1,027 matches
-
ecco discendo nell'antica luce / delle maree, presso sepolcri / în riva all'acque / che una letizia scioglie / d'alberi sognati. Dormono selve: La terra moriva sulle acque / antiche mani nei fiumi / coglievano papiri. Primo giorno: Una pace d'acque distese / mi desta nel cuore / d'antichi uragani, / piccolo mostro turbato. Isola di Ulisse: Fermă è l'antica voce. / Odo risonanze effimere, / oblio di piena notte / nell'acqua stellata. Sardegna: Mi trovo di stessa nascita; / e l'isolano antico, / ecco, ricerca îl
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cui non muta senso / lo stormire dei venti / che d'impeto crolla, / né volgere di stelle (D'alberi sofferte forme). 295 E come îl vento / odo stormir tra queste piante, io quello / infinito silenzio a questa voce / vo comparando: e mi sovvien l'eterno, / e le morte stagioni, e la presente / e viva, e îl suon di lei (L'Infinito). 296 În termenii lui Harold Bloom, op. cît., p. 20. 297 Cfr. Anexă, 1 și 2. 298 Ignoto mi svegli / a
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
t'ascolto / e ogni pausa e cielo în cui mi perdo, / serenità d'alberi e chiaro della notte (Frescă marină). 333 E come îl vento / odo stormir tra queste piante, io quello / infinito silenzio a questa voce / vo comparando: e mi sovvien l'eterno, / e le morte stagioni, e la presente / e viva, e îl suon di lei. / Così tra questa / immensità s'annega îl pensier mio: / e îl naufragar m'č dolce în questo mare. (L'infinito). 334 Despre părintele
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Angelo Mai, apoi cu Titanomahia lui Hesiod. Într-o epistola din data de 2 martie 1918 Leopardi a scris: Io mi sono rovinato con sette anni di studio matto e disperatissimo în quel tempo che mi s'andava formando e mi și doveva assodare la complessione. E mi sono rovinato infelicemente e senza rimedio per tutta la vită, e rendutomi l'aspetto miserabile, e dispregevolissima tutta quella gran parte dell'uomo, che è la sola a cui guardino i più. Giacomo
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
1918 Leopardi vorbește despre aspectul său fizic, stabilind și în această privință o corespondență cu viziunea să despre Safo: Io mi sono rovinato con sette anni di studio matto e disperatissimo în quel tempo che mi s'andava formando e mi și doveva assodare la complessione. E mi sono rovinato infelicemente e senza rimedio per tutta la vită, e rendutomi l'aspetto miserabile, e dispregevolissima tutta quella gran parte dell'uomo, che è la sola a cui guardino i più: e
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Una dintre practicile folosite de bărbații de a tunci pentru a se ierarhiza din punct de vedere sexual era pede rastia. Numele ei vine de la cuvântul pais, care în grecește desemnează copilul de vârsta pre pubertății (de aici și denu mirile de „pediatrie“, „pedofilie“ etc.) și erastos, care în seamnă „a face dragoste“. Vasăzică, grecii acelor vremuri făceau sex anal cu băieți de 10-12 ani, pentru a și consolida o masculinitate care să-i ridice ca prestigiu deasupra altor bărbați. Chiar
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
392 al folle error di questo cor. Solo în un chiostro al mondo omai dovrò celar îl mio dolor! Ohimè! Ohimè! O mia Regina, Oh ciel! E Carlo! a morte domani, gran Dio! a morte andar vedrò! Ah, un dì mi resta, la speme mi arride, ah, sia benedetto îl ciel! Lo salverò! Un dì mi resta, ah, sia benedetto îl ciel! Ah! lo salverò! Romanța C'est mon jour suprème (Per me giunto è îl di supreme) - din actul IV
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
celar îl mio dolor! Ohimè! Ohimè! O mia Regina, Oh ciel! E Carlo! a morte domani, gran Dio! a morte andar vedrò! Ah, un dì mi resta, la speme mi arride, ah, sia benedetto îl ciel! Lo salverò! Un dì mi resta, ah, sia benedetto îl ciel! Ah! lo salverò! Romanța C'est mon jour suprème (Per me giunto è îl di supreme) - din actul IV, scena 3 Rol : Rodrigo, Marchizul de Posa Voce : bariton Fach : bariton liric Loc de desfășurare
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
