962 matches
-
răcan prăpădit, Îmi par chipuri familiare și aproape că Îmi vine să le caut prezența. Apare un sergent, un tip solid cu un ten luminos, care ne aliniază pe toți pe aleea din fața dormitorului după un criteriu personal. În spatele lui mișună tăcuți cîțiva maiștri militari care veghează procedura. Ne face Încălzirea, cîteva comenzi, la stînga - la dreapta - drepți, pentru discursul oficial de bun venit pe care Îl va ține altcineva, locțiitorului comandantului noii unități. Sergentul articulează corect cuvintele și vorbește tare
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În timp ce răcnim din toți rărunchii cîntece ostășești, pe grupuri sau Împreună cu toată unitatea, pe două sau mai multe voci. Nu sîntem singurii, răcanii celorlalte unități din cazarmă, mai există o unitate de transmisiuni și una de aviație În incinta uriașă, mișună și ei Încolonați, zbierînd tot felul de minuni despre viteji cu pieptul ca oțelul, pregătindu-se de jurămîntul militar. SÎnt distribuit În aceeași baterie cu Bogdan, dar prietenia nu mai funcționează ca la Hațeg. Gărăgău și Box sînt și ei
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
drum prăfos Într-o stare de exaltare periculoasă. Nu-mi cumpăr bilet de la canton, deși am fost sfătuit cu insistență de locotenent să o fac. Starea de măsuri speciale nu s-a ridicat În urma Congresului și În trenuri și gări mișună patrule de miliție Însoțite de militari, ca să preîntîmpine orice fel de manifestări dușmănoase, așa că ar fi bine să nu le dau prilej să se ia de mine - aș putea ajunge În arestul Gării de Nord din București, și așa ceva nu e de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
asupra aeroportului, de la Deveselu. Dar se pare că apărarea aeroportului e asigurată, tunarii sînt pe tunuri, au fost detașate trupe de la celelalte unități din zonă, de la infanterie și parașutism. Cobor cu Moise la poarta spitalului prin mulțimea de oameni care mișună. S-a Întunecat, e un frig umed, se aud camioane, se aud tancuri, se aud sunete grele și o rumoare În care putem să jurăm că răsună un pistol-mitralieră, dar nu se aude nici un tun - n- am avea cum să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
văd dinții minusculi și albăstrui, dacă ajung la mine, o să-mi mănînce și mie creierul, din tipul de la masă n-a mai rămas decît o carcasă, toată pielea Îi atîrnă ca un sac, iar acum podeaua camerei e albastră, homunculii mișună și oricît mă străduiesc să-i calc nu reușesc să strivesc nici unul, dar Încep să-mi folosesc puterile mentale, Îi adun pe toți Într-o grămadă și mă Încordez, ca să-i Îndes printr-o gaură de aerisire În perete. SÎnt
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
astea destrăbălate dau o petrecere! Cum de-au îndrăznit, în grădina mea, fără să mă întrebe? O să mă duc îndată să le cer să-i dea pe toți afară. Sunt sute de oameni care-mi calcă iarba în picioare și mișună peste tot, oh, fir-ar să fie, fir-ar să fie...! Nu, nu te duce, e ceva foarte ciudat, nu cred că-i ce spui tu. Și atunci ce e? Nu știu. Făcătura diavolului. Ruby a dispărut. Intră în casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la ea sâmbăta trecută, Dumnezeule mare! Hattie, ce carnație albă ca laptele are, parcă-i cozonacul îngerilor. Nu, păcatele mele! Ce dezgustătoare e anonima pe care am primit-o azi dimineață, auzi, cică mă sărut cu prostituatele în biserică. Pretutindeni mișună iscoadele. Și spovedania lui Bobbie, acolo pe bancă, în grădină! Îmi place partea asta din muzică, cât e de melancolică, mecanică și totuși duioasă, exact ca viața. Da, îmi petrec viața dorind imposibilul. Dar niciodată nu întind mâna după ce doresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cei ai defensivei, Charles a prins a da semne că bate în retragere. Cum Jeanne era de partea ofensivilor, opoziția s-a ridicat și mai mult împotriva ei. „Parisul nu este Orléans” erau cuvintele care se strigau în gura mare. Mișunând până atunci în subteran, calomniile au prins a scoate capul la suprafață. Dar regele nu observa acest lucru. Sau nu mai era interesat să le observe. Visul lui se împlinise. Popularitatea tinerei începuse să- l deranjeze. Iar războiul continua. Eroina
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
