2,177 matches
-
3, Scena II, al piesei Furtuna scrisă de Shakespeare, conform planului lui Boyle. După ce sătenii au înlăturat iarba și celelalte obiecte de recuzită, mai multe coșuri de fum simbolizând revoluția industrială au răsărit din podea, iar muncitorii au început să mimeze forjarea a ceea ce urma să devină un mare cerc olimpic. Boyle a descris această secțiune a ceremoniei ca fiind un „Pandemonium” (făcând referire la capitala iadului din "Paradisul pierdut"), spunând că ea a sărbătorit „potențialul enorm” oferit de progresele din
Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de vară din 2012 () [Corola-website/Science/326990_a_328319]
-
imigranți din Caraibe care au ajuns în Britania pe vasul "MV Empire Windrush" și membrii trupei The Beatles, așa cum au apărut pe coperta albumului "Sgt. Pepper's Lonely Hearts Club Band". Mulți dintre participanți, inclusiv domnii în stil victorian, au mimat mișcări repetitive mecanice asociate cu procesele industriale, cum ar fi țesutul. Apoi patru inele olimpice au fost transportate cu avionul deasupra stadionului, iar când al cincelea a fost pus în poziție, acestea au luat foc și au împrăștiat scântei. Ceremonia
Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de vară din 2012 () [Corola-website/Science/326990_a_328319]
-
pe ei interpretând cântecul, foarte posibil în aceeași locație, dar de data asta pe timpul zilei. Din când în când ecranul arată logo-ul trupei. Conceptul este asemănător cu videoclipul celor de la New Order, „Crystal”, care prezintă o trupă ficțională care mimează cântecul trupei New Order în fața unui ecran care prezintă imagini care se succedă unele după celelalte. Este foarte probabil ca „” să reprezinte un omagiu pentru New Order, dacă ținem cont de faptul că The Killers și-au ales numele după
Somebody Told Me () [Corola-website/Science/314261_a_315590]
-
aflat la 10 km sub nivelul Oceanului Pacific. Expediția nu mai revine la suprafață, în căutarea ei fiind trimis abisoscaful ”Constelația II” condus de Igor Svetloum și avându-i ca membrii pe pilotul Mircea Vrej, pe naturalistul și cineastul subacvatic Su Mima, pe geofizicianul și gravimetristul Arno Patterini, pe medicul și cosmobiologul Nyass Umbo și pe vulcanologul Doina Lan. Cercetătorii coboară în adâncuri, străbătând trei praguri de bacterii care astupă craterul vulcanului și ajungând pe fundul unei fose în care îi găsesc
Constelația din ape () [Corola-website/Science/326955_a_328284]
-
său, fiind adeptul unei politici liberale de înnoire a țării. Ceilalți doi fii se aflau la Viena. Funcționarul Jenő era îndrăgostit de Alfonsine Plankenhorst, o femeie frumoasă, dar rea la suflet; familia sa pretinde a fi de origine nobilă și mimează luxul pentru a atrage pretendenți bogați. Alfonsine avea un copil pe nume Károly dintr-o relație anterioară cu ofițerul austriac Ottó Palvicz; copilul fusese abandonat de aceasta și creștea în condiții mizerabile. Fratele mai mare al lui Jenő, căpitanul Richárd
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]
-
NO care prin guanilat ciclază induce formarea de cGMP. Liganzii sau moleculele de semnalizare care se leagă specific de un anumit receptor favorizându-I activitatea se numesc agoniști. Ei pot fi produși în organism sau în afara lui, aceștia din urmă mimând mai mult sau mai puțin efectele primilor. Există și liganzi care blochează activitatea receptorilor numiți antagoniști care în marea lor majoritate sunt produși în afara organismului. Atât agoniștii cât și antagoniștii se dovedesc foarte utili în practica terapeutică. Se descriu numeroși
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
Agency , 2009 . Reproduction is authorised provided the source is acknowledged . din măduva osoasă . Romiplostim este o proteină care a fost „ modificată ” ( concepută specific ) pentru a se putea atașa la aceeași receptori și pentru a- i putea stimula ca și trombopoietina . Mimând activitatea trombopoietinei , romiplostim stimulează producerea de trombocite , crescând numărul trombocitelor din sânge . Romiplostim este produs printr- o metodă cunoscută ca „ tehnologia ADN- ului recombinant ” : este sintetizată de o bacterie care a primit o genă ( ADN ) , devenind astfel capabilă să producă
Ro_713 () [Corola-website/Science/291472_a_292801]
-
un fenomen considerat ca fiind cea mai amplă și spectaculoasă mișcare socială din perioada de tranziție postdecembristă a României. În zilele care au urmat ocupării Pieței Universității, mii de oameni demonstrau zilnic convinși de faptul că cei care preluaseră puterea mimau democrația, iar după revoluție nu se făcuse decât o rotație a cadrelor comuniste și securiste. Iliescu se înconjurase cu reprezentanți ai fostei nomenclaturi și în afara câtorva măsuri populiste luate de ochii lumii nu se făcea nimic. În schimb, începuse prigoana
Golaniada () [Corola-website/Science/311490_a_312819]
-
