626 matches
-
cană cu laptele crud, proaspăt, muls de la vacile din bătătura. Apoi vag, pe sub părul ei nins de ani, fruntea i se umple de gânduri. Mâine începe o altă zi, iar cosași, iar mămăligă, iar fasole, sau cine știe ce pentru traista cu merinde. Cerul este gol, albastru, senin. Cu mâinile pavăza deasupra ochilor, bunicul caută iar o pala, un nor, cu gândul la căpițele rămase în câmp. Deodată se aude un tunet răzleț, în depărtare, la început slab, apoi brusc mai tare, mai
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
și deportările au început repede, tata a fost ridicat imediat iar mama, având mulți copii, a fost păsuită. Îmi amintesc, copilă fiind, că m-am dus cu sora mea la locul unde era tata în arest. Coșul era plin de merinde, doream să-l dau tatei personal, dar n-a fost să fie așa. Rusul de santinelă, cu o baionetă, a tăiat totul în bucăți, era prima mea confruntare cu realitatea crudă. Tatăl meu, un bărbat frumos și mândru, atunci când l-
ACOLO UNDE A POPOSIT DOMNUL “A TOATĂ MOLDOVA”. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elisabeta Năstac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1696]
-
servit nimeni. Iată care erea procedura. Lumea venea în grupuri de prieteni sau pe familii, oamenii alegeau un loc pe iarbă printre tufișuri, unde erea mai mult adăpost și umbră, întindeau pe iarbă șervete sau ziare, apoi bărbații plecau după merinde. Aci se debita numai vinul, mititeii, cașcavalul, pâinea, ridichile, cât și oale nouă de capacitatea unui litru. Cumpărai mai întâi o oală nouă nesmălțuită - sau mai multe - pe preț de 10 bani una, apoi te duceai la cumpăratul vinului. Într-
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
așezare omenească. M-a găzduit preotul, Dumnezeu să-i răsplătească, și mi-a dat o pâine și o ploscă cu vin. A fost ultima ființă omenească pe care am văzut-o. De atunci rătăcesc prin pădure și mi-am terminat merindele. Am mers În sus și-n jos și n-am văzut decât pădure și iar pădure. M-am așezat sub un brad și m-am rugat la Sfinții Apostoli, care și ei au fost călători, să-mi trimită altă pâine
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
să se mai ascundă întro atât de discretă modestie. E atât bun simț și maturitate în încondeierile acestui rar cronicar... (Leca Morariu din Cronică în „Junimea Literară” nr. 11/12/1927, Cernăuți) * ...” Cu aparatul de fotografiat subsuoară, cu sacul cu merinde în spate și cu ochii mai plini de bucurie ca în alte zile, astfel îl știau prietenii săi cutrierând în fiecare duminică și zi de sărbătoare satele noastre, ici copiind un desen de pe o mobilă veche, colo fotografiind o poartă
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
însemna deseori condamnarea la moarte. Și totuși, cu mii de jertfe, țăranii i-au adăpostit pe luptători, le-au dat alimente, haine, arme, date prețioase despre mișcarea trupelor de securitate și adesea un loc de mormînt în grădina lor. Cîte merinde de drum au pus, pentru fugarii din munți, femeile din acel colț de țară nu se va ști niciodată" (L.H.L.). Viteaza din Nucșoara nu i-a trădat niciodată pe luptătorii grupului Toma Arnăuțoiu. Condamnarea la moarte a Elisabetei Rizea va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
prin oraș, mergând cu talerul pe la toată lumea - Întrucât soțul meu era militar - am obținut sala Cercului militar și muzica militară, complet gratuit, avându-se În vedere scopul, pentru un bal la care f. multă lume din oraș a contribuit cu merinde pentru bufet (...). S-a strâns și cu această ocazie o sumă frumoasă. La acest bal, am avut deosebita plăcere, să dansez, pentru prima și ultima oară cu Dl. Ciurea. Își mai aduce oare aminte?! Dl. Bayer a contribuit cu frumoase
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
ograda împrejmuită cu răzlogi din latura Pocrovului, câteva oițe, două văcuțe și Golovici măgărușul. E un măgăruș înțelept, cu ochii veseli, care se bucură de câte ori coboară la sfânta mănăstire Neamțu. Bunăvoia lui rămâne statornică și cînd suie la deal cu merinde pentru schit, pe poteca destul de priporoasă după ce treci Izvorul Maicii-Domnului. Înțelepciunea lui s-a dovedit în diferite chipuri. Într-un rând pe lângă povara de mere, prune și hribi ce i-au pus călugării Pocrovului în spinare, s-a aburcat pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
