1,164 matches
-
maturitate C. le-a renegat explicit, dar, neîndoielnic, lirismul constituia un dat al firii sale, care își va pune amprenta pe tot ce scrie. Mai puțin evidentă este această componentă în primul volum din Peste mări și țări. Timorat oarecum, memorialistul s-a cenzurat sever, mărginindu-se să comunice doar expansiunile ce convin turistului comun, de unde impresia de literaturizare. Și apelul masiv la opiniile experților în istoria artei și în arheologie ascunde reacția subiectivă. Totuși, pe alocuri, aceasta răzbate la suprafață
CONDIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286359_a_287688]
-
CIOCULESCU, Șerban (7.IX.1902, București - 25.VI.1988, București), critic și istoric literar, memorialist, editor. Este fiul Constanței (n. Miloteanu) și al lui Nicolae Cioculescu, inginer naval, și frate cu traducătorul Radu Cioculescu; eseistul Barbu Cioculescu e fiul său. Urmează școala primară la București, Liceul „Traian” din Turnu Severin (1913-1920) și este student la
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
Vieții lui I. L. Caragiale s-a delimitat întotdeauna. Ironia și maliția, reflecția morală discretă și amintirea intercalată pe neașteptate conferă, împletindu-se și cu digresiunea filologică savantă, faptului de istorie literară propriu-zis, astfel agrementat, un cadru atrăgător, de susținut interes. Memorialistul pătrunde adânc în textul istoricului literar, care știe să evoce un mediu sau o personalitate asemenea unui artist și care, deși din ce în ce mai adâncit în cercetarea documentelor și cărților mai mult sau mai puțin vechi, veghează cu un al treilea ochi
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
CRĂCIUNAȘ, Silviu (13.II.1914, Miluan, j. Cluj - 1.II.1998, Hove-Brighton, Anglia), memorialist. Este fiul Rozaliei și al lui Augustin Crăciunaș, preot. Avocat cu studii la Facultatea de Drept a Universității din Cluj, licențiat în 1938, doctor din 1940, se mută la București după cedarea Ardealului și va lucra în Centrala Industriei Zahărului
CRACIUNAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286464_a_287793]
-
, Constantin (8.IX.1887, Stroești, j. Argeș - 11.VI.1954, București), memorialist. Tatăl său - nepot de iobagi răsculați și fiul lui Ghiță Beldie, în tinerețe cioban - fusese socialist militant și ateu declarat, iar mama sa era fiică de țărani iobagi de pe moșia unui grof din Șercaia Făgărașului. B. și-a făcut studiile
BELDIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285683_a_287012]
-
sunt întru totul confortabile, un portret scris cu aciditate fiind și acela al lui Nae Ionescu. Perpessicius și Șerban Cioculescu, care îl citiseră în manuscris, îi comunică autorului impresia că și-a caricat modelele reale, iar Cioculescu spune chiar că memorialistul își adunase informațiile „de pe la bucătărie”. B. se apără afirmând: „ca și cum n-ar fi mai instructive pentru cunoașterea și înțelegerea unei lumi și a unei epoci indiscrețiile culese de Saint-Simon din gura lacheilor de la Versailles sau cele văzute de Brantôme prin
BELDIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285683_a_287012]
-
1975, 278-286; Florin Faifer, Necruțătorul, CL, 1999, 12; Iordan Datcu, Memoriile lui Constantin Beldie, ALA, 2000, 537; Gh. Grigurcu, Memoriile unui hedonist, RL, 2000, 41; Z. Ornea, Dezvăluirile lui Constantin Beldie, RL, 2000, 46; Popa, Ist. lit., I, 724-725; Săndulescu, Memorialiști, 215-220. I.D.
BELDIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285683_a_287012]
-
Emil Manu, Sub Ursa Mare, RL, 1988, 50; Stolnicu, Printre scriitori, 137-139; Dicț. scriit. rom., I, 249-251; Z. Ornea, Memorialistică savuroasă și instructivă, RL, 1999, 11; Daniel Cristea-Enache, O altă respirație, ALA, 1999, 477; Popa, Ist. lit., II, 359-360; Săndulescu, Memorialiști, 298-304. C.H.
BARNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]
-
O admirabila carte de memorii, RMB, 2001, 3299; Alex. Ștefănescu, Annie Bentoiu își amintește..., RL, 2001, 2; Alexandru George, În timpul ce ni s-a dat, LCF, 2001, 5; Monica Lovinescu, „Timpul ce ni s-a dat”, RL, 2001, 19; Săndulescu, Memorialiști, 312-318. C.Pp.
BENTOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285700_a_287029]
-
elementului autohton. Unor boieri, unor ofițeri, unor cărturari basarabeni li se alcătuiește cu minuție biografia, ținta ultimă a documentaristului, tentat câteodată de romanțări, fiind aceea de a reconstitui „viața de basm” a altor timpuri. Înclinat spre portretistică, manifestând aptitudini de memorialist, B. lasă să pătrundă în contribuțiile lui episoade de aventură, mister, intrigi amoroase, baluri, dueluri. Unele studii tind să ia o turnură romanescă. De altfel, cărturarul a și compus, în rusește, între 1953 și 1956, un roman, Ultimul om de
BEZVICONI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285716_a_287045]
-
dintre țări. Europa nu era o entitate omogena din punct de vedere al nivelului civilizației materiale, după cum nu era nici la nivel politic. Sursă principala de informații privind viața politică și socială europeană o reprezintă scrierile memorialistice oficiale și apocrife. Memorialiștii oficiali își păstrează atitudinea voit detașata și, de regulă, optează pentru prezentarea unei imagini de ansamblu a circumstanțelor producerii unui eveniment și a desfășurării faptelor care îl preced Memoriile 16 apocrife prezintă o altă imagine a evenimentelor, conspirațiile și înțelegerile
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
regelui. Multe dintre scrisorile celor doi au adnotări pe marginea lor, care indică punctul de vedere al regelui. Acesta de multe ori este total diferit de cel al cardinalului. Puțin probabil că regele să fie mânuit de cardinal, așa cum unii memorialiști vor să sugereze. În plus, atunci când Ludovic al XIII lea nu se află pe câmpul de luptă, participă la toate întrunirile de consiliu și impunea tuturor dorințele sale. După ce a analizat cu atenție corespondență dintre cardinal și rege, Tropin concluzionează
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
Mathieu, L’Establissement des estats et offices de la Maison et Couronne de France, Recherché dans leș anciens Manuscripts des Abbayes Royalles de S.Denis en France, S.Germain des prez et S.Victor lez Paris, Paris, 1616, p. 62 footnote>. Memorialistul Saint Simon recunoaște că o serie din informațiile secrete privind intrigile de la curte le-a obținut prin intermediul unui personaj misterios, pe care il numește"un simplu valet". Identitatea acestuia a fost dezvăluită datorită strădaniilor depuse de cercetătorii istorici și literări
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
familia regală. Prin urmare, trebuiau să se situeze deasupra oamenilor obișnuiți, și acest lucru putea fi realizat numai prin demonstrarea abilității de a evita implicarea emoțională în relatarea evenimentelor pe care le descriu. De asemenea, trebuie sa precizam că ambii memorialiști scriau pentru ei și pentru cei apropiați lor. În nici un caz nu-și propuseseră că memoriile lor să se adreseze publicului larg și ne permitem să credem că tocmai acesta este motivul pentru care rămân relativ imparțiali: pentru a-și
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
din lucrare, cu titlul: Fragments des Mémoires inédits de Dubois, gentilhomme servant du Roi, valet de chambre de Louis XIII et de Louis XlV, iar în 1936 Louis de Grandmaison publică lucrarea integral. Revenind la stilul adoptat de cei doi memorialiști, La Porte preferă abordarea generală, regizorala, în timp ce Du Bois descrie detaliat copilăria regelui intrând în foarte multe amănunte. Singurul personaj descris în culori sobre și ale cărui defecte au fost evidențiate de către La Porte, este Mazarin. Această atitudine se datoreaza
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
Ștefan Ion Ghilimescu, Dinastia Ciorăneștilor, Târgoviște, 2000; Pavel Chihaia, Ultimul dialog cu Alexandru Ciorănescu, LCF, 2001, 29; Popa, Ist. lit., I, 1105-1107; Solomon Marcus, De neamul Ciorăneștilor, RL, 2003; Manolescu, Enciclopedia, 168-172; Nicolae Florescu, Menirea pribegilor, București, 2003, 193-202; Săndulescu, Memorialiști, 243-249. N.Fl.
CIORANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286269_a_287598]
-
, Ion (10.XI.1892, Poiana Mărului, j. Brașov - 23.VIII.1986, București), publicist și memorialist. Fiu al Susanei și al lui Ion Clopoțel, provenind dintr-o familie de mineri de condiție modestă, C. urmează cursurile primare în comuna natală și Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov (1903-1912). Cu sprijinul lui Vasile Goldiș, își continuă studiile universitare
CLOPOŢEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286301_a_287630]
-
impune în planul artei literare) e totdeauna operă de imaginație. La Rochefoucauld când spunea cu intenția de a discredita Memoriile lui Retz: „son imagination lui fournit plus que sa mémoire” nu făcea altceva decât să dea formula exactă a artei memorialistului. Numaidecât trebuie să observăm că formula se aplică în definitiv tuturor operelor literare care narează, indiferent dacă sunt romane, nuvele, povestiri etc. sau memorii, amintiri, autobiografii etc. Asta nu înseamnă că formula e prea largă și deci nu determină precis
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
nu le are. Funcția inventivă are un rol incomparabil mai vădit în ficțiune. Dar ea nu lipsește cu totul nici din memorialistică, atât în ce privește încadrarea și economia ansamblului, cât și în privința narației, adică a faptelor, a planului anecdotic și dramatic. Memorialistul e presupus a relata fapte veridice, pe când autorul de ficțiune, fapte inventate. Dar de câte ori cantitatea de invenție nu se întâmplă să fie poate mai redusă în mari opere de ficțiune decât în celebre memorii? Sigur, nu trebuie să încurcăm borcanele
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
constantă. Nu ne interesează aici valoarea documentară a memoriilor: din acest punct de vedere ele trebuie, firește, luate sub beneficiu de inventar. Dar din punctul de vedere al artei literare e cu desăvârșire irelevant a denunța inexactitățile sau chiar minciunile memorialistului. Un mare memorialist, ca orice mare scriitor, nu „reproduce” pur și simplu realitatea obiectivă, ci îi imprimă marca geniului său. El instaurează o imagine a societății și a epocii a cărei veracitate profundă nu pierde, ci, din contra, câștigă prin
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
interesează aici valoarea documentară a memoriilor: din acest punct de vedere ele trebuie, firește, luate sub beneficiu de inventar. Dar din punctul de vedere al artei literare e cu desăvârșire irelevant a denunța inexactitățile sau chiar minciunile memorialistului. Un mare memorialist, ca orice mare scriitor, nu „reproduce” pur și simplu realitatea obiectivă, ci îi imprimă marca geniului său. El instaurează o imagine a societății și a epocii a cărei veracitate profundă nu pierde, ci, din contra, câștigă prin pasiunea autorului, care
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
primă instanță (sau, în tot cazul, e de o altă natură). A contesta adevărul unei mari opere de memorialistică pe temeiul inexactităților de amănunt sau al mitomaniei autorului e pură prostie. Opera e cu atât mai adevărată, cu cât imaginația memorialistului e mai puternică. Bineînțeles, nu vreau să spun că adevărul operei e în raport cu minciunile pe care eventual le conține: ele sunt indiferente din punctul de vedere estetic, iar adevărul la care mă refer e de ordin estetic. El nu-l
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
acord, ci adevărul profund al istoriei, cel pe care Marx îl găsea mai curând în Balzac decât în tratatele de specialitate. Așadar, Saint-Simon și Balzac, Retz și Stendhal sunt mai puțin deosebiți prin faptul că unii sunt romancieri, iar ceilalți memorialiști, adică mai puțin deosebiți prin ficțiune decât sunt apropiați prin puterea imaginației. Și îmi pare, de altminteri clar, că Balzac e structural mai apropiat de Saint-Simon, iar Retz de Stendhal. Un mare scriitor, laureat chiar cu Premiul Nobel, a spus
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Creangă nu sunt câtuși de puțin „memorii”, în schimb, Amintiri de la (și din) Junimea, ale lui Panu și, respectiv, Iacob Negruzzi au incontestabil un caracter memorialistic. Firește că amintirile marilor oameni de stat au, de regulă, acest caracter; în genere, memorialistul e presupus a fi fost, în lumea și evenimentele pe care le descrie, cel puțin un spectator privilegiat, dacă nu chiar un factor hotărâtor. Amintirile și autobiografiile capătă caracter memorialistic numai dacă se desfășoară pe un fundal vast, în care
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
memoriilor, chiar când autorul, cum e cazul de obicei, își exagerează importanța sau se plasează într-o lumină avantajoasă, e totdeauna de natură testimonială și nu confesivă, sau în tot cazul mult mai mult testimonială decât confesivă. Tema principală a memorialistului e lumea sub incidența istoriei, nu a subiectivității. Saint-Simon cu ocazia vizitei lui Petru cel Mare la Versailles a renunțat la locul său protocolar (la care ținea așa de mult) pentru a se amesteca în public, de unde-l putea observa
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]