607 matches
-
fi retro. Pentru mine, retro este parfumul anilor ’70. Să revenim la piesa Mihaelei Mihai... Este o piesă foarte bine instrumentată. Cine o va asculta, va observa ce instrumentație splendidă are, ce voce ca lumea are Mihaela Mihai. Pot părea melodramatic sau patetic, dar eu chiar țin la această piesă și la altele, pe care nu ți le spun pentru că le voi folosi în câteva spectacole și nu vreau să mi le ia altul înainte. Valentin Panduru: „Au fost perioade de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
ei se află pe calea spre desăvârșire (p. 46). Autoarea stabilește o scară a progresului în creațiile sofocleice în funcție de complexitatea problematicii. Cu excepția tragediei Trahinienele, socotită slabă, axată pe eroarea comisă dintr-o pasiune de rând de un personaj naiv și melodramatic (p. 78), interpreta analizează toate lucrările dramaturgului în funcție de gradul de evoluție al eroilor. La un prim nivel s-ar situa Aiax și Filoctet, cu protagoniști care propun modelul eroismului în luptă (p. 46). Încă din poemele homerice, Aiax apare ca
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
dezastrul și poate distruge ceea ce este prezentat ca fiind lucrul cel mai important în viață, familia. Mîna care mișcă leagănul (1992) atinge o problematică similară, înfățișînd în mod favorabil rolul familiei tradiționale și al femeii tradiționale în defavoarea femeilor singure. Scenariul melodramatic ne prezintă o femeie fericită în căsnicie, Claire Bartel (interpretată de Annabella Sciorra) care declară că medicul ei ginecolog a agresat-o sexual; și alte femei declară același lucru, așa că medicul se sinucide, situație ce o determină pe soția acestuia
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Little ca pe un tip foarte rău, o figură negativă (Haley și X, 1965), deși această imagine nu pare să fie preluată din filmul lui Lee. Denzel Washington creează un personaj fermecător și folosirea de către Lee a accentelor comice și melodramatice învestesc personajul lui Malcolm Little cu energii pozitive. Astfel că, deși este acuzat de activitate criminală și închis, filmul pune un accent pozitiv asupra tinereții personajului, care a fost plină de momente fantastice petrecute în compania femeilor albe, a drogurilor
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
îi dă marea explicație care o biruie pe Ileana, convingând-o că iluziile sunt de fapt realitate. Dar în aceeași clipă are loc catastrofa care taie orice fir și îi unește pe Tristan și Isolda prin moarte. Finalul enorm de melodramatic vrea să repună în drepturi atât mitul, cât și realitatea. Dar, în primul rând, Eliade vrea să se distanțeze de soluția ibseniană. În adâncul lui, Eliade tinde către Kierkegaard. Mai puțin acel Kierkegaard pe care îl citise Ibsen, cât acela
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
aceasta: încep mișcările sătenilor. Atunci d. N. Vasiliu denunță pe lucrătorii din atelier, ca instigatori, ca anarhiști. Au cântat în clubul lor internaționala, au călcat în picioare portretele Regelui și a Reginei, au făcut jurământ, o mulțime de lucruri prea melodramatice ca să fie adevărate. Și iată armata, iată procurorul, o mulțime de lucrători sunt arestați, târâți noaptea prin ploae și noroi, zvârliți în închisoare. Cunosc eu foști colegi ai mei de școală primară, care au fost bătuți până ce li s'a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ființă în 1814 din inițiativa a trei negustori greci sărăciți, Emmanuel Xanthos, Athanasios Tsakalov și Nikolaos Skoufos. Societatea era foarte asemănătoare celor existente în Europa la momentul acela; ea avea un ritual sofisticat, niveluri ale calității de membru și practici melodramatice. "Marele Jurămînt" pe care noii membri trebuiau să-l presteze declara parțial următoarele: În sfîrșit, jur pe sfîntul tău nume, o, sacră și năpăstuită patrie a mea. Jur pe îndelungatele tale suferințe, pe lacrimile poporului tău întemnițat și persecutat, vărsate
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Într-o doară și fără gând de-un plan, care se va ivi, poate, scriindu-le; lăsându-le să cadă din vârful peniței așa cum le vine lor la socoteală - și dintr-o supărătoare, pentru cititor, predispoziție a mea lirică sau melodramatică, greu de ocolit când scrii despre tine Însuți, despre locurile tale natale și despre bietele cusururi ale oamenilor; ținându-le În frâu doar spre odihna cititorului luat În căruță cu mine prin această odisee vertiginoasă a unei jumătăți de veac