așa din luptă, n-ar mai putea în urmă a-i avea cu sine, ținând sfat cu boierii săi, le dădu slobozire ca la vreo cincisprezece zile, dar așa că erau ținuți a se întoarce la Dunăre, după acel răgaz cu merinde”. În general, (scriam acum 40 de ani), în istoriografia noastră a fost acceptată părerea potrivit căreia, Ștefan cel Mare a fost constrâns să-i slobozească pe țărani ca să-și caute familiile și să vadă ce-a rămas în urma invaziei. Este
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
d-o ibovnică,/ Ibomnica l-auzeară,/ Furca din brâu lepădară,/ Tare-afară mialerga-ră” (Lupșanu - Călărași). În basme, pregătirea pentru drum include turta de cenușă plămădită de mama eroului, aceasta fiind hrana lui pe tărâmul infernal; în cazul în care flăcăul ar mânca merinde găsite în sacru el ar rămâne captiv acolo și lumea s-ar stinge în așteptarea energiilor revigorante. Turta mamei este făgăduința că feciorul va reveni în profan. Proba supremă însă pentru depășirea etapei de dependență infantilă o constituie confruntarea maximă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
îndure flagelările crunte. Promisiunea ambiguă ține de absolutizarea principiului, căci binele promis are o natură magică, spirituală. Până la obținerea lui însă, trebuie depășite încercările, al căror spectru vizează, în alte basme, dimensiunea morală. Călători incognito, Dumnezeu și Sfântul Petru solicită merinde la o stână, într-un text din colecția Pop-Reteganul. Ospitalitatea băiatului este promptă, mergând până la sacrificiul mielului propriu. Răsplata folosește puterea magică a oaselor rămase de la masă, capabile să creeze o turmă întreagă de oi. Sfatul inițiatorului divin circumscrie flăcăul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
primitive prin jalea mamelor, la fel de intensă ca în cazul pierderii definitive a pruncilor. În imaginarul autohton mama mijlocește de cele mai multe ori plecarea, ba chiar asigură intrarea în mit a feciorului fie prin blestem, fie prin destăinuirea locului sacru, ori pregătirea merindelor speciale de drum. Căutarea disperată a fecio¬rului, cea mai apropiată de bocetul deznădăjduit, apare doar în colinda Voinic căutat prin munți IV, 117 unde are rolul de a contrasta cu reușita iubitei de a-l localiza pe erou. Rătăcirea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cu cât, aproape zilnic, aveam știri de acasă prin d-na Rătescu, soția intendentului de la Spitalul Eforiei Pantelimon, care fu pentru noi o adevărată providență cât ținu închisoarea noastră. Își risca libertatea și postul bărbatului ei venind continuu cu scrisori, merinde, obiecte ce găsea necesare, deși eu mă mulțumeam cu foarte puțin și mă limitam lesne la ce se găsea acolo. Soldatul german era ținut să ne ducă acasă, în fiecare săptămână, o scrisoare oficială, cenzurată de poliția din București, și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
adăuga și un pic de griș. Nu primeau nici o scrisoare de acasă și cărțile lor poștale expediate nu au ajuns la adresă. În două rânduri li s-au dat, prin Crucea Roșie, pachete cu pesmeți și șuncă. „Când am văzut merindele de la noi, am început să plângem“, mi-a spus. I-au pornit la 15 mai în România, unde au sosit după 8 zile. O lună au făcut carantină la Cotroceni și pe urmă le-a dat drumul acasă. Mulți însă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
trimită curcani, porc afumat și proas păt, slănină, saci cu făină, unt, ouă, cașcaval. Te mirai de unde le scoteau după atâtea rechiziții. Era efectul reluării în mână a moșiilor de către proprietari și rezultatul disimulării față de germani. Niciodată nu avusesem atâtea merinde substanțiale. Chiar vărul lui Costache, originalul și bunul Alexandru Cantacuzino, ne aduse un mic cozonac. Eram foarte atinși de acest dar, căci știam cât era de lipsit; în pachet, un mic bilet datat astfel: „8 ianuarie în loc de 26 decembrie din
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
brad. Mă mirase această atențiune, dar am aflat în urmă că cu aceleași vagoane veneau din Moldova infirmii lor. De aceea aveau paturi, ghirlande și fuseseră despăducheați ai noștri. În vagonul-bucătărie erau grămădite pentru ai lor fel de fel de merinde: slănină, șuncă, cafea, ouă etc.; ce cu minte fusesem de gândisem să aprovizionăm și pe ai noștri. Atunci am constatat câți bani strânseseră infirmii noștri cu lucrările ce făcuseră în Azil, unii porneau cu 200-300 lei. Din sumele ce adunaserăm
