2,529 matches
-
un proiect de lege prin care se interzicea importul de gumă de mestecat pe teritoriul statului Singapore. Neluând în serios propunerea, Lee a refuzat să aprobe legea. Majoritatea cetățenilor au ajuns la disperare. Cohorte de tineri nesăbuiți lipeau guma de mestecat peste tot, incluziv pe senzorii ușilor de la metrou. Au rezultat și câteva accidente. În 1992, primul ministru Goh Chok Tong, supărat peste măsură, promulgă legea interzicerii consumului și importului de gumă de mestecat. El declară jurnaliștilor occidentali: „Dacă nu poți
ESCALĂ LA SINGAPORE: ESCAPADA DIN PRIMA SEARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363304_a_364633]
-
Cohorte de tineri nesăbuiți lipeau guma de mestecat peste tot, incluziv pe senzorii ușilor de la metrou. Au rezultat și câteva accidente. În 1992, primul ministru Goh Chok Tong, supărat peste măsură, promulgă legea interzicerii consumului și importului de gumă de mestecat. El declară jurnaliștilor occidentali: „Dacă nu poți să... cugeți fără gumă de mestecat este recomandat să mănânci o banană!”. Singapore are multe legi ciudate, dar corecte, privind curățenia orașului. Un exemplu: cei ce nu trag apa la toaletă primesc pedepse
ESCALĂ LA SINGAPORE: ESCAPADA DIN PRIMA SEARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363304_a_364633]
-
se crape de puteai să-ți strecori degetele de copil prin crăpături. Se anunța și o iarnă la fel de grea pe cât a fost vara de secetoasă. Lângă via noastră ceapeul cultivase o solă cu ovăz. Cum umblam eu după fluturi și “mestecă”, o plantă din a cărei rădăcină când se rupea la smulgere, se scurgea un fel de lapte, (un latex care după închegare, noi copii îl adunam în cantități mai mărișoare și-l foloseam pentru mestecat, un fel de “orbit fără
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
umblam eu după fluturi și “mestecă”, o plantă din a cărei rădăcină când se rupea la smulgere, se scurgea un fel de lapte, (un latex care după închegare, noi copii îl adunam în cantități mai mărișoare și-l foloseam pentru mestecat, un fel de “orbit fără zahăr” neaoș țărănesc și românesc), am descoperit adevărate comori pe miriștea de ovăz. Șoarecii au adunat mari grămezi de boabe de ovăz pe care le-au acoperit întâi cu iarbă și apoi cu pământ. Nu
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
bunătăți, din cele care știa că-i plac feciorului, ovăzul cu bobul cel mai plin și paiul cel mai proaspăt, cu miros de rouă și culoarea lunii, colaci cu stafide și fructe uscate, fistic rumenit în sare micro-granulată, frunze de mestecat și dulceață de citrice... Și s-a urcat în autobuzul care ajunge la orașul cel mare, și a ajuns cu bine după câteva ceasuri în cartierul cu căsuțe elegante și pajiști păscute cu mașina, și era cât pe-aci să
SCHIŢE UMORISTICE (15) – FĂT FRUMOS de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362403_a_363732]
-
alta / și ecluze, pentru a opri apa / ce se revarsă. / Amestecate, obiectele se leagănă / la mișcarea oceanului / fără ca vreunul să pară a fi fost / atins de mâini omenești / în timp ce valurile smulg cuvintele / făină, sare, cafea, zahăr...” / doborâte sub mantia lor. / Mestecăm nisip în mâncare / și ultima amintire, / piele străină /acoperită de alge. / În cântec, o cădere fără sfârșit / și soarele negru al melancoliei”. Cu toate acestea, omul are capacitatea de a se reface, el uită trecutul și o ia din nou
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
