867 matches
-
domnitorului). Cred că așa se cuvine să se poarte un voievod cu slujitorii destoinici, fără să ia seama din ce seminție se trag. Și eu gândesc la fel, părinte. Privesc la bătrân cu băgare de seamă și văd că își mijește ochii cătând ceva în lungul uliții, către podul lui Ștefan Vodă de peste pârâul Cacaina. Când probabil s-a dumirit asupra lucurilor, a grăit: Îți amintești cred că suntem într-un loc unde dughenele și casele nu stau în mâinile unui
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
patru boi ca să urnească din loc un car încărcat doldora cu saci de grâu, dincolo gem sub povară alte perechi de boi care se trudesc să urnească tocmai harabaua pe care o încărcaseră hamalii...Nimeni nu șade în loc. Dacă îți mijești ochii și privești la mișcarea din Chervăsărie, ți se pare că te afli în fața unui mușuroi de furnici scormonit...Bătrânul, oprit în loc, mă privește amuzat, ca și cum ar spune: „Îți spuneam eu că aici trebuie să fii tare ca să poți rezista
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Vechi, pentru că tot avem treabă acolo. Din om în om, aflăm casa călărașului. Batem în poartă. Din casă iese un bărbat vânjos, cu fața smeadă, umbrită de niște sprâncene bogate...Ne privește cercetător și de sub mustața albă cât doi hulubi mijește un zâmbet cald când întreabă: Cărui fapt datoresc bucuria cercetării casei mele de către sfinția ta, părinte? Fii pe pace, omule. Nu-i nici o pricină anume, ci doar acest tânăr de lângă mine voia să vadă de aproape un călăraș de łarigrad
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
din parascovenia liturgică, totuși nimeni nu îndrăznește să-l întrerupă pe sfinția sa din litanie, și să ceară ca nedumeritul Ion, lămuriri suplimentare. Rar și doar ocazional, românul pare uneori vag interesat de politica fiscală, și parca așa ca prin ceață mijește un ochi spre traseul miliardelor de lei publici, care circulă vioi prin sistemul finanțelor publice și alimentează din greu sutele și miile de contracte dubioase ale clientelei politice. Atunci i se pare și lui, că asta îi afectează cumva interesele
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
de la un asemenea părinte. Câtă vreme UE și NATO, ne-au spus amănunțit ce să facem și cum să facem, folosind de fiecare dată cuvenitul ghiont sau șut, pentru încurajare, resemnarea noastră feudală și-a regăsit din nou echilibrul obișnuit. Mijind doar arar ochii, spre stelele drapelului UE, ne-am culcat cu toții pe seculara lipsă de idei, iar sforăitul sonor al destinului nostru nenorocit, s-a auzit de la Atlantic la Urali, dacă nu și mai departe. După ce lumea capitalistă, s-a
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
insuportabil ca toate celelalte Întâmplate În acea zi. ― Alisia, nu? zise el după ce am dat comanda. Am dat ușor din cap. ― Ești bine? Pentru că În mod sigur nu pari să fii. ― Mersi de Întrebare, David. Nu-ți face griji. Am mijit ochii ca să-mi opresc lacrimile. Sunt bine. Crede-mă! Evident nu mă credea, dar a Înțeles că voiam să-mi dea pace. A dat ușor din cap și s-a Îndepărtat. Totul era Întors pe dos. Niciodată nu mi se
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
vorbele noii sale prietene. Eu una chiar nu Înțelegeam unde voia să ajungă. ― Ce-i? m-am adresat Gothicii. Adică Maiei. ― Vezi tu, Începu ea, mestecându-și zgomotos guma, cu toții știm că Între tine și Victor s-a terminat. Am mijit ochii către ea. Nu aveam chef să fiu drăguță. ― Am crezut că vrei să-mi pui o Întrebare. Ăsta e un fapt pe care, apropo, nu vreau să-l discut. ― Știu, spuse Maia. Întrebarea mea - sau ar trebui să spun
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
îndoieli întrebări născute din întrebări din întrebări încolțind răspunsuri iscoditoare de noi îndoieli până când pleoapele închideau cortina dinspre o lume spre alta deschizând-o o lume zidită trainic pe dunele fumegoase ale Țigării uitate în scrumieră o lume zvârcolită risipită mijind pâlpâiri în umbrele umbrelor în urmele urmelor amestecate în ceaunul pendulând peste jarul trecutului Ora aceea când peana Țintuită între degete muiată în sângele gândurilor valsează peste foaia albă construind armonii în alb și negru hierograme povestind despre drumuri crucificări
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1647]
