321,937 matches
-
e o mobilă a interiorului feminin, un implacabil registru de stare civilă, trist pentru bătrînă, profetic pentru tînără. Să nu uit de asemeni scrinul, care este arhiva familiei, conținînd rochia de nuntă, veșmîntul de moarte, hainele copiilor care au rămas mici". Să ne oprim puțin asupra calificativului "nebun" ce i se aplica lui G. Călinescu. Dacă pentru adversari el răsfrîngea invidia, prietenii și colegii favorabili îi acordau o conotație de înțelegere și de simpatie. Cei din urmă își dădeau seama că
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
nu mai spun... și care învățase repede armenește... Cică-l iubea tare pe armean, fiindcă în tinerețe ea fusese "damă" la un stabiliment din orașul faimos din stânga Dunării. Iar Garabet știa... Nu auzisem, încă, de Romeo și Julieta, fiind prea mic. Dar aveam înaintea mea perechea ideală, cea dintâi văzută în copilărie: Pe Mița și pe Garabet. Astfel încât, dacă, pe lângă cei opt, aș mai fi vorbit cu domnul Garabet încă zece ani și mai bine și nu m-aș fi dus
Prietenul meu greu, Garabet -variantă- by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15522_a_16847]
-
informații nu i-au fost accesibile lui Gillet privind motivațiile bunelor relații dintre patriarhul Iustinian Marina și Gheorghiu-Dej (cel dintîi îl adăpostise pe viitorul dictator în modesta sa parohie din județul Galați, spune Pavel Câmpeanu)- e vorba despre elemente de mică importanță, dar care doar puse laolaltă dau imaginea autentică a comunismului românesc, la fel cum se întîmplă cu istoria asimilării uniaților - la Gillet există o foarte coerentă expunere a rațiunii pentru care Biserica Ortodoxă Română se opune Concordatului cu Vaticanul
Perspective de istorie recentă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15513_a_16838]
-
pe care o desemnăm în sens larg ca a "neologismelor", alternanța e perfect firească: pistoale, pistoane, canoane, baloane. La cuvintele noi, pe care le presupunem încă imperfect integrate sistemului lingvistic românesc, alternanța - dacă apare - șochează: "toner, cerneală, riboane" (anunț de mică publicitate, România liberă = RL 1873, 1996, 15). E destul de clar că adesea aceste forme sînt voite, căutate, construite cu intenție glumeață. Unor substantive mai noi, cărora pluralul în -uri nu le afectează corpul fonic, li se adaugă desinența de plural
"Silicoane", "riboane", "armagedoane" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15539_a_16864]
-
deși treaz, să se bâlbâie lamentabil și să admită că marele său profesionism, în numele căruia a fost plătit cu miliarde de lei ca și consultant, nu e decât un banc sinistru. însuși faptul că președintele Senatului se lasă interogat, la ore mici, la telefon de reporterii unui canal de televiziune obscur spune ceva despre absența criteriilor din lumea noastră. Partea proastă e că președinția lui Văcăroiu nu e altceva decât încă una din fraudele pe care puterea neocomunistă și le permite, sfidând
Cimitirul ca loc al protecției sociale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15548_a_16873]
-
anticipat. Oriîncotro te uiți, doar lume dezamăgită, iritată, bântuită de angoase. înafara rânjetelor tip "Vacanța Mare" sau "Țociu și Romică", a zâmbetului-țiplă al Andreei Marin, românii au uitat că există și alte expresii ale feței decât rictusul, stânjeneala ori încruntarea. Micile bucurii ale vieții sunt ascunse cu grijă, așa cum fiara ascunde în bârlog ciozvârta smulsă din animalul pe care l-a sugrumat la drumul mare. Unde să găsesc, așadar, motivele de optimism după care tânjesc? în mâna întinsă a pensionarului incapabil
Cimitirul ca loc al protecției sociale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15548_a_16873]
-
succesiune de imagini modalitatea în care pregătește un fel de mîncare: se duce în piață, alege zarzavaturile, puiul, ajunge în bucătărie și, tot așa mai departe, etapă cu etapă pînă cînd, în final, avem în față un desen minunat, o mică piesă. Și foarte gustoasă după mărturiile celor care au și acum, pe cerul gurii, senzațiile savurate. Înfățișat în revistă astfel, artistul devine mai aproape de ceilalți, este umanizat fără să i se știrbească nimic din aură și autoritate. De aici a
Kalispera, Lola Blau! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15523_a_16848]
-
aici a plecat, mai departe, ideea fundației Alekton (ceea ce nu se poate spune; "între small și big este Alekton", conchide Karteias). Pe o străduță îngustă, foarte aproape de centrul Atenei există un spațiu care poartă acest nume. Un club, un teatru mic, o galerie pentru expoziții. Așa cum se plimbă lichidul prin vasele comunicante, tot așa un iubitor de artă poate vizita o expoziție sau poate vedea un spectacol pentru ca după aceea să stea de vorbă și să bea o bere cu însuși
