4,293 matches
-
și a reușit - să-l Îmblînzească pe... Caragiale. Petru Cimpoeșu - de el este vorba - descrie În romanul său „cu Îngeri și moldoveni“, Simion liftnicul, viața cotidiană modestă și bîntuită de „tranziție“ dintr-un bloc la Bacău. Dacă exclud pasajele fantastico metafizice din ascensor (m-au convins mai puțin), dau peste personaje caragialești tratate cu umor, firește, dar, În același timp, transfigurate de Îngăduitoarea afecțiune a autorului. O duioșie ironică dînd parcă dreptate lui Steinhardt, care propunea sub pseudonim, Într-o revistă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de multe ori ele Îl luau În serios. Din nefericire sau, mai exact, spre nefericirea lor. Trebuie totuși să recunosc că iluziile pe care și le făceau aveau și partea lor bună. Fără un pic de ficțiune și fără puțină metafizică, dragostea n-ar avea nici un haz. Sentimentale și ușor de păcălit, mi se dăruiau cu mult devotament, voiau cu tot dinadinsul să mă facă fericit, mai ales după ce le vorbeam despre singurătatea mea și insuportabila neliniște a vieții. Metafora la
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
toate se află la o distanță ce le permite să ajungă acolo cu puțin efort. Acestă convingere, care împrumută ceva din credințele populare orientale, dar și din urmele de creștinism ale Antoniei, ar putea fi denumită cu un termen adecvat „metafizică de salon“. În forma în care o susține acum Antonia, teoria pare a-i aparține, însă eu pot depista în ea semnele prezenței mai robuste a predecesorilor, în persoana mamei ei - o femeie firavă acum, însă hotărâtă și rafinată - cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Și mă rog lui Dumnezeu ca nu cumva să aflu lângă el umbra alteia. Post‑scriptum Toate povestirile din această carte, Într‑o mai mică sau mai mare măsură, se află sub semnul unei tematici pe care aș numi‑o metafizică; de la Epopeea lui Ghilgameș moartea va fi una din temele obsesive ale literaturii. Dacă un cuvânt ca divan nu ar pretinde nuanțe mai luminoase și tonuri mai limpezi, această culegere ar putea avea subtitlul Divanul occidentalo‑răsăritean, În varii contexte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
din pânza sa fetiș Călărețul. Abrudan și Nagy Oszkár izbucniră În râs. De ce râdeți? Întrebă Ziffer deloc supărat. Dacă te-ai uita și tu la ce se face azi, ai fi uimit să constați ca ejacularea ta plastică, cu ceva metafizică În cazul tău, se numește pictură gestuală, dacă vrei, zise Eugen Pascu. Vezi Rauschenberg, Stella Franck. Izbucniră toți patru În râs. Era doar noaptea Anului Nou, iar pictura era departe de a-și fi spus ultimul cuvânt. Iolanda și Petru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
glonț, de calibre diferite. Incidentul a ocupat prima pagină a celor mai importante ziare din Brazilia pentru câteva săptămâni; mai ales, pentru că misterul suscitat de intervenția celor cinci era pe măsura miracolului săvârșit de îngerul exterminator. Dimensiunea polițistă, alături de cea metafizică a incidentului, reușea să capteze interesul unei largi pături a populației. Ea nu cumpăra un ziar cu lunile, s-a obișnuit să trăiască așa, fără să știe ce se întâmplă în lume, de pe vremea când oglinzile dispăruseră din viața ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
neciopliții aceia înnebuniți de iureșul spiralat al frunzelor, de plesnetul sec-uscat, castanele cădeau crăpându-și coaja verde, capetele damnaților nu crăpau, încercuite de gânduri, întrecând în iureș titirezul de vânt, gândurile depășeau prin viteză conul îndrăcit și plecând gonit de metafizica ciudatelor gângănii care îngrozeau mecanica fluidelor vântoase cu forțele lor celeste. Voi mi-ați luat sufletul? Nu! șuierau ciudații. Ar fi nedemn pentru noi. Avem de dat, nu de luat. Eu nicidecum! răspundea toamna. Ești prea seacă Mioara, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
e cea reală sau dacă realitatea nu are mai multe fețe, una mai deșucheată decât cealaltă. Mergând, intri într-o biserică. Cu capetele aplecate spre propria lor micime, oamenii închiși în măruntaiele unui monstru care le devorează pasiunile, iubirile înfocate, metafizica din lăuntrul lor fiind o oglindire transfigurată a realității de afară. Peste drum, lăcașul epilogului. Aici se scriau toate aceste fraze care începeau cu se făcea că..., se scriau replicile care au fost spuse și se vor mai spune, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Această caniculară lună iunie nu era deloc convenabilă. La fel ca în romanele polițiste, se punea întrebarea capitală: ce să fac cu trupul? Creierul îmi funcționa exact ca al unui vinovat. Împins pe ultima sa linie de apărare, devenea ingenios. Metafizica îmi sugeră că în afara calității mele de ființă vie, nu eram chiar atât de diferit de Olaf. Într-o bună zi îl voi ajunge din urmă pe tărâmul morților, îl voi bate pe umăr și-l voi trata ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
o să explodeze anonim nici unei vânzări implozie simetrică licitației arătarea plitei scrise...“ (George Anca) „Cufundându-ne-n plenitudine / reconstituim Principiul Logic al Noncontradicției / dintre Eu și Ego-ul dictator subtil, / agonia nous-ului în Logosul inospitalier când / întâietatea nocturnului intangibil e o metafizică, / dezmeticindu-mă-n sens, desacralizez umanitatea: / contopirea Eului cu Absolutul Moale, / identificat cu undele transcendente ale Ființei Vii / pentru explorarea Abisului din EGO regenerându l!“ (Ion Antoniu) „Tantal morf în setea semnului. / Claviculă vis ruptă patru antic / Pana cu B.