-
a ajutat să cobor din taxi și, din nou, amândoi ne-am zâmbit. Niște zâmbete sclipitoare care parcă urcau din vârful degetelor de la picioare. A urmat o scurtă pauză, în care Luke a plătit taxiul, apoi ne-am privit, abia mijind ochii din cauza zâmbetelor acelora enorme care nu ne lăsau să vedem aproape nimic. Luke m-a întrebat: —Ești bine? Care era versiunea irlandeză pentru „Mergem?“. Mi-a oferit brațul ca să mă agăț de el și așa am intrat în restaurant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
din ele. Pe mine du-mă de fiecare dată la Fen Curve. Sunt înnebunită după curve. Eva, iubirea mea, ce-ar fi să mai faci un ibric de cafea? Vreau să rămân trează toată noaptea și să mă uit cum mijesc zorii peste papură și trestii. Ei bine, eu nu mai am chef, zise Gaskell. Noaptea trecută mi-a fost de-ajuns. Tipul ăla țicnit din baie, cu păpușa după el, și Schei, care s-a tăiat singur... E suficient pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Lucy? Lucy înclină din cap. — Și câte zile au mai rămas? o întreb. Lucy ridică două degete. Aha, îmi spun, deci așa stau lucrurile. Copila s-a înmuiat, în fine. Încă două zile și chinul o să ia sfârșit. Honey își mijește ochii, în același timp bănuitoare și îngrijorată. La urma urmelor, se ocupă de copii și simte că ceva e în neregulă. Dar sunt un străin și, în loc să mă sâcâie cu întrebări despre jocul ciudat și nesănătos pe care îl joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
sunt de părere că el a schimbat, de unul singur, fața marketingului mondial. Îi cad ochii asupra mea. Ai o bluză nouă, Emma ? De unde e ? — Ăă, de la French Connection, spun după o pauză. — Am trecut pe la French Connection În weekend. Mijește ochii la mine. Și n-am văzut modelul ăsta. — Ei, probabil că se vânduseră. Îi Întorc spatele și mă fac că Îmi aranjez sertarul de sus. — Cum să ne adresăm ? spune Caroline. Domnule Harper sau Jack ? — Cinci minute singur cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ei. Apropo, ai un mesaj de la Jack Harper. — Poftim ? tresar. Shit. N-am vrut să pară să sunt atât de afectată de chestia asta. — Vreau să spun, ce mesaj ? adaug mai calmă. — Zice că te roagă mult să-i duci... Mijește ochii la hârtie. Dosarul Leopold la el la birou. A zis că știi tu despre ce vorba. Dar că, dacă nu-l găsești, nu e nici o problemă. Mă holbez la ea, și inima Îmi bubuie să-mi sară din piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
știe ce Îi place Emmei. Știe ce-o interesează. E absolut evident că sunt deja cât se poate de compatibili. — Ei, eu Îmi iau mâinile de pe tine, spune Jemima, care Încă mai clatină din cap. Și cu ce te Îmbraci ? Mijește ochii. Unde ți-s hainele ? — Cu rochia neagră, spun nevinovată. Și cu sandalele cu barete. Arăt spre ușă, de care rochia mea neagră stă agățată, pe umeraș. Jemima mijește și mai tare ochii. Ar fi fost o SS-istă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
care Încă mai clatină din cap. Și cu ce te Îmbraci ? Mijește ochii. Unde ți-s hainele ? — Cu rochia neagră, spun nevinovată. Și cu sandalele cu barete. Arăt spre ușă, de care rochia mea neagră stă agățată, pe umeraș. Jemima mijește și mai tare ochii. Ar fi fost o SS-istă pe cinste, mă gândesc adesea. Să știi că nu Îți Împrumut nimic de la mine. Nu ! zic indignată. Pe bune, Jemima, am și eu haine, să știi. — Bine. OK. Atunci distracție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
șase minute. Oricum, ne vedem cât de curând. Cel puțin la birou... — De ce ești atât de fâstâcită ? Connor mă scrutează atent. — Nu sunt deloc fâstâcită ! spun și mă rezem cât pot de firesc de tocul ușii. — Ce s-a Întâmplat ? Mijește ochii bănuitor, după care se uită În spatele meu, pe hol. Ce se Întâmplă ? — Connor. Pun o mână liniștitoare pe brațul lui. Nu se Întâmplă absolut nimic. Poate doar În mintea ta. În acest moment, Lissy apare În spatele meu. — Îhm, Emma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cu Paul. Crezi că sunt un prost, nu ? spune Connor, cu un licăr mânios În privire. Nu cred deloc că ești un prost ! Cred doar... că exercițiul ăsta de imaginație n-are absolut nici un rost. N-o să... — E Nick, nu ? Mijește ochii. Dintotdeauna a fost ceva Între voi. Nu ! spun impacientă. Nu e Nick. Pe