cinstită și iubitoare, mesteca, în acest timp, mămăligu ț a galbenă ca aurul. Aburii se ridicau odată cu mirosul parfumat și fierbinte spre tavanul din brad lăcuit și gândul o duse că de mâine va începe recolta nouă de cucuruz. Mai mestecă cu mâinile ei frumoase, avea degetele lungi și subțiri, degete de pianistă, așa i-a spus Marcel... „s-o fi însurat, oare?'' Gândul acesta o rușină și dintr-o dată se gândi că iar a făcut mămăliga prea mare,”dar stai
ÎNTR-UN NU ŞTIU CARE SAT de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360800_a_362129]
-
Dar unde ținea băutura? Am lăsat să treacă timpul și, într-o zi am rămas acasă. Am scotocit pe la etaje, prin subsol, nici urmă de sticle. Și totuși ea trăgea la măsea, pentru că peste tot erau pachete cu gumă de mestecat mentolate ... Am început să caut prin dulapuri. Nimic! Doar pantofi cu toc, cizme ... Hopa, în fiecare dulap era o pereche de cizme și toate la fel, identice. Ce dracu, cîte perechi de cizme are asta? Am luat iar casa la
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
înghițit de pădurea cu stejărei a lui Mitică Sultanii. Plugarii domanișani se întorc de la arat, veseli, hăulind pe lângă juguri, îndemnând plăvanii care trag carele, unde dorm obosite plugurile și grapele cu dinți de lemn de salcâm ce ziua întreagă au mestecat sfântul pământ dătător de viață. În zilele cu cruce roșie în calendar, domnișani și domnișance, în straie naționale de sărbătoare, bine aprovizionați cu pastramă, brânzeturi, cașcavale de tot felul, pirostrii, tuciuleț și mălai pentru mămăligă, o țuică bună de Tudoran
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
păstorilor, rostuite din fluiere și cavale. În văzduh, plutesc vulturii, atotstăpânitorii acestor ținuturi muntoase, de unde zărești frumusețile de basm ale Căldării Moldoveanului. Începe distracția. Focul mare pârjolește berbecuțul la proțap, în timp ce, agățat de crăcane, fierbe tuciul imens în care femeile mestecă cu făcălețul mămăliga galbenă din mălaiul măcinat la moara cu pietre a lui Nae Ionescu, primarul. O noapte de pomină. Distracție pe cinste. Așa se întâmplă de fiecare dată, în fiecare an. E sărbătoarea urcării oilor la munte, în Brătila
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
trist! Dacă-mi îngăduiți, știți cum este cu plăcerea la care suntem înrobiți?... Cand mâncăm unde simțim gustul bucatelor, în gură sau în stomac? În gură, nu?... Dar ne saturam când înghițim mâncarea, nu?... Nu o ținem doar să o mestecam și apoi o dăm afară. Tot așa și cu plăcerile trupești, sunt că degustarea, dar nu satura omul și sufletul lui. De aceea toți ne simțim "flămânzi" și lipsiți de putere, de curaj, de bucurie, de împlinire sufletească, de plinirea
DIN CUGETĂRILE ARHIM. SILUAN VIŞAN de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364069_a_365398]
-
meu și mă sărută cu patimă și acum, hodoronc - tronc și Georgeta dă semne de nemulțumire când cineva îmi spune că mă iubește. Nu știu ce să înțeleg la femeile astea. Văd că mi s-a dus liniștea de până acum". Sebastian mestecând în cratița în care își pregătea mâncarea, revizui mental și întâlnirea cu Minodora. Începu să-și amintească mai multe evenimente din existența lor comună din cadrul liceului, cărora nu le-a dat importanță la timpul respectiv. Privindu-le retrospectiv, iar pe
NEDUMERIRILE LUI SEBASTIAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363123_a_364452]
-
erau puse pe un ștergar mare, din cânepă alb că neaua de afară. Noi ne îndeletniceam cu spartul nucilor pe care le curățăm de coaja. Miezul era pus într-o tavă din rola sobei. Cu o lingură de lemn îi mestecam într-una ca să nu se ardă. Odată rumeniți tavă era scoasă afară în zăpadă câteva minute ca să se răcească, iar apoi miezii prăjiți erau frecați de coaja și vânturați. Nucile astfel pregătite se treceau prin mașină de tocat. Furăm , când
