a artei ca experiență de cunoaștere prin imagine (id est: imaginală). Cât privește dezbaterea teoretică despre catharsis, în unele studii de dată ceva mai recentă s-a stabilit deja că, din punct de vedere al reprezentării vieții interioare, melodrama ilustrează, în termenii psihanalizei freudiene, structura traumei patogenetice, deoarece, la fel ca personajele de pe scenă, receptorul experimentează afecte sau emoții elementare într-o formă primară, irepresibilă. Pe de altă parte, e bine cunoscută analogia dintre efectele cathartice ale teatrului și
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
lor drame, improvizată și dirijată de medic"58. Prin intermediul spectacolului regizat devine astfel posibil transferul psihanalitic dinspre actori spre spectatorii (psiho)dramei, fapt ce facilitează terapia cathartică a întregului grup. Așadar, prin conexiunile subterane cu inconștientul colectiv, structura afectivă a melodramei s-ar apropia și de experiența onirică (mai exact, de formele elementare ale narcisismului infantil)59, ceea ce impune ca tocmai dimensiunea psihologică (și, implicit, impuritatea estetică) să asigure trăinicia genului, transformându-l într-un fenomen socio-cultural complex, cu rezonanțe adânci
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
impune ca tocmai dimensiunea psihologică (și, implicit, impuritatea estetică) să asigure trăinicia genului, transformându-l într-un fenomen socio-cultural complex, cu rezonanțe adânci în mentalul colectiv, și, la nivel social, în practica vieții curente. Produs prin excelență al culturii burgheze, melodrama câștigă de fapt aprecierea genuină a copilului din noi, satisfăcut la gândul că povestea se termină bine (printr-o confuzie deliberată între artă și viață, în cel mai pur mod melodramatic, Goethe atribuia catharsis-ul nu atât spectatorului, cât personajelor
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
în cel mai pur mod melodramatic, Goethe atribuia catharsis-ul nu atât spectatorului, cât personajelor înseși, vindecate moral prin binemeritata pedepsire finală a vinovaților). De altfel, în una dintre cele mai consistente lucrări dedicate subiectului, Michael R. Booth 60 consideră melodrama o mise en scène cu caracter oniric compensatoriu, având drept scop evaziunea din realitatea neconvenabilă. Lumea melodramei ar fi, dacă așa stau lucrurile, o lume de vis, dar și de certitudini, ce se caracterizează prin: claritate (la nivelul situațiilor, personajelor-roluri
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
moral prin binemeritata pedepsire finală a vinovaților). De altfel, în una dintre cele mai consistente lucrări dedicate subiectului, Michael R. Booth 60 consideră melodrama o mise en scène cu caracter oniric compensatoriu, având drept scop evaziunea din realitatea neconvenabilă. Lumea melodramei ar fi, dacă așa stau lucrurile, o lume de vis, dar și de certitudini, ce se caracterizează prin: claritate (la nivelul situațiilor, personajelor-roluri, comportamentului, moralei); optimism (în pofida filosofiei dezastrelor); succesiune rapidă a evenimentelor; concentrare pe elementele externe, de intrigă; subliniere
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]