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de legătură, Casa aceasta comună nu mai avea nici un sens. Bucuriile ei s-au destrămat, au rămas doar grijile și responsabilitățile. Totul fusese o mare iluzie!“ Până la urmă am renunțat însă la ideea de a scrie acest roman atât de melodramatic și, pentru că tot eram student al Insti tutului de Teatru și de Cinematografie, am optat pentru o piesă de teatru, o piesă-poem, pe care mă gândeam s-o intitulez Comedia fără nume. Bineînțeles că și aceasta a rămas un proiect
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
legătură cu cartierul Ferentari, este o ramură derivată din bambara), wolof (dialect din Senegal), și, în fine, ultima pe listă, tagalogul o limbă care, sincer să fiu, nu prea știu unde se vorbește în lumea aceasta largă. Poate sună puțin melodramatic, dar pe bucățica asta de plastic colorat de 3 centimetri pe 5 centimetri stă scrisă toată drama, toată harta exilului unor ființe umane alungate în cele mai multe cazuri de sărăcie și de disperare din țările lor. Nu se poate vorbi niciodată
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
puse în priză. Sunt vitale și pustii. Sunt date dracului, dar căutând un paradis iluzoriu. Sunt nostime, dar ignorând ridicolul. Sunt grațioase, neocolind urâtul. Sunt simpatice, iradiind prietenie, nu dragoste. Sunt comice, având în adânc o dramă. N-au nimic melodramatic, dar sunt triste. Și sunt triste fiindcă fiecare dansează singur. Fiecare nu se ocupă decât de el însuși. Oricând dansurile acestea se pot dansa fără partener. Vitale, le lipsește senzualitatea sănătoasă. Comice, le lipsește surâsul. Concentrarea spre tine însuți cere
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
estet, mai e și scriitor: „Ouăle se bat temeinic, ca hoții de lemne la Moroieni“; „Încin gem zdravăn niște ulei, să fumege ca Poarta Iadului“; „Sfecle îndeochiat de roșii, ropot îndrăcit de gulioare“; „Grâu muiat domnișorește în lapte“; „O lacrimă melodramatică de untde lemn“; „Sfecla fierbe separat, căi rușinoasă și roșește“ etc. Totul e „magic“, „miraculos“ și, desigur, „dumnezeiesc de bun“. În realitate, și Bucătăria lui Radu tot despre o lume a satului inexistentă vorbește, despre o proiecție intelectuală citadină asupra
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
aruncă o privire asupra altora, la pas sau la galop, după cum e cazul Prea lung pentru un documentar și prea înțesat de citate documentare pentru un film reconstituire, Oglinda preia ce e mai rău din ambele : praful istoric și șabloanele melodramatice. Din punct de vedere strict cinematografic, filmul este o colecție de clișee solemne, stângăcii felurite și rutină profesionistă ; un regizor inteligent ar fi avut de ales între a face un huis clos (câștigând astfel în adâncime psihologică și concentrare dramatică
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
de ascuns, pentru că mi-a spus: „Tiens, l’écriture de Cinci“. Și după ce abia respirasem de emoția ce mi-o da apropierea la lectură cu teama de a nu citi peste umăr cele ce nu trebuiau citite, a sosit Maria melodramatică și eftină. cu declarația că ceea ce o mai interesează în viață ești tu, cu întrebarea dacă să nu stea și ea cu tine în „garsonieră“, cu bune intenții eșuate, cu o comparație care a „turtit“ pe Mihai, entuziasmat de frumusețea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cea mai mică intenție de a trage pe sfoară clienții... — În biroul meu, zice Christina, ridicând o mână pentru a mă reduce la tăcere. Becky, dacă ai ceva de spus, aștept să-mi spui în birou... Stați! aud un glas melodramatic în urma noastră și toată lumea se întoarce. Danny se apropie de noi cu ochii și mai scoși din orbite decât de obicei. Stați puțin, vă rog! Becky n-are nici o vină! zice, postându-se în fața mea. Ea n-are nici o legătură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cu tine). Ce e în capul Shebei atunci cînd se combină cu băiatul ăla ? (Titlul complet al romanului lui Heller e Ce era în capul ei ? Jurnalul unui scandal). Nici ea nu știe și nici farmecul băiatului, nici poveștile lui melodramatice (Barbara nu se înșală atunci cînd o taxează pe Sheba pentru compasiunea ei facilă, mecanică, burgheză), nici sentimentele ei de neîmplinire și stagnare (soțul ei e mai bătrîn decît ea, unul dintre copiii lor e bolnav) nu explică întru totul
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
crimele. Iată-i cum o aruncă pe biata eroină la casa de nebuni. Iată infirmierele cu fețe de gardience de lagăr. Iată dușurile reci, examenele medicale umilitoare, electroșocurile. Secvențele astea par făcute cu o singură intenție să provoace indignare ; sînt melodramatice (melodramaturgii fiind acei dramaturgi care o țin de la un capăt la altul într-o singură notă). și, pe lîngă faptul că e monotonă, înverșunarea asta demascatoare mai e și un pic bizară : dacă filmul tot a fost făcut în 2008
