907 matches
-
zi, dându-ne și nouă, oamenilor, speranța unei vieți veșnice. Dragii mei copii, având drept scut sfânta Cruce și credința neclintită în Tatăl, în Fiul și în Sfântul Duh, vom învinge până la urmă toate greutățile din calea noastră. Curaj! Eram mici, dar înțelegeam "clipa", simțeam tensiunea momentului. Ne-am așezat, dar nu mișca nimeni, ochii noștri, fără să clipească, erau ațintiți spre mama. Era o liniște încărcată de teamă. Nu se auzea nimic. Doar țăcănitul roților la capătul șinelor. Atât. Plecam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
grijă, pentru a nu-i aduce fetei vreo vătămare. Țuki s-a așezat lângă mama, la locul ei. Mircea, dragul meu, oare n-ai putea încerca să arunci printre gratii conținutul oliței? Mă voi strădui, mama, nu știu, sunt cam mici ochiurile... Mircea s-a apropiat de gemulețul cu gratii, având în mâna dreaptă olița. A îndepărtat-o puțin de gemuleț pentru a-și face elan, apoi a proiectat-o cu forță spre gratii. Mișcarea a fost inteligent gândită și corect
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Domnule Ellis... Îl puteam auzi pe Miller, dar nu era vizibil. - Dar dacă nu casa e sursa...care e sursa bântuirii? Finalmente, Miller a spus-o. - Tu ești. 2 7 b â n t u i ț i Lumea se micise, o insulă superficială de lumină plutind în vastul întuneric, deși era ora prânzului și noi eram în drum spre casa din Elsinore Lane și eu stăteam în spatele unui microbuz convertit având în față doi asistenți (din câte am aflat erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
duios ca la un moment dat să credem că vom fi cu toții cruțați, dar cenușa a viscolit înainte și a acoperit întregul oraș cu un nor trecător împins de vânt continuând să se înalțe, iar imaginile au început să se micească și puteam zări orașul în care m-am născut în timp ce cenușa zbura deasupra munților Nevada amestecându-se cu zăpada care cădea acolo, traversând râul, apoi l-am văzut pe tata venind spre mine - era din nou copil și zâmbea, oferindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și roșu. În Israel, religia e încastrată în națiune și viceversa: ambele au aceeași mărime. Asta exprimă ideea unei țări bine campate: umma are contururi mai vagi și neclar desenate. Iudaismul e clar conturat, islamul unduiește. Statele arabe sunt prea mici pentru ea sau poate că umma este prea largă pentru fiecare dintre ele. Fapt este că nu se potrivesc prea bine. Avantajul crezului devenit casă: compactarea. Inconvenient: religia patriotică. Pentru a-și manifesta credința sa în Dumnezeu, omul credincios înalță
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
sfintei noastre mânăstiri de la Tazlău”. La 12 martie 1481, domnul cumpără satul Ursăști, din Câmpul lui Dragoș, și îl dăruie mânăstirii Tazlău. Peste 10 ani, la 16 ianuarie 1491, domnul cumpăra o poiană pe Tazlăul Mare, unde a fost satul Micești, pentru 120 de zloți tătărești. Tot acum, nepoții lui Oană Porcu vând o poiană pe Tazlău, la Pârâu, pentru 460 de zloți tătărești, pe care aveau un privilegiu de la Alexandru cel Bun. Prețul plătit de domn era echivalent cu prețul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Da’ până în ’90 luam copiii, îmi luam înainte, la OJT, bilet, 12 zile, când se termina, luam bilet și mă duceam, nu știu pe unde, și prin Brașov, chiar. Doar, copiii mei acuma-s mari și spun: „- De ce, când eram mici, ne duceai în toate părțile ș-acuma, fiind mari, erau studenți, de ce nu ne mai duci acuma, c-acuma am vrea să ne duci !” „- Mamă, învățați, o să vă duceți voi, când ați avea bani.” Acum, mulțumesc lui Dumnezeu, că am
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
vreo 17 ani am stat și-n CUG. Deci, de când m-am angajat la Nicolina, am primit apartamentu’ de la Nicolina, am primit ce au dat la CUG, acolo și, dacă o fost chestia... am avut, am doi copii și erau mici atunci, o fost chestia că nu prea erau bani, pur și simplu m-o dat în șomaj și am plecat în Germania, atunci. Doi ani de zile am fost plecat, am lucrat ca șofer, am lucrat acolo. Când m-am
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
din Kovacița. Ei erau mai în bani ca noi, astfel că uneori ne mai invitau la o bere și un mic, la câte o grădină de vară pe malul Cernei, era cald, berile curgeau una după alta, la fel și micii, iar noi făceam tot felul de planuri cum să mai participăm pe la diverse expoziții, sau ne imaginam tot felul de subiecte de pictat, care mai de care mai interesante. Am avut și cu iugoslavii mai multe istorii. O zi de