5) Opera e deci concepută ca act pur filologic, și tehnica scrisului reproduce minuția artizanului. Filonul solid al literaturii române vine din policromia muzicală a sunetelor, care creează cuvintelor, prin context, sensuri noi, nebănuite de limba comună. Caragiale și Creangă mimînd oralitatea, Arghezi, Ion Barbu, Sadoveanu sau Călinescu în linia scriptică - toți au gustul stilului cizelat, îmbibat de arome, chiar cînd fac, ca ultimul, mare acrobație ideologică. Astfel, o istorie a capodoperelor literare românești ar cuprinde - cu puține excepții - inventarul variantelor
Moș Ion Creangă Coțcariul by Mihai Vornicu () [Corola-journal/Journalistic/2815_a_4140]
-
luat vederi. Rezultă colaje de imagini, derulate ca într-un film mut. În perioada constructivistă, atât Vinea cât și Voronca experimentează procedări ostentative, exhibiționiste, întrebuințând la propriu limbajul alfabetului Morse, manipulând clișee de limbaj modern tehnic, birocratic, monden, sportiv, medical, mimând teatralitatea, recurgând la aberații tipografice. Ștefan Roll și-a făcut un instrument poetic din cabotinism, din acrobația verbală, din clovnerie. Mihail Cosma parodiază personaje și situații biblice și mitologice prin transpuneri în ambianțe moderne, cu limbajul adecvat. Poeții cu mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286389_a_287718]
-
o zi, când mă căută la școală Căprioara. Era tăcută ca și în ziua revederii noastre, dar trufia îi dispăruse, fără să mai fie însă căprioara de altădată. Am întrebat-o ce s-a întîmplat. Mi-a răspuns încercînd să mimeze nedumerirea: că de ce am plecat atunci și m-am purtat așa de urât cu ea? Am tăcut îndelung, încercînd să ghicesc ce vrea acum de la mine. Nu cumva se despărțise de medicinist? Îi fixai o întîlnire și în timp ce ne plimbam
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se va cere de-aici înainte, la început cu blândețe, mai apoi cu persuasiune s-o considerăm ceva curat. Apoi se va trece foarte rapid la faza următoare, a aderării. Și toți oportuniștii nu numai că vor adera, dar vor mima fanatismul și curând ne vor înlătura pe noi, cei mai buni, întîi pe cei care au avut neșansa să fi făcut politică înainte, apoi și pe ceilalți, a căror politică e să nu facă politică, și astfel se va adânci
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Stancio Stancev nu face o ceapă degerată pe lângă filozoful ceh Ian Sprjna, care în cartea sa Asupra moravurilor vorbește despre propensiunea omului de jos, care vrea să ajungă sus călcând peste cadavre. Prietenia pentru el nici nu există, dar o mimează, știe că e o forță și o folosește cu perfidie fără cel mai mic scrupul, lovind cu barosul în fisura pe care un prieten imprudent i-o desvăluie, viața sa intimă. Există pentru el ceva sacru? Cultura e un scop
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dădea spectacole într-o arenă goală... "Ta-taaa", mă trezi Silvia din aceste reflecții. Mă uitai la ea cum se așează pe scaun alături de mine cu aerul că n-are nimic de spus, deși nu numai glasul, ci și mișcările ei, mimând o discretă nepăsare afectată, arătau că părăsise joaca cu un anumit gând... "Ei, ia zi-i!" "Ta-taaa, hai să căutăm ci niște flori..." Acest ci era la ea, pe lângă expresia extremei tandreți, și a dominației unei idei pe care o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
la altul, disarmonie care te incita mai degrabă să le spui ceva neplăcut decât să participi. Da, parcă și ei aveau chef să-și spună niște adevăruri nu prea agreabile, dar se stăpâneau așteptând s-o facă unul din ei, mimând deocamdată voioșia. Astfel, mă pomenii înconjurat de trei dintre ele, după ce fui întrebat cu un fel de simpatie mieroasă (întrebare preexistentă, care nu mi s-ar fi pus fără ajutorul coniacului) de ce nu mă recăsătoresc... Cu aceeași filozofie ascunsă în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cu sentimentul fatalității tragice sau al ridicolului. Nici unul nici altul n-aveau importanță, numai să nu se întîmple ceva ireparabil !... Dacă (cine poate să știe?) eram un bizar, un maniac cu obsesii morbide, un satir, un masochist care pentru început mimează normalul, firescul, înainte de a supune victima unei insuportabile presiuni psihologice? "O să-ți spun, șoptii accentuând acea tristețe și mâhnire care erau reale, în timp ce o ridicam în capul oaselor și îi scoteam de pe umeri jacheta ei maron cu mult verde; zâmbii
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mai inocentă sinceritate spunîndu-mi o minciună. Uiți că eu am fost la pușcărie și știu perfect câte adevăruri se pot spune despre un om care a fost condamnat." Auzindu-mă, aproape se înecă când vroia să înghită. "Eu minciună?! zise mimând uluirea (dar deja un mic surâs echivoc îi apăruse în colțul gurii), ce minciună?!" "Un adevăr"... continuai, și îi spusei câte adevăruri însoțesc un om care e condamnat. "Cel mai frecvent invocat de oameni, ca părinții tăi, sânt cocoșeii! De
