667 matches
-
și pe ea deodată cu el? Era încă nesigură. Prințesa lucra astfel harnic pentru Lică Trubadurul, care avea capricii din ce în ce mai rare și era mulțumit de amorul țigăncușei, deși era un amor cu obstacole. Recepțiile, prezența lui Marcian, nevoia de a menaja pe Maxențiu, tot planul de campanie dus de Ada aducea incomodități noului amor. Era o iubire mereu pe apucate, pe furiș, o iubire de lachei prin colțuri, care Adei îi era plăcută, dar și displăcută și o îndruma spre dorința
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
o să moară într-o zi de astmă n-o speria. Mai teamă i-ar fi fost acum să vorbească. - Nebuna asta de fată stă bufnoasă fiindcă Lică nu se poate ține de ea! îi e destul de bine aici. Rim o menajează chiar peste măsură . Dar dumneaei îi tună și toți suntem întorși pe dos . . . Abia s-a așezat și Lică . Acum e profesor și prieten bun cu familia prințului Maxențiu. Lina avea astfel de expresii fericite și un fel de a
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
vreau să merg la facultate... — Bine, bine, nu de carte te-ntreb io... Ce-i ști a face după atîta școală? Că pă carte, dacă ai cine să te țină, poți a sta și o sută de ani... Toată lumea mă menajase pînă atunci În privința viitorului, a carierei, la urma urmei, În privința capacității mele de a sta pe propriile-mi picioare. Atacul frontal al bătrînului mă descumpănise de tot. Am bălmăjit ceva tot În legătură cu studiile, cu niște examene de admitere, că om
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
în același volum, Laszlo Alexandru este foarte mândru de comportamentul lui agresiv. Se consideră un fel de erou dintr-un film american, care luptă singur cu o întreagă armată de adversari: „Am izbit roată cu frazele mele polemice, fără a menaja nici un grup sau grupuleț.“ Pe marginea unor drumuri de munte poate fi văzut câte un panou de avertizare, pe care scrie: „Atenție, cad pietre!“ În mod similar, bătăiosul publicist de la Cluj ar trebui să poarte agățată de gât o pancartă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
unui băiat, extremist de dreapta, care-și celebrează „martiriul“ pe internet. Același lucru este valabil și pentru preferata mea, Jenny Brunies, care, deși grav afectată și pentru totdeauna răcită, a putut să supraviețuiască „anilor negri“, așa cum și eu am fost menajat ca să mă pot reinventa de fiecare dată, pe un alt teren. În orice caz, băiatul lipsit de măsură care urmează să fie descoperit în continuare, ca proiect al celui ce sunt eu însumi, nu a putut să ia parte la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
acela, turul pantalonilor mi se lipea de piele când ședeam, mai târziu atrăgea furnicile, ceea ce nu mai stârnea râsul. Cutia despicată de la masca de gaze a rămas în locul unde am fost bandajat. Schija de obuz sovietic, însă, cea care îl menajase și îl lăsase în viață pe acela care, mai târziu, avea să fie tată de fii și fiice, m-aș fi bucurat să le-o arăt mai târziu în toată lungimea ei copiilor, mai târziu nepoților mei: ia uitați-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
încetul, Teofana, asaltată de problemele de serviciu care nu țin seama de starea sufletească a oamenilor, a revenit la normal. Cea mai mare bucurie a avut-o când a aflat că este gravidă. Atâta Zina, dar mai ales Cezar o menajau. Se simțea bine ca tătic lângă femeia iubită și era fericit că putea să-și manifeste sentimentele în voie. De multe ori, în fața televizorului, îl lua valul iubirii. Îi plăcea să o țină pe genunchii lui, să-i spună șoapte
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
formulate și mai toate întrebările ce urmau a fi adresate, dacă se va ivi ocazia, noului ambasador, în așa manieră încât să fie pus în dificultate chiar din momentul primului său pas pe pământul patriei sovietice că yankeul nu trebuie menajat sub nicio formă pentru că este trimisul unor împilatori războinici și nesățioși. Cam așa au decurs pregătirile celor douăzeci și trei de elevi de la Școala Moscovită nr.412 preț de aproximativ zece zile, pentru ca toate momentele întâlnirii să se desfășoare ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