bune acum. Aventurile clandestine sunt și așa destul de dificile, și fără să fii interogată de fostul tău prieten, mai rău ca la poliție. A fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ies din casă, când, În fața mea, oprește o dubiță. Din ea coboară un tip În uniformă albastră, care are În mână cel mai mare buchet de flori pe care l-am văzut vreodată, legat cu panglică verde Închis, și care mijește ochii spre numărul de pe clădirea noastră. — Bună ziua, zice. O caut pe Emma Corrigan. — Eu sunt ! zic surprinsă. — Aha ! Zâmbește și-mi Întinde un clipboard și un pix. Ei bine, asta-i ziua dumneavoastră norocoasă. Vă rog să-mi semnați aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de neajutorare și de om prins Într-o capcană fără ieșire, mai exact, toată acea disperare de a vorbi, de a mă explica. Dacă aș putea lua totul de la capăt... Deodată, aud un fel de scârțâit. Ușa se deschide Încet. Mijesc ochii, făcând eforturi pentru a vedea În Întuneric. În sală intră o silueta, care se oprește. Fără să vreau, inima Începe să-mi bubuie cu o speranță de nesuportat. E Jack. Trebuie să fie Jack. A venit să mă vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
nu mai știu ce să zic... Dar asta avea să urmeze peste câteva zile.) Acum, musafira mea s-a servit repede din bibliotecă cu Lolita, atrasă probabil de titlu, și a început să citească, întinsă pe burtă jos pe podea, mijindu-și ochii în lumina proastă. Memoria serii trecute îmi revine secvență cu secvență în ralenti. Și decorul capătă contur real, nu mai sunt într-o casă mai mică, sunt chiar în vechiul nostru apartament. De șapte noiembrie, prietenul Mikali se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ai dreptate... spune Suze cu îndoială în glas. Și bluza asta? Scoate un umeraș. Și asta e nouă! Asta e pentru emisiune, răspund prompt. Și fusta asta? — Pentru emisiune. Și pantalonii ăștia noi? — Pentru... — Bex. Suze se uită la mine, mijindu‑și ochii. Câte rânduri de haine trebuie să porți în emisiune? — Păi, zic defensiv. Am nevoie și de câteva de rezervă. Suze, e vorba de cariera mea. Cariera mea. Da, zice Suze în cele din urmă. Probabil că așa e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
că Luke e iubitul meu. Ceea ce știu că e destul de jalnic. Dar, ori de câte ori discut cu Alicia, mă simt de parcă am fi într‑o competiție secretă și, dacă nu ripostez, o să creadă că a câștigat. — Da? zice Alicia. Ce drăguț. Își mijește ochii. Și... ce părere ai despre toată chestia asta? Trebuie să ai un punct de vedere. Cred că e nemaipomenit, spun după o pauză. E super. — N‑ai nimic împotrivă? Ochii ei îmi scrutează fața. — Păi... nu prea. Ridic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
scoțându‑l pe ușa de la intrare, apoi urcând iar la noi în apartament. Deci, cum a fost? zice cu respirația întretăiată, închizând ușa în urma ei. Foarte bine, spun, ducându‑mă în dormitorul meu. A fost... drăguț. — Drăguț? Suze mă privește mijindu‑și ochii și vine după mine. Doar drăguț? — A fost... bine. — Bine? Ce s‑a întâmplat, Bex? Nu te‑ai simțit bine? Nu aveam de gând să‑i spun nimic lui Suze, fiindcă, la urma urmei, nici nu știu care sunt datele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
turism, zice fata și își drege glasul. Voiam doar să‑mi confirmați la ce hotel veți sta la New York. — Ăă... la Four Seasons. — Și veți sta împreună cu un domn... Luke Brandon? — Corect. — Câte nopți? — Ăă... treisprezece? Paisprezece? Nu știu precis. Mijesc ochii la televizor, întrebându‑mă dacă nu cumva am derulat prea mult. Sper că nu se mai dă și acum pe post reclama aia la Walker’s crisps. — Și veți sta într‑o cameră sau în apartament? — Cred că într
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
că n‑ar trebui să‑ți minți iubitul. Dar e oarecum adevărat, nu? Adică, am fost la Guggenheim. În cel mai larg sens al cuvântului. — E foarte interesantă, spune Luke. Ai văzut și sculptura aia faimoasă de Brâncuși? — Îhm... păi... Mijesc ochii peste umărul lui, încercând să văd despre ce vorbește. Păi, m‑am concentrat mai mult pe... ă... formele euclidiene, și evident pe incomparabilele... ă... — Uite‑l pe Michael, mă întrerupe Luke. Închide cartea și eu o pun repede înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]