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
stătea exact în fața lui Mirel. „Tovarășa, elevul Purcaru Emil a zis «pula»“ „Da, Mirel, s-a răstit profa, ce e aia «pula»? Poate ne explici și nouă. Că noi nu știm.“ Mă rog, tovarășa avea vreo doi copii, deci erau mici posibilitățile de a nu ști ce denumește cuvântul pe care îl pronunța cu atâta determinare. La care Mirel a dres busuiocul în felul următor. „Da’, ce-ai cu noi, fă, pentru ce să dăm cu var? - n-am zis «pula
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
nu-și mai amintea deloc chipurile domnișoarelor cu care lega prietenii scurte, dar interesante din punct de vedere masculin, cârciumile unde le ducea le revedea aievea, cu ochii minții: Cireșica, Avântul, Codrii Cozminului, Dudești, Dealul Mare. Ce vremuri, ce vremuri! Micii costau un leu și 20 de bani, porția de ficat la grătar 6 lei, sticla de vin superior de regiune 12 lei. Cu 25 de lei, dacă fata era nemâncată de dimineață, cum erau mai toate cunoștințele sale din cartier
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
finalizate. După anul 1990, în catedra UAAI au activat următorii conducători de doctorat: prof. dr. ing. Lorin Cantemir - în specializarea Electrotehnologii (acum Inginerie electrică) 20 teze finalizate, 10 doctoranzi sunt în diferite stadii de elaborare a tezei. prof dr. ing. Micea Diaconescu - în specializarea Acționări electrice (acum Inginerie electrică) - 9 teze finalizate, iar alți 3 sunt în diferite stadii de elaborare a tezei, prof. dr. ing. Gheorghe Livinț (din anul 2004) - are în îndrumare 10 doctoranzi, 1 doctorant cu teza susținută
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
Ghiță. Primul, Iosif, murise la doar câteva luni, durere suportată greu de părinți care la naștere îl închinaseră Sfântului Iosif, purtătorul de grijă al Sfintei Familii. Dumnezeu le-a mai dăruit apoi încă patru băieți și trei fete. Când eram mici, mama ne dădea să bem apă dintr-un clopoțel de alamă căci auzise ea că așa copiii vor avea glasul mai frumos, așa ca sunetul de clopoțel; glas frumos am avut noi aproape toți, dar numai al unuia a și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
mărturisesc însă că eu nu cred în microbi. știam încă din copilărie, de la bunici, că gălbinarea este de fapt o boală nervoasă, pricinuită de cele mai multe ori de mari supărări, de mari supărări și epuizări fizice. și ale mele nu fuseseră mici... Clinica de Boli Infecțioase, Spitalul Colentina Către Direcția Ind. Chimico-Farmac. În atenția tov. Popovici Vă rugăm să binevoiți a ne mai elibera 100 (una sută) fiole Glutamat de Sodiu sol. 10%, necesare bolnavului Sirin Petre internat în 21.VI.954
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
să imortalizeze atunci cum îi zbura sângele prin vene, ce tensiune nebună simțea până în vârful degetelor, ce dorință să scoată capul pe geam și să strige: „Sunt eu, sunt eu, Rodica. Și cu sora mea, Mălina“. Așa făceam când eram mici, suntem noi, Mălina și Rodica, ba eu, oooo, uuu, ooo, uuu, pierdute în gura pădurii roșii, toamna, în asfințit, cu bunica de mână... „Îmbătrânesc, asta e tot...“ și trase o linie pe hârtia albă din fața ei. Ăsta o să fie bărbatul
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
de ceafă, executându-se în același timp o elegantă sărutare“. Asta era tot. Nu știam cine era Rogerios, dar trebuie că fusese un om renumit. Nu înțelegeam prea bine nici cum trebuie puse mîinile, așa că, în timp ce reciteam pasajul respectiv, făceam mici apli ca țiuni practice, exersînd cu capul unei ființe ima ginare. Numai că toate acestea - cu mîna pe bărbie și cealaltă la ceafă - reprezentau doar etapa pre li mi nară. De aceea, „eleganta sărutare“, neexplicată de loc, a continuat să
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mai au început să înflorească pomii, de munții de zăpadă am scăpat definitiv abia la sfârșitul lunii mai începutul lunii iunie. A fost singura iarnă în care nu am fost la săniuș, din cauza munților de zăpadă din împrejurimi. Când eram mici eu și nepotul meu Siegfried ne duceam cu sora sau cumnatul la săniuș, ulterior când am mai crescut, mergeam singuri și în fiecare an tot mai departe de casă iar când reveneam acasă eram uzi la picioare, cu ghetele înghețate
