1,017 matches
-
după ce a stat 22 de ani închis! După Sfintele Paști am venit cu părinții; au văzut-o pe viitoarea noră și le-a plăcut. Am făcut cununia în casă, fără gălăgie. Preotul a zis „Isaia dănțuiește”, eu am zis „Doamne miluiește”. Când s-a citit Apostolul, la ultimul verset, „Și femeia să se teamă de bărbat”, o mătușă a ei i-a spus la ureche, pe la spate: Calcă-l pe picior! (Obicei prin care se spune că bărbatul va fi dominat
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Consiliului Popular Județean”) și alta se consemna în documentele cu circuit restrâns. e. Planul la export - nici pe departe realizat La un raport întocmit de secretarul Ioan Smitd, acesta anexase și un tabel cu unitățile economice ale județului ce fuseseră „miluite” și cu câte un plan la export. Neavând alte date la dispoziție, trebuie să dăm credit acestor raportări ce ni s-au părut, totuși, reale de vreme ce la multe capitole Smitd recunoștea nerealizarea sarcinilor impuse de către Comitetul de Stat al Planificării
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
vorbi atât de grav.. cutremurător de grav, apoi, se închină și-l sărută pe frunte încă o dată. La fel făcură și ceilalți, într-o tăcere de mormânt. Tudosă, „Preotul”, pe întuneric cu ochii închiși, rosti din memorie, rugăciunea pentru îngropăciune... „Miluiește-ne Doamne, după mare mila Ta... Auzi ne și ne miluiește...!” „ - Cât de neînsemnate sunt toate... pe lângă acest adevar.. singurul adevăr... moartea !”, gândi Baltă, încremenit pe marginea gropii.. Și, gândul îl purtă la discuțiile lor, din iarna trecută, în ascunzătoarea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
-l sărută pe frunte încă o dată. La fel făcură și ceilalți, într-o tăcere de mormânt. Tudosă, „Preotul”, pe întuneric cu ochii închiși, rosti din memorie, rugăciunea pentru îngropăciune... „Miluiește-ne Doamne, după mare mila Ta... Auzi ne și ne miluiește...!” „ - Cât de neînsemnate sunt toate... pe lângă acest adevar.. singurul adevăr... moartea !”, gândi Baltă, încremenit pe marginea gropii.. Și, gândul îl purtă la discuțiile lor, din iarna trecută, în ascunzătoarea de sub „Toaca”. „ - Ce înseamnă dreptatea fără adevăr ?!, se întreba Neagu-filologul. Adevărul
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
câteva ceasuri de moarte, o moarte cumplită... liniștea se coborâ iar pe pământ, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Se înnoptase demult... un vânt răcoros, adie dinspre pădure.. O pasăre de noapte săgetă cerul ca un fulger negru, croncănind. * „.. Miluiește-ne Dumnezeule, după mare Mila Ta, auzi-ne și ne miluiește..!”, la lumina lunii, Tudosă citea rugăciunea de îngropăciune pentru Nechifor... ciuruit de mai multe rafale.. „.. Și, fă Doamne ca robul Tău...!”, glăsuia el, molcom, dar o detunătură frânse ruga
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
pe pământ, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Se înnoptase demult... un vânt răcoros, adie dinspre pădure.. O pasăre de noapte săgetă cerul ca un fulger negru, croncănind. * „.. Miluiește-ne Dumnezeule, după mare Mila Ta, auzi-ne și ne miluiește..!”, la lumina lunii, Tudosă citea rugăciunea de îngropăciune pentru Nechifor... ciuruit de mai multe rafale.. „.. Și, fă Doamne ca robul Tău...!”, glăsuia el, molcom, dar o detunătură frânse ruga către Domnul, și Tudosă lovit între umeri, se prăbuși peste trupul
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
caz de ploaie, pusă pe umerii popii și cădelnița înjghebată dintr-o cutie goală de conserve au asigurat ritualul obișnuit ... iar ecoul grozav al văii Bistrița din acea însorită dimineață de vară a amplificat vocea preotului și invariabilul meu "Doamne miluiește" încât a rezultat cea mai înălțătoare slujbă duminicală la care am participat vreodată. Despre acest lucru ne-am dat seama când am văzut că toată pajiștea din jur și drumul alăturat erau înțesate de săteni descoperiți ... mulți îngenunchiați ... atrași de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
agonia și uciderea, ca să nu moară de foame, a câinelui Haiduc; ridicarea bordeielor din chirpici din colonia penitenciară a Bărăganului. "Dumnezeu a murit în Bărăgan" este o luminoasă revanșă a memoriei asupra unui trecut întunecat. Ioan Groșan CAIETUL NR. 1 Miluiește-mă, Doamne, că mă necăjesc; tulburatu-s-a de mânie ochiul meu, sufletul meu și inima mea." (Psalm 30:9) "Cogito ergo sum." (René Descartes) "Je me révolte donc j'existe." (Albert Camus) " Câtă luciditate, atâta dramă..." (Camil Petrescu) 1