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Alo Ovidiu?!... Sunt Ada. Cred că o să vă părăsesc curând... vreau să fiu înmormântată în costumul din Ivanov. Să nu uiți asta...” Un mesaj pe telefonul mobil, în miezul sufocat de ploi al lui iulie, rostit lucid, firesc, fără contorsiuni melodramatice, doar cu o palidă smălțuire de lacrimă... În noaptea care a urmat, o noapte vastă cu petece întunecate, imense, de nori conturați cu înfricoșătoare precizie de o sacră lună plină, în noaptea care a urmat, am stat la fereastră mult
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
plâns mai Îndelung și mai cu foc decât la orice repetiție și, În loc să iasă din scenă, s-a aruncat În sughițuri nestăpânite peste trupul impozant al sopranei, anulând total imaginea pe care Încercasem s-o creăm. Efectul produs era pur melodramatic - exact ceea ce dorisem să evit. Publicul l-a aclamat, dar eu am rămas dezamăgit de Întorsătura neașteptată a colaborării noastre, până atunci foarte deschisă și bazată pe Încredere reciprocă. „Am Încercat, dar n-am putut să mă despart de ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
incrustată cu granate; un portret trei sferturi Înfățișând o tânără brunetă și zveltă, Îmbrăcată cu o rochie strânsă pe corp, cu ochi cutezători și un păr extrem de bogat. „Aveam o coadă groasă cât brațul meu și lungă până la glezne“, comenta melodramatic Mademoiselle. Căci aceea era ea - dar În zadar cercetau ochii mei silueta ei familiară, Încercând să extragă din ea grațioasa făptură pe care o cuprinsese odinioară. Descoperirile pe care le făcusem Îngroziți fratele meu și cu mine n-au făcut
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
sat, tragică, pentru că vizează printre alții și pe unul de-al lor, trecut, într-o clipă de rătăcire, în tabăra adversă. Filmul nu e lipsit de o anumită simetrie schematică, de coincidențe surprinzătoare, de situații-limită, de momente dramatice, și chiar melodramatice, dar, în chip paradoxal, elemente care, într-un alt context, ar fi trebuit consemnate la scăderi, trebuie trecute aici la câștiguri: prin ele acțiunea devine mai patetică și mai dinamică. Pe fundalul unor scene de masă de neuitat (cum este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Fata e înșfăcată de arnăuții zarafului, târâtă de picioare, cu sânii goi în praf, cu părul negru răvășit afară din basmaua desfăcută, țiganul tânăr e sfâșiat cu gârbaciul (Roaba vândută, în Cântare cetății lui Bucur, 1959). Toată epica aceasta, cam melodramatică și oarecum tendențioasă în spiritul anilor ’50, dar, cum spuneam, foarte plauzibilă în datele ei istoricește obiective, nu e lipsită de putere emoțională și de o pregnantă reprezentare plastică. Am adus-o în discuție pentru a releva aptitudinea poetului de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
despărțea eroic. Zic alții (mai răi din fire) că ofițerul ar fi fugit cu o nevastă frumoasă a unui domn însemnat și că amândoi eroii presupusei aventuri erau pe undeva prin Argentina. Se poate ca prima variantă să fie cam melodramatică (dar viața este și melodramatică); se poate ca a doua variantă să fie prea romantică (dar viața este uneori foarte romantică). Oricum, eucaliptul a rămas la datorie, devenind cu timpul un membru al familiei. Ca și Ivan, eucaliptul făcea parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
răi din fire) că ofițerul ar fi fugit cu o nevastă frumoasă a unui domn însemnat și că amândoi eroii presupusei aventuri erau pe undeva prin Argentina. Se poate ca prima variantă să fie cam melodramatică (dar viața este și melodramatică); se poate ca a doua variantă să fie prea romantică (dar viața este uneori foarte romantică). Oricum, eucaliptul a rămas la datorie, devenind cu timpul un membru al familiei. Ca și Ivan, eucaliptul făcea parte din familie. "Fetele" îl respectau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
va repeta niciodată, că nici un popă și nici o nuntă nu o să le-o dea înapoi". Cam asta aș scrie cu un condei de demult, ceva despre cel mai sigur adevăr, despărțirea. Și, probabil, cel mai trist. * Văd că am devenit melodramatic. Dar eu cred că este o prejudecată să disprețuim melodrama. Viața este melodramatică, nu avem cum s-o potrivim criteriilor estetice de care vieții nu-i pasă. Vieții nu-i pasă nici de visurile noastre. Viața nu visează, nu-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]