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
acasă, am făcut pasiune pentru citit și aceeași pasiune de lectură se regăsea și la sora și cumnatul meu, care își cumpăra personal cărțile. Sora mea citea îndeosebi cărți în limba germană, îmi amintesc și azi de vremea când eram mici, ascultând poveștile în limba germană citite mie și lui Siegfried seara la culcare. A trecut și această vacanță. Singurul motiv de bucurie al meu era că în perioada convalescenței nu am fost la orele particulare, dar am continuat să merg
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
această perioadă am luat în chirie doi tineri minieri care lucrau la exploatarea minieră Ponor. Aceștia erau din zona Maramureșului, unul se numea Gheorghe Godja iar celălalt Vasile Covaci. Erau tineri și ne-am înțeles bine cu ei. Când eram mici am mai avut în chirie tot un minier dar mai în vârstă, nu mai țin minte cât a stat la noi și nici când a plecat. În sfârșit a venit vacanța. Ne-am hotărât să facem un meci de fotbal
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
prin târgu cât și pe drumuri, conform Legei Poliției Rurale (...)”. Potrivit rezoluției, această neliniștitoare Înștiințare a fost trimisă și celor doi șefi de despărțiri. u. Artileriști chemați sub drapelul tricolor După cum se va constata, chiar și mai marii sau mai micii În grad comandanți militari staționați pe teritoriul județului Fălciu și orașului Huși puteau interveni oficial la poliția locală pentru a se putea Îndeplini ordinele de mobilizare sau de recrutare. De pildă, comandantul Escadronului de Călărași Fălciu, sublocotenentul Popescu, se adresase
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
treabă. A învățat să țină coarnele plugului, acum o să vadă cum se boronește ogorul”. Costache știe că Maria este ocupată până peste cap pe lângă casă, cu cloștile cu pui, cu puii de curcă atât de gingași la mâncare când îs mici, cu cei doi copilași mărunți, Gheorghiță și Maricica care mai mult o încurcă la treburi. Ajuns la poarta casei o deschide, lăsând juncanii să intre apoi privi spre cer unde soarele strălucea acum puternic luminând dealul Măgura deasupra văii Racovei
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
a frontului german. Anihilează și el 15 divizii germane iar Hitler este obligat acum să treacă la defensivă. - Oare întradevăr nu se mai poate schimba cu nimic soarta războiului? Măcar noi românii să încheem o pace separată, că suntem prea mici în fața acestui colos rusesc, se mai interesă, invățătorul Obreja. - Mai e o problemă ce trebuie luată în seamă, revine Mihai. Comploturile, acțiunile partizanilor din Italia, au făcut ca la 25 iulie a.c., să fie înlăturat Mussolini, iar Germania nu mai
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
c-o fi cineva pe acolo". Domnule, dar ce fac acolo?" Nu știu, protejează oamenii!" "Unde intru?" "Nu știu". A venit șeful pregătirii de luptă, era maiorul Stanciu, și ne-am întrebat: "Băi, frate, cum mergem? Ce facem?" Am lăsat micii baltă, am urcat pe turela primului tanc și-am zis: "După mine! Hai să plecăm!" S. B.: Iată ce am găsit în presă referitor la plecarea dumneavoastră în Piață: "Referitor la ordinele de luptă date de comandanți, un exemplu elocvent
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
de neajunsurile organizatorilor. Pe 31 decembrie dimineața, în sala de mese a hotelului, invadată de turiștii români, am râs cu lacrimi, deoarece, deși erau la discreție mâncăruri, nu am reușit nici unul din cei 200 de turiști să-i convingem pe micii arabi să ne dea tacâmuri și cești pentru ceai și cafea. A început o goană prin întreg restaurantul, toată lumea stătea neputincioasă în fața farfuriilor cu mâncare, iar chelnerii disperați din cauza imensei cereri colective au dat bir cu fugiții. În cele
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
întoarcere, am oprit pe marginea drumului la ieșirea din Horezu pentru a ne cumpăra străchini de lut. Am ajuns la Vâlcea seara descizând nu la casa de sub Cetățuie, ci la „Cula” doctorului Dubinciuc care ne aștepta cu grătarul încins și micii pregătiți pentru a petrece o seară de pomină cu cântece și prietenie. Deși obositoare, ziua ne-a fericit pe toți - o adevărată zi de vacanță, de documentare și de îndestulare. Sâmbătă, 6 iulie Ne-am îmbarcat din nou în microbuz
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]