4,850 matches
-
m-oi fi însurat cu ea? Ea bine, mă deranja, de pildă, argoul ei dăștept, de fostă studentă căministă. Nu-l suportam. „A borî“ în loc de a vomita, „cu capsa pusă“ în loc de furios, „mortal“ în loc de nostim, „ușchit“ în loc de trăsnit, „țâști-bâști“ în loc de micuț. Ah, și divin. (Chestie căreia Mary Jane Reed îi zice „mișto“ - mereu le învăț pe fetele astea să vorbească corect, eu, cu vocabularul meu de New Jersey, compus din cinci sute de cuvinte.) Pe urmă, mai erau și poreclele prietenelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
dispoziție la sfârșitul zilei de lucru - înainte să dau fuga la cursurile serale despre Nedreptățile Vieții cu iubita mea de-la-școala-ciocanelor, cursuri ținute cu aceeași dezinvoltură în pat ca și în barul din cartier sau la masa din bucătărie - stăteam în micuțul meu apartament, în fața unei mașini de scris Olivetti portabile, și mă străduiam să aștern pe hârtie povestiri năucitoare. Câteva îmi apăruseră deja în gazete literare trimestriale, iar una dintre ele se bucurase chiar de oarece succes la scară națională, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Purta cravată, un guler țeapăn și un costum „sport“ de tweed. Sprâncenele-i erau grele, iar ochii Îi erau Întunecați, hotărâți și roșii din cauza plânsului. — Știi de ce beau, protestă ea. — Prostii, dragă! spuse Janet Pardoe, asigurându-se În oglinda ei micuță că arăta bine până la cel mai mic detaliu. Ai băut cu mult Înainte de-a mă fi Întâlnit pe mine. Trebuie să ai puțin simțul proporțiilor. Nu lipsesc decât o săptămână. — Bărbații ăștia, spuse domnișoara Warren vag amenințătoare și, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
boemismul unor anumite cercuri literare. „Au dedicat sexului“, a spus el, parafrazând În mod amuzant celebra frază a lui Burke, „ceea ce era menit umanității“. Corespondentul nostru a semnalat calda admirație pe care nenumărați cititori au simțit-o pentru Emmy Tod, micuța menajeră din Horă mare și veselă (din care, pentru că veni vorba, tocmai s-a tras al unsprezecelea tiraj). „Dovediți o minunată cunoaștere a sufletului feminin, domnule Savory“, i-a spus acesta. Domnul Savory, care e burlac, a urcat Înapoi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
serviciul de oțet: — Vei fi bună cu mine. Da, spuse ea. În noaptea asta. — De ce doar În noaptea asta? Când ajungem la Constantinopol, de ce n-ai, de ce n-am...? Ezită. Era ceva la ea ce-i scăpa: un singur crâng micuț În toată zona familiarității lor. — Să trăiesc cu tine acolo? — De ce nu? Dar nu argumentele Împotriva acestei propuneri au fost cele care-i Încețoșară Într-atâta gândurile, Încât trebui să-și fixeze privirile mai stăruitor, până unde putea vedea, asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
că-i soția șefului de gară, explică el. Când pleacă undeva pentru o săptămână, Îi trimite telegrame zilnic, la orele cele mai bizare. Seara târziu sau dimineața devreme. Și-s pline de cuvinte de iubire. Uneori În versuri: „Porumbița ta micuță Îți transmite dor, drăguță“ sau „Îmi e gândul plin de dor și-i atât de iubitor“. — De ce face asta? Întrebă Ninici. — Îi este teamă că ar putea lua În pat cu el pe una din servitoare. E convinsă că dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
schimbă brusc. — Vă rog să mă scuzați, domnule. Nu mi-am imaginat... Funcționarul de la mesagerie chicoti. — Evident. Imediat, domnule, imediat. Trimit imediat, domnule. Dacă binevoiți să rămâneți pe fir două minute, domnule... Ninici oftă și ieși În aerul mușcător al micuței stații fără peron. Uitase să-și pună mănușile și, Înainte de a apuca să și le tragă, degetele Îi fură pișcate de frig. Își târî Încet picioarele prin zăpada și noroiul la Început pe jumătate topite, apoi pe jumătate Înghețate. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fel ca și contramandările de ultim moment. Când o neserioasă vine cu „planuri“, nu mai e cale de Întoarcere, pentru că mai mult ca sigur sunt planuri la care ești foarte interesat să participi și tu. Pentru o clipă, În timp ce citeam micuțul card șic de la Lauren, mi-a venit să-i spun lui Lauren că aveam deja planuri. Între timp, am despachetat țâfnoasă pachețelul. Înăuntru era o sticlă grea de parfum din esență de gardenie de la Bond nr. 9- numit, Întâmplător, „New York
