6,339 matches
-
în vârstă de aproximativ 50 de ani, a fost prins sub garnitură de metrou și are un picior amputat. Purtătorul de cuvânt al ISU București a precizat că bărbatul este în viață și salvatorii intervin pentru a-l scoate de sub metrou. La fața locului sunt echipaje de salvatori și de la descarcerare, precum și un echipaj SMURD. Coordonatorul SMURD București, dr. Bogdan Oprită, a declarat că echipajele de prim ajutor vor interveni pentru stabilizarea bărbatului, apoi îl vor transporta la spital.
Un bărbat a fost lovit de metrou la stația Crângași by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/77390_a_78715]
-
la mitingurile pro-MISA, unde ești obligat să strigi diferite lozinci și să ții tot felul de pancarde în care ai încetat de mult să mai crezi. Evident, nu ți se plătește (și nu interesează pe nimeni) dacă ai bani de metrou sau autobuz ca să ajungi la miting (unii au fost “sfătuiți” să facă consacrarea înainte... și să meargă pe blat cu autobuzul sau tramvaiul). La miting, stai câte 4-5 ore în soare (vara) sau în ger (iarna) fără ca “organizatorii” să îți
Adepții MISA se revoltă. Dezvăluiri uluitoare- Vezi scrisoarea by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/77432_a_78757]
-
mai câștigi un ban ca să plătești toate cheltuielile ce ți se impun, de unde să mai scoți un ban ca să îți mai cumperi o haină, un pantof, ceva de mâncare, pastă de dinți, hârtie igienică, tampoane, cartelă de telefon sau de metrou ? Nu mai vorbesc dacă ai un iubit/iubită și vrei să îi faci un cadou ! În plus, unii au fost dați afară din ashram doar pentru că au încercat să își ia un serviciu ca să aibă bani să mănânce ! În schimb
Adepții MISA se revoltă. Dezvăluiri uluitoare- Vezi scrisoarea by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/77432_a_78757]
-
de cea mai tânără disidentă. Părinții ei erau țigani căldărari. Au ascuns-o într-o căruță cu coviltir când au trecut granița în Austria. Foarte de tânără, a dovedit însușiri paranormale, făcând să dispară numeroase portofele pe toate liniile de metrou din Paris, dar și la cozile de la Turnul Eiffel, Luvru și, performanță foarte rară, la Muzeul Rodin, unde nu prea e aglomerație. La frageda vârstă de șaisprezece ani, a devenit clarvăzătoare practicantă într-o zonă cu vad din Marché aux
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Spre deosebire de românul de afară, care e în stare să-i spună ca Petru lui Isus, io nu-l cunosc pe omul ăsta!, artistul era mai omenos. Cu alți români n-am mai avut de-a face. Era o țigancă la metrou, una de-a noastră, că se cunoștea. Și ies doi tipi și unul îi trage un șut în cutia unde strângea bani. Asta, merde, merde, dracu să te ia! Fi-miu, imediat, tati, asta e de-a noastră! Taci, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
s-au stricat ăștia mici la stomac că au băut apă menajeră. Francezii nu beau apă de la robinet, apă plată, sucuri. N-am să înțeleg niciodată de ce apa era mai scumpă decât sucurile. Mă rog. Ne bagă madam Gabi la metrou. N-oți fi proști să plătiți patru bilete. Luați câte un copil în față și treceți împreună. Galeriile Lafayette. De aicea să nu cumpărați nimic, e numai pentru vizitat. Nu luați nimic de pe centru. Prima dată ne-am luat camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
îmi dă senzația că visez. Și totuși sunt aici, singură în mijlocul unei lumi complet necunoscute, "la capătul lumii", cum ar spune bunica, și totuși nu am senzația de loc străin. Am senzația doar că visez. Nu departe, la ieșirea din metrou, un aborigen cântă dintr-un fel de corn, un cântec gutural. Îl privesc. Din punctul de vedere al unui european poate fi un negru urât. Mă uit îndelung la el. Fața brăzdată de riduri, mușchii feței și ai trupului foarte
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
La Fayette" australian. În el se află cele mai luxoase și cele mai exotice magazine. Subsolul, plin de galerii și prăvălii de tot felul, mai ales de îmbrăcăminte, pe care nimeni nu pare să o cumpere, coboară spre stația de metrou din centrul orașului. De aici poți ajunge în toate colțurile Sydney-ului. Mă rătăcesc prin mulțime, undeva pe un peron un chinez bătrân cântă la un fel de chitară. Melodia se strecoară prin vacarmul trecătorilor ca apa unui pârâiaș. Mă întoarce
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