Kalispera, Lola Blau! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15523_a_16848]
-
o cotă valorică înaltă și datorită alegerii Maiei Morgenstern. În numai o oră și treizeci de minute spectatorul este plimbat prin atmosfera de cabaret, varieteu, revistă franceză, show american cu jazz și sex, operetă. În acest spectacol nici cel mai mic gest sau lacrimă nu apar la voia întîmplării. Văd, a cîta oară, Lola Blau și de fiecare dată pățesc la fel: îmi spun, șoptit, "astă seară, această Lola Blau a fost excepțională". Maia Morgenstern și-a ferit acest rol de
Kalispera, Lola Blau! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15523_a_16848]
-
prin revistele "de specialitate", ci și în proza unor autori care nu aveau altă șansă de a atrage atenția; muzica tinerilor, oropsită sub comunism, a cunoscut valuri succesive de subcultură, culminînd cu penibilele "manele"; filme de proastă calitate au invadat micile și marile ecrane, făcîndu-ne, vorba cuiva, să ne fie dor de un film sovietic (Tarkovski, Mihalkov), polonez (Wajda) sau chiar românesc (Daneliuc, Pița); și lista ar putea continua. Firește, în toate aceste domenii au existat și apariții de înaltă ținută
Cultura cu înlocuitori by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15549_a_16874]
-
însuși el o spune atât de inspirat. Textul misivei se ridică la o înălțime, pot să-i spun, europeană, având în vedere clasicitatea epistolară, cunoscută. Așadar, pot naște și în România astfel de cazuri. Oricum, nu avui nici cea mai mică ezitare încredințând tiparului R.L., scrisoarea. Motiv pe care cititorul sunt sigur că îl va înțelege. Iată ce-mi scrie M. H. Simionescu: " Până aseară, când am terminat lectura, mi-am tot făcut reproșuri în legătură cu îndrăzneala de a-ți cere romanul
Ghergheful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15541_a_16866]
-
desăvârșită. Poezie este întâi de toate și mai presus de toate cuvântul lui Hristos. Salonic, decembrie 2001 Tasos Athanasiadis Unul dintre decanii de vârstă ai prozei grecești (s-a născut în 1913 într-o localitate din apropierea anticului Sardes, în Asia Mică), Tasos Athanasiadis s-a afirmat, prin activitatea sa literară de aproape șase decenii (a debutat în 1943), ca unul dintre cei mai prodigioși slujbași ai literelor elene. Membru al Academiei din Atena (1986), președinte al Fundațiilor Uranis (din 1997) și
Decanii de vîrstă ai literelor elene by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/15526_a_16851]
-
literar Tasos Athanasiadis domină astăzi, prin personalitatea sa complexă, viața culturală a țării sale. Maestru al biografiei romanțate (gen pe care l-a consacrat în Grecia, conferindu-i o strălucire încă nedepășită de un alt autor), scriitorul originar din Asia Mică este creatorul unei opere romanești ale cărei dimensiuni, subtilitate stilistică, diversitate tematică și soliditate i-au adus un prestigiu ce a depășit de mult granițele Greciei. Sunteți unul dintre scriitorii greci cunoscuți în România - două cărți ale dvs., Sala Tronului
Decanii de vîrstă ai literelor elene by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/15526_a_16851]
-
picior în Balcani și cu celălalt în Europa. Din punct de vedere cultural, se consideră însă că înclină spre cea din urmă. De ce literaturile Europei de Sud-Est (și includ aici și literatura română) sunt cunoscute într-o măsură atât de mică în lumea culturală greacă, chiar dacă s-a scurs deja mai bine de un deceniu de la căderea comunismului în această regiune ? Constat că în ultimii ani au început să fie traduse în limba greacă opere ale scriitorilor din Europa de Sud-Est
Decanii de vîrstă ai literelor elene by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/15526_a_16851]
-
acces din plin și la alte "infracțiuni minore, majore și purii" -, am ales un fragment din Rafael Argullol care găsesc că este o sinteză a montării de la Odeon: "(...) Apocalipsa este numele unei încăperi din orice oraș important al oricărei țări mici sau mari. în această încăpere, și în multe altele construite după același plan și cu nume asemănător, veți vedea dansul uitării. Decorul variază, în funcție de timiditatea sau îndrăzneala scenografului, dar, fără îndoială, cu cît este mai temerar, cu atît mai eficient
Îndărătul ideii de paradis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15561_a_16886]
-
oarecum sub semnul întîmplării. Dan Caragea, un prieten vechi, lusitanolog, avea o bursă de trei luni, în Portugalia și m-a întrebat dacă nu vreau să-i țin locul, dacă nu vreau să fac niște cronici, niște recenzii, un ziar mic, ușor, suav, diafan. Am zis da. Aveam și un respect atunci față de Ion Rațiu, care apăruse în țară și devenise deja ținta batjocurii fesenismului din vremea aceea. Habar nu aveam ce e Partidul Național Țărănesc. Eu sînt, de felul meu
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