SCUTECELE LUI IISUS SAU TURTELE DE AJUN de DORINA STOICA în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363250_a_364579]
-
cine știe ce pentru această excursie de studii...” apoi se întoarse își îmbrățișă soția, aceasta îi permise să o sărute pe obraz, iar când să facă acest lucru și cu fiica, constată că ea era deja în autocar și, ca de obicei, mesteca gumă și dădea din cap în ritmul muzicii. - Eh, tinerețe, dar ce responsabilă, domnule! Cum a urcat ea cu grijă să ocupe locuri bune, în față. Eee, se cunoaște ziua bună, adaptă el un vechi proverb la situația dată. Așteptă
EXCURSIA DE DOCUMNETARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368422_a_369751]
-
mai miloși din zonă pun pe banca din lemn de salcâm câte-un pachețel care conține eventual un sandviș, sau orice altceva de mâncare. Răducu (așa îl cheamă pe copil) le mulțumește frumos, cu o voce stinsă, apoi mănâncă liniștit, mestecând încet, dar mereu cu privirile ațintite în pământ. De dormit doarme pe unde apucă. Iarna, când frigul este stăpânul absolut asupra mediului înconjurător, pustiul doarme prin canale sau beciuri, în apropierea conductelor fierbinți cu apă de la termoficarea orașului. Vara, când
POVESTEA LUI RĂDUCU (SAU CE SE POATE ÎNTÂMPLA ATUNCI CÂND ROMÂNIA RĂMÂNE SINGURĂ ACASĂ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368517_a_369846]
-
Și eu sunt foarte sigur că, după ce Remus reintră în locuința lui, Răducu vine ca de obicei, se așează - cum procedează întotdeauna - pe locul lui obișnuit (banca din lemn de salcâm) și mănâncă, cu privirile-i triste ațintite în pământ, mestecând ușor și cu poftă. Dovada acestui fapt ? Foarte simplă. A doua zi dimineață, în fiecare dimineață când Remus Fabian pleacă gârbovit sufletește, rutinat și foarte plictisit, la un serviciu nesigur, pachețelele lui cu mâncare lipsesc, zi de zi, de pe locul
POVESTEA LUI RĂDUCU (SAU CE SE POATE ÎNTÂMPLA ATUNCI CÂND ROMÂNIA RĂMÂNE SINGURĂ ACASĂ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368517_a_369846]
-
fierb. Era întotdeauna o delectare să le privești! Cât de mici sunt, au simțul proprietății. Când prindeau un pește sau o bucățică de pește și dacă un alt pisic se repezea să apuce altă bucată de pește de lângă el, în timp ce mestecau, imediat își aruncau lăbuța cu ghearele scoase și o acoperea. Se mai întâmpla să-și înfigă ghearele în lăbuța fratelui sau surorii, căci dacă este vorba de mâncare, nu mai încape respect pentru gradul de rudenie. Între timp, la o
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
un pom, sau, mai rău, într-un stâlp. Sărind în jurul meu ca un ied scos la pășune primăvara, abia reușesc să mă concentrez la comandă și să ne așezăm la o masă. Își umple gura cu cartofi pai și, în timp ce mestecă voinicește, îmi spune: - Să știi că asta e cea mai frumoasă zi din viața mea. „Aș vrea să fie și pentru mine, și să rămână tot așa până la final” Scoate dragonul de plastic din punga de cadou și începe să
MIŢĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367851_a_369180]
-
Reacționați, vă rog! Răspundeți dacă mă auziți! Văzând că aceasta nu dă niciun semn, Emanuela, uitându-se în jur în timp ce striga după ajutor, verifică atent cavitatea bucală a infirmierei, gândindu-se că poate avea ceva în gură..., o gumă de mestecat, o bomboană, ceva care în urma sperieturii să-i fi blocat căile respiratorii. Nu găsi nimic de acest gen. Își apropie capul de fața acesteia privind către piept, încercând prin metoda de Privire - Ascultare - Simț să-și dea seama dacă respiră