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ocolit carul în care se afla Silvica și a oprit înaintea lui. De data aceasta, cortegiul funerar a plecat normal, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Se oprea la fiecare răscruce de drumuri pentru a li se cânta "Doamne miluiește". Aceste 12 întreruperi simbolizau cele douăsprezece opriri pe care le-a făcut Iisus Hristos până la muntele Golgota, așa după cum spune Sfânta Scriptură. Am ajuns la cimitir. Două movile mari de pământ, de lut galben, îți atrăgeau atenția ca un magnet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
veci. Preotul își făcea cu sârg datoria, pe când ajutorul său, dascălul, toropit de arșiță și de povara anilor, prindea firul cântărilor apostolice doar la ultima silabă, întărindu-le și dându-le girul autorității sale neștirbite. Ceea ce la preot suna: Doamne miluiește se reducea drastic, în interpretarea domnului cantor matusalemic, la două sonorități finale îngânate pe aceeași notă: ...ne... ște... ne... ște! Dar era bine și așa. Babica nu-l mai auzea. Iar în ceea ce privește asistența mortuară, era eliminat, din start, riscul oricărei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
i-o Înfățișez și-mi ia vorba din gură. — Ei ne iau pe Încredere, Relule, da’ nu te gândi, că alții În locu’ lor nu ne-ar fi ținut nici o juma’ de oră pe lângă hârbu’ ăla. Tuși, Își drese glasul: Miluiește-ne Doamne pe noi păcătoșii, că Întru Tine am râvnit și-am nădăjduit. Cântă, glasul i se forțează puțin și se Înalță: Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluieșteeeee... Merge. Nu mai trebui’ să fumez, să nu mai cârtesc și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
nu ne-ar fi ținut nici o juma’ de oră pe lângă hârbu’ ăla. Tuși, Își drese glasul: Miluiește-ne Doamne pe noi păcătoșii, că Întru Tine am râvnit și-am nădăjduit. Cântă, glasul i se forțează puțin și se Înalță: Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluieșteeeee... Merge. Nu mai trebui’ să fumez, să nu mai cârtesc și să nu mai dușmănesc. Strig către tine, Doamne al iubirilor, ridică-mă! Adică stăm noi pe banii Cooperativei, da’ ăștia-s tot banii lui. Ți-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ar fi ținut nici o juma’ de oră pe lângă hârbu’ ăla. Tuși, Își drese glasul: Miluiește-ne Doamne pe noi păcătoșii, că Întru Tine am râvnit și-am nădăjduit. Cântă, glasul i se forțează puțin și se Înalță: Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluieșteeeee... Merge. Nu mai trebui’ să fumez, să nu mai cârtesc și să nu mai dușmănesc. Strig către tine, Doamne al iubirilor, ridică-mă! Adică stăm noi pe banii Cooperativei, da’ ăștia-s tot banii lui. Ți-am spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
fiecare zi se ivi deasupra pervazului ferestrei, În timp ce Andrei Îi trage cu nădejde cu frânturile lui de slujbă, cu rugăciunile și strigările lui. — Reșou’, Andrei, reșou’! se rățoiește Leontina. Ai văzut cât a plătit coerentu’ Victor luna trecută. — Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău... — Reșou’, reșou’, bolborosește stăpâna noastră cu furie Îndurerată. — Luna trecută a plătit fiindcă am sudat mult, dadă Leontino. Acuma lasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
bou, Relule, și-și dregea glasul cu o dușcă de rom, râgâia și tușea și ni se făcuseră ochii-n cap ca găoaza de iepure de nesomn și de la atâta fumăraie, da’ dacă deschidem geamurile ne căsăpesc țânțarii, sfinte Dumnezeule, miluiește-ne, Doamne, pe noi că Întru Tine am nădăjduit și-am râvnit și nu te mânia pe noi foarte și nu pomeni fărădelegile noastre și necuprinsa noastră trufie. Casa aia de bani era un fel de decor care să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
este Împărăția cerurilor. Fericiți cei ce plâng, că aceia se vor mângâia. Fericiți cei blânzi, că aceia vor moșteni pământul. Fericiți cei ce flămânzesc și Însetează de dreptate, că aceia se vor sătura. Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui. (Matei, 5, 3-7). CITAT RETRAS!!! Precaritatea poate germina forță și lumină. „În lume, lucrurile slabe le domină pe cele puternice”, spune Lao-Tze. Raportându-ne la interioritatea umană, ar fi demn să reținem că partea „umbroasă” poate anunța ceea ce individul poate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
și chiar confesional și care, pe alocuri, creează impresia unui limbaj de lemn religios. Următoarele expresii sunt câteva exemple în acest sens: "sfântă taină", "pocăința vine din inimă", "smerenie", "dreapta credință", "predă-te lui Isus", "te umpli de dragoste", "ne miluiește pe noi, păcătoșii", "sunt vii cei morți întru Domnul" "scara spre cer", "credința vie în Dumnezeu", "sfinții mijlocesc pentru noi", "mărturia credinței", "puterea rugăciunii", "ne întărim în Domnul", "religia strămoșească", "a mărturisi pe Dumnezeu" etc. Asemenea expresii au la bază
