826 matches
-
nu întîmplător „năzdrăvană”. Nu vreau să văd aici neapărat „asemănări” care să ducă la concluzii pripite. Mă gîndesc doar la factori creatori de atmosferă, care dau viață textului. Aventura mitică a coborîrii în Infern, pribegia schematizată în spirit ritualistic, bocetele mimetice conduc, cel puțin, la creare de atmosferă; iar de aici, la asemănare între Cybele și „maica bătrînă”, între Caloian și Osiris, între Dumuzi, zeul-păstor și ciobanul carpatic. Firește, pînă la o fundamentare matematică strictă, calea e lungă. E. Bocetul orfeic
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
concludente. Basmul propune și el acest tip de încercare eroică. Zmeul îl provoacă la luptă pe Făt-Frumos, pentru că i-a fost încălcat domeniul. Călătoria mai are ca pretext obținerea plantei miraculoase care crește pe un tărîm privilegiat. Este o formă mimetică a nemuririi ca dar. Basmul preia motivul sub forma rodiei dăruită femeii norocoase. Împăratul poate obține un fiu, visul de-o viață, ceea ce înseamnă un pas spre nemurire, de data asta, prin perpetuarea numelui. Apa vie și apa moartă, obținute
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
nota necesară de surdinizare. Intra în rol istoria mare a fiecărei națiuni europene în parte, cultura savantă își revizuia, în vederea unui parcurs în perspectivă, resursele interne, așa că proiectele generoase ale înaintașilor nu trebuie nici banalizate fără voie, prin sufocante repetiții mimetice, nici deturnate, cu insinuări neapărat malițioase, de la rosturile lor inițiale și firești. Este vorba, înainte de toate, de cota de participare, cu entuziasm, a generației poetului la ceea ce s-a numit, pe drept cuvînt, mișcarea romantică, o „maladie” a epocii, care
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
ale cărui elemente trebuie detaliate pentru o mai bună înțelegere a sensului și funcțiilor dimensiunilor vizuale și non-verbale. A nu se confunda "figură", care implică construcția activă a unui sens analogic și reprezentațional, și "imagine", a cărei formă este pasivă, mimetică. Interacțiune: proprietate definită printr-o suită de acțiuni reciproce, de comportamente, relații și schimburi mai mult sau mai puțin simbolizate, semnificante, simetrice sau complementare, de schimbări și influențări între indivizi și grupuri diverse. Posibilitatea de retroacțiune și aptitudinea de a
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
Alain Besançon este aceea că "Platon este deci părintele tuturor viitoarelor iconoclasme"265, dar prin recunoașterea necesității de contemplare a divinului și atitudinea sa moralistă, el poate fi considerat totodată și "părintele iconofililor"266. În contrast cu acesta, Aristotel recunoaștea meritul caracterului mimetic al artei, pe care îl îndreptățea printr-o atitudine realistă, oferind exemplul naturii 267. Pentru Aristotel, reprezentarea constituia o formă de mimesis, proprie naturii umane, justificând prin aceasta însuși actul artistic. Aristotel susținea reprezentările ideale ale figurii umane, așa cum o
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
spre evidențierea realităților supra-formale, printr-un caracter atemporal, imaterial, simbolic și aluziv, obiectul său fiind de natură inefabilă 478. De altfel, în civilizațiile tradiționale, arta sacră se inspiră din Arta Divină, scopul acesteia nefiind acela de a copia în mod mimetic realitatea lumii înconjurătoare, ci modul în care Spiritul Divin acționează sau creează 479. De aceea, nici o artă nu poate să fie numită sacră doar pentru că tratează subiecte ce evocă teme de inspirație religioasă, atributul sacralității putând fi atribuit numai în
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
federații europene de partide și distingerii lor de fenomenul partinic european. La rîndul său, Daniel-Louis Seiler a adoptat o concepție mult mai nuanțată, sugerînd noțiunea de confederație 80. Europartidele sînt totuși aspru judecate, fiindcă, după Seiler, ar încerca să simuleze mimetic existența partidelor naționale la nivel comunitar. Nu împărtășim această analiză (secțiunea a patra a capitolului de față). În contrast, Panayotis Soldatos nu le denumește confederații, ci chiar protopartide. Pe de o parte, ele nu sînt "partide politice europene" deoarece profilul
Natura și politica partidelor europene - Social democrația și criza șomajului by Erol Kulahci () [Corola-publishinghouse/Science/1019_a_2527]
-
Theory of Narrative: Genette's Figures III and the Structuralist Study of Fiction. In PTL 1, 33-62 1983. Narrative Fiction: Contemporary Poetics. London: Methuen 1996. A Glance Beyond Doubt. Columbus: Ohio State University Press Ron, Moshe -1981. Free Indirect Discourse, Mimetic Language Games and the Subject of Fiction. In Poetics Today 2:2,17-39 Schmid, Wolf 1973. Der Textaufbau in den Erzählungen Dostoievsky's. Munich: Wilhem Fink Verlag Segre, Cesare 1990. Semiotica y teatro. In Revista de Filologéa. Hispánica 6:2
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