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
tinichele lovite de copii cu piciorul pe o stradă pavată cu piatră cubică: „Cufundându-ne-n plenitudine / reconstituim Principiul Logic al Noncontradicției / dintre Eu și Ego-ul dictator subtil, / agonia nous-ului în Logosul inospitalier când / întâietatea nocturnului intangibil e o metafizică, / dezmeticindu-mă-n sens, desacralizez umanitatea: / contopirea Eului cu Absolutul Moale, / identificat cu undele transcendente ale Ființei Vii / pentru explorarea Abisului din EGO regenerându-l!“ (Supraraționalitatea) În mod curios, și poemele de dragoste sunt scrise în acest stil inuman. Îți
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
în scenă, o sensibilitate poetică neexprimată. Din nefericire însă, în literatură ceea ce rămâne neexprimat nu există. Închidem la loc cutia de carton și așteptăm să se umple cu ceva. Eventual cu un conținut pe care să îl poarte... în interior. Metafizica de poS ´ eta După cum reiese din volumul de versuri pe care l-a publicat nu demult - Scrisori pe frunze / Letters on leaves, Timpul, Iași, 2008 -, Rafila Radu este o apropiată a lui Dumnezeu, a universului, a tot ceea ce altora li
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de amnezie: „femeia-înger / Dumnezeu m-a uitat / pierdută-n acest rol“. Eminescu înălța timid privirea spre lumile pierdute în haos. Rafila Radu mângâie universul ca o stăpână binevoitoare: „mângâi universul / ca pe coama unui cal“. Poeta are un fel de metafizică de poșetă. O extrage din când în când dintre un pieptene și un creion dermatograf și o folosește fără complexe, pentru a-și compune o expresie de femeie cosmică. Acest mod prozaic-dezinvolt de a realiza cosmicitatea, această familiaritate cu mari
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Dumnezeu e tatăl tuturor sectelor, fiindcă el le dăruise tuturor acestor secte arme egale, prezentînd fiecare atît o parte bună, cît și o parte proastă. Chestiunea aceasta referitoare la libertatea și la predestinarea omului e mutată de Machiavelli din sfera metafizicii într-aceea a politicii, care, totuși, e un teren cu totul străin pentru el și care nu i-ar putea oferi hrana potrivită; căci în politică, în loc să stai să cugeți dacă sîntem sau nu liberi, dacă norocul sau întîmplarea au
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
greu să reașeze lucrurile în matca lor firească. „Taina trădării” nu e doar o formulă a sfântului Irineu al Lyonului. E o provocare teologică și filozofică de acută, ba chiar aș zice, permanentă actualitate. Încă nu s-a scris o metafizică a trădării. Dacă s-ar scrie, în spațiul dominat de religia creștină, ea s-ar constitui într-o nouă disciplină, „iudalogie”. Omul a devenit etichetă, simbol, mit. Omul a dispărut, și-a pierdut adevărata și unica identitate în spatele etichetei-stigmat. Teologia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ale trecutului nu au putut deveni publice decât la Sfârșitul Veacurilor”137. G. von Rad, în Teologia Vechiului Testament, insistă asupra „tipului nonistoric de gândire” al apocalipticienilor. Ieșirea imediată din istorie pare să fie idealul tuturor autorilor noștri. Doar în metafizica hinduistă mai întâlnim un asemenea grad de devalorizare a timpului, a devenirii, lucru cu atât mai surprinzător cu cât iudaismul este religia istoriei prin excelență, iar profeții, adevărații teoreticieni ai sensului istoriei. III Apocalipsa lui Ioan Așa cum spuneam la început
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
dionisian în contrast cu „panteismul platonician”. El nu face nici un fel de referire la Proclus, al cărui plan principal - mone, proodos, epistrophe - este reluat de Pseudo-Dionisie și se înverșunează împotriva traducerii termenului proodos prin „emanație”. În opinia sa, „emanație” presupune obligatoriu o metafizică panteistă și de aceea preferă varianta „ieșiri”: Autorul areopagiticelor face prin toate cele amintite deosebire categoricăîntre Dumnezeu și lume. Dar, pe de altă parte, el unește strâns lumea de Dumnezeu. Aceasta se vede și din faptul că pe de o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Dar pe unde trec e jale, / C-au țesut un zodiac / Din fum negru de pistoale..." 18 E semn de înțelepciune, de îmbătrânire sau de boală metafizică, domnule Z? Dacă ar fi numai boala metafizică, n-ar fi bai, căci metafizica, deși uneori nu-i nimic de capul ei, măcar îți sugerează să iei totul de la început. De-o vreme, încep să mă gândesc la viața mea. Până acum am privit-o ca pe un spectacol, ca și cum ar fi viața altuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