by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
muri și vom fi liberi! Libertate te iubim, ori învingem, ori murim! De Crăciun ne-am luat rația de libertate! Ceaușescu nu uita, vrem pantofi din pielea ta. Nu plecăm acasă, morții nu ne lasă. Auzi-ne, Doamne, și ne miluiește. Pace vouă, morții noștri. (graffiti și scandări din decembrie 1989) Le mulțumesc Eugeniei, lui Marius și lui Matei, pentru că au crezut în această carte. Precizaretc "Precizare" Această carte își propune să treacă în revistă, să conceptualizeze și să sistematizeze diferitele
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
părintelui Teofil, căruia nu-i plac deloc spovedaniile transformate în șuetă sau anchetă. Părintele Teofil ne îndeamnă la rugăciune și la o viață trăită în curăție, cinste și recunoștință. Astfel, pe lângă rugăciunea de cerere - „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul” -, creștinul trebuie să adauge și doxologia: „Mare ești Doamne și minunate sunt lucrările Tale și nici un cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale”. Această rugăciune de slăvire este socotită de părintele Teofil „tunetul pământului
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
fâșia prăfuită el ia doar o margine. Pâinea cea de toate zilele a orbului - inutil pentru templu ori societate - era ocara. Chiar „apostolii îl certau să tacă” (Luca 18, 39). Stăruitor, acest personaj a devenit unul din miile de anonimi miluiți de Mântuitorul. Domnul îi vorbește și îl vindecă. Orbul știe parcă mai bine decât apostolii care este puterea dumnezeiască a lui Iisus și cum, printr-un simplu cuvânt, El poate risipi neputința omenească. Cum era de așteptat, când orbul primește
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
față de orice conștiință omenească înaintea luiDumnezeu” (2 Corinteni 4, 2); „Dumnezeu este Lumină și nici unîntuneric nu este în El” (1 Ioan 1, 5). Așa se înțelege rugăciunea pentrupărtă șia la Lumina Sa: „Luminează Fața Ta peste noi și ne miluiește” (Psalm 66, 1) ceea ce înseamnă ungerea rănelor cu „untdelemnși vin” (Luca 10, 34), „har și adevăr” (Ioan 1, 17). „A nu răsplăti răulcu rău” (Romani 12, 21) înseamnă a lua de la Hristos „aur lămuritîn foc” (Apocalipsa 3, 18) de dincolo de
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Nicodim Aghioritul, Deprinderi duhovnicești, Editura Episcopiei Or-todoxe Alba Iulia, 1995, pp. 309-310. footnote>. Referindu-se la conținutul judecății, Sfântul Grigorie Sinaitul arată că ea se va face „pentru îndreptarea prin pedepse și după fapte,pe unii pedepsindu-i, pe alții miluindu-i, dând ca răsplată unoracununile, altora chinurile. Din cei pedepsiți, cei dintâi sunt cu totulnecredincioși; cei de-al doilea, credincioși, dar fără râvnă, de aceea seși pedepsesc cu iubire de oameni. Iar cei ce s-au făcut desăvârșiți,fie în
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
inimile creștinilor iubirea milostivă. Cui să facem milostenie? În general, Sfinții Părinți recomandă discernământul atunci când fac referire la persoanele cărora trebuie să li se acorde milostenie, deoarece nu toți cei care cer milostenie o fac pentru nevoia supraviețuirii, iar a milui pe cineva care și-ar putea câștiga prin muncă existența poate deveni o sursă de încurajare a cerșetoriei și, în final, a păcatului capital al lenei. Vom reda câteva texte patristice în legătură cu acest fapt, șirul textelor putând continua. În scrierile
Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
îndurare, ca daruri revărsate din iubirea Sa. Dând celor săraci, bunii creștini devin bogați în ceruri, rămânând în comuniune de iubire cu cei săraci de aici, vor avea parte de comuniunea lui Dumnezeu și a sfinților Săi în viața viitoare, miluind acum, vor fi miluiți atunci, ascultând acum glasurile săracilor, vor fi ascultați și lăudați la Judecată, oferind hrană celor sărmani, se vor veseli de bunătățile cele nestricăcioase ale Împărăției veșnice, adăpând pe cei însetați, vor primi Apa cea vie, îmbrăcând
Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
din iubirea Sa. Dând celor săraci, bunii creștini devin bogați în ceruri, rămânând în comuniune de iubire cu cei săraci de aici, vor avea parte de comuniunea lui Dumnezeu și a sfinților Săi în viața viitoare, miluind acum, vor fi miluiți atunci, ascultând acum glasurile săracilor, vor fi ascultați și lăudați la Judecată, oferind hrană celor sărmani, se vor veseli de bunătățile cele nestricăcioase ale Împărăției veșnice, adăpând pe cei însetați, vor primi Apa cea vie, îmbrăcând pe cel gol, vor
Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]