a cultivat două specii de oameni, călăii și victimele. Călăii i-a selecționat cu mare profesionalism, iar victimele nu au fost decât rezultatele muncii desăvârșite a celor dintâi. Silvia mă trage de mână ca pe un copil, în stațiile de metrou și de autobuz, pentru a se asigura că nu mă va pierde în puhoiul de oameni, sărim de pe un peron pe altul, fugim după autobuze care au plecat din stație exact ca la Prundul Bârgăului. La început am fost furioasă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
el nu era decât viața lui care și ținea respirația. Simți bucata lipicioasă de vată de zahăr din mijloc și i se făcu poftă. Se ridică brusc. Îmbrăcă puloverul și ieși alergând pe scări. Mali vinde astăzi la intrarea în metrou. O luă într-acolo. În goană depăși rastelul cu biciclete și berăria, apoi stația de autobuz și chioșcul cu ziare. De pe frunte transpirația îi curgea spre tâmple; o șterse cu dosul mâinii și apoi o întinse peste urmele de vată
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
puțin să respire. Sângele îi bătea în cap și îi invadă obrajii. Toată iubirea din lume venea acum asupra lui și știa că o să fie fericit. Va mânca vată de zahăr de la Mali și o să râdă ca în reclamele de la metrou, cu gura până la urechi peste care o să atârne inegal firele albe și dulci de vată. Apoi va lua metroul și va ajunge în sfârșit undeva unde să nu fie decât tunelul gol fără nori și fără stele, ca să-l împresoare
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
poate că nici n-o s-o vadă, o să se piardă în mulțime, el o să plece din nou și ea?... ea o să rămână cu rușinea asta mereu. Se apropia de centru, dar străzile din jur erau goale, nici de la gurile de metrou nu ieșea nimeni, nu trecea nici o mașină și inima i se strânse ușor de frică. Mai avea două străzi. Peste tot era pustiu, nici chiar în piața centrală nu văzu decât pungi de hârtie, pahare de plastic și mii de
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
că se afla pizza. Nici unul nu încerca să-l privească pe celălalt, erau niște străini fără istorie sau identitate, genul de oameni cu care te întâlnești o dată în viață și atunci în locuri total neinteresante - pe scara rulantă sau în metrou -, când nu poți face nimic pentru a-ți etala calitățile tale de individ al acestui secol atât de modern. Fiecare mișcare a vecinului putea fi anticipată, de pildă bătrânul din colțul din dreapta își dregea glasul în timp ce privea cu coada ochiului
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
dar cum?... când?... până unde? M-am cuibărit mai bine în palton și, prin noroi, în beznă, m-am întors în oraș. Cucoana cu crizanteme a mers o vreme în urma mea, apoi a cotit pe o străduță spre stația de metrou. Pe măsură ce mă afundam tot mai adânc în ploaie, începea să-mi pară rău că nu dezlipisem abțibildul cu chipul meu de pe ușa autobuzului. În minte îmi tot apăreau rândurile lui Dickens și mult, mult noiembrie. IERI Când a deschis ochii
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
simțeam nevoia să mă reped până acolo. O dată înșurubată această idee în mintea mea, trebuia să văd cum să fac să o pun în practică. În mod obișnuit aș fi ieșit din bloc, m-aș fi îndreptat spre stația de metrou și, după ce schimbam la Unirii, aș fi ieșit exact la Universitate. De aici, în cinci minute aș fi ajuns la dragul meu loc de muncă. Acum însă lucrurile nu mai erau deloc atât de simple, deși schema generală ar fi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
salvă oratorică. Când ajunse cu un etaj mai jos, o auzi lipăind pe ciment și răcnind: Atunci să vie alea la spital, să-ți aducă pijama și mâncare, nenorocitule!". Să fi fost în jur de unsprezece noaptea când, cu ultimul metrou, ajunse la urgența Municipalului, adică la unitatea spitalicească la care era arondat. Mai erau două cazuri înaintea lui: un bărbat oacheș cu un bandaj pe braț din care picura sânge și o femeie cu dureri abdominale. Ambii erau însoțiți. Pe
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și-a revenit primul vorbitor, cel cu diplomat, barbă și chelie. Eu conduc o mașină electrică și tot nu pornește. Vă spun, căldura a topit pilele voltaice. În acel moment, un val de oameni s-a revărsat din stația de metrou, aducând vești proaspete și proaste. Nici trenurile subterane nu mai mergeau; unele se opriseră Între stații, În interiorul tunelurilor, iar oamenii fuseseră nevoiți, ca niște boabe de fasole, să parcurgă pe jos lungile intestine de beton spre a reveni la suprafață
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