socotea respectul ca pe o formă de obediență. Și așa, se lua la ceartă cu toată lumea, chiar și cu profesorii săi. Bunăoară, nu putea pricepe la ce folosește a ști chimie, fără a ști alchimie, sau fizică, fără a ști metafizică. Disprețuia cu înfocare învățământul a cărui piesă constitutivă era. Se socotea ca fiind cel mai greu de mulțumit om, pe care l-a cunoscut vreodată umanitatea. Și nu era departe de adevăr. Iar, dintre toate fleacurile, ce îl înconjurau, dorința
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
formă a relaxării / 169 Corpul mitic / 177 Apendice: Yuro / 183 Semn divin la Kamakura / 185 Dualisme, pragmatisme, bovarisme / 187 Desenând, desenând / 191 Acum, Muză, să cântăm despre bloguri / 197 Schemă și polisemie sau răzbunarea învinsului / 199 Scaunul / 203 Fizica și metafizica veceului / 207 Elogiu oamenilor grași / 213 Deruta celor lipsiți de nume / 215 În loc de epilog: despre semantica adverbului "acasă" / 219 Simplificând, văd analiza culturii ca pe un mijloc de a percepe drept "normal" ceea ce, la indivizi provenind din culturi diferite de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
rațiunea primului era informată de conținuturile divin-metafizice ale realului, subîntinse de relația ierarhizată theos-anthropos, rațiunea ultimului funcționează preponderent în dimensiunea socială, subîntinsă de raportul non-ierarhizat anthropos-anthropos. Pe scurt, s-ar putea spune că nu teologia, în relația ei apropiată cu metafizica, ci sociologia, în raportul ei strâns cu etica, este domeniul intelectual privilegiat, în interiorul căruia se transferă și se recontextualizează dezbaterile religioase din trecut, având ca finalitate locul și rolul omului în univers. De vreme ce antropicul a devenit, de la Renaștere încoace, valoarea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
inferioritate față de celălalt, instrumentată abil din punct de vedere lingvistic prin folosirea registrului modestiei etc. Însă aceasta nu este decât o expresie a unui fenomen mult mai profund, cred, care arată în ce măsura etica unui popor este informată de metafizică și de semantică. Mai concret, este vorba despre modul japonez de relaționare cu universul, care își găsește întruparea în limbă. Dacă avântul meu speculativ nu vă va convinge, cel puțin veți afla câte ceva despre o particularitate fascinantă a limbii japoneze
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
vor colinda pe pământ. Peter/Ken Foree, Dawn of the Dead Problema morții este singura care merită, cu adevărat, atenție. Trebuie precizat, ab initio, că thanaticul s-a menținut în sfera sublimului doar atâta vreme cât el a constituit obiectul pur al metafizicii sau măcar pretextul estetic al unei subcomponente a literaturii romantice. Trăim însă într-o epocă în care suportul vizual se substituie într-o măsură din ce în ce mai accentuată celui scris, în care cartea pierde, evident, teren în fața filmului. Mai mult, există, în interiorul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mai apropiată dintre ele. Pare un vis? Oameni buni, este realitatea! Feromonii umani fac exact asta. Îți dau posibilitatea să seduci o femeie doar pentru că-ți simte mirosul". În fond, ce altceva retranscrie Parfumul, cu poezia, cu subtilitatea și cu metafizica unui alt veac, decât tehnica de manipulare a feromonilor și de obținere artificială a acestora, pusă la cale de chimiștii zilelor noastre? Evident, mascată sub dorința de a cuceri, nediscriminat, pe oricine îți iese în cale, este setea de putere
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mânca mochi?" mă întrebă. În clipa aceea fu ca o tremurare în aer și sub femeie clipiră în ființă patru picioare de lemn, vopsite în gri întunecat, la fel cu cele pe care simțeam că mă sprijin eu. Fizica și metafizica veceului S-ar putea spune că toate lecturile mele importante s-au desfășurat pe veceu. Henry Miller Tânăra poetă Diana Geacăr ne mărturisește, introducându-ne de-a dreptul în marele său athanor poetic: "mă duc să mă cac stau pe
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]