nu am ce să le dau de mâncare. „Aha, se gândi moartea; taci că am nimerit bine; îmi fac mare pomană cu ea, dacă îi voi lua măcar un copil. O mai scap de griji.” Apoi zise tare: Femeie, dă-mi un copil să-l iau cu mine! De acum n-o să-ți mai ceară de mâncare, nici îmbrăcăminte și o să poți mai ușor să îngrijești pe ceilalți. Dar să știi că nu ți-l mai dau înapoi. Femeia stătu mult
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
fost primul care a descoperit o lege matematică care guvernează un fenomen fizic (rapoartele numerice simple generează armonia muzicală, e.g. octava se obține printr-un raport 1:2 al lungimii corzilor, iar 6/5 dintr-o coardă "do" dă nota "mi" etc.) și a formulat ideea că putem exprima legile fizice cu ajutorul matematicii. La fel ca în cazul astrologiei, acestei relații nu a întârziat să i se atribuie conotații mistico-magice. Motivul pentru care am prezentat această poveste este acela că vreau
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
folosirea insistentă a formelor colocviale ale demonstrativului sau suprimarea pronumelor de politețe), indicând dezinteresul interlocutorilor pentru respectarea normelor de conduită verbală: B: [deci tu nu nu trebuie să mă inviți pe MINE. tu tre:be să mă anu:nți pe mi:ne::↓ BĂI miHAI↓ vezi că vrem să facem asta↓ sau vrem să facem ASta. EU la RÎNdu me:u↓ trebe s-anunț TOT biROu federal↓ tu NU poți să faci de CApu tău # NIMIC. [absolut nimic. A: [eu nu fac
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
Prutului unde s-a căsătorit și și-a făcut și un rost. Evenimentele de război l-au adus în țară, dar familia îi rămăsese acolo, în comuna Toceni, județul Cahul. Fiind român neaoș, autoritățile hușene au cerut telefonic relații de la MI iar cei de acolo și-au dat acceptul. Creându-se acest precedent, ministrul de Interne s-a văzut pus în situația de a comunica tuturor prefecturilor din teritoriu unele lămuriri: „Comisia Română cu adresa nr. (...) constată că în mod cu
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
rodat un pic, m-am dus și i-am zis: "Băi, Cristea, din ce n-ați distrus voi toți sau eu, ți-au mai scăpat ceva hârtii?" "Ce vă interesează?" "Uite, măi, merg la Târgoviște, la Regimentul 1 Tancuri. Dă-mi un tabel, ceva, cu ciripitorii ăia!" Ce naiba, noi între noi...!" Lasă că știu eu ce fac!" Am băgat hârtia în buzunar și m-am dus la Târgoviște, am adunat cadrele, tanchiști de-ai lor, erau mânjiți, din poligoane. "Ce e
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
felul în care ține o ceașcă de cafea, să zicem. Cristi deschide caietul. — Haida, atunci, s-o luăm mai ușor, dacă ești așa pleoș- tit, îți revii una- două. Hai, doar pe scări diatonice. Gura mare și rotundă ! — Do, re, mi, încearcă Cristi, după care plămânii lui obosiți cedează și tușește ca un bolnav. — Cristian ! Cu iertare, m-am înecat, domnule. — Te-ai înecat, ai, dragule ? Hai, doi, trei, și ! — Do, re, mi, fa, sol... Și când să treacă mai departe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
fi intrat bine pe ușă, începu să-mi vorbească pe un ton tărăgănat: — Te rog, lasă-mă să plec la mine acasă. Vreau acasă, trebuie să mă duc acolo, nu există nici un alt loc unde m-aș putea duce, dă-mi drumul acasă, te rog. — Asta-i casa ta, casa ta e alături de mine, ești acasă! — Lasă-mă să plec. Cum poți fi atât de rău cu mine? Cu cât stau mai mult, cu atât va fi mai rău. — De ce vrei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Și mă oprește nașul meu, Mocanu, care era profesor, și era îndrumător, umbla cu echipele alea. Și îl întreb: Nașu’, pentru ce umblă ăștia? Păi pentru colectivizare. Dar care e treaba cu colectivizarea? Păi te înscrii la colectiv... Ia dă-mi și mie să citesc. Îmi dă și mie o cerere, să citesc și eu ce scrie pe ea și acolo scria așa: „Mă trec de bunăvoie la colectiv”. Măi, dacă e de bunăvoie, voi de ce umblați forțat?! I-am șters
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
să nu uit..!”. Perdeaua oftă adânc, răscolită de o adiere de vânt care pătrunse în casă cu răcoarea dimineții. Simții cum pleoapele grele îmi căzură peste ochi, ca niște obloane... „ da, da... să nu uit...pe 25 octombrie.. la.. Se-mi...”, și alunecai fără să știu, într-un somn adânc... adânc fără capăt. Noaptea amintirilor se sfârșise. EPILOG Ne vom întoarce într-o zi... Capitolul I DUPĂ ȘAIZECI DE ANI... 2008... octombrie, 25.. Sâmbătă, în ajunul Sf. Dumitru... Scurtul răstimp pe