ÎN MÂNA DESTINULUI...(7) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367838_a_369167]
-
și celelalte utilități este o condiție a ființării acestora. Moara, că asta i-a fost destinația de început, nu mai uruie în măruntaiele ei mecanizate și neunse de pe timpul propriei lor „revoluții industriale”, nu mai scrâșnește și nici nu mai mestecă de mult cu măselele uriașe de piatră pentru a măcina grâul, porumbul, secara, ovăzul sau meiul și parcă obosite de-atâta „rumegat” așteaptă pe nepoții stră-strănepoților stăpânilor de odinioară să dea uiumul atâtor „tresăriri în gol” a utilajelor care o
RUINELE, BUNURI NAŢIONALE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367257_a_368586]
-
sa desfacă capsele sutienului dintr-o mișcare. Se vedea că nu o făcea pentru prima dată, dacă a reușit această performanță atât de ușor. Până să sesizeze Ana ce se întâmplă, rodiile îi erau acoperite cu sărutări pasionale, iar turnuleții, mestecați între dinți fără să doară, ci să electrizeze de plăcere posesoarea lor. Se lăsă stăpânită de aceste senzații pe care le savura prima dată. Nu avea timp să se mai gândească la ce o avertizase sora mijlocie, cu ani în
BALUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366698_a_368027]
-
fierb. Era întotdeauna o delectare să le privești! Cât de mici sunt, au simțul proprietății. Când prindeau un pește sau o bucățică de pește și dacă un alt pisic se repezea să apuce altă bucată de pește de lângă el, în timp ce mestecau, imediat își aruncau lăbuța cu ghearele scoase și o acoperea. Se mai întâmpla să-și înfigă ghearele în lăbuța fratelui sau surorii, căci dacă este vorba de mâncare, nu mai încape respect pentru gradul de rudenie. Între timp, la o
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
sa desfacă capsele sutienului dintr-o mișcare. Se vedea că nu o făcea pentru prima dată dacă a reușit această performanță așa de ușor. Până să sesizeze Ana ce se întâmplă, rodiile îi erau acoperite cu sărutări pasionale, iar turnuleții mestecați între dinți fără să doară ci să electrizeze de plăcere posesoarea lor. Se lăsă stăpânită de aceste senzații pe care le savura prima dată. Nu avea timp să se mai gândească la ce o avertizase sora mijlocie cu ani în
FIORI CU ZMEURA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366913_a_368242]
-
mai miloși din zonă pun pe banca din lemn de salcâm câte-un pachețel care conține eventual un sandviș, sau orice altceva de mâncare. Răducu (așa îl cheamă pe copil) le mulțumește frumos, cu o voce stinsă, apoi mănâncă liniștit, mestecând încet, dar mereu cu privirile ațintite în pământ. De dormit doarme pe unde apucă. Iarna, când frigul este stăpânul absolut asupra mediului înconjurător, pustiul doarme prin canale sau beciuri, în apropierea conductelor fierbinți cu apă de la termoficarea orașului. Vara, când
POVESTEA LUI RĂDUCU (SAU CE SE POATE ÎNTÂMPLA ATUNCI CÂND ROMÂNIA RĂMÂNE SINGURĂ ACASĂ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367520_a_368849]
-
Și eu sunt foarte sigur că, după ce Remus reintră în locuința lui, Răducu vine ca de obicei, se așează - cum procedează întotdeauna - pe locul lui obișnuit (banca din lemn de salcâm) și mănâncă, cu privirile-i triste ațintite în pământ, mestecând ușor și cu poftă. Dovada acestui fapt ? Foarte simplă. A doua zi dimineață, în fiecare dimineață când Remus Fabian pleacă gârbovit sufletește, rutinat și foarte plictisit, la un serviciu nesigur, pachețelele lui cu mâncare lipsesc, zi de zi, de pe locul
POVESTEA LUI RĂDUCU (SAU CE SE POATE ÎNTÂMPLA ATUNCI CÂND ROMÂNIA RĂMÂNE SINGURĂ ACASĂ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367520_a_368849]