abisuri dau autografe pe cer. Atenție ! Tot ce crezi poate fi folosit împotriva ta ! Unele talente sunt timpurii, altele - doar banale ejaculări precoce. Capodoperele artei surprind câte ceva din hărțuiala dintre om și absolut. Postmodernismul transformă omul unic într-un act mimetic . Inspirația îl vizitează pe creator doar când este racordat la masa de travaliu. Arta încearcă să administreze insomniile planetei. Fundamentală în artă este împlinirea, nu succesul. Arta surprinde mai pregnant decât istoria, anormalitățile lumii. Alexandru cel Mare a „ polemizat ” cultura
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
o parte și de alta. Păianjeni. Păsărari, tarantule, în fine, toate mărimile, formele și culorile. Scârboșenii după părerea Cristinei, inexistente după a Ioanei (care nu putea fi convinsă să deschidă ochii), izvoare de plăcere infinită după a mea. Apoi, insecte mimetice (concurs: cine le distinge primul dintre frunze și crenguțe) și nu mai știu ce altceva. Iar la capătul coridorului se deschidea o mare grotă, în centru cu un cilindru enorm de sticlă groasă. Toată lumina din grotă era albastrul intens
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
poetul-oracol, pe poetul-ideolog. Personal, nu văd pentru poezia vie de azi decât două soluții mari, esențiale, în condițiile în care metaforismul modernist, deși încă foarte practicat, îmi pare a nu mai avea importanță pentru istoria formelor poetice. Ambele soluții sânt mimetice (și este simptomatic acest lucru pentru criza poeziei de azi: e o nevoie de camuflare, de mimetism, 76 de supraviețuire în condiții dificile). Prima va merge pe mimesis al prozei, va fi biografie narativă, ostentativ "sinceră", "nesofisticată", va alege amănuntul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
astfel, gestul său cotidian traduce, din perspectivă cultural-antropologică, încercarea disperată de a recupera sensurile vârstei eroice pentru a salva prezentul compromis de traumele identitare. Astfel, nostalgia lui illo tempore va rămâne laitmotivul permanent al discursului eminescian, într-o lume românească mimetică, grăbită să prindă Occidentul din urmă, cu orice risc și cu orice mijloace. ("La noi lucrurile se traduc din franțuzește într-o singură noapte și sunt votate a doua zi cu drumul de fier"217.) 1. În plan tematic, Eminescu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
apare într-un ziar, la rubrica "fapte diverse". De unde nu se deduce că imaginea este periculoasă prin natură. Ci că alimentează, în fiecare om și în fiecare zi lăsată de la Dumnezeu, cu costuri mai mari sau mai mici, o tendință mimetică inconștientă. Problema modelelor imaginare de identificare nu este nici nouă, nici occidentală. Se poate presupune că tinerii vânători de bizoni din era glaciară își luau riscuri inutile din pricina gravurii rupestre. Dar vechimea unei enigme nu o disipează. Cercetătorii s-au
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
retoricii, iar paralelismul post-clasic al artelor, un poncif, aliniază vizualul după verbal, nu invers. Ut poesis pictura... Nu e lipsit de importanță faptul că tocmai în Sofistul se apropie Platon cel mai mult de o teorie generală a imaginilor, botezată mimetică, termen ce include și devastează în același timp "câmpul artistic" așa cum îl înțelegem noi. Chiar și în lumea elenistică, estetizantă la maxim, imaginea este înghițită de discurs, iar estetica decadenței ține tot de cuvânt. Prin tradiție, zeii greci locuiesc gura
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
naționale, puterea de negociere a lor și modelele în afirmare la scară internațională. Gradul de apropiere dintre sistemele de guvernare din state naționale și modelele în afirmare la scară internațională Puterea de negociere a statelor Ridicat Scăzut Ridicată Izomorfism normativ/mimetic Inovație Slabă Devianță Izomorfism coercitiv Puterea de negociere se referă la "marja de manevră" de care dispune un stat față de organizațiile internaționale care furnizează resurse (financiare), care compară performanțele și fac recomandări. Statul cu marjă de manevră redusă va fi
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
de Weber. Izomorfismul coercitiv este procesul prin care asemănarea crescândă poate fi rezultatul presiunilor formale exercitate de către organisme internaționale, de către autorități europene etc. Izomorfismul normativ este procesul de omogenizare legat de profesionalizarea funcționarilor și de constituirea asociațiilor lor profesionale. Izomorfismul mimetic poate proveni din tendința de a imita comportamente considerate legitime și eficiente. 79 Comisia Europeană a adoptat pe 28 septembrie 2011 o propunere privind aplicarea unei taxe pe tranzacțiile financiare (schimbul de instrumente financiare între bănci sau alte instituții financiare
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