simțeam impulsul din alte seri. Așa că am băut vinul fără prea mare chef. Apoi, m-am întins pe crivat... “Prietene, dacă o ții așa, când te vei întoarce acasă ai să vorbești de unul singur. Prin cap au să-ți mișune ca furnicile numai voievozi, egumeni și călugări, peste care se întinde pulpana larg desfăcută a <patrierșiei> de la locurile sfinte” - m-a înțepat cu ironie gândul de veghe. “De unde ai apărut, cumetre? Eu bănuiam că ai plecat după vreo catrință, dar
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
adăpostească. În noaptea-ntunecată, toate dorm: păsari, gâze, flori, frunzele atârnă ude. În zori cerul e senin fară nici un norișor, iar pădurea s-a trezit și e o mare forfotă: Albinuțele își pregătesc găletușele să adune polenul din floricele, gâzele mișună grăbite, lăcusta își coase fusta ce i-a rupt-o scaietele, licuriciul își repară felinarul. Numai melcul-i suparat Că afară este soare și în casă a intrat Să se ferească de soare. Florile acum la soare își uscă petalele
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
mîncați din toate cele ce au aripi (înotătoare) și solzi și care sunt pe ape, fie în mări, fie în rîuri. 10. Dar să priviți ca o urîciune pe toate cele ce n-au aripi și solzi, din tot ce mișună în ape și tot ce trăiește în ape, fie în mări, fie în rîuri. 11. Să le priviți ca o urîciune, să nu mîncați din carnea lor, și trupurile lor moarte să le priviți ca o urîciune. 12. Să priviți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
de la noi. (De altfel, "micul Paris", de altădată, Bucureștiul, devine "micul Stambul". Ceea ce n-au reușit, cu sabia, turcii, reușesc cu "bișnița".) Aici, în fostul Constantinopol, au murit două imperii. Imperiul roman de Răsărit și Imperiul otoman. Pe mormintele lor mișună o lume pestriță, nici europeană, nici asiatică. M-ar fi interesat să urmăresc cum se reflectă în viața orașului faptul că Istanbulul e așezat pe două continente. Podurile construite peste strâmtoarea Bosfor (fără piloni, ca la San Francisco) fac legătura
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Ca în seara asta, da, și mă tem că v-am cam năucit, mulțumesc, sunteți prea amabil. Dar simt nevoia să vorbesc și, de cum deschid gura, frazele încep să curgă șuvoi. De altminteri, țara asta mă inspiră. Iubesc poporul ăsta mișunând pe străzi, înghesuit pe un petec de loc între case și apă, împresurat de cețuri, de pământuri înghețate, și marea fumegând ca un cazan de rufe puse la fiert. Îl iubesc, pentru că are o viață dublă. E aici și totodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
Du-te la Faraon, și spune-i: "Așa vorbește Domnul: "Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească. 2. Dacă nu vrei să-l lași să plece, am să aduc broaște pe toată întinderea țării tale. 3. Rîul va mișuna de broaște, ele se vor sui, și vor intra în casa ta, în odaia ta de dormit și în patul tău în casa slujitorilor tăi și în casele poporului tău, în cuptoarele și în postăvile de frămîntat pîinea. 4. Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
CONSTITUIREA COMUNITĂȚII EVREIEȘTI DIN OLTENIȚA. EVOLUȚIA EI ÎN PERIOADA CUPRINSĂ ÎNTRE ANII 1853-1918 1) Începuturi Cu siguranta evrei s-au aflat în Oltenița și înainte de 1853, printre negustorii ce mișunau în”schela”, fără a putea fi vorba de existența unei comunități. Atâta timp cât toți locuitorii satului de pe fosta moșie, indiferent de natură ocupației, erau asimilați statutului de clacași, nu era indicat și nici permis, mai ales evreilor, de a se stabili
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93399]
-
care junghiul își avea bătut un cui permanent de rezonanță. Sta trudit de sforțarea ce-i punea de-a lungul brațelor alice mici, mobile, care păreau a exploda în vârful degetelor. Era amețit de trăsuri, de pietoni, de tot ce mișuna în jur, printre care se strecura ca prin mijlocul unui carrousel infernal, din cauza unei migrene permanente, ce-i punea sub țeastă o rețea subțire metalică, difuzând lumina și aiurind în sunete. Strângea atunci din maxile, pe care le simțea putrede
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
face simpatic. Și-ar da cămașa de pe dânsul ca sajute pe cineva. - Dar mai totdeauna e gazda eșecurilor. În sfârșit veni rândul lui Costică. - Hardughia de casă de pe Ruset, zise el, a fost naționalizată. Ce lume a început atunci să mișune prin încăperi... Într-o cameră ș-un coridor niște țigani s-au făcut, într-un an, din cinci șaptesprezece. Frați cu surori, cumnați, fete și copii. Nevoile și le făceau noaptea într-o oală pusă pe prag. Cine întârzia șontâcâind