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mi se confirmă) mă trezeam cu gândirea blocată. Încercam să-i vorbesc, dar fie că nu mă asculta, fie că mă urmărea doar până la un punct și deodată... (mă făcea să schimb vorba...), fie că mă apuca de braț și mimând uimirea, îmi spunea că asta e ceva extraordinar, contrariindu-mă, fiindcă nu găseam nimic deosebit în ceea ce îi spusesem. Singurătatea mea lângă ea mă făcu să ies de sub farmecul inițial al primei noastre zile în care parcă prea repede... și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
iubise... Totdeauna însă, la sfârșit, surâsul ei, ironie și tandrețe, care nu înceta să mă fascineze, anula sarcasmul acestor ieșiri și aproape că începusem să doresc să se producă cât mai des... postura ei vulgară era de natură pur intelectuală, mima gelozia de acest tip, deși acest sentiment nu era absent, însă pe acela compus din alte elemente nu vroia să-l exprime... La masă mâncarăm și băurăm zdravăn. La cafea medicii povestiră anecdote, tot despre medici, care se plasau cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Așadar, preluând de la Aristotel conceptul de acțiune cu recunoaștere, la finele căreia eroul devine conștient de propria-i identitate, Terence Cave pledează pentru eliberarea mimesis-ului de modelul pictural, propunând înlocuirea acestuia cu paradigma cinegetică: Construit în mod corespunzător, mythos-ul tragic mimează o ordine inteligibilă, iar anagnorisis devine în această împrejurare criteriul însuși al inteligibilității 114. După cum menționam, sugestia acestei apropieri dintre semnul recunoașterii în ficțiune și acea „modalitate de cunoaștere prin descifrarea urmelor, a indiciilor, a amprentelor”115, este împrumutată de la
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
și Mme Vauquer, nici pensiunea sa, nici Moș Goriot, care nu există în afara romanului 142. Logicienii și filosofii limbajului au studiat în profunzime chestiunea, ajungând la concluzia că, într-o operă de ficțiune, cuvântul pare a se referi la ceva, mimează așadar proprietățile referențiale ale limbajului uzual. Dar, prea adesea, mulți dintre ei s-au limitat la a spune ce nu face discursul de ficțiune, fără a încerca să propună o explicație a funcționării sale pozitive. Una dintre tezele ce reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
observat faptul că până și cea mai „transparentă” însemnare de acest fel se vrea implicit și teorie a poeziei, problematizând adeseori (im)posibilitatea fidelității față de referent. În cele ce urmează, vom numi poezie metatranzitivă acel segment al creației poetice care - mimând transparența - își încurajează destinatarul să facă abstracție de „cadrul teatral” pe care îl presupune (în mod tacit) scrierea unui poem. În fine, dacă postmodernismul însuși se înfățișează - dintr-o anumită perspectivă - ca sinteză barocă între realism și modernism, am putea
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
și reapariția prin mijlocirea dispariției. 3.6 De la „dialogul genurilor” la „dialogul lumilor”.tc "3.6 De la „dialogul genurilor” la „dialogul lumilor”." În poezia italiană a ultimelor decenii nu sunt puțini autorii care utilizează strategii retorice - adeseori sofisticate - pentru a mima transparența, în tentativa de a capta interesul unui public din ce în ce mai puțin sedus de sferele rarefiate ale lirismului. Printre aceste strategii, recursul la procedee narative, dramatice sau diaristice ocupă, desigur, un loc privilegiat. Esențială devine experiența împărtășită, modul în care se
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de acea metamorfoză treptată, uneori greu sensizabilă, a obiectului plasat în temporalitate, caracteristică pentru ontologia barocului. Și în cazul de față, abundența detaliilor devine un simptom al tranzitoriului, chiar dacă, abandonând apetența barocă pentru obscuritate, discursul autorului contemporan câștigă în precizie, mimând adesea transparența și directitatea. Așa cum se întâmplă și în pasajul citat mai sus, nu de puține ori ne întâmpină trimiteri la tehnici specifice artelor vizuale (imaginea care se dilată la nesfârșit, cuprinzând „prea multă mare”, „pădurea de pini de pe întregul
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
astfel acel segment al creației poetice care - prin procedee și convenții abil manevrate - își încurajează cititorul să facă abstracție de „cadrul teatral” pe care îl presupune (în mod tacit) scrierea unui poem. Mircea Ivănescu nu procedează nici el altfel atunci când mimează mici narațiuni, secvențe desprinse parcă dintr-un roman sau dintr-o povestire, construind microuniversuri în care suverane rămân ludicul și simularea. Pe bună dreptate Eugen Negrici observa că poetul lansează mereu ipoteze, avid parcă să joace toate rolurile: „de-a
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]