Doina Nicoleta MITROIU INSTITUTUL EUROPEAN 2011 Cuprins Cuvânt înainte / 9 Capitolul I Antichitatea / 11 1. Arta mimesisului / 11 1.1.Conceptul de mimesis / 11 1.2. Locul teatrului în tipologia genurilor literare / 13 1.3. Criteriile de diferențiere a artelor mimetice / 17 2. Condamnarea platoniciană / 19 2.1. Punctul de vedere al metafizicianului / 20 2.2. Punctul de vedere al moralistului / 21 2.3. Urmașii lui Platon / 24 3. Dramaturgia aristotelică / 27 3.1. Cele șase elemente constitutive ale piesei de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
teatru, fie ea fenomenologică sau semiologică. Tocmai în funcție de puritatea mimesisului a fost clasat teatrul de către teoreticieni față de celelalte genuri, romanul și poezia. 1.1. Conceptul de mimesis Prin mimesis se înțelege imitarea realității sau, mai exact, reprezentarea ei1. Orice artă mimetică presupune existența a două obiecte, modelul și obiectul creat, ce întrețin o relație complexă de similitudine și de neasemănare. Obiectul de artă nu este niciodată duplicatul celui real, ci îl transfigurează într-o formă ideală, proces care îi conferă un
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ci înlocuiește prin stilizare incapacitatea naturii de a pune ordine. El este poietic, adică creator, fiindcă, substituindu-se naturii, duce până la capăt procesul de creație. Arta oscilează, în toate epocile, între aceste două moduri ale mimesisului, realism și stilizare. Activitatea mimetică, naturală, dacă-l credem pe Aristotel, este sursă de plăcere. "Încă din copilărie, oamenii au, înscrise în natura lor, în același timp o tendință de a reprezenta (...) și o tendință de a găsi plăcere în reprezentări" (Poetica, cap. 4). O
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
oamenii au, înscrise în natura lor, în același timp o tendință de a reprezenta (...) și o tendință de a găsi plăcere în reprezentări" (Poetica, cap. 4). O componentă intelectuală intră în natura acestei plăceri, ce are un suport sensibil. Activitatea mimetică necesită o muncă de abstractizare care constă în a discerne trăsăturile pertinente ale unui obiect real, pentru a trece la cazul general, reproducându-l. Ea oferă deci, totodată, plăcerea de a afla ca și pe aceea de a recunoaște. Într-
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
să vedem imagini, asta se întâmplă pentru că privindu-le învățăm să cunoaștem și înțelegem ce înseamnă fiecare lucru ca atunci când spunem: ăsta este el" (Poetica, cap. 4). Jocul dramatic, apropiat de jocurile copiilor, este forma cea mai naturală a activității mimetice, după cum sugerează Dostoievski în Frații Karamazov. Unuia dintre tovarășii săi, care n-ar fi vrut să se creadă despre el că s-a "jucat de-a hoții" în timpul recreației cu "cei mici din clasa pregătitoare", pentru plăcerea lui, ci numai
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a fost aplicat în scurt timp atât artelor spațiului, ca dansul, pictura, sculptura (astăzi cinematografia), cât și artelor timpului, precum literatura narativă și uneori muzica. 1.2. Locul teatrului în tipologia genurilor literare În sânul literaturii, teatrul este genul literar mimetic prin excelență pentru că el pune în scenă ficțiunea ca și cum ar fi realitate. Jean-Pierre Vernant și Pierre Vidal-Naquet arată că datorită unui asemenea tratament al ficțiunii, această artă nu se putea naște decât "în cadrul cultului lui Dionysos, zeul iluziilor, confuziei și
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Tot ceea ce spun povestitorii de fabule și poeții nu înseamnă oare povestirea unor evenimente trecute, prezente sau viitoare? Ei bine, povestirea de care se folosesc nu este simplă, imitativă, sau și una și alta totodată?" (392d). Drama pură, în întregime mimetică, nu utilizează decât discursul direct. Povestirea pură, strict diegetică, nu este niciodată însoțită de dialog. Această formă "fără imitație", după chiar termenii lui Platon, nu se realizează decât în ditiramb 2. Epopeea, în care dialogurile povestite întrerup uneori narațiunea, constituie
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
diegetică, nu este niciodată însoțită de dialog. Această formă "fără imitație", după chiar termenii lui Platon, nu se realizează decât în ditiramb 2. Epopeea, în care dialogurile povestite întrerup uneori narațiunea, constituie o formă mixtă care amestecă diegeticul cu elemente mimetice. "Poezia și ficțiunea comportă o specie complet imitativă, adică (...) tragedia și comedia; apoi o a doua, care constă în povestirea chiar de către poet; o vei găsi mai ales în ditirambi; și în sfârșit, o a treia, formată din amestecul celorlalte
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
esențial al diferențierii între forma narativă și teatru. Dar în tipologia platoniciană, se elimină povestirea pură, formă teoretică nerealizată vreodată, cu excepția ditirambului, dacă trebuie să ne luăm după Platon. Epopeea, ca mai târziu romanul și nuvela, integrează fără dificultate elemente mimetice. Nu există, în ansamblul literaturii universale, epopee sau roman lipsite de pasaje dialogate 4. Numai câteva nuvele foarte scurte fac excepție. De aceea, opoziției platoniciene ternare, dramatic/mixt/ narativ, Aristotel îi substituie opoziția binară dramatic/narativ. Ceea ce Platon considera drept
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]