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
putere, o să facă ordi ne.“ La mine-n bloc stăteau mulți securiști, mă jucasem în copilărie cu copiii lor. Îmi aminteam și bancuri cu „mai împrăștiați-vă, băieți!“, și sfatu rile mamei să nu vorbesc „ce nu trebuie“, fiindcă securiștii mișunau peste tot. Ce erau securiștii și Securitatea? Și de ce-mi fusese mie dat, ca într-un banc prost, să devin bărbat cu o securistă, fie ea și în devenire? Am lăsat-o să vorbească, să-ncerce mai departe să
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
le îngroapă pentru iarna care vine. Coioții îi lustruiesc oasele până ajung de un ivoriu strălucitor. Pe sub coastele lui uriașe, arcuite, trec mașini. De vertebrele șirei spinării lui atârnă semafoare. În curând, din oasele lui răsar crengi și frunze. Localnicii mișună prin el, fără să vadă altceva decât stradă, piatră, copaci. Părțile corpului se întorc la el, așa de lent că nu-și dă seama. Zace în patul care se micșorează, făcând inventarul. Coaste: da. Burtă: avem. Brațe: două. Picioare: tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
închiriată de el în Nebraska lângă un bancomat. Mâinile îi tremură, scoțând mult mai mulți bani decât avusese intenția. De la aeroport se întoarce instinctiv la hotelul unde devenise deja client fidel. Bun venit amatorilor de cocori. Doar că, acum, holul mișună de oameni greoi, în vârstă, îmbrăcați în haine tricotate și dotați cu ghiduri și binocluri ușoare. El însuși își luase mult prea multe bagaje, de trei ori mai multe decât pentru o călătorie obișnuită în interes profesional. Își adusese până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
am crezut că pot să beau și să mănînc orașul și să stăpînesc pămîntul. Deodată, În timp ce stăteam acolo și priveam siluetele minuscule ale bărbaților care lucrau la clădire, pășind pe cerul Înalt, ca de cristal, cu mișcări sinuoase și grăbite, mișunînd Încolo și-ncoace pe schele, faptul s-a petrecut cu indiferența ucigătoare a unui moment de groază trăit În vis. La nouă etaje deasupra pămîntului, un omuleț prindea cu Îndemînare, Într-o găleată, cuiele sau niturile de oțel incandescent pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
aleargă pe tot cuprinsul țării. Ah, ce blînd, ce blînd aleargă pe tot cuprinsul țării armăsarii cei mari și negri ai Somnului! Aripile mari și negre plutesc deasupra noastră. Valurile Somnului leagănă tot neamul, sub valurile Somnului și ale timpului mișună pești stranii. Căci Somnul Înfrățește chipurile istovite ale zilei, iar noaptea, În Întuneric, În tăcerea cufundată În somn a orașelor, fețele a milioane de oameni sînt ciudate și Întunecate ca timpul. Cufundați În Somn, sîntem toți singuri și goi, cufundați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
stînga cu un stejar și azvîrle bolovani uriași, smulși din stîncile de granit, În urma corăbiilor cu oameni Îngroziți. Dimineața se trezește Într-o țară necunoscută, vasul său e sfărîmat, tovarășii i s-au Înecat, e singur: o armată de omuleți mișună pe trupul său, Îi Înțeapă fața cu săgețile lor mititele și-l țintuiesc cu mii de sfori cît un fir de ață, iar povestea cumplită a vieții lui printre pigmei se transformă În arma cu ajutorul căreia un alt uriaș a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
am dat nici o atenție, iar vocea ei s-a pierdut aproape imediat în murmurul vocilor din jurul meu. O mulțime de copii, unii în costum de baie, dar cei mai mulți în cămășuțe și lenjerie de corp împroșcau cu apă în jur ori mișunau pe plajă. Fețe surîzătoare, picioare subțiratice, burți, umeri, piei albe și roz și roșii și maronii și peste toate o ploaie de stropi de apă și sclipiri de soare, un văl strălucitor de voie bună. Am respirat adînc. Mi-am
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
înghesuială de oameni flămînzi și obosiți, deși traseul autobuzului era întrerupt de tot felul de aventuri confuze în locuri obscure: interiorul unei biserici din lemn, o cameră deasupra unei croitorii, o bucătărie cu podea din piatră și cu gîndaci care mișunau peste tot. A dormit în paturi ciudate, unde abia putea respira și se trezea urlînd că e mort. I-au apărut bășici pe scrot și autobuzul i-a dus la Infirmeria Regală, unde profesori bătrîni s-au uitat între picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]