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
primul lucru pe care îl vedeam era partitura rămasă deschisă atunci când adormisem. Eu nu aveam un acasă. Nu l-am avut mai bine de douăzeci de ani. Casa mea erau avioanele, hotelurile, apartamentele pe care le închiriam cu lunile, la Mi lano, la New York, la Barcelona sau la Chicago. Emmanuel îmi trimitea lungi scrisori, care începeau cu À ma bien-aimeée ab sente... De altfel, i-am și spus o dată să nu îmi mai scrie dacă plouă sau ninge, ci să îmi
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
ar urma să mai scriu vreo trei-patru, dar nu pot face asta decît la întoarcerea de la Năsăud, prin 20 sept[embrie] curent. Te rog foarte mult, dacă-mi poți pînă în ziua de 20 septembrie comunica, scrie-mi sau dă-mi un telefon, sau mai simplu - o telegramă, în cazul cînd ar fi totuși binevenit și după această dată, articolul meu; altfel l-aș lărgi și l-aș da aiurea. și așa probabil, iese cam lung, dar oricît am vrut să
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
rodat un pic, m-am dus și i-am zis: "Băi, Cristea, din ce n-ați distrus voi toți sau eu, ți-au mai scăpat ceva hârtii?" "Ce vă interesează?" "Uite, măi, merg la Târgoviște, la Regimentul 1 Tancuri. Dă-mi un tabel, ceva, cu ciripitorii ăia!" Ce naiba, noi între noi...!" Lasă că știu eu ce fac!" Am băgat hârtia în buzunar și m-am dus la Târgoviște, am adunat cadrele, tanchiști de-ai lor, erau mânjiți, din poligoane. "Ce e
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
celor care m-au ajutat în 2011-2012. Le mulțumesc și celor care îmi cer să-i răsplătesc pentru faptele bune pe care mi le-au făcut. Dar nu am nimic să le dau înapoi ca să-i mulțumesc. Nici păcatele de mi le-ar vrea cineva să plătească în locul meu pentru ele aș spune că nu le am. Nu le dau nici pe alea nimănui, sunt ale mele și merit să plătesc pentru ele. O prietenă foarte apropiată mamei din ultimii ani
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
am fost tot timpul la Minister sau acasă, unde am fost găsit de diferiți prieteni, afirmația mea se poate controla. - Îmi pare bine... De altfel noi ne cunoaștem mai de mult, nu-i așa, Domnule Vladimir? Fii bun și dă-mi la telefon pe dl Prefect. La revedere...” După ce au schimbat la telefon câteva cuvinte, Prefectul mi-a spus foarte mulțumit: „Domnule Profesor, Dl. Ministru de Justiție mi-a comunicat că nu e niciun motiv să vă rețin, așa că sunteți liber
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
Re Major D 850 op. 53 de Schubert fiind interpretat impecabil. Au urmat Sonata nr. 2 în sol diez minor op. 19 și Studiile op. 8, nr. 2 în fa diez minor, nr. 4 în Si Major, nr. 5 în Mi Major, nr. 9 în sol diez minor, nr. 11 în si bemol minor și nr. 12 în Re diez minor, care te-au transpus parcă într-o lume de vis. La fel de plăcută s-a dovedit a fi, după numai două
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
problemele teatrale și să mă pot consacra mișcării. Haideți să vă dau un exemplu: despre un pianist aflat într-un concurs nu spui: "ce tehnică frumoasă are", "ce frumos zâmbește". Nu contează cum zâmbește contează cum face să trăiască acel mi bemol, cum face să vibreze acea liniște între două note. Iar în privința dansului, foarte des se judecă interpretul așa: "vai, ce costum a avut" sau "uite ce frumoasă e fata asta" sau "uite ce culoare de ecran a folosit". Suntem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
lui Schneider. Un b)iat de doisprezece ani iese În fâț). Este mic, brunet, musculos, concentrat. Își așaz) vioară sub b)rbie, se ridic) pe vârfuri, Închide ochii, Isi umfl) n)rile și Începe s) cânte Concertul pentru vioar) În Mi minor de Mendelssohn. Mult) vreme acest concert nu mi-a pl)cut. Am o aversiune fâț) de tânguielile astea cristaline. M) deprim). Asociez concertul lui Mendelssohn cu stânjenitoarele dup)-amiezi de duminic), cu mesele În familie, cu doruri În)bușite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]