drum. Depune o cerere de emigrare În Australia. E refuzat. La trei săptămâni după cele descrise mai sus, noaptea, deghizat În contabil, se furișează afară din locuința sa, apoi alunecă de-a lungul zidurilor și coboară Într-o stație de metrou. Eram, așadar, o simplă ficțiune În mintea unui autor de romane polițiste. Cele douăzeci și patru de cărți scrise de Dmitri Kuznețov mi-o confirmaseră. Manuscrisul ultimului volum, cel pe care-l găsisem dincolo de fațada clădirii, la fel. Toată viața mea era
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
trecând dintr-unul Într-altul, asemenea vioristului care se auzea cântând la câțiva metri, descopereai că te Întorseseși În același loc. Erau acestea gândurile mele sau rândurile născocite de Kuznețov? Aproape că nici nu mai conta. Mă aflam, așadar, În metrou. Din când În când, becurile din tunel ne pălmuiau fețele prin dreptunghiurile decupate În pereți. Scârțâitul de lagăr neuns al arcușului se strecura printre trupurile scufundate În balansul molcom al alunecării, atârnate de bare ca niște calupuri de brânză puse
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
conversație, mai exact ca pe unul dintre monoloagele sale la care te lua ca martor, fără mare atenție la ceea ce îi răspundeai, cîtă vreme erai de acord cu el. Am început cartea acasă, apoi am continuat-o, cu bucățica, în metrou, în tramvai sau în așteptarea tramvaiului. Amintiri, reflecții, explicații ale unei persoane care în singurătea scrisului trecea de la o luminoasă seninătate, la exerciții de autoflagelare, cu aceeași aparență de calm, uneori exasperant, cu care izbutea să-și țină sub control
Ce era în ultimele bagaje ale lui Valeriu Cristea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9173_a_10498]
-
și Kawabata învață împreună "abecedarul" prieteniei. Provenit dintr-o familie înstărită, Antoniu este un intelectual ratat care îmbrățișase din proprie voință viața de cloșard. În comunitatea dezmoșteniților se bucură de respect, i se spune "profesorul". Cerșește la o gură de metrou a stației Obor nu numai pentru el, ci și pentru tovarășul de baracă, mai bătrân și din ce în ce mai bolnav. Are umor și imaginație debordantă, e "spurcat la gură" și îl tachinează în permanență pe Kawabata (pe care îl "botezase" astfel, din cauza
"Poezia" ghetoului by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9202_a_10527]
-
brusc pe pulpe, fix la cinci secunde după închiderea ușilor; dar nu-i nimic, sînt un caracter puternic, pot trece cu demnitate peste cele două băltițe mărimea 38 care se străduiau să-mi contureze sandalele... Mă îndepărtez de locul faptei... Metrou. Scările. Să-mi trag puțin sufletul... V-am zis ce greață mă încearcă? Nu e nici o figură de stil, probabil diversitatea duhorilor de pe drum mi-a venit de hac. Și mi-a zis Virgil să nu le combin! Așa... Ce
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9221_a_10546]
-
zice Dendé. Gîndiți-vă cum am rezistat noi, cum am ținut cu dinții de fiecare secundă, spune Tîrnăcop, cît a durat hăituiala pînă am reușit să ne facem pierdută urma. Ne-am fofilat fiecare pe unde am putut, prin gurile de metrou, pasaje, străzi lăturalnice, apoi ne-am încuiat aici ca niște criminali. Pînă cînd Tîrnăcop nu s-a mai putut ține, făcea pe el, zice Gulie dîndu-l de gol, e slab de tot la găoază, a fost nevoie să iasă de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Uită-te la ei cum le curg balele după putere, își închipuie că cea mai mare vitejie din lume e să faci pe bosumflatul cînd ofițerul de la Securitate vine să-ți ceară informații, să împarți fluturași cu mesaje anti-ceaușiste la metrou sau în Cișmigiu, să scrii aventurile motanului Arpagic sau mai nu știu eu ce roman prost cu cheie. După capul lor, asta înseamnă să fii disident. — E fierbinte, îi avertizează doamna Mina, făcîndu-și cu blîndețe apariția cu tava pe care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
timp pierdut, zice Monte Cristo, n-are nici o logică, de ce era nevoie să ne ia pînă și mîncarea de la gură, și căldura din calorifere? — Totuși a făcut și multe lucruri bune, zice Sena, gîndindu-se la Casa Poporului, Canalul Dunăre-Marea Neagră, Metrou, Transfăgărășanul, adevăratele ctitorii ale Epocii de Aur. — Mă faci să rîd, zice Petrică, simțind că tocmai trece peste momentul critic, că începe să se obișnuiască cu zdruncinăturile. Țara asta nu arată ca un șantier, arată ca după un război, discuțiile
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]