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de sticlă care Încojurau apartamentul, prin care se vedeau licărind luminile roșii și portocalii ale semafoarelor de jos, constituiau un fundal strălucitor pentru scena petrecerii. Ici-colo puteam ghici siluete de bărbați care țineau fete pe după talie, grupulețe cocoțate pe canapelele micuțe care fuseseră aduse pentru acea ocazie și perechi tolănite pe taburete imense din blană, care fuseseră Împrăștiate pe acolo. Pe sub perii Înfloriți, ale căror flori erau atât de atrăgător de pline de sevă, se schimbau deja sărutări. —Cine e aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
nici un document. Nu au fost găsite pagini care conțin „G. Monterey“. — Asta este enervant, am zis. Lauren se uită peste umărul meu la mesaj și se Încruntă. Mi-a luat BlackBerry-ul și a tastat de mai multe ori la micuțul aparat, Încercând mai multe versiuni diferite ale numelui. Nu a apărut nimic. —Bărbatul care nu poate fi găsit pe GOOGLE. Dumnezeule, ce interesant, spuse ea, În cele din urmă. Trebuie musai să dau de urma lui la Moscova. Ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Phoebe. Copilul nenăscut Lila Slingsby fusese prezent la atât de multe petreceri din New York pe când se afla Încă În pântecele mamei, Încât gluma care a circulat la botez a fost că ea era primul Fetus Monden al orașului. Într-adevăr, micuțul embrion a avut cea mai bună venire pe lume, din punct de vedere social. Lila Slingsby se născuse la New York Presbyterian, sub supravegherea doctorului Sasson. (Toată lumea vrea la spitalul ăsta deoarece poți să-ți aduci propriile asistente medicale/bucătar/manichiuristă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
bijuterii. — Deschide-l pe al meu mai Întâi, am spus, Încercând să mă port obișnuit. — Ce adorabil, iubito, zise Hunter, când văzu fotografia. Mă sărută pe buze. Sunt foarte mișcat. Și acum ia deschide-l pe ăsta. Mi-a Înmânat micuțul pachet. Mi s-a părut că el părea nerăbdător. Ăsta era un lucru bun. Cu siguranță era agitat, gândindu-se dacă avea să-mi placă bijuteria sau nu. Am luat cutiuța roșie și am Început să o despachetez. Straturile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
lui Lauren, ca și cum ar fi fost un tablou. Liniile care conturează silueta sunt exact În stilul lui John Singer Sargent 1. Pânza avea o formă cu disperare romantică. Cu un corsaj strâns pe bust, care se Îngusta Într-o talie micuță și plutea apoi Într-o fustă de vis, era o rochie mult mai șic decât ceea ce se poate vedea acum la Oscaruri. —Thack, nu a venit, protestam În zadar. —Ha! chicoti el, plin de voioșie. Rochia asta e mortală. —Thack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mașina cea mare a lui Helen, cu însemne de agent imobiliar, văd soarele ivindu-se deasupra orizontului. Același moment al zilei ca atunci. Am tras mașina sub un pom, pe o stradă străjuită de copaci dintr-un cartier de case micuțe. E un copac care face flori, toată noaptea petalele trandafirii s-au scuturat și s-au lipit de mașina udă de rouă. Mașina lui Helen e roz ca un car alegoric îmbrăcat în flori, iar eu privesc afară printr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cu putere mirosul corpului încins, ud de transpirație. Doar într-un tîrziu, corpul Mariei face un gest de retragere spre perete, dînd de înțeles lui Mihai să se rostogolească alături. Maria rămîne nemișcată. Numai tîmpla ei se ridică de pe perna micuță, de spital și se culcă pe pieptul lui Mihai, lipind colțul gurii de trupul lui încă înfierbîntat, continuînd să inspire mirosul transpirației proaspete, care o fascinează. În neclintirea ei, femeia își adună gîndurile numai asupra unui loc din trupul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
trenul pornise din nou cu o smucitură, astfel că profesorul și cu mine eram absolut singuri, ca pe o insulă gălbuie de lumină electrică într-o mare agitată de întuneric. — Nu știu exact ce e, continuă el. Își proptise mâinile micuțe de o parte și de cealaltă a capului, ca pe două contacte prin care trebuia să circule curentul. — O scăpare, o evadare, un gând care scapără ca un cablu sub tensiune... Dan, deci... Dan băuse dintotdeauna și se îmbătase dintotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de neobișnuit, nu ți se pare? mă chestionă profesorul; era clar că pentru el eram doar un elev. — Nu, nu mi se pare. Nu ți se pare. De ce „nu ți se pare“? Trenul se zgudui la intrarea într-o gară micuță. Am zărit pentru o clipă imaginea unui rond de flori ornamental, a unui hamal gras, a unei firme care se legăna în bătaia vântului și apoi, din nou, beznă. Păi, cred că emanciparea femeilor în acest secol a însemnat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