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cinegetică ce a repurtat; Costică Șuțu făcea planuri pentru goanele de-a doua zi, care ieșeau de multe ori pe dos; Cățeaua clămpănea 62 în dreapta și în stânga, încolțănd când pe Lochman, când pe Vadana; Rosetti, profitând de limbuția celorlalți, curățea merindele de pe masă cu o poftă de vrednic vânător; iar colonelul Sturdza asculta, tăcea și ochea cel mai bun pat de dormit, pe care punea stăpânire din vreme, ca să nu îl ieie altul cineva. Dar, într-un rând în pădurile de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a ființei mele în fața maiestății naturei, am consemnat-o odinioară în câteva versuri pe care îmi permit a le pune din nou sub ochii cetitorilor: La vânat 69 Aruncai pușca pe umăr, pușca mea cea cu noroc, Luai torba cu merinde, geanta cea plină cu foc Și-ntovărășit de câne, vechi amic de vânătoare Ce zburda de neastâmpăr, apucai peste ogoare. O! Să fi văzut ce falnic păream astfel pregătit! Cu-a mea armă, dragă soră, mă credeam nebiruit; Inima-mi era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
puf, lângă pârâul cel răcoros în undele căruia ne-am așezat butelcile 132 ca să le răcim, ne-am pus și noi jos roată împrejur după moda orientală a văcsuitorului nostru de cizme, iar după ce Catrințaș ne-a desfăcut saci cu merindele, apoi... halal să ne fie!... Era drept dragul să ne fi văzut cineva la lucru. Poftă de mâncare și poftă de vorbă cât lumea. Parcă făcusem cine știe ce izbândă. Cu cât să deșartau sacii și butelcile, cu atât poveștile vânătorești deveneau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
la amiazăzi, ne-am întrunit cu toții la umbra unui stejar singuratic și rămuros, care străjuia ca un pusnic în mijlocul câmpului și acolo am ținut sfat unde să ne ducem ca să ne înfiripăm cu nițică mâncărică și băuturică, deoarece nu luasem merinde cu noi, în speranța că ne vom întoarce mai curând acasă, speranță de multe ori înșalată, căci, dacă știi când pleci, când ai să te întorci nu știi. Nedând peste vânat, ne-am tot dus mereu înainte, ba ici, ba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a..c!... Torba se umplea văzând cu ochii. Pe la oarele 10, când soarele ridicat de câteva suliți se încălzise din cale-afară, m-am adăpostit la umbra unui stog de fân și, după cer am ospătat bine, cânele și eu, din merindele aduse cu noi din Folticeni, ne-am așezat frumos, la pământ, eu lungit pe spate pe un strat de fân, cânele colac lângă mine și, să dea Dumnezeu bine; am dormit duși sub bolta cerului pănă pe la vreme de toacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
profesor universitar, la o vie a sa de la Copou, unde mă aștepta o masă mare, îmbelșugată, întinsă sub niște tei umbroși la care asistau și alți vreo 20 de oaspeți, toți tineri unul și unul, dispuși a face cinstea cuvenită merindelor și mai ales băuturilor. Printre dânșii erau și mulți junimiști, între care Theodor Burada și Grigore Buiucliu. Halal! zău de sfintele tinerețe!... Nimene dintre noi n-avea fruntea încrețită de necazuri, nimene nu ducea pe vremea aceea sacul cu grijile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
adevărată, cea neprofanată de spiritul de speculă a civilizației moderne. Așadar, a doua zi în zor de ziuă noi câteșipatru: tinerii însurăței, Iacob Negruzzi și eu, călări pe câte un catâr și întovărășiți de doi călăuzi și un purtător de merinde, am plecat să urcăm Pierre-à-voir (2467 metri înălțime). Urcarea nu-i tocmai grea, nici periculoasă, deși muntele e cu aproape 500 metri mai înalt ca Ceahlăul, însă pe titva lui încoronată cu niște stânci colosale, cărora ploile și fulgerile le-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
via de din dosul casei. Ba nimerind uneori să stai de vorbă, pe margini singuratice de ape reci și repezi de munte, cu Însuși Dumne zeul cel bun și milostiv al rumânilor și să te ospătezi cu el, călugărește, din merindele tale, roșii și ardei grași, săltând veseli În răcoarea apei, Între pietre adunate la mal, ca să-i mâncați cu brânză, usturoi și ceapă verde, adă pându-vă apoi ca cerbii, Îngenuncheați deasupra apei, În unda căreia, vesel, joacă albastrul cerului. Sau
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
particpat la unele dintre ele, când am ajuns cu trenul până la Vatră Dornei și am coborât cu plutele spre Zugreni, apoi am urcat spre dimineață pe Rarău să prindem un răsărit de soare, dar după trei zile am cam terminat merindele de acasă și atunci ei au plătit câte o masă la cabană, pentru cei fără posibilități. Acolo de sus, în munți, se făceau adevărate lecții de geografie, erau denumite toate vârfurile ce le vedeam până în zare, iar la științele naturii
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93280]