nepot al meu că Ghiță nu m-a recunoscut din orgoliu, din vanitate, ci din simplul fapt că el era miop în ultimul grad în momentul reîntâlnirii noastre... Bietul om! și eu care... l-am judecat nedrept, încercând să-i menajez un orgoliu pe care el nu-l avea... De-aș fi știut adevărul, schimbul de cuvinte și aducerile aminte l-ar fi bucurat mult. Mă simt realmente vinovat și mă scuz pentru ratarea ultimei întâlniri din această lume... Poate... dincolo
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
fereastra dădea Într‑o grădină cu flori și tufe de liliac, totul ar fi fost frumos și Încântător, dacă buna lor mamă ar fi putut s‑o roage, cât se poate de frumos și respectuos, Într‑o scrisoare, să le „menajeze“ de „măsurile ei educaționale“. Ce‑i drept, În odaia lor, pe masă, era o vază cu stânjenei proaspeți, perdelele scrobite ca hârtia și albe ca neaua, totul perfect rânduit, iar baia cu plăci de faianță roz și prosoape cu monogramă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
va căuta să sugereze aberanta teză despre iubirea ca incest, ca „tentativă de Încălcare a tabuurilor și de trăire a catharsisului În subconștient“! Scuzați‑mă, dar cred că ar fi fost mai Înțelept din partea doamnei Nina Roth‑Swanson să‑l menajeze pe Mendel Osipovici de totemurile și tabuurile sale. Trebuie să mai spun că M.O. a Încercat nu o dată să rupă legăturile care‑l țineau ferecat „cu lanțuri duble ca niște ancore“. Această fiică era totuși În stare, cu intuiția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
care interzice o prea mare apropiere poeziei lui Valéry. Dehmel e poetul stării bachice prin excelență: Elementele femele anulîndu-se în moarte, pentru ca pe deasupra dezastrului consimțit să galopeze Principiul-Bărbat, călărețul din Mein Trinklied. Poeți români contimporani Trecerea la poezia noastră o menajezi impunîndu-mi să-ți vorbesc întîi despre domnul Arghezi. E comparabil cu Hugo în literatura noastră. Câtă circulație de cuvinte și ce varietate de teme! Nici fenomenul hugolatriei nu-i lipsește. Dumneata m-ai învățat să prețuiesc poezia domnului Bucuța încă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
rândul ei, oferă mirilor un plic care conținea o oarecare sumă de bani și anunță că mai oferă ca dar o casă, fără a spune în ce localitate, tocmai pentru a nu stârni durere domnului Radu Brădescu, dorea să-l menajeze. Pentru câteva clipe domnul Radu Brădescu, pe al cărui chip flutura un zâmbet melancolic, cu ochii larg deschiși, privi undeva-n gol. în scurtul său vis a avut imaginea casei părintești și chiar a părinților săi. Ionuț, fiul său, obervându-i
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
universul încăpea acolo. A fi sau a nu fi? Nu, a câștiga sau a nu câștiga, aceasta era întrebarea. Vroiam să câștig neapărat și sufeream când mâncam bătaie. Totdeauna am fost un orgolios și nu mă puteam dezminți... Ca să-mi menajez orgoliul, m-am apucat să studiez jocul. Mi-am cumpărat cărți de șah și nopți întregi am aprofundat teoria deschiderilor, am repetat finaluri, am analizat combinații. Treptat, povestea asta m-a acaparat cu totul. Contractasem boala... Acum nu numai orgoliul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
primite probabil de celelalte corpuri ale lui Gosseyn în "incubatoarele" automate, trebuie să fi fost de o simplitate cvasiprimitivă. O privi pe Leej. Așezată pe marginea patului. Îl urmărea cu ochii umezi de emoție. Dar nu zicea nimic, iar el, menajându-și mușchii amorțiți, aruncă o privire prin încăpere. Un dormitor, destul de bine mobilat, cu două paturi. În celălalt dormise cineva, iar el presupunea că era al ei. De aici. se grăbi să tragă concluzia că ei fuseseră închiși împreună. Supoziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
să-l editezi. — Nu se poate. — Leigh, revino-ți. Nu știu cum altfel să-ți spun. Te vrea pe tine și numai pe tine. A spus că odată ce-a dat lovitura, nimeni n-o să mai fie sincer cu el. Toți îl menajează, sunt indulgenți cu el și-i spun că e strălucit, dar nimeni — nici redactorul, nici editorul, nici impresarul lui — n-ar fi sinceri cu el. Și se pare că i-a plăcut că nu ți-a fost teamă să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
el încet. Credeam că vrei să fiu sinceră, nu blândă. Leigh luă manuscrisul și îl așeză în față, neștiind cum o să reziste încă un moment să nu se repeadă să-l citească. Nimeni nu e sincer cu mine. Toți mă menajează, mă aprobă, dar eu nu vreau decât un redactor care să-mi spună deschis ce părere are. Ea reproduse discursul pe care el îl rostise în biroul lui Henry când s-au întâlnit prima dată. Jesse aprinse o țigară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