să tremure, să se ridice, înconjurat de fâșii de mătase neagră și de coloanele suple ale coapselor ei. Cum se mai mișca la capătul patului! Cum lua poze nobile și sfidătoare pentru câteva secunde! Își smulsese sutienul pentru ca sânii ei micuți să poată atârna liberi. Dar ia te uită! Nu mai sunt niște movilițe nesemnificative, abia conturate, cu areole mici și palide. Sub ei, simte acum fermitatea mușchilor pectorali; își încordează brațele și vede cum i se umflă bicepșii. La parter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
niște hamuri speciale, profesioniste, o aglomerație de agrafe metalice în formă de U și nailon portocaliu. Uitându-se la fețișoara dolofană, cu obrăjori rotunzi și nări în formă de O, Naomi se gândi deodată că are în față un homuncul micuț și inteligent, o prezență extraterestră. Fetița, în schimb, o privea pe Naomi cu o mirare sinceră și candidă. Era la vârsta aceea (cam paisprezece luni) când orice dimineață este, în primul rând, un triumf datorat Departamentului Continuitate. Bebelușul era siderat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
în penumbra striată a unei jaluzele - cam cum făcuse Richard Gere în American Gigolo. Era răsucit artistic într-o parte, în ipostaza Discobolului, cu spatele genunchiului împins în afară, către voyeur-ul tăcut. Noul său pubis era găzduit de un buzunar micuț, ca un fel de pantalonași cu un singur crac. De o parte și de alta se zăreau smocuri cârlionțate de păr. Alan abia putea să distingă... labiile acelea prin mătasea subțire. Tocmai ca să alunge aceste imagini din mintea sa - rod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
aprinse plafoniera. Lumina cădea peste ei asemenea privirii unei proprietărese dezaprobatoare. Pe patul „de ocazie“ al lui Bull zăceau haine împrăștiate. O minge de rugby era aruncată pe podea, alături de alte accesorii sportive. Sub fereastra îngustă se afla o bibliotecă micuță, ticsită cu numere vechi din Wisden și reviste de sport. Alan îi spuse: — Ai face bine să-ți dai jos hainele, John. Dumnezeule! Cât de mult îi plăcea asta! Bull își desfăcu cureaua și își lăsă pantalonii să alunece peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
bărbat. În timpul în care Bull unea mental punctele care trasau axa feminității sale latente, puncte marcate de roșelile din vestiar și conexiunile emoționale ratate, Alan era cu el - alături de el - înțelegându-l, empatic la zbuciumul intelectului care, la fel ca micuța locomotivă din cărțile pentru copii, se străduia să dea o semnificație propriei identități. Acasă, Naomi se postase în capul scărilor. Gura bebelușului, amorțită de somn, se lipise de locul de pe gât unde se putea simți pulsul. Naomi o trimisese pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Alan și Krishna umblau de colo-colo prin bar, trăgând cu urechea la conversațiile care frapau prin pretențiile autodidacte. Sorbeau îmbufnați din câte un scotch. — Credeam că învârți tu ceva prin Wincanton, spusese Alan într-un târziu. În stânga sa, o femeie micuță într-un costum de tweed povestea ceva despre picturile murale etrusce. — Locul ăsta e mort, mort, mort, continuă el. Krishna izbucni în râs. — Mda, nu e chiar ca la Bangkok, nu? Însă dacă vrem ceva acțiune, un tip pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
locuiește Alan. Idiotul îi spusese în treacăt, pe când stăteau îmbrățișați într-una din nopți și vorbeau alene despre deprecierea ipotecilor și despre criza dobânzilor. Bull conduse rapid în direcția aceea, parcă și se ascunse în tufele de lemn-câinesc din curtea micuță. Se ascunsese astfel încât să poată vedea tot ce se întâmpla în bucătăria luminată, dar fără a fi văzut la rândul lui. Trase cu ochiul printre storurile lăsate și își văzu iubitul cu soția, cu rivala sa. Cei doi beau șampanie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
împădurite din regiunea de graniță dintre provincia Heilongjiang și Regiunea Autonomă Mongolia Interioară. Vorbesc limba proprie, fără scriere. Oficial folosesc limba chineză. Olunchun înseamnă munteni. Naționalitatea dulong Naționalitatea dulong locuiește în zona fluviului Dulong din ținutul autonom Gongshan, respectiv o micuță comunitate trăiește separată pe ambele maluri ale fluviului Nujiang, din același județ. Conform ultimului recensământ, această etnie are o populație de aproape 7.000 de suflete, fiind una dintre etniile cu cea mai mică populație din China. Etnicii vorbesc limba
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]