breasla noastră, vorba lui Paul Georgescu, ori ești carnivor și te ții de meserie, ori ești vegetarian și te lași de meserie, deci, una peste alta, trebuie să te împieptoșezi, să rămîi singur, dur. Nu, n-am fost elitist de mic. Atît de avid eram să leg energii, încît am făcut, prin '80, un cenaclu clandestin, după cum scrie în dosarul meu de la CNSAS. Organizam un fel de întîlniri acasă, se numeau "Călărețul nins", pe linia călărețului albastru, Der Blaue Reiter - la
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
extrem de gentil, de altfel, că nu e cazul să avem forme organizate clandestin acasă. Pe urmă, doamna Bușulenga m-a pus la "Revista de istorie și teorie literară" ca să mă vindece de aceste chestii deocheate, cum ar veni. Cînd eram mic, eram deci mai degrabă colectivist, funcționam ca liant, multă lume considera că eram un factor coagulant foarte bun. Acum am ajuns elitist - bine, e și marea mizerie care te înconjoară și care te sufocă, te obligă la "elitism". Elitist devii
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
doi bărbați și o femeie) într-o orgie sexuală. Aceștia asistă uluiți pînă la un punct, după care se iau de braț și pleacă chicotind de la locul faptei. Alături de astfel de întîmplări, puteți găsi descrieri amănunțite ale găinilor din curte, mici apologii pentru țăranul român, cugetări despre motanul Raul și tot felul de alte ciudățenii. Ioan Lăcustă intră în anii 2000 cu "o carte alandala", o literatură dificilă pentru un cerc restrîns de cititori, plină de "stranii" schimbări și de cugetări
Doi scriitori față cu anii 2000 by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15534_a_16859]
-
engleză. Și cîte și mai cîte. Dar, vorba aceea, cît trăiește, omul învață. Orice și de toate. Nu știu dacă și esențialul. Asta este o altă discuție. În fine, mă grăbesc să ajung la ce vreau să vă povestesc. În mica vacanță de sărbători am stat acasă. Și am muncit de mi-au ieșit ochii din cap. M-am uitat, la un moment dat, în Dicționarul explicativ al limbii române și am constatat, cu plăcere intelectuală, că mai există cuvîntul odihnă
Lecția by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14383_a_15708]
-
însă să capete lumină, să șteargă expresia depresiilor, căderilor în mine, disperarea că începe încă un an poate la fel de prost sau mai, că viața trece pe lîngă mine și-mi face, cinic, cu mîna. Îi rog de sănătate doamnei de pe micul ecran care vorbește non-stop, explicînd că, ascultîndu-i lecția, nu poți rata șansa să fii fericit. Foarte sigură pe domnia-sa ne spune că accentul trebuie să cadă pe ochi. „Normal", comentez eu, „ei sunt oglinda sufletului". „Ca să fii trendy, trebuie
Lecția by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14383_a_15708]
-
obraz, după fondul de ten și pudră, se aplică un blush, de preferință mai închis la culoare. Pe buze cu siguranță, ceva glossy. Nici să nu vă gîndiți altfel. Respectînd toate acestea o să aveți glamour." N-am nici cea mai mică îndoială, da' n-am înțeles o iotă. Ce să mă fac, Doamne? Timpul trece cu iuțeală. Cine să mă deslușească și pe mine? Mă duc la coaforul de la colț. Aglomerație imposibilă. Peste bigudiuri și cîini așezați lîngă calorifer, cosmeticiana, drăguță
Lecția by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14383_a_15708]
-
dar și acum mai bine de o treime din apartamentele moscovite sunt apartamente comune. Un asemenea mod de viață năștea interminabile bârfe, certuri și bătăi între colocatari. Oamenii nu mai puteau să-și tăinuiască unul față de celălalt nici cele mai mici amănunte ale vieții lor și fiecare știa ce fierbe vecinul în oala sa. Orice vorbă scăpată în fața sobei putea fi extrasă din acest război de bucătărie și folosită pentru denunțul politic, mai ales dacă exista făgăduiala obținerii camerei eliberate. Mult
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
ați petrecut anii 1990-2002? Ați procedat bine cheltuind treisprezece ani din viața dumneavoastră urmărind și comentând viața politică? Ce plan de viață v-ați face dacă am da timpul înapoi și ne-am afla iar în 1990? - Simt nevoia unui mic ocol ca să mă fac mai bine înțeles. Eu sunt alcătuit anapoda, din tendințe contradictorii. Pe de o parte, mi-a fost dat să am un mare egoism vital, din pricina căruia nu pot fi decât laș în fața morții. Pe de altă
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
pe alții, ceea ce m-a împins să reacționez la dezamăgiri impulsiv. Am spus, însă, ceea ce am crezut, chiar dacă sinceritatea mi-a adus unele necazuri. Azi, mă simt ca un ulcior crăpat, deoarece nu-mi pot duce iluziile decât pe distanțe mici. Dar, dacă ne-am afla din nou în ^90, cum spuneți, și n-aș ști ce știu azi, aș lua-o de la capăt, probabil, aș face la fel. Doar dacă aș ști ce știu azi, aș fi mai nuanțat, cred
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]