fi prieteni și prieteni ai libertății și-ai vieții, nu vor mai face nimic. Unii, când le explic situația mea, zâmbesc și zic: „A, da, e o problemă de demnitate!“ Și eu citesc, sub zâmbetul lor, că-și spun: „Își menajează rolul...“> Și oare nu vor fi având nițică dreptate? Nu sunt oare pe punctul de a-mi sacrifica eul intim, divin, pe cel ce sunt în Dumnezeu, pe cel ce trebuie să fiu, celuilalt, eului istoric, celui ce se mișcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pierdere putea fi aceea a unui părinte, a unui prieten, a unui logodnic făgăduit sau potențial; cei mai conservatori dintre concitadinii mei vedeau În Președintele MacKinley un aventurier primejdios. Aceasta nu era și părerea lui Webb, dar el trebuia să menajeze fobiile cititorilor. Ca să mă facă s-o Înțeleg mai bine, acest tată de familie serios și Încărunțit se ridică, scoase un răcnet, arboră o grimasă caraghioasă, Își chirci degetele ca și cum ar fi fost ghearele unui monstru. — Lumea feroce se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
atelier, ecoul ultimului urlet al colegului lor răsunându-le încă în urechi, definitiv imprimat în memoria lor. Parker îl cunoștea pe Brett de atâta amar de vreme, dar strigătul de groază pe care-l scosese îl îndemna să nu-și menajeze picioarele. Să alerge, cât Ripley de tare, fără a privi în urmă spre prietenul lui care... 11 Nu încrederea se putea citi de fețele personajelor adunate în jurul mesei de la popotă. Niciunul nu încerca să se amăgească, să-și ascundă frica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
glumă. Mai ales dacă e macabră. — E greu de înțeles, spune trist Lionel. Și pentru mine. Directorul îi semnează cererea. — Ești surmenat, muncești prea mult. Profită de zilele astea libere. Ieși și tu la aer curat, du-te la pescuit. Menajează-te, vin vremuri grele. — Păcat că n-o să le apuc. Vă mulțumesc, domnule director. — Să nu uit, luni primești cetățenia franceză? — Așa e vorba. — Să-mi amintești să-ți măresc salariul. De ce, o să fiu mai competent? Nu, dar orișicât... Ești
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
aduse o ceașcă de ceai rece și un cornet de hârtie plin cu pastile. Doctorul își trecu din nou palma peste barba neagră, își puse ochelarii fumurii. Înghiți pumnul de pastile. Sorbi lent din ceai. — Sunteți obosit. Nu prea vă menajați... — Ei, menajare! Facem față, cum se zice. — Fumați prea mult. Și mâncați pe apucate și dormiți puțin. Doar știți că inima... n-aveți voie. Faceți tot ce nu-i permis, ca un pacient care nu știe despre ce-ivorba. Tocmai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și nonconformism, scria Florica Ichim - care a rămas, se pare, penultima mohicană, și pe care o admir fiindcă reușește să publice Teatrul azi, gazetă excelentă, de ținută. Dinu Kivu, marele meu prieten, critic de rară finețe și boier minunat, care menaja neajunsurile reprezentațiilor, Încercînd să nu-i rănească pe realizatori. Boem, admirator de femei interesante și votcă de calitate, a plecat dintre noi la nici 50 de ani, nemaiizbutind să publice un volum de cronici. Noroc că după 1990 cartea lui
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Chiar nu pricepea unde e greșeala. Nu credeai că ar fi fost bine să-mi spui și mie că ești fata Ministrului? Acum, revolta noastră a devenit nu numai o problemă administrativă, ci și o răzbunare. Crezi c-o să te menajeze după ce ai refuzat să te duci acasă? Nu, bâigui ea. Și atunci? Ooo... cât de furios eram! Mulțumesc că m-ai protejat chiar dacă nu aveai nici un motiv s-o faci. Sinceritatea ei mă calmă. "Nu te înmuia, Împărate! Ea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
în dragostea ei, nesentimentală, teribilă și fragilă în același timp... Știe ea, aia care semnează cronica asta tâmpită, că vocea mea e groasă din cauza țigărilor și a băuturii, îmi ține și lecții, că... o actriță așa de tânără, să se menajeze pentru publicul spectator, că, dacă tot e măritată cu marele și mai vârstnicul actor, cu Maestrul, și joacă numai în familie (că de-aia am primit eu rolul în spectacolul ăsta, că eram nevastă-sa!!!), s-o ajute soțul... că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]